Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 18-12-2014, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 844/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 844/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de inculpatul G. N. A. împotriva sentinței penale nr. 1855 din 5.09.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 18 noiembrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 3 decembrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 10 decembrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 18 decembrie 2014.
Ulterior deliberării:
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1855 din 05.09.2014, Judecătoria V. a hotărît:
Condamnă pe inculpatul G. N. A., fiul lui Costeluș și A., născut la data de 04.05.1979 în V., domiciliat în V., ., ., jud. V., necăsătorit, fără copii minori, studii – 9 clase, CNP_, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 (în actuala reglementare art. 336 alin.1 Noul Cod penal) cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal din 1969, art. 76 lit. d Cod penal din 1969 și art. 5 alin.1 Noul Cod penal.
Conform art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Cod penal raportat la art. 5 alin.1 Noul Cod penal, interzice inculpatului G. N. A. în condițiile arătate de art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 teza a II-a Cod penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 81 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin.1 Cod penal din 1969 și care se socotește de la data rămânerii a hotărârii conform art. 82 alin.3 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii dispune suspendarea și a executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 potrivit căruia dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat condamnarea definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul G. N. A. la plata către stat a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 27.01.2014, în jurul orei 23.11, un lucrător de poliție din cadrul biroului rutier a Poliției mun. V. în timp ce executa serviciul de îndrumare și control al traficului rutier, pe raza mun. V., respectiv pe . oprit în trafic pentru control autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, care era condus de către inculpatul G. N. A..
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, la ora 23,10 acesta a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,50 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere acest rezultat, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență V. pentru recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 175/A/2014 aflat la dosar, a rezultat că la prima probă de sânge recoltată la ora 23,34 inculpatul a avut o alcoolemie de 1,10 g‰, iar a doua probă de sânge nu a mai fost recoltată deoarece inculpatul nu a mai dorit recoltarea acesteia.
Din buletinul de examinare clinică rezultă că inculpatul pare sub influența băuturilor alcoolice.
În cauză a fost audiat ca martor numitul C. C. C. care a declarat că în ziua de 27.01.2014 efectua cursa de transport călătorit din Gura Bustei către Gara V., și pe . sensul de mers a oprit în spatele autoturismului pe care l-a condus inculpatul. Martorul a mai precizat că a observat când inculpatul a suflat în aparatul alcooltest, însă nu mai reține exact rezultatul în urma testării cu aparatul alcooltest.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului G. N. A. de a conduce în ziua de 27.01.2014 pe drumurile publice autoturismul cu număr de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,10 g‰ la prima probă de sânge recoltată) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 noul Cod penal.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, prima instanță a constatat că, prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal a fost abrogat, între altele, art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002.
Noul Cod penal, incriminează în continuare fapta de conducere pe drumurile publice a autovehiculelor de către persoane care au consumat alcool în art. 336.
În dispozițiile art. 336 din Noul Cod penal este incriminată „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, având corespondent în dispozițiile art. 87 alin.1,2 și 4 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art. 336 alin.1 din Noul Cod penal, care are corespondent în vechiul art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
În forma simplă, Noul Cod penal preia multe dintre elementele constitutive ale faptei, astfel cum a fost reglementată anterior, cu următoarele deosebiri:
- conducerea pe drumurile publice nu mai privește doar un autovehicul sau tramvai, ci elementul material al faptei se poate referi la orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea reținerii permisului de conducere;
- la fel ca în vechea reglementare, subiectul activ trebuie să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, dar, în prezent, se precizează expres că existența aceste îmbibații alcoolice trebuie să se raporteze la momentul prelevării probelor biologice;
- în privința sancțiunii, Noul Cod penal nu modifică limitele pedepsei închisorii, dar prevede alternativ, posibilitatea sancționării cu amendă a faptei.
Elementul material al infracțiunii rămâne același în noua reglementare ca în vechea reglementare, respectiv acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoane cu o îmbibație alcoolică de 0,80 g ‰ alcool pur în sânge.
Schimbarea adusă de noua lege este doar una de nuanță și se referă la una din condițiile asociate elementului material, anume cea legată de momentul la care este necesară existența în sânge a îmbibației alcoolice; în vechea reglementare acest moment era cel al conducerii efective a autovehiculului, pe când în noua reglementare este cel al prelevării mostrelor biologice.
Potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.
Legea penală mai favorabilă, în ceea ce privește condițiile de incriminare este legea veche, în Noul Cod penal existând o extindere a incriminării, în sensul că aceasta nu mai privește doar un autovehicul/tramvai, ci orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, ceea ce înseamnă că Noul Cod penal are reglementări mai severe sub acest aspect.
Cât privește regimul sancționator, Noul Cod penal are caracter mai favorabil, deoarece prevede alternativ pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii de la 180 la 300 zile - amendă, care însă raportat la cuantumul amenzii la care s-ar ajunge în baza art. 76 lit. e Cod penal din 1969, apare ca fiind mult mai excesivă.
Raportat considerentelor mai sus expuse, prima instanță a constatat că fapta inculpatului G. N. A. în modalitatea expusă și reținută întrunește sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 – în actuala reglementare art. 336 alin.1 noul Cod penal .
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de inculpatul G. N. A. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispune condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G. N. A., instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal din 1969, de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 1 la 5 ani închisoare, de gradul de pericol social concret al faptei comise dat de circumstanțele reale ale faptelor (starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice generată de conducerea autovehiculului pe drumurile publice sub influența alcoolului, valoarea alcoolemiei), persoana inculpatului.
În cursul procesului penal, inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaștere și regret a faptei comise.
Toate acestea evidențiază faptul că inculpatul a săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări care au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.
Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, raportat conduitei bune avute anterior comiterii faptei, rezultată și din lipsa antecedentelor penale și că pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuate prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal din 1969 urmând a da eficiență și dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal din 1969.
În teoria dreptului penal s-a stabilit că, determinarea legii penale mai favorabile în materia circumstanțelor atenuate trebuie să se facă ținându-se seama nu de prevederile generale și abstracte ale legii, ci de măsura în care reglementările legale duc în mod concret la o pedeapsă mai blândă.
Determinarea legii penale mai favorabile în cazul circumstanțelor atenuate presupune deci totdeauna examinarea prealabilă a tuturor dispozițiilor legale din fiecare lege în parte, privitoare la aplicarea pedepsei, raportându-le la împrejurările în care s-a săvârșit fapta și persoana infractorului, spre a se putea constata pe baza căror dispoziții se ajunge în cazul dat la o pedeapsă mai ușoară.
Regulile privind reducerea sau schimbarea pedepsei principale ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 76 alin. 1 lit. a-f și alin. 2 Cod penal din 1969, prin raportare la minimul special al pedepsei închisorii (art. 76 alin. 1 lit. a-e Cod penal anterior) sau ale pedepsei amenzii (art. 76 alin.1 lit. f din Codul penal anterior) ori prin raportare la natura infracțiunii săvârșite (art. 76 alin.2 Cod penal anterior) au fost înlocuite cu o regulă unică, prevăzută în art. 76 alin.1 din noul Cod penal, aplicabilă atât în cazul pedepsei principale a închisorii, cât și în cazul pedepsei principale a amenzii, potrivit căreia reținerea circumstanțelor atenuate are ca efect reducerea limitelor speciale (minimă și maximă) ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, reducerea operând, prin urmare, conform unei reguli unice și unei fracții fixe.
Din punct de vedere al aplicării legii penale mai favorabile, în condițiile art. 5 alin.1 noul Cod penal, în cazul infracțiunilor săvârșite sub imperiul Codului penale anterior și care nu au fost judecate definitiv la data intrării în vigoare a noului Cod penal, reglementarea efectelor circumstanțelor atenuate în Codul penal anterior, constituie legea penală mai favorabilă în raport cu reglementarea efectelor circumstanțelor atenuate în noul Cod penal.
Punând în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor de natură a caracteriza fapta și persoana inculpatului G. N. A., instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 (în actuala reglementare art. 336 alin.1 Noul Cod penal) cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal din 1969, art. 76 lit. d Cod penal din 1969 și art. 5 alin.1 Noul Cod penal, pedeapsă pe care instanța o apreciază ca fiind justă și proporțională cu gravitatea faptei comise și scopul urmărit de legiuitor, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acestora, prevenția specială și generală înscrise în dispozițiile art. 52 alin.1 Cod penal din 1969, potrivit căruia - scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
La individualizarea juridică a modalității de executare a pedepsei principale, instanța în baza art. 81 alin. 1 Cod penal din 1969 cu referire la art. 5 Noul Cod penal și art. 15 din Legea nr. 187/2012 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pentru următoarele motive:
Reglementarea art. 81 și urm. Vechiul Cod penal este mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare – nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenul de încercare sunt mai puține, iar în ceea ce privește reabilitarea aceasta se constată de drept (art. 86 Cod penal din 1969).
Instanța, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului G. N. A. poate fi atins și fără executarea acesteia - inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale și prezentând șanse sporite de reintegrare în societate și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 Cod penal din 1969 (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este mai mică de 3 ani, inculpatul nu au mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea manifestată de acesta după comiterea faptei, sinceritatea și regretul manifestată de acesta pe parcursul desfășurării urmăririi penale, sunt elemente de natură să determine concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea condiționată a executării acesteia reprezintă un avertisment suficient pentru inculpat în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale ce incriminează infracțiunea pentru care a fost antrenată răspunderea penală și să își conformeze conduita exigențelor legii penale, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului G. N. A. pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni, fixat în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 (cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani).
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat apel inculpatul G. N. A., arătând că nu a avut cunoștință de judecata desfășurată în primă instanță și astfel nu a avut posibilitatea de a se apăra.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, C. constată că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, pe care instanța de control judiciar și-o însușește și a dat faptei reținute în sarcina inculpatului G. N. A. încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, bonul alcooltest, buletin de examinare clinică, buletin de analiză, declarația martorului C. C.-C. și declarațiile date de inculpatul G. N. A. în cursul urmăririi penale s-a demonstrat că la data de 27.01.2014, ora 23.11, a condus autoturismul marca Mitsubishi, înmatriculat în Marea Britanie, cu nr._, pe . mun. V., având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80‰.
Având în vedere situația de fapt relevată de probele administrate, prima instanță a stabilit corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Prima instanță a dat eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile conform art. 5 Cod penal și a reținut corect că sub aspectul efectelor circumstanțelor atenuante au intervenit modificări de natură a atrage aplicarea legii vechi ca lege mai favorabilă.
Verificând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, C. constată că în operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, prima instanță a dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
La cuantificarea pedepsei închisorii s-a reținut în mod corect că inculpatul este o persoană integrată socială, cu o conduită anterioară bună și că a adoptat o atitudine procesuală corectă, elemente care în contextul concret al cauzei au căpătat valența unor circumstanțe atenuante, justificând aplicarea de către prima instanță a unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de textul sancționatoriu.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la stabilirea tratamentului sancționator aplicat inculpatului, pe care C. îl apreciază ca răspunzând cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și periculozității inculpatului și în măsură să asigure realizarea scopurilor educative și de exemplaritate a pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
În ceea ce privește modalitatea de executare, C. consideră că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 Cod penal din 1968 atinge finalitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.
Critica referitoare la nelegala citare a inculpatului cu prilejul judecării în primă instanță este nefondată.
La judecata în primă instanță toate actele de procedură, inclusiv citații, au fost comunicate inculpatului la adresa sa de domiciliu, din V., ., ., jud. V., însă pentru că nu a fost găsit, inculpatul a fost înștiințat să se prezinte la sediul Judecătoriei V. pentru a i se face comunicarea, potrivit disp. art. 261 alin. 4 Cod procedură penală.
Chiar dacă pe parcursul desfășurării procedurii în primă instanță inculpatul nu s-a prezentat niciodată la sediul judecătoriei pentru a-i fi comunicate citațiile, procedura de citare s-a realizat în condițiile prev. de art. 261 alin. 4 Cod procedură penală, citațiile considerându-se comunicate la împlinirea termenului în interiorul căruia inculpatul trebuia să se prezinte la sediul judecătoriei.
Pentru considerentele arătate mai sus, motivele de apel invocate fiind neîntemeiate, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarate de inculpatul G. N. A..
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. N. A. împotriva sentinței penale nr. 1855/05.09.2014 pronunțate de Judecătoria V., sentință pe care o menține.
Obligă pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2014.
Președinte, Judecător,
I. E. CiobanuAncuța G.
O. M.
Grefier,
E. A.
Red./Tehnored. OMAG/2 Ex.
Judecătoria V.- L. M.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Hotărâre din... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 61/2015. Curtea... → |
|---|
