Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 59/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 59/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 59/2014
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător C.-G. T.
Judecător T. J.
Grefier E. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este reprezentat prin procuror C. I.
Pe rol judecarea recursului penal, având ca obiect „vătămarea corporală din culpă (art.183 Cod penal)”, declarat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr. 368 din data de 07.10.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat T. V., apărător ales, care răspunde pentru inculpatul intimat R. P. P. lipsă. Lipsă și partea vătămată intimată A. P., avocat L. S. și reprezentanții părților civile intimate unitățile spitalicești și al asiguratorului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează cele de mai sus cu privire la obiectul cauzei, prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că partea vătămată intimată A. P., prin avocat ales S. L., a depus prin serviciul de registratură precizări scrise, precizări în care a solicitat și judecata în lipsă, care sunt atașate la dosar, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de admitere a recursului declarat, consideră că în mod greșit prima instanță a soluționat, sau mai bine zis a dispus o anumită mențiune în hotărâre și nu a soluționat latura civilă. Consideră că este o cale de aplicare greșită a legii și că ipoteza pe care a avut-o în vedere prima instanță nu se aplică acestei cauze.
De asemenea, solicită a se observa că și în practica veche, care nu a fost schimbată după anul 2000, instanțele erau de acord că dacă există dovezi asupra realității faptei și legătură de cauzalitate între fapta culpabilă a inculpatului, a persoanei cercetate și cheltuielile la care au fost obligate unitățile spitalicești urmare acestui accident, exista posibilitatea soluționării laturii civile și obligării inculpatului la aceste cheltuieli separat de împăcarea părților. Unitățile spitalicești adeseori rămâneau într-o asemenea postură și în echitate, practica veche chiar așa cu privire la aceste aspecte.
Solicită a se avea în vedere opinia sa, nu s-a făcut trimitere în memoriu la practica judiciară, într-adevăr, dar consideră că împăcarea a doi cetățeni care au avut un eveniment, fie infracțiune intenționată, fie din culpă, și care au ajuns la stingerea conflictului poate produce efecte doar asupra acestora. Terții, adică unitățile spitalicești și serviciile de ambulanță, ce pot face cu acele cheltuieli ocazionate, în condițiile în care practica a susținut că nu era vorba de o pledoarie de nevinovăție, ci, până la împăcare, o asumare a faptei.
Dacă instanța va aprecia că recursul este fondat, apreciază că în aceste condiții ar fi necesar o trimitere în rejudecare în latura civilă și în subsidiar doar să judece instanța de recurs după admiterea recursului.
Avocat T. V. solicită respingerea recursului și a se menține sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Din câte a înțeles de la colega sa, societatea deja a luat legătura cu ei și plata este acceptată la plată, dar nu are o recipisă încă din care să rezulte că plata a fost făcută.
În subsidiar, în situația în care instanța va admite recursul parchetului, solicită a se avea în vedere condițiile prevăzute în Ordinul CSA nr.14/2011 art. 41 alin. 1 lit. d a se dispune obligarea societății de asigurare la plata despăgubirilor civile.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin Sentința penală nr. 368 din 7 octombrie 2013 a Judecătoriei P., s-au dispus următoarele:
„În tem.disp.art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.h Cod pr.pen, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R. P. P., fiul lui M. și E., ns.la 30.06.1979, domiciliat în Vatra Dornei, ..72, jud.Suceava, privind săvărșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2,4 Cod pen.
Constată că partea vătămată A. P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În tem.art.346 al.4 Cod pr.pen, lasă nesoluționate acțiunile civile formulate de S. C. Județean de Urgențe Sf.S. Iași și S. C. de P. Iași.
În tem. disp.art.192 pct.2 lit.b Cod pr.pen, obligă părțile la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 700 lei inculpatul (din care 200 lei-onorariu apărător dion oficiu-deleg.nr.0330/2013, care vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției) și 500 lei- partea vătămată, din care câte 440 lei-cheltuieli u.p.”
Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr.3536/P/2012 din 1.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul R. P. P. privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2,4 Cod pen.
În fapt, se reține că în ziua de 28.08.2012, în jurul orelor 13,00, inculpatul care conducea autovehiculul VW cu nr._ pe DN 2- DE 85, pe fondul stării de oboseală, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul VW cu nr._, care era staționat în afara carosabilului. Ca urmare, pasagerul acestui autoturism, respectiv, partea vătămată A. P., a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr.2232/13.09.2012.
În timpul cercetărilor inculpatul a despăgubit partea vătămată cu suma de 2600 lei.
De asemenea, în cauză s-au constituit părți civile S. C. Județean de Urgențe Sf.S. Iași și S. C. de P. Iași, solicitând acordarea cheltuielilor de spitalizare.
Au fost administrate ca mijloace de probă: proces-verbal de constatare, schița locului accidentului, planșe foto, certificat medico-legal, rezultatele probelor alcooltest, acte medicale, procese verbale, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, adrese constituire părți civile, declarația martorilor A. R. I., R. C. E., A. G., A. M., declarațiile părții vătămate, declarație notarială, declarațiile inculpatului.
La termenul de judecată din 7.10.2013, în ședință publică, partea vătămată și inculpatul au declarat că s-au împăcat în prezenta cauză, împăcarea lor fiind totală și necondiționată.
Conform art.132 Cod pen, împăcarea părților înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, făcându-se referire la infracțiunile pentru care legea prevede această posibilitate, cea în speță făcând parte dintre acestea.
Astfel, având în vedere declarația părților și dispozițiile legale în materie, instanța va dispune încetarea procesului penal, în tem.art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.h Cod pr.pen.
De asemenea, instanța va lua act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile solicitate inițial.
În tem.art.346 al.4 Cod pr.pen, va lasa nesoluționate acțiunile civile formulate de S. C. Județean de Urgențe Sf.S. Iași și S. C. de P. Iași.
Văzând și disp.art.192 pct.2 lit.b Cod pr.pen,”
În termen legal sentința penală a fost recurată de parchetul de pe lângă Judecătoria P. criticând-o sub aspectul legalității; invocând faptul că în mod nelegal instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă în situația în care a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal.
Inculpatul-intimat a fost legal citat fiind reprezentat de avocat din oficiu.
Curtea a analizat sentința penală recurată sub aspectul legalității și temeiniciei, al criticilor formulate în conformitate cu dispozițiile art.385 ind.6 alin.1,2,3 Cod procedură penală și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept – constatând:
Inculpatul R. P. P. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2,4 Cod pen, reținându-se că în ziua de 28.08.2012, în jurul orelor 13,00, inculpatul care conducea autovehiculul VW cu nr._ pe DN 2- DE 85, pe fondul stării de oboseală, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul VW cu nr._, care era staționat în afara carosabilului. Ca urmare, pasagerul acestui autoturism, respectiv, partea vătămată A. P., a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr.2232/13.09.2012.
În cursul judecății în primă instanță, S. C. Județean de Urgențe Sf.S. Iași și S. C. de P. Iași s-au constituit părți civile.
La termenul de judecată din 7.10.2013, în ședință publică, partea vătămată și inculpatul au declarat că s-au împăcat în prezenta cauză, împăcarea lor fiind totală și necondiționată – iar instanța de fond a luat act de declarația de împăcare a inculpatului și părții vătămate și a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului R. P. P. pentru infracțiunea prev. de art.184 alin.2,4 Cod penal.
Sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei nu s-au constatat vicii ale sentinței penale recurate, nici nu au fost formulate critici.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei – instanța de fond a constatat că partea vătămată A. P. nu s-a constituit parte civilă, iar privind pretențiile civile formulate de cele două spitale – în mod corect s-a dispus aplicarea dispozițiilor art.346 alin.1 Cod procedură penală., nefiind incidente dispozițiile alin.2, nici ale alin.4 ale art.346 Cod procedură penală - care dispun asupra soluționării laturii civile a cauzei pentru situațiile expres prevăzute de art.10 alin.1 lit.b ind.1 și art.10 alin.1 lit.f, j; și nici ale art.346 alin.3 Cod procedură penală.
Argumentele formulate în susținerea criticilor de recurs nu au fundament rațional în interpretarea textului de lege – art.346 Cod procedură penală întrucât dispoziția „lasă nesoluționată acțiunea civilă” nu echivalează cu dispozițiile alin.4 art.346 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr. 368 din 07.10.2013 a Judecătoriei P., pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. ScrimințiConstantin G. TarlionTatiana J.
Grefier,
E. M. D.
Red. E.S.
Tehnored. E.M.D
2 ex./28.01.2014
Judecătoria P.
Judecător I. Ș.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 7/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 62/2014.... → |
|---|
