Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Hotărâre din 30-09-2014, Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 546/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP

Dosar nr._

Decizia penală nr. 546

Ședința publică din 30.09.2014

Completul constituit din:

Președinte P. A.

Judecător C. M.

Grefier R. E.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul M. A. B. împotriva sentinței penale nr. 477 din data de 05.11.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 3, având ca obiect – trafic de droguri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 22.09.2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror M. C. din cadrul D. – S. T. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.09.2014.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, Curtea constată următoarele:

P. sentința penală nr. 477 din data de 05 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 3, s-a hotărât:

„1. În baza art. 334 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a infracțiunii de participație improprie la introducerea în țară de droguri de risc pentru care inculpatul P. M. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 3 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., în infracțiunile prev. de art. 3 alin. 1 din legea 143/2000 și art. 3 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

În baza art. 334 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul M. A. B. a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. b C.proc.pen. achită pe inculpatul P. M., zis „M.”, fiul lui C. și D., născut la data de 14.10.1986 în mun. Iași, jud. Iași, CNP:_, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, în prezent arestat preventiv în P. Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 19/U/09.05.2013 emis de Tribunalul Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 din legea 143/2000 (fapta din februarie 2013).

În baza art. 3 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 74 lit. a C.pen. și art. 76 lit. a C.pen., condamnă pe inculpatul P. M., zis „M.”, fiul lui C. și D., născut la data de 14.10.1986 în mun. Iași, jud. Iași, CNP:_, domiciliat în mun. Iași, ., ., în prezent arestat preventiv în P. Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 19/U/09.05.2013 emis de Tribunalul Iași, cetățean român, necăsătorit, loc de muncă – IRO Iași, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata de 2 ani.

În baza art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 74 lit. a C.pen., art. 76 lit. c C.pen. și art. 80 C.pen., condamnă pe inculpatul P. M., zis „M.”, fiul lui C. și D., născut la data de 14.10.1986 în mun. Iași, jud. Iași, CNP:_, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata de 2 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal, contopește pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente, inculpatul P. M. urmând să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, deci un total de pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 Cod penal, interzice inculpatului P. M. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) teza a – II – a și lit. b) Cod penal.

În baza art. 35 alin. (3) Cod penal, aplică inculpatului P. M., alături de pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pentru o perioadă de 2 ani, calculată conform disp. art. 66 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. c C.proc.pen. achită pe inculpatul P. M., zis „M.”, sub aspectul săvârșirii unui act material reținut în cuprinsul infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cel presupus a fi fost comis în februarie 2013 (p-v din 20.02.2013).

În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 160b C.proc.pen. menține starea de arest preventiv a inculpatului și în temeiul disp. art. 88 Cod penal, deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului P. M. prin prezenta sentință penală, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând din data de 09.05.2013, ora 02:30, la zi.

3. În baza art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., condamnă pe inculpatul M. A.-B. zis „F.”, fiul lui I. și A., născut la data de 28.07.1984 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, domiciliat în mun. Iași, .. 18, ., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără loc de muncă, recidivist, la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata de 2 ani.

În baza art. 61 C.pen. revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare stabilită în sarcina aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 358/2010 a Tribunalului Iași și contopește restul de pedeapsă de 516 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul M. A.-B. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, deci în total 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata de 2 ani, calculată conform disp. art. 66 Cod penal.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 Cod penal, interzice inculpatului M. A.-B. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) teza a – II – a și lit. b) Cod penal.

În baza art. 350 C.proc.pen. rap. la art. 145 C.proc.pen. menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Iași fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpatul M. A.-B. prin încheierea din data de 23.07.2013.

În temeiul disp. art. 88 Cod penal, deduce din durata pedepsei cu închisoarea aplicate inculpatului M. A.-B. prin prezenta sentință penală, perioada reținerii și a arestului preventiv, din data de 09.05.2013, ora 01:10, și până la data de 26.07.2013 inclusiv.

4. În baza art. 17 din legea 143/2000 și art. 118 lit. f C.pen. dispune confiscarea cantității de 1090,69 grame cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator, precum și a cantității de 5,0 grame cannabis reținută drept contraprobă, bunuri preluate de BCCO Iași potrivit proceselor verbale atașate dosarului de urmărire penală.

În baza art. 17 din legea 143/2000, art. 118 lit. e C.pen., dispune confiscarea de la inculpatul P. M. a sumei de 260 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.proc.pen. obligă inculpații la plata sumelor datorate cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, respectiv pe inculpatul P. M. la plata sumei de 2200 lei iar pe inculpatul M. A. B. la plata sumei de 2400 lei, în cuantumul acestei ultime sume fiind inclus și onorariul apărătorului din oficiu al inculpatul ce va fi inițial avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției conform art. 189 C.proc.pen. (delegație nr._/19.06.2013).”

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

„În fapt, la nivelul D., Structura teritorială Iași existau informații privind implicarea mai multor persoane în traficul ilicit de droguri. Astfel, în dosarul nr. 163/D/P/2012 se efectuau cercetări față de mai multe persoane, printre care și inculpatul P. M.. Convorbirile telefonice interceptate autorizat au furnizat informații importante referitoare la locul unde inculpatul își desfășura activitatea, ducând și la identificarea unor cumpărători de droguri, cum este cazul martorului K. M. A., și a persoanelor din anturajul inculpatului P. M..

In cauză, prin ordonanțele procurorului au fost autorizați investigatori sub acoperire și colaboratori ai acestora care au procurat droguri de la inculpatul P. M. după cum urmează:

În luna decembrie 2012 colaboratorul acoperit «R.», sub coordonarea investigatorului acoperit „T.”, a procurat de la inculpatul P. M. cantitatea de 0,7 grame cannabis contra sumei de 100 lei. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2.588.386 din 19.12.2012 a rezultat că substanțele supuse analizei, ridicate de la inculpatul P. M., sunt cannabis, substanță care face parte din Tabelul-anexă nr. lll din Lg.143/2000.

În luna februarie 2013 colaboratorul acoperit «L.», sub coordonarea investigatorului acoperit „Ianis”, a procurat de la inculpatul P. M. cantitatea de 0,45 grame cannabis contra sumei de 80 de lei. Din raportul de constatare tehnico-științifică 2.107.564 din 25.02.2013 a rezultat că substanțele supuse analizei, ridicate de la inculpatul P. M., sunt cannabis, substanță care face parte din Tabelul-anexă nr. lll din Lg. 143/2000.

În aprilie 2013 colaboratorul acoperit «L.», sub coordonarea investigatorului acoperit „Ianis”, a procurat de la inculpatul P. M. cantitatea de 0,29 grame cannabis contra sumei de 80 de lei. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2.107.665 din 30.04.2013 a rezultat că substanțele supuse analizei ridicate de la inculpatul P. M. sunt cannabis, substanță care face parte din Tabelul-anexă nr. lll din Lg. 143/2000.

În acest context, investigatorul acoperit Ianis obține informații privind introducerea în țară de droguri de către inculpatul P. M. și numitul V. C., potrivit procesului verbal întocmit (f. 47, d.u.p.) rezultând că presupusele droguri (800 gr. Cannabis) au fost achiziționate din Olanda, tranzitate pe teritoriul Belgiei, de unde au fost expediate către România, orașul B., prin intermediul .. Aspectul faptic privind expedierea unul colet de 11 Kg din Belgia, orașul Antwerpen, către B., România, expeditor fiind V. C. iar beneficiar inculpatul P. M. rezultă și din procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție judiciară (f. 48, d.u.p.), ca și din adresa trimisă de Poșta Atlassib referitor la expedierile din data de 15.04.2013 (f. 87, d.u.p.).

Pornind de la modul în care se presupunea că inculpatul P. M. se aproviziona cu droguri, la nivelul BCCO Iași se obțin informații referitoare la sosirea unui colet cu droguri din Spania pe numele martorei M. A.. Dosarul de cercetare penală format este conexat la dosarul de urmărire penală în care inculpatul P. M. era deja cercetat alături de alte persoane iar organele poliției judiciare supraveghează sosirea și preluarea coletului.

Conform probatoriilor administrate în cauză, coletul a fost expediat pe numele unei persoane fictive însă inculpatul P. M. a participat la expedierea lui, destinatarul acestuia fiind tot inculpatul, chiar dacă trecută pe colet era martora M. A.. Aceasta din urmă a participat la tranzacție doar la solicitarea fiului său, inculpatul M. A. B., acesta cunoscând de la inculpatul P. M. datele coletului (f. 83, d.u.p.) și faptul că acesta conținea droguri, nu dulciuri cum i-a spus mamei.

Potrivit procesului verbal de supraveghere (f. 56, d.u.p.), la data de 08.05.2013, în jurul orelor 19.50, inculpatul M. A. B., prieten cu inculpatul P. M., împreună cu mama sa, martora M. A., s-au prezentat în zona Gării din Iași pentru a prelua coletul. De față erau și inculpatul P. M. împreună cu martorul V. C., la ceva distanță de inculpatul M. A. B. și mama sa, aceștia părăsind imediat zona când au constatat că au intervenit organele de poliție.

Potrivit declarației martorei M. A. și procesului verbal din data de 08.05.2013, aceasta a spus șoferului datele coletului transmise de fiul său (expeditor M. I. și orașul de expediție Taragona, Spania), după care coletul a fost preluat de fiul său, inculpatul M. A. B.. În acel moment au intervenit organele de poliție care au preluat coletul și pe persoanele implicate și le-au transportat la sediul BCCO Iași.

Aici, potrivit procesului verbal și planșelor foto, ca și declarațiilor martorilor M. A., A. V. și Matran Ș., organele de poliție au deschis coletul, constatând că în interiorul acestuia se aflau diferite pachete cu dulciuri și ciocolată, dar și patru pachete ce conțineau fragmente vegetale de culoare verde oliv. Conform raportului de constatare nr. 2.107.673 din 08.05.2013 cele patru pachete conțineau cantitatea totală de 1103,0 gr cannabis.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de judecată rezultă din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.

După cum rezultă din declarațiile martorilor S. F. I., Netea P. C., C. A. și K. M. A., ca și din declarațiile martorului cu identitatea protejată A. C., inculpatul P. M. era de mai mult timp consumator de cannabis și se ocupa cu distribuirea de droguri și către alți consumatori, desemnarea de investigatori sub acoperire în vederea realizării unor cumpărări autorizate de droguri fiind perfect justificată pentru obținerea de probatorii în cauză. Declarația martorului K. M. A. care a achiziționat droguri de la inculpat este susținută și de mențiunile proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat din care rezultă că martorul a contactat direct pe inculpatul P. M., pe care l-a cunoscut prin intermediul lui „C. Rico”, posibil martorul V. C. ( f. 38, 40 d.u.p.).

În plus, din declarațiile date de investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora audiați în condiții de contradictorialitate rezultă dincolo de orice dubiu că au fost respectate procedurile legale în realizarea acestor cumpărări autorizate de droguri, inculpatul P. M. nefiind provocat în vreun fel în condițiile în care acesta vindea droguri în mod constant diverșilor consumatori (unii audiați ca martori în cauză) și i s-a oferit prețul practicat de obicei pe piață.

Instanța a reținut însă că unele dintre susținerile făcute de procuror în actul de sesizare a instanței nu au suport probator în actele de urmărire penală, instanța constatând de altfel atât cu ocazia verificării regularității actului de sesizare, cât și în contextul soluționării cererii de restituire a cauzei la procuror formulată de apărare, că această cauză nu a fost cercetată cu maximă exigență de către procuror.

Astfel, deși procurorul face trimitere în descrierea situației de fapt din actul de sesizare a instanței de judecată la alte cantități de droguri referitor la cele trei cumpărări autorizate (1 gr., 0,73 gr. și 0,57 gr.), din coroborarea proceselor verbale întocmite de investigatorii sub acoperire T. și Ianis cu mențiunile rapoartelor de constatare tehnico - științifică întocmite în cauză, cantitățile de droguri achiziționate în contextul cumpărărilor autorizate sunt altele, respectiv cele reținute de instanță la situația de fapt a cauzei.

Procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, coroborate cu declarațiile date în fața instanței de judecată atât de cei doi investigatori Ianis și T., cât și de colaboratorul acoperit L., reprezintă probatorii suficiente pentru ca instanța să rețină vinovăția inculpatului P. M. în comiterea infracțiunii de trafic de droguri.

Cu privire la actul material presupus a fi comis de inculpat în luna februarie 2013 instanța nu a putut însă reține dincolo de orice dubiu că cel care a vândut drogurile colaboratorului acoperit L. a fost inculpatul P. M. și nu M. S. C.. Aceasta întrucât din procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire Ianis (f. 17, d.u.p.) rezultă că cel care a înmânat drogurile colaboratorului sub acoperire L. a fost numitul M. S. C. și nu inculpatul P. M. (acesta doar a vorbit cu M.), aspect precizat de investigator și la interpelarea instanței de judecată (f. 22). În acest condiții instanța nu poate reține ca veridică susținerea colaboratorului sub acoperire L. că drogurile proveneau de la inculpatul P. M. în condițiile în care investigatorul a declarat că a supravegheat tranzacția și a văzut altceva, respectiv că M. a înmânat drogurile; în plus, din probatoriile atașate urmăririi penale (fără legătură cu faptele pentru care instanța a fost sesizată) rezultă că în decembrie 2012 avusese loc o cumpărare autorizată de droguri de la numitul M. S. C. (proces verbal f. 29 d.u.p.), deci și acesta opera pe piața ilicită a drogurilor ca distribuitor, iar procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat nu conțin informații care să justifice presupunerea că M. lucra pentru P., ca în cazul martorului V..

Cât privește prima infracțiune de introducere în țară de droguri reținută de procuror în sarcina inculpatului P. M. instanța a reținut că probatoriile administrate nu conduc la concluzia certă că în pachetul expediat pe numele inculpatului se aflau droguri. Așa cum a reținut instanța la situația de fapt, datele cauzei certifică faptul că pe numele inculpatului P. M. a fost expediat un pachet din orașul Antwerpen cu o greutate de 11 Kg.

Martorul V. C., al cărui nume apare la expeditor, a susținut în fața instanței că nici inculpatul, nici persoana care-l însoțea poreclită Rusofon, nu i-ar fi spus expres că acest colet conține droguri, inculpatul P. motivând martorului că l-a trecut la expeditor pentru că „nu avea pe cine să pună”.

Faptul că inculpatul P. M. a fost surprins la punctul de trecere a frontierei având asupra sa 0,6 gr cannabis (faptă pentru care a primit o amendă administrativă prin ordonanța nr. 21/D/P/2013 din data de 11.04.2013 a D., Biroul T. A.), nu presupune că în coletul sosit în aceeași perioadă pe numele său existau droguri, mai ales în condițiile în care se susține că acest colet a fost expediat de inculpat împreună cu o altă persoană – Rusofon – care nu a fost identificată și audiată de organele de urmărire penală.

Mai mult, deși procurorul face trimitere în actul de sesizare a instanței la declarația martorului V. C. care ar fi înțeles din discuțiile purtate de inculpatul P. cu Rusofon că în coletul expediat se aflau 400 sau 500 gr. cannabis, martorul nu a menținut declarația în fața instanței sub acest aspect, precizând chiar că a aflat despre destinația coletului – orașul B. – la două săptămâni de la întoarcerea în țară. Or, în condițiile în care martorul nu a știut la întoarcerea în țară despre colet decât că a fost expediat cu numele său, neștiind nici măcar adresa la care a fost expediat, este puțin probabil că acesta avea date certe despre conținutul coletului, din probatoriile cauzei rezultând că martorul era o persoană ce gravita în jurul inculpatului pentru a beneficia din când în când de droguri și nu o persoană de încredere pentru acesta.

În plus, în condițiile în care însăși procesul verbal întocmit de investigatorul Ianis făcea trimitere la o cantitate de 800 gr cannabis (f. 47 d.u.p.) și la Olanda drept țară de proveniență, iar martorul V. C. a menționat doar în declarația dată în cursul urmăririi penale că ar fi auzit de o cantitate de 400 – 500 gr cannabis, nu rezultă de unde a reținut procurorul în actul de sesizare a instanței ca fiind cert că inculpatul P. M. a introdus în țară cantitatea de 450 gr cannabis și de ce nu a luat în considerare susținerea investigatorului că drogurile provin din Olanda și nu din Belgia, țara de expediere a coletului.

În aceste condiții instanța a reținut că este cert faptul că inculpatul P. M. a ridicat un colet provenind din Belgia, el fiind destinatarul, că acest colet avea 11 Kg așa cum se consemnează în datele firmei de transport, dar nu și că în acest colet s-ar fi aflat cu siguranță droguri, nefiind probatorii certe care să indice cantitatea lor și felul drogului.

Aceste probatorii există însă cu referire la a doua infracțiune de introducere în țară de droguri reținută în sarcina inculpatului P. M..

Așa cum s-a arătat la situația de fapt este cert că inculpatul a participat la expedierea coletului cu droguri întrucât nu exista alt mod în care amprentele sale să ajungă în interiorul acestui colet. Din coroborarea procesului verbal și a planșei foto (f. 77 d.u.p.) cu mențiunile raportului de constatare întocmit în cursul urmăririi penale (f. 122 d.u.p.) rezultă că urmele papilare aparținând inculpatului P. M. au fost identificate pe ambalajul de biscuiți Fourres, pe ambalajul de Huesitos Milka, pe un alt ambalaj de ciocolată Milka, pe un ambalaj de biscuiți Petit Beurre dar și pe prima cutie cu inscripția Kellog′s (nr. 38), cutie în care au fost identificate droguri.

Or, inculpatul nu a oferit o explicație acestor urme papilare. Este adevărat că este dreptul inculpatului de a nu da declarație, drept de care acesta s-a prevalat în fața instanței, dar conform art. 66 alin. 2 C.proc.pen. acesta avea și dreptul de a proba lipsa de temeinicie a acestor dovezi de vinovăție. Apărarea s-a limitat însă la a susține că nu inculpatul a expediat acest colet, fără a oferi o explicație urmelor papilare descoperite, în condițiile în care instanța a verificat respectarea procedurii prin audierea martorilor asistenți de la deschiderea coletului și a martorei M. A., rezultând că nu a existat posibilitatea „contaminării” probelor.

Este adevărat că expeditor apare o persoană cu numele M. I., dar datele cărții de identitate aparțin unei alte persoane care nu a semnat expediția (semnătura de pe dovada de expediție nu seamănă cu cea înregistrată la evidența populației potrivit verificărilor făcute de instanță). Este evident astfel că cel care a expediat coletul a furnizat informații false la depunerea lui, tocmai pentru motivul că acest colet conținea substanțe interzise, însă nu se poate sustrage răspunderii penale întrucât a „omis” faptul că și-a lăsat amprentele în cutia cu bunuri expediată.

În plus, instanța a reținut nu numai că inculpatul P. M. a participat la expedierea coletului, aspect susținut și de declarația dată de numitul M. A. în cursul urmăririi penale care plasează pe inculpat în orașul Tarragona, locul expediției, dar și că era destinatarul lui. Conform declarației date de inculpatul M. A. B. în cursul urmăririi penale, asistat fiind de apărător, acesta a cunoscut despre pachetul ce urma să sosească din Spania pe numele mamei sale de la inculpatul P. M., fiind o modalitate de expediere a drogurilor pe care cei doi o conveniseră anterior. Tot inculpatul a fost cel care a furnizat datele coletului inculpatului M., acesta transmițându-le martorei M. A..

Susținerile inculpatului M. A. B. și ale martorei M. A. sunt confirmate și de martorul V. C., acesta recunoscând în fața instanței că a însoțit pe inculpatul P. M. la domiciliul inculpatului M. și apoi la Gară pentru a asista la momentul la care coletul expediat din Spania era ridicat de inculpatul M. și mama sa, aspect confirmat de imaginile stocate pe CD-ul cu imaginile captate legal cu ocazia supravegherii, imagini ce confirmă declarația martorului ca veridică.

Deși martorul V. C. a încercat inițial să ofere o altă desfășurare a evenimentelor instanței de judecată, acesta a revenit asupra declarației și a confirmat că cele susținute în cursul urmăririi penale reprezintă adevărul. Instanța constată de altfel că varianta faptică pe care martorul dorea să o prezinte instanței era concordantă cu susținerile făcute de inculpatul P. M. în cursul declarației olografe date la urmărire penală în data de 08.05.2013, existând astfel premise că martorul a încercat să declare favorabil prietenului său, însă a revenit la insistențele instanței de a preciza anumite aspecte.

De altfel, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat confirmă legăturile dintre inculpatul P. M. și M. A. B., faptul că inculpatul P. își desfășura activitatea preponderent la blocul G6 unde locuia celălalt inculpat, precum și faptul că martorul V. C. făcea parte din anturajul acestuia, livrând marfă pentru P. (f. 42, 43 d.u.p.) sau fiind trimis de acesta să recupereze datorii (f. 52, d.u.p.), aceștia folosind un limbaj codat pentru a comunica (f. 57 d.u.p., P. îi spune lui V. că este „acasă” deși telefonul utilizat era localizat la locul de muncă al inculpatului).

Apărarea inculpatului P. M. a susținut practic că toate probatoriile administrate în cursul urmăririi penale sunt nule și că se impune achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal față de acesta în raport de acuzațiile formulate.

Instanța a reținut că lipsa de consecvență a procurorului în instrumentarea cauzei (autorizațiile pentru investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora, deși prezentate instanței în forma confidențială la momentul prezentării persoanelor respective pentru audiere au fost atașate dosarului cauzei doar la solicitarea instanței; delegarea de atribuții a fost dispusă de procuror în mod generic) nu determină ilegalitatea probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale. Proba ilegală la care face trimitere art. 64 alin. 2 C.proc.pen. este doar cea obținută prin încălcarea legii, în frauda drepturilor părților (ex. declarația dată în lipsa apărătorului), nu și probatoriul realizat ca urmare a unui act de procedură lovit de nulitate relativă.

Invocarea nelegalității probelor administrate în cursul urmăririi penale pe motiv că organul care le-a efectuat era necompetent este mai puțin decât a invoca necompetența efectuării integrale a urmăririi penale de către acesta. Or, în condițiile în care necompetența organului care a efectuat cercetarea penală „se acoperă” prin parcurgerea cercetării judecătorești conform art. 332 alin. 1 rap. la art. 268 alin. 1 și art. 207, 209 C.proc.pen., cu atât mai mult nulitatea invocată de apărare în raport de unele probatorii ale cauzei este o nulitate acoperită de cercetarea judecătorească efectuată în cauză.

În plus, susținerea apărării că a lipsit autorizarea procurorului pentru utilizarea investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire nu are temei atât timp cât acest autorizații, confidențiale, au fost prezentate instanței la momentul audierii acestor persoane (altfel neputându-se proceda la verificarea și stabilirea identității dintre persoana prezentată la audiere și cea care apare în autorizație), iar la solicitarea acesteia varianta fără date confidențiale a fost depusă la dosar. Faptul că a lipsit în cauză ordonanța procurorului de delegare a organelor de poliție este un aspect ce se acoperă prin efectuarea cercetării judecătorești, cum am arătat anterior. Chiar dacă ordonanța dată de procuror are un caracter generic și viza dosarul de urmărire penală inițial deschis pe numele inculpatului P. M., lipsa sau nulitatea relativă a acesteia trebuia invocată de apărare cel mai târziu în momentul prezentării materialului de urmărire penală inculpatului și nu la acest moment procesual.

Este adevărat că potrivit art. 209 și 27 C.proc.pen. competența efectuării urmăririi penale în cauză aparținea procurorului, dar nulitatea care intervine în cauză este una relativă. Dispozițiile art. 197 alin. 2 C.proc.pen. invocat nu are aplicabilitate în cauză întrucât teza I a articolului se referă la competența instanței și nu a organului de urmărire penală, cum s-a pronunțat constant practica judiciară, aspect susținut și de faptul că tot aliniatul 2 fraza I a art. 197 vizează chestiuni privitoare la instanță.

În acest context și audierile de martori efectuate de organele de poliție fără o delegare conform legii sunt lovite de nulitate relativă, nulitate ce s-a acoperit prin parcurgerea cercetării judecătorești. În plus, este evident că în cauză a existat o delegare din partea procurorului, deși atașată ulterior dosarului, în condițiile în care acesta a făcut trimitere la aceste declarații în actul de sesizare a instanței, deci și le-a însușit și nu le-a infirmat.

În același sens faptul că procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat nu au fost redare de procuror, nu determină nulitatea absolută a acestor probe, cât timp interceptarea s-a făcut autorizat, apărarea nu a invocat că aceste procese verbale nu ar corespunde convorbirilor stocate pe CD cu interceptări, iar prin certificarea acestor procese verbale de către procuror acesta și-a însușit conținutul acestora (a se vedea în acest sens și sentința penală nr. 455/06.10.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia nr. 64/2012 a ÎCCJ).

La fel, lipsa procesului verbal de consemnare a actelor premergătoare de către procuror nu determină nulitatea probelor administrate anterior începerii urmăririi penale în cauză, cum s-a reținut și în practica judiciară (decizia nr. 2011/2011 a Curții de Apel Cluj), întrucât există dispoziții legale speciale. Potrivit art. 21 din legea 143/2000 actele încheiate de investigatorii sub acoperire și colaboratorii lor pot constitui mijloc de probă, legea specială necondiționând acest aspect de existența procesului verbal prev. de art. 224 alin. 3 C.proc.pen. (specialia generalibus derogant; ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus).

Decizia nr. 4092/2003 a ÎCCJ invocată de apărare viza o cu totul altă procedură decât cea din cauză, nulitatea fiind analizată în contextul invocării disp. art. 332 C.proc.pen.; mai mult, nulitatea invocată în acea cauză viza efectuarea unui act de procedură în lipsa procurorului și a apărătorului inculpatului, aspecte sancționate expres de art. 192 alin. 2 C.proc.pen. cu nulitatea absolută.

Pe de altă parte, a mai reținut instanța în raport cu apărările invocate că audierea martorului cu identitate protejată A. C. putea fi contestată de apărare prin solicitarea de scoatere a martorului de sub incidența disp. art. 861 C.proc.pen. Apărarea nu poate susține însă că declarațiile martorului sunt nereale și „fabricate” de D. doar pentru că apreciază că nu se impunea protecția datelor reale de identificare a martorului și audierea lui potrivit unei proceduri speciale cât timp nu a contestat desfășurarea procedurii ci doar rezultatul acesteia.

În plus, pentru rezoluțiile de constatare tehnico științifică a existat delegarea procurorului de caz, ordonanța fiind înaintată instanței la solicitarea acesteia. Dacă aceste aspecte ar fi fost invocate de apărare anterior se puteau efectua verificări în cauză, fiind evident că procurorul a fost de acord cu administrarea acestor probe cât timp și le-a însușit prin valorificarea lor în actul de sesizare a instanței.

Deși este adevărat că procurorul nu a participat la prinderea în flagrant a inculpatului M. A. B., în cauză nu este vorba de un flagrant clasic, cu substituirea drogurilor și supravegherea traseului acestora, fiind mai degrabă o supraveghere operativă din partea organelor de poliție care cunoșteau anterior persoanele implicate și locul de livrare a coletului. Or, pentru aceste activități exista autorizare din partea judecătorului vizând interceptarea și captarea de imagini, autorizare dată la solicitarea procurorului de caz, procuror care a dispus efectuarea de constatări privind urmele papilare și substanțele identificate.

În acest context și prin raportare la semnificația probei ilicite instanța nu a putu reține că probatoriul cauzei este lovit de nulitate absolută și nu poate sta la baza acuzațiilor formulate împotriva inculpatului P. M.. Însăși CEDO s-a pronunțat în practica sa în sensul că o probă de vinovăție, chiar lovită de nulitate absolută (și nu relativă cum este în cazul de față), poate fi reținută ca temei al condamnării dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, legal administrate (cum sunt probatoriile cercetării judecătorești), și care formează convingerea instanței în sensul reținerii vinovăției inculpatului (a se vedea Gäfgen contra Germeniei).

Faptul că există și alte urme papilare pe coletul cu droguri (o urmă papilară aparținând numitului M. A. pe banda scotch) nu presupune că există urme neidentificate, cum a susținut apărarea, ci doar persoane participante care nu au fost acuzate. Instanța nu poate dicta însă pe cine să acuze procurorul, chiar dacă este evident că la expediere a participat și cel puțin o altă persoană a cărei carte de identitate a fost prezentată. Important este, în limitele cauzei de față stabilite potrivit art. 317 C.proc.pen., că există probe care atestă că inculpatul P. M. a participat la expedierea coletului căci altfel urmele lui papilare nu aveau cum să fie în interiorului coletului, mai ales cât timp inculpatul susține că nu a avut nici o legătură cu acest colet.

Apărarea inculpatului M. A. B. a invocat faptul că acesta nu a cunoscut că pachetul pe care-l ridică ar conține droguri.

Potrivit declarației date de inculpat în cursul urmăririi penale, declarație dată în condiții legale și pentru care nu există temeiuri a fi considerată nereală, inculpatul a recunoscut că a dat bani inculpatului P. M. pentru a-i procura droguri din Spania. A susținut inculpatul că a dorit să achiziționeze ecstasy însă inculpatul P. nu i-a adus spunând că erau scumpe. Instanța a reținut însă că nici o probă administrată în cauză nu confirmă susținerea inculpatului M. că ar fi consumator de droguri de mare risc, toți martorii audiați susținând despre acesta că este consumator de cannabis. În plus, inculpatul nu a explicat de unde deținea suma de bani presupus remisă inculpatului P. în acest scop în condițiile în care avea un trai parazitar, confirmat și de declarația martorei M. A., fiind mai probabil că acești bani erau ai inculpatului P..

Pornind de la acest aspect însă, inculpatul M. a susținut că nu putea cunoaște faptul că în coletul pe care urma să-l ridice se află cannabis.

Apărătorul inculpatului a omis însă să aibă în vedere că în declarația olografă dată inculpatul a susținut că el a convenit cu inculpatul P. și cu M. A. să trimită drogurile (presupusele pastile de ecstazy) într-un colet pe numele mamei sale și că a bănuit astfel că pachetul pe care-l aștepta conține droguri, „fără însă a mă gândi că se află o cantitate așa mare”.

P. urmare, ceea ce nu a știut inculpatul M. A. B. era cantitatea de cannabis din colet, dar acesta știa că sunt substanțe interzise astfel expediate, faptul că a fost vorba de drog de risc (cannabis) și nu de mare risc (extazy, MDMA) profitând acestuia.

În condițiile în care probatoriile cauzei dovedesc strânsa legătură dintre inculpații P. M. și M. A. B. iar martora M. A. a susținut că fiul ei este cel care i-a spus că are de ridicat un colet și i-a dat datele necesare în acest sens, aspect confirmat și de declarația martorului V. C., este mai mult decât evident că inculpatul M. A. a cunoscut conținutul coletului pe care l-a ridicat și deținut până la intervenția organelor de poliție.

Deși activitatea infracțională a inculpatului, chiar recunoscută de acesta, se circumscrie și unei infracțiuni de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, instanța a reținut că procurorul de caz nu a formulat acuzații inculpatului sub acest aspect iar procurorul de ședință nu a solicitat extinderea procesului penal.

În drept, fapta inculpatului P. M. care în perioada decembrie 2012 – aprilie 2013 a distribuit și vândut, în baza aceleiași rezoluții infracționale, droguri de risc, cannabis, consumatorilor, inclusiv colaboratorilor sub acoperire coordonați de investigatori sub acoperire, iar în luna mai 2013 s-a deplasat în Spania, orașul Tarragona, de unde a trimis cantitatea de 1103,0 gr cannabis destinată vânzării pe piața ilicită a drogurilor din Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Inculpatul a comis actele materiale în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, unicitatea rezoluției fiind dată de modul de operare și scopul unici urmărit de inculpat – obținerea de venituri din exploatarea dependenței de droguri a unor persoane.

Fapta aceluiași inculpat care în luna mai 2013 a expediat din orașul Tarragona, Spania, un colet conținând cantitatea de 1103,0 gr cannabis pe numele martorei M. A., colet care trebuia să parvină tot inculpatului în vederea distribuirii drogurilor către consumatori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc fără drept prev. de art. 3 alin. 1 din legea 143/2000.

Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că inculpatul a acționat în comiterea faptelor cu forma de vinovăție a intenției directe în sensul că a prevăzut rezultatul lor și a urmărit producerea lui. Având în vedere și cantitatea substanțială de cannabis achiziționată din Spania, este evident că drogurile erau destinate vânzării către consumatori, chiar dacă inculpatul era și consumator de cannabis.

Cele două fapte comise de inculpat sunt concurente, în cauză fiind incidente disp. art. 33 lit. a C.pen. privind concursul real de infracțiuni.

În drept, fapta inculpatului M. A. B. care la data de 08 mai 2013 l-a ajutat pe inculpatul P. M. să intre în posesia coletului cu droguri expediat din Spania, a preluat și deținut coletul conținând cantitatea de 1103,0 gr., drog destinat distribuirii pe piața ilicită din Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă prev. de art. 19 pct. 1 lit. b C.pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpatul a comis fapta în timp ce se afla liberat condiționat din executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată anterior, fără a se fi împlinit termenul prev. de art. 61 C.pen., deci în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind îndeplinite condițiile art. 37 lit. a C.pen.

Faptele comise de inculpatul M. A. B. se circumscriu și unei infracțiuni de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, reprezentanții Ministerului Public neînțelegând însă să solicite tragerea la răspundere penală a inculpatului și sub acest aspect.

Față de cele anterior expuse, reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 C.proc.pen. din perspectiva unora dintre infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în sensul că faptele există, constituie infracțiune, cu încadrarea juridică reținută motivat anterior, și au fost comise de inculpați în modalitatea anterior descrisă, instanța a dispuscondamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului P. M. pentru fiecare dintre infracțiunile comise, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. privind dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea de comitere – prin introducerea în țară a unei cantități însemnate de drog de risc, prin cooptarea mai multor persoane, unele total inocente, în vederea preluării coletului în condiții care să permită inculpatului negarea oricărei implicări în tranzacție, punerea în vânzare a unor cantități mici de droguri către consumatori dar în mod constant, activitatea inculpatului având caracter de durată -, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor, inculpatul fiind o persoană integrată social, cu un loc de muncă stabili, manifestând interes pentru parcurgerea unor programe care să-l ajute la renunțarea la consumul de droguri conform înscrisurilor depuse în circumstanțiere la dosarul cauzei, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C.pen.

Instanța a dat efect prevederilor art. 76 lit. a, respectiv c C.pen. în cazul ambelor infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, apreciind că prin coborârea pedepselor sub limitele prevăzute de textul de incriminare și stabilirea acestora la cuantumul de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, poate fi atins scopul prev. de art. 52 C.pen.

Având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și modalitatea de comitere a acestora instanța a apreciat că se impune și aplicarea unei pedepse complementare, chiar în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante în cauză.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. și art. 35 alin. 3 C.pen. inculpatul P. M. urmează să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, deci 4 ani închisoare în total, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen. pe o durată de 2 ani.

Sporul de pedeapsă este aplicat de instanță în considerarea întregii activități infracționale a inculpatului, acesta manifestând perseverență în furnizarea de droguri către consumatori, câștigurile realizate determinându-l la procurarea de droguri din străinătate pentru a avea marfă de furnizat, activitatea sa ilicită fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală, deși în februarie 2013 a fost sancționat cu amendă administrativă pentru că a intrat în țară având asupra sa o țiplă de cannabis.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului M. A. B. pentru infracțiunea comisă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. privind dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea de comitere – ajutorul perseverent acordat celuilalt inculpat pentru a intra în posesia drogurilor expediate, inculpatul fiind dispus a-și angrena propria mamă într-o procedură penală doar pentru a prelua coletul cu droguri -, dar și persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, iar în fața instanței de judecată a adoptat un comportament de susținere a celuilalt inculpat.

În aceste condiții instanța a considerat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, pedeapsă egală cu minimul special, corespunde unei juste individualizări a pedepsei, în acord și cu activitatea efectivă a inculpatului și ținând seama că nu el era beneficiarul drogurilor aflate în pachetul pe care l-a deținut pentru o scurtă perioadă de timp.

Întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 358/2010 a Tribunalului Iași, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea acestei pedepse, restul de pedeapsă urmând a fi contopit cu pedeapsa nou aplicată.

În consecință, inculpatul M. A.-B. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, deci în total 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata de 2 ani, calculată conform disp. art. 66 Cod penal. Sporul de pedeapsă este aplicat de instanță în considerarea perseverenței infracționale de care inculpatul dă dovadă, perseverență infracțională ce rezultă dincolo de orice dubiu din analiza cazierului său judiciar și din faptul că deși eliberat de puțin timp din penitenciar inculpatul a reluat consumul de droguri, implicându-se chiar în traficul de droguri pentru satisfacerea acestui viciu.

Deși inculpatul P. M. este pentru prima dată condamnat, fiind infractor primar, instanța a apreciat că în raport de gravitatea faptelor comise și datele personale ale inculpatului, se impune executarea efectivă a pedepsei aplicate, într-un cuantum redus, pentru a fi atins scopul de reeducare și de prevenție a acesteia. Este adevărat că inculpatul este integrat social, cu un loc de muncă licit, dar nu pare să fi conștientizat gravitatea faptelor comise și deși s-a prevalat de dreptul la tăcere, inițial a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală susținând că nici măcar nu a plecat de curând din țară. În plus, instanța a constatat că martorul V. C., colaboratorul inculpatului, a încercat să inducă în eroare instanța la debutul declarației date susținând aceeași variantă faptică ca și cea din declarația olografă a inculpatului, aspect ce formează convingerea instanței că pentru atingerea funcției de exemplaritate a pedepsei închisorii aplicate inculpatului se impune executarea efectivă a acesteia.

În cazul inculpatului M. A. B., necesitatea executării efective a pedepsei este evidențiată pe deplin de antecedența penală a acestuia, de faptul că, deși liberat de curând din mediul carceral, inculpatul a reluat comportamentul infracțional.

În raport de prevederile art. 71 alin. 2 C.pen., instanța a interzis inculpaților doar drepturile prevăzute de art.64 alineatul 1 literele a teza a-II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanța a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr.1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, depășește marja de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi, dar și decizia 74/2007 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii. Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpaților în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu a interzis exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu a făcut aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal. În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanța a constatat că inculpații nu s-au folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunilor, motiv pentru care constată că nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal. Întrucât nici unul dintre inculpați nu este căsătorit și nu are copii în întreținere și nici nu a fost desemnat sau să existe posibilitatea previzibilă ca acesta să fie desemnat tutore sau curator al unei persoane, instanța nu a interzis acestora nici drepturile prev. de art. 64 lit. d și e C.pen.

Pentru considerentele arătate la analiza probatoriilor cauzei instanța a dispus achitarea inculpatului P. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 din legea 143/2000, fapta din februarie 2013, primul act material reținut de procuror în rechizitoriu, ca și pentru un act material reținut în cuprinsul infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată pentru care același inculpat a fost trimis în judecată, respectiv cel presupus a fi fost comis în februarie 2013 (p-v din 20.02.2013). În cazul primei infracțiuni instanța a arătat motivat anterior că datele cauzei nu oferă suficiente probe că în coletul expediat din Antwerpen se aflau droguri iar în cazul actului material privind presupusa vânzare de droguri nu există probe care să confirme că inculpatul P. a efectuat tranzacția și nu M. S. C., zis B., persoană față de care se efectuează cercetări în dosarul disjuns de procuror din prezentul și care nu este indicată de probatorii ca fiind colaboratorul lui P. (conform proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat doar martorul V. C. ar avea acest statut).

Cu privire la măsurile preventive sub imperiul cărora inculpații se află, instanța a constatat că inculpații P. M. și M. A. B. au fost arestați preventiv prin încheierea de ședință din data de 09.05.2013 a Tribunalului Iași, stare de arest menținută până la data pronunțării sentinței de față doar în raport de inculpatul P..

Inculpatul M. A. B. a fost pus în libertate prin încheierea din data de 23.07.2013, definitivă la data de 26.07.2013, prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Așa cum s-a constatat și prin încheierile de ședință pronunțate în cursul procedurii de față, în raport de ambii inculpați existau indicii temeinice, confirmate de instanța de judecată prin soluția de față, privind comiterea unor acțiuni ilicite deosebit de grave, acțiuni ilicite care constituie infracțiuni și sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

În același timp, prin decizia penală nr. 1051/11.10.2013 Curtea de Apel Iași, în calitate de instanță de control judiciar, a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului P. M. continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevederilor art. 148 lit. f C.proc.pen., pericol relevat de modalitățile și împrejurările de comitere a faptelor, relațiile sociale lezate, rezonanța și impactul social al faptelor comise și perseverența infracțională a inculpatului, aspecte care au prevalat în opinia instanței de control datelor personale ale inculpatului.

În condițiile în care încheierea instanței de control judiciar a intervenit în urmă cu scurt timp în raport de momentul sentinței de față, fiind obligatorie pentru instanța de fond, nu au existat date la acest moment pentru a reconsidera temeiurile ce stau la baza măsurii arestării preventive a inculpatului Pinitilii M., mai ales în contextul în care instanța dispune condamnarea acestuia.

Referitor la inculpatul M. A. B., indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal, gravitatea răspunderii penale stabilite în cauză, permit concluzia că se impune menținerea unui control judiciar asupra comportamentului acestuia.

Pentru aceste motive, în baza art. 350 C.proc.pen. instanța a menținut măsurile preventive sub imperiul cărora inculpații Pinitlii M. și M. A. B. se află și în baza art. 88 C.pen. a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată fiecărui inculpat perioada reținerii și a arestului preventiv.

În baza art. 17 din legea 143/2000 și art. 118 lit. f C.pen. instanța a dispus confiscarea cantității totale de 1090,69 grame cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator, precum și a cantității de 5,0 grame cannabis reținută drept contraprobă, bunuri preluate de BCCO Iași potrivit proceselor verbale atașate dosarului de urmărire penală.

În baza art. 17 din legea 143/2000 și art. 118 lit. e C.pen., s-a dispus și confiscarea de la inculpatul P. M. a sumei de 260 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, sumă rezultată din procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, coroborate cu declarațiile date de aceștia în fața instanței și declarația colaboratorului acoperit L..

În termen legal, sentința penală a fost apelată de:

- procurorul D.I.I.C.O.T. – S. T. Iași, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale pronunțate de instanța de fond vizând mai multe aspecte legale modalitatea în care s-a dispus achitarea inculpatului P. M. pentru mai multe acte materiale; în care s-a descompus o pedeapsă și s-au aplicat regulile de la concursul de infracțiuni; soluțiile de achitare prin faptul că nu s-a dat eficiență anumitor probatorii administrate în cursul urmăririi penale; schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, prin înlăturarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și reținerea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal, respectiv faptul că din infracțiunea în formă continuată instanța de fond dispunând schimbarea în două infracțiuni în concurs cu reținerea art.33 lit.a Cod penal, motivat de faptul că din probatoriul administrat nu se poate reține un mod de operare comun, fiind vorba despre un mod de operare diferit, în condițiile în care a reținut instanța că nu exista o rezoluție infracțională unică. Instanța de fond a analizat și a apreciat în mod greșit reținerea a două infracțiuni în concurs în condițiile în care, așa cum rezultă din actul de sesizare, inculpatul a expediat în mod constant din străinătate în România, prin societăți de curierat, pachete conținând droguri de risc și care, ulterior, erau comercializate de acesta. În aceste condiții, chiar dacă acest lucru se întâmpla la intervale de timp mai mici sau mai mari, nu poate fi de acord cu punctul de vedere al instanței de fond, apreciind că este vorba despre o rezoluție infracțională unică, aceea de a aproviziona cu cannabis din afara României, care era expediat prin diverse firme de curierat, urmând ca aceasta să fie comercializată ulterior. În acest sens, în motivele de apel scrise a fost invocată și practică judiciară pronunțată de Curtea de Apel B., cât și de Curtea de Apel Iași în diferite decizii pronunțate.

Un alt motiv de nelegalitate se referă la achitarea dispusă față de inculpat în temeiul art.10 lit.c pentru un act material din cuprinsul infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P. M., respectiv cel din februarie 2013, în condițiile în care instanța nu putea să dispună achitarea, invocând în motivele de apel practică judiciară, făcând referire la decizii pronunțate de Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Iași.

Ca și motiv de nelegalitate se mai face referire la neaplicarea dispozițiilor art.7 din Legea nr.76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dispoziție care apare în această lege cu referire specială la infracțiunea de trafic de droguri.

Aspectele de netemeinicie vizează soluțiile de achitare pe care instanța le-a dat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, respectiv pentru fapta din februarie 2013, nedându-se eficiență declarației martorului V. cu referire la declarațiile date de acesta în timpul urmăririi penale, acordând mai multă credibilitate declarației martorului dată în fața instanței, în condițiile în care se va constata că acest martor făcea parte din anturajul inculpatului și care se ocupa cu traficul de droguri. Instanța a dispus achitarea nejustificată, deși acestui martor dată în cursul urmăririi penale se corobora în mod clar și fără nici un dubiu cu declarațiile altor martori, respectiv cu declarația martorilor S. F. I. și A. C. și cu procesele-verbale întocmite de colaboratorul acoperit „Ianis”.

Soluția de achitare pentru un act material din cuprinsul infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată - cel din februarie 2013, este netemeinică, existând suficiente probe, fiind dovedită fapta cu declarațiile martorului K. M. A., martor care, deși nu a putut fi audiat în fața instanței de apel, acesta fac e referire la împrejurările comiterii faptei. Din punct de vedere a declarației și a eficienței acesteia, nu există nici un motiv ca instanța să nu îi dea credibilitate, cu atât mai mult cu cât, prin declarația depusă la dosar la acest termen, acest martor precizează că își menține declarația dată în timpul urmăririi penale. Declarația martorului C. A. este, de asemenea, edificatoare, având în vedere că acesta se afla în prezența și în anturajul inculpatului P. M. și care a cunoscut în ce condiții se desfășura traficul de droguri.

Un alt motiv de netemeinicie îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a Cod penal și individualizarea judiciară a cuantumului pedepselor principale, instanța de fond reținând în favoarea inculpatului lipsa antecedentelor penale și buna conduită anterioară comiterii faptelor și că acesta ar fi bine integrat în societate. Punând în balanță circumstanțele agravante și atenuante, instanța de fond a dat mai multă eficiență circumstanțelor atenuante și nu a reținut nicio circumstanță agravantă prev. de art.41 alin.2 și de art. 33 lit.a Cod penal.

În cazul modalității și perseverenței activității infracționale a inculpatului în ceea ce privește introducerea în țară și traficul de droguri, chiar dacă instanța de fond a aplicat un spor de pedeapsă, s-a considerat că acesta nu este suficient și nu are ca scop reeducarea inculpatului în ceea ce privește faptele pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care acestea au fost într-un număr foarte mare, activitate premeditată de inculpat de a introduce droguri și a le trafica pentru a obține venituri în mod facil.

- de inculpații P. M., prin avocat ales, care, de asemenea, au invocat nelegalitatea sentinței penale pronunțate de instanța de fond, în condițiile în care, după terminarea cercetării judecătorești, la data de 04.11.2013, a efectuat acte de cercetare judecătorească,în conformitate cu art.344, art. 350 și art.289 Cod procedură penală, încălcând principiul egalității de arme consacrat de C.E.D.O.; că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului în condițiile în care în cauză sunt incidente dispozițiile art.16 lit.e Cod procedură penală, solicitând încetarea procesului penal față de inculpatul P. M., având în vedere că împotriva acestuia nu a fost începută urmărirea penală în conformitate cu dispozițiile legale; că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre legală în condițiile în care aceasta se bazează pe probe strânse de către organul de cercetare penală în afara cadrului procesual, cu încălcarea dispozițiilor art.224 alin.3 Cod procedură penală. Dispozițiile art.224 alin.1 din vechiul Cod de procedură penală, prevăd posibilitate efectuării de acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale, iar procesul-verbal prin care se constată îndeplinirea acestora poate constitui mijloc de probă; în condițiile în care aceasta se bazează pe probe strânse de către un organ necompetent din punct de vedere material, raportat la vechile dispoziții prev. de art.217 pct.4 Cod procedură penală și art.209 pct.3 Cod procedură penală. Solicită să se constate faptul că majoritatea actelor de urmărire penală au fost efectuate de lucrători de poliție judiciară din cadrul BCCO Iași, fără a exista o ordonanță de delegare a atribuțiilor. Se mai apreciază că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului-apelant P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de disp. art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, referitor la actul material de trafic de droguri din data de 18.12.2012 când se presupune faptul că inculpatul ar fi vândut colaboratorului acoperit „R.” o cantitate de 0,7 gr. cannabis.

- de inculpatul M. A. B., apel nemotivat

Apelurile declarate de D. și de inculpatul P. M. au fost soluționate prin decizia penală nr. 383/23.06.2014 a Curții de apel Iași, decizie prin care s-a dispus totodată disjungerea apelului declarat de inculpatul M. A. B., în temeiul dispozițiilor art. 46 C. proc. en., în condițiile în care acesta s-a sustras de la judecată și nu a respectat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă în ceea ce îl privea de instanța de fond la 23.07.2013.

Premergător, la termenul de judecată din_, instanța de apel a dispus, în baza dispozițiilor art. 238 alin. 1 și 3 C. proc. en., raportat la art. 223 alin. 1 lit. a C. proc. pen., cu referire la art. 231 alin. 1 C. proc. pen., arestarea preventivă în lipsă a inculpatului M. A. B..

Măsura arestării preventive a fost pusă efectiv în executare la data de 25.06.2014, când inculpatul a fost arestat în Spania, fiind ulterior confirmată, prin încheierea Curții de Apel Iași din data de 16.07.2014 și prelungită până la data pronunțării deciziei de față.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelantul M. A. B., precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., Curtea constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Situatia de fapt a fost corect retinută de prima instantă, încadrarea în drept a faptei dovedit a fi comisă de către inculpat fiind legală. Curtea achiesează la toate considerentele instantei de fond cu privire la aspectele arătate, probele administrate dovedind vinovăția inculpatului apelant.

Realizând aprecierea tuturor probelor administrate în condițiile art.103 Cod procedură penală, Curtea reține că fapta inculpatului M. A. B. care la data de 08 mai 2013 l-a ajutat pe inculpatul P. M. să intre în posesia coletului cu droguri expediat din Spania, a preluat și deținut coletul conținând cantitatea de 1103,0 gr., drog destinat distribuirii pe piața ilicită din Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

Inculpatul nu a criticat în concret sentința Tribunalului Iași, cu prilejul dezbaterilor asupra fondului, acesta, prin apărător, arătând că solicită a i se reindividualiza pedeapsa aplicată de prima instanță.

Or, Curtea constată că, așa cum statuat deja instanța de apel cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 383/23.06.2014, inculpatul P. M. s-a deplasat Spania, și a achiziționat cantitatea de 1103 grame de cannabis, destinat traficului pe teritoriul României, drogurile fiind trimise în România prin colet.

P. M. a participat la expedierea coletului, aspect susținut și de declarația dată de numitul M. A. în cursul urmăririi penale care plasează pe inculpat în orașul Tarragona, locul expediției, dar și arată că era destinatarul coletului era inculpatul P. M., prin intermediul inculpatului M. A. B., ajutat de mama sa, care nu a avut cunoștință de conținutul coletului ce urma să ăi parvină.

Inculpatul M. A. B. în cursul urmăririi penale, asistat fiind de apărător, a declarat că a cunoscut despre pachetul ce urma să sosească din Spania pe numele mamei sale de la inculpatul P. M., fiind o modalitate de expediere a drogurilor pe care cei doi o conveniseră anterior, aspect confirmat clar și de martorul V. C., care a precizat că l-a însoțit pe inculpatul P. M. la domiciliul inculpatului M. și apoi la Gară pentru a asista la momentul la care coletul expediat din Spania era ridicat de inculpatul M. și mama sa.

Nu s-a probat, cum corect a reținut instanța de fond, că inculpatul M. A. ar fi fost consumator de droguri de mare risc, solicitându-i inculpatului P. să îi achiziționeze astfel de droguri și având și bani în acest sens, în condițiile în care nu avea surse de trai, așadar că acel colet i-ar fi aparținut.

În fapt, cum a reținut și instanța de fond, cel mai probabil banii proveneau tot de la P. M..

Curtea constată că în declarația olografă dată la urmărire penală, inculpatul M. A. B. a susținut că el a convenit cu inculpatul P. și cu M. A. să trimită drogurile (presupusele pastile de ecstazy) într-un colet pe numele mamei sale și că a bănuit astfel că pachetul pe care-l aștepta conține droguri, „fără însă a mă gândi că se află o cantitate așa mare”. Împrejurarea că inculpatul M. nu a cunoscut cantitatea exactă de droguri din colet este irelevantă, cât timp el cunoștea, fapt dovedit de întreg probatoriul administrat, că în colet erau droguri. În mod fericit pentru inculpat, coletul conținea cannabis, iar nu droguri de nare risc.

Probatoriul cauzei dovedește legătura dintre inculpații P. M. și M. A. B., iar martora M. A. a susținut că fiul ei este cel care i-a spus că are de ridicat un colet și i-a dat datele necesare în acest sens, aspect confirmat și de declarația martorului V. C., fiind evident că inculpatul M. A. B. a cunoscut conținutul coletului pe care l-a ridicat și deținut până la intervenția organelor de poliție.

Individualizarea pedepsei aplicată inculpatului apelant M. A. B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, s-a făcut în mod temeinic si legal, cu respectarea dispozițiilor art. 74 Cod penal, la minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, ținându-se cont și de starea sa de recidivă postcondamnatorie.

Curtea retine că, din perspectiva gravității concrete a faptei inculpatului, a săvârșirii faptei în timpul liberării condiționate, a implicării mamei sale într-o faptă antisocială gravă, pedeapsa aplicată inculpatului nu putea fi dozată mai blând, sub minimul special, cum s-a solicitat, inculpatul având și antecedente penale.

Întrucât au fost respectate toate cerințele legale și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei principale, Curtea, în conf. cu disp. art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul M. A. B. împotriva sent. pen. nr. 477/05.11.2013 a Tribunalului Iași, sentință care va fi menținută ca legală și temeinică, cu privire la dispozițiile care îl privesc pe inculpat.

Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, de la 25.06.2014, data arestării sale în Spania, în vederea predării către autoritățile române, predare care a survenit la 15.07.2014, la zi.

În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., va fi obligat apelantul la plata a 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în care va fi inclus și onorariul apărătorului din oficiu, 300 lei, care va fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție, către Baroul de Avocați Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. A. B., zis ”F.”, fiul lui I. și A., născut la 28.07.1984 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale 477 din 05.11.2013, pronunțată de Tribunalul Iași in dosarul nr. _ 3 al Tribunalului Iași, sentință pe care o menține, cu privire la dispozițiile vizându-l pe inculpatul-apelant.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 25.06.2014 la zi.

În baza dispozițiilor art. 272 alin. 2 Cod procedura penală, suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 0580/16.01.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul M. A. B. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2014.

Președinte,Judecător,

Grefier,

Red. P.A./Tehnored. P.A.

2ex./02.10.2014

Tribunalul Iași

Judecător C. T.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....  Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 837/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Hotărâre din 30-09-2014, Curtea de Apel IAŞI