Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 7/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 7/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 7/2014
Ședința publică de la 07 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător M. C.
Judecător D. D.
Grefier V. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror – I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de inculpatul N. I., fiul lui I. și A., născut la 09.09.1989, împotriva sentinței penale nr. 3334 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av. P. A., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Este legitimat inculpatul N. I.. Acesta prezintă cartea de identitate . nr._ din care rezultă că domiciliată în . județul Iași, CNP –_.
Interpelat, inculpatul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. P. A. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, recurs ce vizează reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei. Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executarea în regim de detenție și a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a descris modalitatea în care a acționat iar instanța de fond, în mod corect, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat. Raportat la aceste considerente și situația personală a inculpatului, faptul că care un copil în întreținere iar concubina inculpatului este însărcinată cu al doilea copil, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicată inculpatului. Ca modalitate de executare solicită aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 1 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea soluției instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a respectat criteriile prev. de art. 72 Cod penal.
Inculpatul având cuvântul solicită reducerea pedepsei. Dorește să fie alături de familia și copilul său.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față.
P. sentința penală nr. 3334 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„În baza art. 334 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul N. I. - fiul lui I. și A., născut la data de 09.09.1989 în Iași, cetățean român, absolvent a 3 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în ., jud. Iași, cu reședința fără forme legale în mun. Iași, ., jud. Iași, C.N.P._, cunoscut cu antecedente penale, prin rechizitoriu, din infracțiunea de „furt calificat", faptă prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal în tentativă de „furt calificat", faptă prevăzută de art.20 Cod raportat la disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal.
Condamnă inculpatul N. I., cu datele de stare civilă anterior menționate, la următoarele pedepse:
-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea, la data de 12.06.2013, a infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
-pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea, la aceeași dată, a infracțiunii de rupere de sigilii, faptă prev. de art. 243 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele principale aplicate, inculpatul N. I. executând pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 Cod penal, instanța scade din pedeapsa aplicată, perioada reținerii din data de 13.06.2013.
În baza art.350 alin.1 C.proc.pen, menținerea măsura preventivă a obligării inculpatului de nu părăsi țara, măsură dispusă prin încheierea de ședință din data de 09.10.2013.
Ia act că partea vătămată S. A., domiciliată în Iași, ..59B, ., ., a renunțat la pretențiile civile în cadrul prezentului proces penal.
În baza dispozițiilor art.189 din Codul de procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului N. I., în faza de urmărire penală (delegația nr._ din data de 13.06.2013 - titularul delegației - avocatul R. C., delegație emisa de Baroul Iași, in faza de urmărire penală), va fi achitată către Baroul Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Public.
În baza dispozițiilor art. 349 și art.191 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul N. I. sa plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urmă in cadrul prezentului proces penal, suma de 900 lei.”
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
„P. rechizitoriul nr.7899/P/2013 din 08.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N. I. - fiul lui I. și A., născut la data de 09.09.1989 în Iași, cetățean român, absolvent a 3 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în ., jud. Iași, cu reședința fără forme legale în mun. Iași, ., jud. Iași, CNP_, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de „furt calificat", faptă prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, și „rupere de sigilii", faptă prevăzută de disp. art. 243 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 12.06.2013, în jurul orei 23.30, inculpatul N. I., după ce a rupt sigiliul cu . P_ de la panoul electric al tonetei aparținând S.C. Mily-.. Iași, situată pe ., a pătruns, prin efracție, în toneta sus-menționată, din interiorul căreia a sustras 20 de pachete de țigări și suma de 20 lei, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 1300 lei.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare (filele 11-12 d.u.p.), declarația reprezentantului legal al părții vătămate S.C. Mily - .. Iași (fila 15 d.u.p.), înscrisuri dovedind proveniența bunurilor sustrase (filele 16-17 d.u.p.), listă inventar (fila 19 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșă fotografică (filele 20-31 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopica (filele 39-47 d.u.p.), proces-verbal de reconstituire, însoțit de planșă fotografică (filele 49-58 d.u.p.), adresă emisă de S.C. E-ON M. Distribuție S.A. (fila 62), declarația martorului Colotin I. (filele 68-69 d.u.p.), declarațiile învinuitului N. loan (filele 71-73, 76-77, 80 d.u.p.).
Atât în cursul urmăriri penale cât și în cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut că a pătruns, prin spargerea geamului, în toneta aparținând S.C. Mily-.. Iași, cu intenția de a sustrage bunuri, însă a negat că ar fi sustras două cartușe de țigarete și suma de 20 lei din interiorul magazinului, susținând că nu a reușit să își însușească vreun bun pe geamul spart (filele 71-73, 76-77, 80 d.u.p. și fila 61 ).
În cursul urmăriri penale, S. A., reprezentant legal al părții vătămate, a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1300 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat, a geamului spart de acesta din urmă și a siguranțelor de la contorul electric (fila 15 d.u.p.), însă, în fața instanței, la termenul din 09.10.2013, a declarat că renunță la exercitarea acțiunii civile.
Tot în cursul urmăriri penale, prin ordonanța din data de 13.06.2013, s-a luat față de învinuitul N. I. măsura preventivă a reținerii, pe timp de 24 de ore (fila 79 d.u.p.), însă prin ordonanța din data de 13.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispus respingerea propunerii formulate de organele de poliție, de punere în mișcare a acțiunii penale în vederea luării măsurii arestării preventive a învinuitului N. I..
În baza disp. art. 145 Cpp, față de învinuitul N. I. s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea în care își are domiciliul, respectiv mun. Iasi, fără încuviințarea procurorului, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.06.2013 și până la data de 12.07.2013, inclusiv (filele 81-82 d.u.p).
P. încheierea din 11.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în temeiul art. 145 alin. 1 Cpp cu referire la art. 143 alin.1 Cpp instanța a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea în care își are domiciliul, respectiv mun. Iași și i-a impus inculpatului să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 11 Cpp.
P. încheierea din 09.10.2013, instanța, în temeiul art. 139 Cpp, a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care își are domiciliul, prevăzută de art. 145 Cpp cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451 Cpp.
În fața instanței, la termenul din 09.10.2013, după verificarea regularității actului de sesizare, inculpatul a dat declarații în cauză, la termenul din data de 09.10.2013. Inculpatul a depus la dosar, în circumstanțiere, o caracterizare întocmită de preotul paroh din localitatea Țuțora, unde a domiciliat inculpatul și o copie de pe certificatul de naștere a copilului său.
La termenul din data de 06.11.2012 s-a procedat la ascultarea martorului din lucrări Colotin I.. Tot la termenul din 06.11.2013, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei de care a fost reținută în sarcina inculpatului N. I. din infracțiunea de „furt calificat", faptă prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal în tentativă de „furt calificat", faptă prevăzută de art.20 Cod raportat la disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 12.06.2013, în jurul orei 22.00, după ce a consumat băuturi alcoolice în cartierul T. V., inculpatul N. I. s-a deplasat spre reședința sa, unde locuia fără forme legale, din .. În drum spre casă, inculpatul a trecut pe lângă toneta aparținând S.C. Mily-.., situată pe . – în vecinătatea fabricii de panificație aparținând .. Iași - hotărând să pătrundă în interiorul tonetei, pentru a sustrage bunuri.
Pentru a nu fi observat în momentul comiterii faptei și pentru a deconecta eventualul sistem de alarmă instalat în magazin, inculpatul a rupt sigiliul de la panoul electric al tonetei și a desfăcut cele trei siguranțe electrice, apoi s-a îndepărtat câțiva metri și a aruncat aceste siguranțe.
În acel moment, inculpatul a fost observat pentru prima dată de martorul Colotin I., aflat într-un birou al fabricii de panificație aparținând .. Iași, ce permitea o foarte bună vizibilitate față de toneta menționată.
După aproximativ 5 minute, inculpatul N. I. a revenit în spatele magazinului, a tras de grilajul din sârmă amplasat în locul respectiv, a spart cu piciorul un geam și a rupt un placaj pentru a putea ajunge la bunurile aflate în interiorul tonetei. Întrucât acțiunile inculpatului au produs un zgomot puternic, acesta s-a îndepărtat de tonetă. Zgomotul produs de inculpat 1-a alertat și pe martorul Colotin I., care a anunțat telefonic organele de poliție.
După un interval de câteva minute, inculpatul N. I. a revenit la locul faptei, însă, în momentul în care încerca să pătrundă în interiorul tonetei, a fost surprins de lucrătorii de poliție, care l-au urmărit pe o distanță de câțiva metri și apoi l-au imobilizat.
În urma controlului corporal efectuat la momentul depistării, asupra inculpatului nu au fost găsite bunuri (a se vedea procesul-verbal de la filele 11-12 d.u.p.), deși partea vătămată a susținut că din interiorul tonetei amintite mai sus au fost sustrase două cartușe de țigarete și suma de 20 lei (fila 15 d.u.p). Este de remarcat faptul că, în cuprinsul procesului-verbal menționat nu se consemnează faptul că inculpatul ar fi aruncat vreun bun, în timp ce era urmărit de către lucrătorii de poliție
Pentru a se reține această situație de fapt, instanța a procedat la analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.
Astfel, faptul că inculpatul N. I. a rupt sigiliul de la panoul electric al tonetei aparținând S.C. Mily-.. Iași, situată pe . și a pătruns, prin efracție, în toneta sus-menționată, reiese atât din declarațiile inculpatului N. I. date în fața instanței și în cursul urmăririi penale (fila 61 și filele 71-73, 76-77, 80 d.u.p.), din declarațiile martorului Colotin I. date atât în fața instanței cât și în cursul urmăririi penale, care a recunoscut în persoana inculpatului pe tânărul care a mers în spatele tonetei menționate (fila 91 și filele 68-69 d.u.p.), din procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică (filele 20-31 d.u.p.), cât și din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopica (filele 39-47 d.u.p.).
Astfel, din cercetările efectuate la locul faptei s-a constatat că, în spatele tonetei aparținând S.C. Mily-.., la o distanță de aproximativ 20 cm, se afla o plasă din sârmă desprinsă în partea inferioară, în aceeași zonă fiind vizibil un orificiu de 1 m2, lângă care au fost găsite mai multe fragmente de placaj și două fragmente de sticlă, provenind de la geamul din partea stângă spate a tonetei. De pe fragmentele de sticlă provenind de la geamul sus-menționat au fost ridicate două urme papilare, dintre care una s-a stabilit că a fost creată de relieful papilar al degetului arătător de la mâna dreaptă a inculpatului N. I. (a se vedea concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscópica - fílele 39-47 d.u.p).
S-a constatat, de asemenea, cu ocazia cercetării locului faptei, că panoul de curent electric al tonetei era desigilat, din interior lipsind trei siguranțe electrice, iar sigiliul nr. WZH P_, care asigurase panoul, a fost găsit rupt, în interiorul panoului (filele 20-21 d.u.p).
Aceste fapte ale inculpatului mai sunt probate și de procesul-verbal de depistare (filele 11-12 d.u.p.), din care rezultă că la data de 12.06.2013, la ora 23:56, organele de poliție au fost sesizate, printr-un apel la S.N.U.A.U. 112, cu privire la faptul că, un tânăr încearcă să sustragă bunuri dintr-o tonetă situată pe . Iași, iar lucrătorii de poliție care s-au deplasat la fața locului au observat că din spatele unei tonete a fugit un tânăr - identificat ulterior în persoana inculpatului N. I. - care a fost urmărit și prins la o distanță de câțiva metri față de locul depistări.
Totodată faptele inculpatului de rupere a sigiliului de la panoul electric al tonetei aparținând S.C. Mily-.. Iași, și de pătrundere, prin efracție, în tonetă mai sunt probate și cu procesul-verbal de reconstituire a faptei la care a participat inculpatul N. și a condus organele de poliție la locul comiterii faptei, indicând în mod detaliat modalitatea de desfășurare a activității infracționale, ocazie cu care, a fost identificat și ridicat sigiliul cu nr. WZH P_, rupt de inculpat la momentul comiterii faptei, însoțit de planșă fotografică (filele 49-58 d.u.p.) și de adresa nr._/ 27.06.2013 a S.C. E-ON M. Distribuție S.A., care a comunicat faptul că la locul de consum aparținând S.C. Mily-.. Iași a fost aplicat, la data de 8.11.2012, la panoul electric sigiliul cu . P_ (fila 62 d.u.p). Cu prilejul reconstituirii faptei, realizate cu participarea inculpatului, organele de cercetare penală au găsit toate cele trei siguranțe electrice ( fila 49 verso d.u.p.), contrar celor susținute de către reprezentantul părții vătămate în declarația dată în fața instanței.
În ceea ce privește acțiunea de sustragere de către inculpat a bunurilor din interiorul tonetei, din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv - procesul-verbal de depistare, declarația reprezentantului legal al părții vătămate, înscrisurile dovedind proveniența bunurilor sustrase, lista inventar întocmită de reprezentantul legal al părții vătămate – nu rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit această faptă.
Mai mult, din cuprinsul procesul-verbal de depistare rezultă că în urma controlului corporal efectuat la momentul depistării, asupra inculpatului nu au fost găsite bunuri (a se vedea procesul-verbal de la filele 11-12 d.u.p.).
Totodată, din declarațiile date de către martorul Colotin I., atât în cursul urmăririi penale (filele 68-69 d.u.p.) cât și fața instanței la termenul din 06.11.2013, rezultă faptul că martorul, deși a observat în mod nemijlocit o mare parte din activitatea infracțională a inculpatului, menționează în mod expres faptul că nu a observat ca inculpatul să aibă bunuri sustrase din tonetă asupra sa.
De asemenea, atât în cursul urmăriri penale cât și în cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut că a pătruns, prin spargerea geamului, în toneta aparținând S.C. Mily-.. Iași, cu intenția de a sustrage bunuri, însă a negat că ar fi sustras două cartușe de țigarete și suma de 20 lei din interiorul magazinului, susținând că nu a reușit să își însușească vreun bun pe geamul spart (filele 71-73, 76-77, 80 d.u.p. și fila 61).
Așadar, instanța nu poate reține cu certitudine doar din declarația reprezentantului legal al părții vătămate, a înscrisurilor dovedind proveniența bunurilor sustrase și de lista inventar întocmită de reprezentantul legal al părții vătămate, ultimele două probe relevând în principal doar faptul că mărfurile menționate au existat în gestiunea părții vătămate, nu și împrejurarea că acestea au fost sustrase de către inculpat, iar din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că inculpatul doar a încercat să sustragă bunuri din tonetă, acesta nemaiavând timp să intre efectiv în posesia acestora, fiind surprins de lucrătorii de poliție, activitatea infracțională fiind întreruptă din motive independente de voința acestuia. Este de remarcat faptul că, în dimineața de 13.06.2013, cu prilejul reconstituirii efectuate, au fost căutate alte bunuri, însă nu au fost găsite (f.50 d.u.p.).
Față de imposibilitatea instanței de a stabili cu certitudine dacă inculpatul a sustras sau nu un bun, precum și față de existența mențiunilor date de către de martorul Colotin I. în sensul că asupra inculpatului nu au fost găsite bunuri, dar și în raport de lipsa de mențiuni corespunzătoare în procesul verbal de depistare, instanța apreciază că acest dubiu îi profită inculpatului, astfel că va reține că acesta a încercat să sustragă bunuri, dar această activitatea nu a fost finalizată, întrucât a fost surprins de către membrii organele de poliție, astfel fapta acestuia a rămas la stadiul de tentativă.
Instanța apreciază că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită în cauză în ceea ce privește faptele de rupere a sigiliului de la panoul electric al tonetei aparținând S.C. Mily-.. Iași, și de pătrundere, prin efracție, în toneta menționată, declarațiile acestuia coroborându-se cu celelalte mijloace de probă analizate mai sus. Însă, din probele existente din dosar nu rezultă cu certitudine fapta inculpatului de sustragere a bunurilor din tonetă, astfel încât instanța va face aplicare principiului in dubio pro reo, și va da prevalență prezumției de nevinovăție, garanție a unui proces echitabil, drept recunoscut oricărei persoane față de care se aduce o acuzație penală. Așadar, instanța apreciază că, în lipsa stabilirii cu certitudine a faptului că inculpatul a sustras bunuri din tonetă, se impune reținerea în sarcina inculpatului doar a tentativei de furt și nu a infracțiunii de furt – faptă consumată.
În drept, fapta inculpatului N. I., care, în seara zilei de 12.06.2013, în jurul orei 23.30, a pătruns, prin efracție, în toneta aparținând S.C. Mily-.. Iași, situată pe ., fără însă a fi demonstrată și sustragerea bunurilor din tonetă de către inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, i Cod penal, ci pe cele ale tentativei la furt calificat, faptă prevăzută de art.20 Cod raportat la disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal.
Astfel, elementul material al infracțiunii de furt, se realizează printr-un act de deposedare și un act de împosedare. Deposedarea se face prin scoaterea unui bun din sfera de stăpânire a părții vătămate, care nu a mai exercitat posesia asupra bunului respectiv. Împosedarea se face prin trecerea respectivului bun în sfera de stăpânire a inculpatului. În cazul furtului prin efracție elementul material al infracțiunii de furt se realizează prin absorbția infracțiunii de distrugere, respectiv a acțiunii ce constă în forțarea, degradarea sau distrugerea unui dispozitiv de închidere sau a oricărui obiect ce protejează un spațiu închis.
Or, în cauză rezultă faptul că inculpatul N. I. doar a început să pună în executare hotărârea de a săvârși elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt prin efracție (respectiv a îndepărtat plasa de sârmă care proteja toneta, a spart geamul și peretele de placaj al tonetei, după care a intrat în interiorul tonetei de unde intenționa să sustragă bunuri) dar activitatea infracțională nu a fost finalizată, respectiv nu s-a putut demonstra cu certitudine că inculpatul a trecut la acțiunea de deposedare a părții vătămate de bunurile aflate în tonetă și de împosedare a sa, fără drept, cu aceste bunuri, întrucât inculpatul a fost surprins de către membrii organele de poliție, astfel încât fapta acestuia a rămas la stadiul de tentativă imperfectă.
Așadar, sub aspectul laturii obiective, instanța reține că nu s-a consumat acțiunea care reprezintă elementul material al infracțiunii de furt, și anume luarea bunurilor mobile din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, și însușirea lor de către inculpat, ci numai că executarea acțiunii infracționale a fost întreruptă din motive independente de voința inculpatului, iar cauzele întreruperii –intervenția lucrătorilor de poliție - au fost supravenite față de activitățile efectuate de inculpat până la acel moment, ceea ce constituie doar o tentativă la infracțiunea de furt calificat.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține intenția directă ca formă a vinovăției, care rezultă din modul in care a fost comisă fapta, inculpatul prevăzând și urmărind rezultatul acțiunii sale, respectiv luarea bunurilor și banilor de la partea vătămată în scopul de a-și le însuși fără drept, însă numai intervenția lucrătorilor de poliție a făcut urmarea imediată să nu se producă.
Fapta a fost săvârșită în împrejurările prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e “într-un loc public’’ –fapta fiind săvârșită pe Bulevardul Socola din mun. Iași, loc care prin natura și destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, și lit. g “în timpul nopții”, fapta fiind săvârșită de inculpat în jurul orei 23 :30, precum și lit. i „prin efracție”, deoareceinculpatul, pentru a putea ajunge la bunurile aflate în interiorul tonetei, a tras de grilajul din sârmă amplasat în spatele tonetei, a spart cu piciorul un geam și a rupt un placaj din peretele tonetei.
Având în vedere că activitatea infracțională a inculpatului a rămas la stadiul tentativei, urmarea imediată rezultată din săvârșirea faptei constă doar într-o stare de pericol față de relațiile sociale ocrotite de legea penală, respectiv relațiile care vizează protecția dreptului de proprietate.
Față de cele arătate mai sus, în baza art. 334 C.proc.pen., instanța va schimba încadrarea juridică a faptei de care este acuzat inculpatul N. I. din infracțiunea de „furt calificat", faptă prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal în tentativă de „furt calificat", faptă prevăzută de art. 20 Cod raportat la disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal.
De asemenea, instanța constată că, fapta inculpatului N. I., care, în seara zilei de 12.06.2013, în jurul orei 23.30, a rupt sigiliul cu . P_ de la panoul electric al tonetei aparținând S.C. Mily-.. Iași, situată pe ., în scopul de a sustrage bunuri din interiorul tonetei sus-menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „rupere de sigilii", faptă prevăzută de dispozițiile art. 243 alin. 1 Cod Penal.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de „rupere de sigilii", presupune înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat, acestea fiind modalități alternative de realizare.
Instanța reține că, în speță, inculpatul a săvârșit infracțiunea în modalitatea înlăturării sigiliului, respectiv sigiliul nr. WZH P_, care asigurase panoul, acesta fiind găsit ulterior în interiorul panoului electric (filele 20-21 d.u.p).
Pentru existența laturii obiective a infracțiunii de „rupere de sigilii" se cere ca sigiliul să fi fost legal aplicat, adică de un organ competent și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Or, în speță, prin adresa nr._/ 27.06.2013 S.C. E-ON M. Distribuție S.A., a comunicat faptul că la locul de consum aparținând S.C. Mily-.. Iași a fost aplicat la panoul electric, la data de 8.11.2012, sigiliul cu . P_ (fila 62 d.u.p), conform Legii 123/2012 și a normelor interne din domeniu, în concret, în cauza de față, a Comenzii de lucru nr._ și a Bonului de mișcare contor electric . nr._, anexate adresei menționate (fila 63-64 d.u.p).
În ce privește latura subiectivă, instanța reține intenția directă ca formă a vinovăției, care rezultă din modul in care a fost comisă fapta, inculpatul prevăzând și urmărind rezultatul acțiunii sale, respectiv de înlăturare a sigiliului de la panoul electric al tonetei, vizând ulterior desfacerea siguranțelor electrice, pentru a putea dezactiva eventualul sistem de alarmă.
Fiind o infracțiune de pericol, urmarea imediată a faptei - crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la existența și integritatea sigiliilor legal aplicate în numele autorității publice și a altor organe prevăzute de lege, precum și legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei în condițiile arătate.
Instanța constată că faptele săvârșite de inculpat constituie o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, fiind comise două infracțiuni de către aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind astfel incidente disp. art. 33 lit. a) Cod penal.
De asemenea, instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta care constituie tentativă la furt calificat în stare de recidivă mare postexecutorie, în raport de condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 3433/ 11.11.2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 50/ 5.02.2009 a Tribunalului Iași, pedeapsă din executarea căreia N. loan a fost liberat condiționat la data de 12.10.2011, cu un rest neexecutat de 410 zile (a se vedea fila 70 d.u.p.). În ceea ce privește infracțiunea de „rupere de sigilii”, având în vedere limitele speciale de pedeapsa ale acestei infracțiuni - de la o lună la un an -, aceasta nu îndeplinește condițiile privind cel de-al doilea termen al recidivei mari postexecutorii.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, de pericolul social concret al faptelor, circumstanțele reale de săvârșire a faptei și cele personale ale inculpatului.
În concret, instanța reține că faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, raportat la modul și modalitatea în care au fost săvârșite, respectiv noaptea, în loc public, inculpatul neezitând să înlăture sigiliile de la panoul electric al tonetei în scopul de a dezactiva eventualul sistem de alarmă, și prin deteriorarea grilajului din sârmă amplasat în locul respectiv, spargerea cu piciorul a unui geam și ruperea unui placaj din peretele tonetei, ceea ce denotă hotărârea și insistența inculpatului în a săvârși activitatea infracțională și profunda lipsă de respect față de valorile sociale apărate de legea penală. De altfel, instanța apreciază că faptele inculpatului prezintă un pericol social grav, și prin aceea că au adus atingere unor relații sociale multiple, respectiv relațiilor sociale patrimoniale, precum și relațiilor sociale referitoare la existența și integritatea sigiliilor legal aplicate în numele autorității publice și a altor organe prevăzute de lege.
Raportat la persoana inculpatului, instanța apreciază ca deosebit de importante mențiunile din cuprinsul fișei de cazier judiciar (fila 70 d.u.p.), potrivit căreia acesta a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de furt –a se vedea sentința penală nr. 3156/ 31.10.2007 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 05.12.2007 și sentința penală nr. 3433/ 11.11.2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 50/ 5.02.2009 a Tribunalului Iași, pedeapsă din executarea căreia N. I. a fost liberat condiționat la data de 12.10.2011, cu un rest neexecutat de 410 zile, fapte care sunt de aceeași natură cu una din cele pentru care este judecat în prezenta cauză.
Instanța reține că, raportat la aceste aspecte, se poate constata cu ușurință faptul că inculpatul a ales să își obțină mijloacele de trai prin comiterea unor infracțiuni de furt, manifestând, în opinia instanței, o perseverență infracțională deosebită, ceea ce duce la concluzia că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins scopul, inculpatul înțelegând să ignore faptul că a beneficiat de clemența legii prin liberarea sa provizorie, mai înainte de executarea în întregime a pedepselor aplicate anterior.
Totuși, instanța va reține faptul că inculpatul a recunoscut constant săvârșirea faptelor de rupere a sigiliului de la panoul electric al tonetei aparținând S.C. Mily-.. Iași, și de pătrundere, prin efracție, în tonetă, a cooperat cu organele de urmărire penală, și a înțeles să adopte o poziție procesuală cooperantă și sinceră în fața instanței, că are un copil minor în întreținere (conform copiei de pe certificatul de naștere a minorei A. D.-I., înscris în circumstanțiere depus de inculpat la dosarul cauzei la termenul din 09.10.2013) având totodată o situație materială dificilă (așa cum rezultă din caracterizarea făcută de preotul paroh din localitatea Țuțora, unde a domiciliat inculpatul).
Față de considerentele mai sus expuse, instanța, având în vedere starea de recidivă, va aplica inculpatului N. I. o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție pentru fiecare dintre infracțiunile în concurs, al cărei cuantum însă va fi orientat la minimul special prevăzut de lege, în așa fel încât pedeapsa concret stabilită să fie proporțională cu gravitatea faptelor și cu periculozitatea socială a inculpatului.
Astfel, pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 20 Cod raportat la disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b Cod penal, va condamna pe inculpatul N. I. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat în stare de recidivă mare postexecutorie.
De asemenea, instanța, în baza art. 243 Cod penal, va condamna pe inculpatul N. I. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rupere de sigilii.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) Cod penal va contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea.
Pronunțând o pedeapsă cu închisoarea, instanța urmează să-i aplice inculpatului și pedepse accesorii pentru infracțiunile reținute în sarcina lui, sens în care va avea în vedere decizia nr. LXXIV(74)/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, precum și deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. și M. contra României și în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În ceea ce privește pedepsele accesorii ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța reține că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social al acestora, precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-o.
În baza art.88 Cod penal, instanța va scade din pedeapsa aplicată, perioada reținerii din data de 13.06.2013.
Având în vedere soluția instanței în fond, în baza art.350 alin.1 C.proc.pen., instanța constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451 Cpp va dispune menținerea acesteia până la rămânerea definitivă a prezentei sau până la noi dispoziții. Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, mai ales în ceea ce privește perseverența infracțională, dar și ce le vizează împrejurările comiterii faptei (starea de ebrietate în care se afla, îndrăzneala de care a dat dovadă, perseverența în comiterea faptei, prin revenirea la locul comiterii acesteia după sustragerea siguranțelor, după spargerea geamului), instanța apreciază că, pentru a se preveni comiterea de alte infracțiuni, se impune menținerea inculpatului sub rigorile obligațiilor stabilite prin luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța va lua act că S. A., reprezentant legal al părții vătămate, s-a constituit în timpul urmăririi penale ca parte civilă în procesul penal, însă la termenul din 09.10.2013, a precizat că renunță la orice pretenții de natură civilă față de inculpat.
În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., va obliga inculpatul sa plateasca statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre acesta din urmă in cadrul prezentului proces penal, suma de 900 lei din care suma de 200 lei,reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, în faza de urmărire penală (delegația nr._ din data de 13.06.2013 - titularul delegației - avocatul R. C., delegație emisa de Baroul Iași, in faza de urmărire penală–fila 74 d.u.p),va fi plătită din fondurile Ministerului public, iar suma de 200 lei), reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului în faza de judecata (delegația nr._ din data de 11.07.2013 - titularul delegației - avocatul C. M., delegație emisa de Baroul Iași, in faza de judecată), se va plăti din fondurile M.J.”
În termen legal sentința instanței de fond a fost recurată de inculpatul N. I., fiind criticată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, apreciate ca fiind prea mari raportat la fapta comisă și persoana inculpatului. Solicită admiterea recursului și a se dispune redozarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, precum și schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea disp. art. 86 ind. 1 și următoarele cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct.18 Cod procedură penală, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond, urmare a analizării temeinice a probatoriului administrat, constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 345 alin.2 Cod procedură penală respectiv că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșită de inculpatul recurent, a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost reținute de către instanță, prin schimbarea încadrării juridice a faptei de furt reținută în sarcina inculpatului, reținându-se săvârșirea acesteia sub forma tentativei.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului recurent, conform art. 72 Cod penal, au fost avute în vedere de prima instanță toate elementele de individualizare și circumstanțiere, privind pericolul social concret al faptei săvârșite, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, persoana inculpatului recurent, dispozițiile părții generale a Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, reduse potrivit precizărilor anterioare.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepselor.
Art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportat acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepselor, îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpaților.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoanele inculpaților, care au recunoscut comiterea acestora, dar care nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind anterior condamnări pentru fapte similare, urmând a se avea în vedere astfel, aptitudinea lor de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorilor.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, pe care instanța de fond le-a apreciat în mod corespunzător aplicând inculpatului recurent o pedeapsă situată la limita minimă de încriminare, astfel cu aceasta a fost redusă cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 cod proc. pen., pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind, contrar susținerilor inculpatului din motivele de recurs, mai mică decât pedepsele anterior aplicate la care acesta face referire..
Cu privire la inculpatul recurent, din fișa de cazier judiciar a acestuia, rezultă că acesta a mai suferit condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași factură, respectiv prin sentința penală nr. 3433/ 11.11.2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 50/ 5.02.2009 a Tribunalului Iași, pedeapsă din executarea căreia N. I. a fost liberat condiționat la data de 12.10.2011, cu un rest neexecutat de 410 zile (a se vedea fila 70 d. u.p.).
Pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, inculpatul nu a dat dovadă de îndreptare, săvârșind noile fapte, aspecte care reclamă o intervenție mai fermă din partea autorităților în planul cuantificării sancțiunii.
Perseverența infracțională manifestată de inculpat, evidențiază astfel un grad de pericol social sporit, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un real pericol pentru ordinea publică. Instanța de control judiciar apreciază că prin comportamentul infracțional, atât cel actual, cât și raportat la istoricul său, perspectivele de reintegrare socială ale inculpatul recurent sunt reduse, având în vedere perseverența acestuia în comiterea de infracțiuni de la o vârstă fragedă, însușirea deprinderilor de a obține bani și bunuri în mod facil, situația financiară precară, fiind aspecte care ar putea reitera comportamentul infracțional, nivelul redus de conștientizare a implicațiilor juridice ale comportamentului acestora, fac dificilă asimilarea unor valori prosociale și adoptarea unui comportament dezirabil social.
Împrejurarea că inculpatul a avut o poziție procesuală corectă în cursul procesului penal, nu poate atrage în mod automat, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod Penal, cu rezultatul stabilirii unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, atâta timp cât nu sunt completate de elemente care să definească pe deplin aceste circumstanțe, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanță în procesul individualizării pedepsei, prin stabilirea unor pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Pe de altă parte, elementele care caracterizează persoana inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu impun reținerea circumstanțelor atenuante ci ele sunt apreciate în corelare cu faptele ce îi sunt imputate inculpatului. Cu privire la modalitatea de executare, raportat la statul inculpatului recurent de recidivist postexecutoriu, este evident că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de disp. art. 86 ind.1 cod pen., astfel că singura opțiune cu privire la acest aspect, este executarea efectivă a pedepsei.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. „b” cod proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul N. I., fiul lui I. și A., născut la 09.09.1989, împotriva sentinței penale nr. 3334 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod proc. pen. va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și suma de 200 lei onorariu apărător oficiu ce va fi avansată inițial din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul N. I., fiul lui I. și A., născut la 09.09.1989, împotriva sentinței penale nr. 3334 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, onorariu apărător din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 ianuarie 2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
I. E. CiobanuMaria CenușăDaniela D.
Grefier,
V. M.
Red./tehn. C.I.E.
2 ex. – 16.01.2014
Jud. Iași – Ț. I.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 193/2013. Curtea de Apel IAŞI | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
