Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 292/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 292/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 292/2014
Ședința publică de la 05 August 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Grefier: E. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat prin procuror L. D. E.
S-a luat în examinare contestația declarată de condamnatul S. P., fiul lui I. și P., născut la data de 03 februarie 2014, aflat în prezent în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 571/NCPP/22.05.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul S. P., asistat de avocat M. M. care substituie la acest termen pe avocat M. P. (apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența condamnatului, precum și faptul că Baroul Iași a înaintat la dosarul cauzei delegația apărătorului desemnat din oficiu, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, condamnatul S. P., precizează că își menține contestația formulată.
Avocat M. M. depune la dosarul cauzei delegația de substituire și, după ce a luat legătura cu persoana condamnată S. P., învederează instanței că acesta își menține contestația formulată.
Nemaifiind de formulat chestiuni preliminare și nici cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Având cuvântul, avocat M. M., pentru condamnatul S. P., solicită admiterea contestației așa cum este formulată în scris în sensul aplicării legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa aplicată de 25 ani închisoare pe care o execută condamnatul. Oficiul neachitat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, urmând a fi menținută sentința contestată ca fiind legală și temeinică.
În ultimul cuvânt, condamnatul S. P., susține că și-a recunoscut fapta de la prima declarație însă nu s-a ținut cont de nimic, fiindu-i aplicată o pedeapsă exagerat de severă în condițiile în care se află la primul contact cu legea penală.
Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
C.,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 571/NCPP/22.05.2014, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
În temeiul art.23 din Legea 255/2013 și art.595 Cod procedură penală admite contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de Comisia prevăzută de H.G. nr.836/2013 din cadrul Penitenciarului Iași, pentru persoana condamnată S. P., fiul lui I. și P., născut la 03.02.1974, în mun. Bârlad, jud. V., deținut în P. Iași, numai cu privire la pedeapsa complementară.
În temeiul art. 6 alin.6 Cod penal reduce de la 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, teza a doua și lit. b Cod penal, aplicată prin S.p. nr.73 din 17.03.2010, a Tribunalului V., modificată și rămasă definitivă prin D.p. nr.4390/06.12.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b Cod penal, pe care o va executa condamnatul
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în P. Iași a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa de 25 ani închisoare pe care o execută condamnatul S. P., fiul lui I. și P., născut la 03.02.1974, deținut în P. Iași, în baza sentinței penale nr.73 din 17.03.2010 a Tribunalului V., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4390/06.12.2010 a ÎCCJ, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 78/2010, din data de 07.12.2010.
S-a arătat că persoana condamnată S. P. execută pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, viol și tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 174-176 lit. d C.p., 197 alin. 2, lit. a și art. 20 C.p. raportat la art. 211 alin. 2 ind.1, lit. a și c C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. și 7 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, litera a, teza a doua și litera b C.p. ca pedeapsă complementară
Aceste infracțiuni sunt incriminate în Noul Cod penal în dispozițiile art. 189, lit. d C.p., 218 alin. 1 C.p., art. 234 lit. d, f și sunt sancționate cu detențiunea pe viață și cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunile de viol și tâlhărie.
S-au atașat sesizării următoarele acte: fișa de evaluare, fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 635/2002 din data de 18.10.2002, fotocopia sentinței penale nr.78 din 07.12.2010 a Tribunalului V. și fotocopia cazierului judiciar.
Prima instanță a constatat că inculpatul S. P. a fost condamnat definitiv la pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, viol și tentativă la tâlhărie, pedeapsa aplicată condamnatului nedepășind maximul prevăzut de lege în actuala reglementare, care stabilește pentru sancționarea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 189 C.p. detențiunea pe viață sau limite de pedeapsă cuprinse între 15 și 25 ani de închisoare, iar pentru celelalte două infracțiuni închisoarea de la 3 la 10 ani, maximul fiind majorat cu jumătate, pentru sancționarea recidivei postexecutorii, devenind astfel 15 ani.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, aceasta nu poate depăși 5 ani, astfel că instanța trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a, teza a doua și litera b Cod penal, aplicată condamnatului S. P. de la 7 ani la 5 ani, conform dispozițiilor art. 66 alin. 1 litera a, b din Noul Cod penal.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la concursul de infracțiuni, ținând seama că infracțiunile de omor deosebit de grav, viol și tâlhărie au fost săvârșite înainte de condamnarea pentru vreuna dintre ele, prima instanță a constatat că sub acest aspect legea mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969, respectiv dispozițiile art. 33 și 34 din vechiul Cod penal, întrucât dacă ar fi aplicate dispozițiile noi ar trebui aplicate regulile concursului de infracțiuni din dispozițiile art. 39 C.p. ce stabilesc un tratament sancționator mai sever, respectiv de aplicare a pedepsei celei mai grave, de 25 ani închisoare, la care s-ar adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte trei pedepse cu închisoarea, fapt ce ar conduce la o pedeapsă mai mare decât cea pe care o execută în prezent condamnatul.
Având în vedere că pedeapsa principală de 25 ani închisoare, pe care o execută în prezent condamnatul, nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,” prima instanță a constatat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal în vigoare cu privire la pedeapsa principală.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul S. P. a formulat contestație prin care a solicitat reducerea pedepsei principale.
Verificând hotărârea contestată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate, C. constată următoarele:
Fiind sesizată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în cadrul Penitenciarului Iași, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 863/2001 și art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013, pentru a hotărî cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnatului S. P., din perspectiva prevederilor art. 6 din Codul penal, prima instanță a constatat întemeiat că S. P. beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art. 6 Noul Cod penal doar cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe care a redus-o la 5 ani închisoare.
Art. 6 alin. 1 Cod penal prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Rațiunea dispozițiilor din art. 6 Cod penal este de a garanta că pedeapsa aplicată în concret sub legea veche nu depășește ceea ce s-ar fi putut aplica sub legea nouă, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Solicitarea condamnatului S. P. de reducere a pedepsei principale nu poate fi primită.
Prin sentința penală nr. 73 din 17.03.2010 a Tribunalului V., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4390/06.12.2010 a ÎCCJ, a fost condamnat inculpatul S. P. la: pedeapsa principală de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pentru o durată de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de mor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 alin.1 lit. d Cod penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b C Cod penal din 1968; pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pentru o durată de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1968; pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pentru o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a, c Cod penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1968, precum și la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1968.
Verificând aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal în privința pedepselor cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile din pluralitatea comisă de condamnat, C. reține că:
- infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1968 se regăsește în noua reglementare în art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. f Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 și art. 43 alin. 5 Cod penal, cu limite de pedeapsă între 7 ani și 6 luni și 18 ani închisoare;
- infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1968 se regăsește în noua reglementare în art. 189 lit. d Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 și art. 43 alin. 5 Cod penal, cu limite de pedeapsă între 15 ani și 25 ani închisoare;
- infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a și c Cod penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1968 își găsește incriminarea și în actualul Cod penal în art. 32 rap. la art. 233-234 lit. d, f Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 și art. 43 alin. 5 Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani și 3 luni la 7 ani și 6 luni;
- infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1968 se regăsește în noua reglementare în art. 224 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 și art. 43 alin. 5 Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 9 luni la 4 ani și 6 luni.
Pedepsele aplicate condamnatului S. P. pentru infracțiunile de omor, viol și violare de domiciliu se înscriu în limitele de pedeapsă stabilite de legea nouă, astfel că acestea nu pot fi reduse prin . Noului Cod penal.
Chiar dacă pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie este mai mare decât cea prevăzută de Noul Cod penal, în speță, aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de legea nouă nu ar conduce la o pedeapsă rezultantă mai mică decât cea pe care o execută condamnatul, chiar prin reducerea de la 10 ani la 7 ani și 6 luni a pedepsei stabilite pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, pedepsele aplicate condamnatului pentru infracțiunile de omor, viol și violare de domiciliu, contopite cu o pedeapsă redusă la 7 ani și 6 luni pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, potrivit regulilor concursului de infracțiuni stabilite de legea nouă, ar determina un maxim de pedeapsă de peste 30 ani [25 ani + 1/3 din (15 ani+4 ani+7 ani și 6 luni)].
Prin urmare, corect a reținut prima instanță că Noul Cod penal este mai favorabil condamnatului S. P. doar sub aspectul pedepselor complementare stabilite, întrucât prin raportare la pedeapsa principală cu închisoarea, așa cum s-a arătat anterior, aceasta nu depășește maximul prevăzut de legea nouă.
Pentru aceste considerente, C., în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, va respinge contestația ca nefondată.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate vor fi suportate de condamnat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi plătit inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul S. P., fiul lui I. și P., născut la 03.02.1974, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 571/NCPP/22.05.2014 pronunțate de Tribunalul Iași.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestator la 200 lei cheltuielile judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei ce va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.08.2014.
Președinte, Grefier,
O. – M. R. E.
A. G.
Red./Tehnored.: O.M.A.G./2 ex.
Tribunalul Iași-Judecător N. L.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Hotărâre din... → |
|---|
