Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 29/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ

DECIZIA PENALĂ Nr. 29/2015

Ședința publică de la 11 martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. E. C.

Grefier V. M.

Pe rol fiind pronunțarea asupra contestațiilor formulate de inculpații B. G., I. V., Musteața I. și V. I. împotriva încheierii din 26 februarie 2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 4 al Tribunalului V..

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului contestației au avut loc la data de 06 martie 2015, în ședință publică ( cu participarea din partea Ministerului P. a doamnei procuror G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. T. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,

CURTEA DE APEL

Asupra contestațiilor penale de față:

Prin încheierea din 26 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ 4, s-au dispus următoarele:

„În temeiul disp art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, constată legală și temeinică măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierile nr. 70/CPJ din 13.10.2014 și respectiv 85/CPJ din 1.12.2014 pronunțate de Curtea de Apel Iași împotriva inculpaților:

1.B. G., cetățenie dublă: româno-moldovenească, CNP_ (RO) și_ (MD), fiul lui I. și L., născut la data de 11.09.1973 în localitatea Chișinău, Republica M., necăsătorit, studii superioare de lungă durată, fără ocupație, fără loc de muncă, cu domiciliul din România în municipiul București, ., sector 3 și cel din Republica M. în municipiul Chișinău, ., . antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și tentativă la infracțiunea de introducere în țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută de dispozițiile art. 32 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal - pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani, și interzicerea unor drepturi,

2. L. IGOR, persoană cu dublă cetățenie: româno-moldovenească, CNP_ (MD) și_ (RO), fiul lui G. și M., născut la data de 06.03.1982 în localitatea Ochiul Alb, raionul Drochia, Republica M., cu domiciliul în Republica M. în localitatea Ochiul Alb, raionul Drochia, Republica M., precum și în România în municipiul București, . numărul 18, Sector 3, starea civilă – necăsătorit, studii liceale, profesia/ocupație - contabil, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și introducerea în țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 32 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal - pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi,

3. MEREUȚA VEACESLAV, cetățean moldovean, CNP_ (MD), fiul lui V. și N., născut la data de 26.07.1970 în localitatea Cojușna, raionul Strășeni, Republica M., cu domiciliul în orașul Chișinău, . 3, ., Republica M., fără forme legale în localitatea Cojușna, .. 11, raionul Strășeni, Republica M., necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat – faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și complicitate la infracțiunea de introducere în/sau scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal – faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 48 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal - pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi,

4. B. V., cetățenie română, CNP_, fiul lui V. și Ghița, născut la data de 14.02.1981 în ., cu domiciliul în municipiul Huși, .. 10, ., ., județul V., C.I. . nr._, ocupație – ofițer de poliție, loc de muncă – Sectorul Poliției de F. Huși, căsătorit, un copil minor, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prevăzută de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal,

pe care o menține măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 208 alin. 5 Noul Cod de procedură penală.

În baza art. 362 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 208 alin. 2 și 4 din Cod de procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații:

1.V. I., cetățean moldovean, C.N.P._, fiul lui I. și S., născut la data de 05.08.1966 în localitatea Leova, Republica M., cu domiciliul în Republica M., orașul Leova, ., . antecedente penale, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/U/03.05.2014 emis de Tribunalul V. în baza încheierii nr. 21/DLF din 03 mai 2014 pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea/constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup – faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal și dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea numărul 78/2000 cu referire la art. 290 Cod penal și cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal – pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, respectiv de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi,

2.I. V., persoană cu dublă cetățenie, respectiv româno-moldovenească, CNP_ (MD) și_ (RO), fiul lui G. și A., născut la data de 02.07.1975 în localitatea Scoreni, raionul Strășeni, Republica M., cu domiciliul în localitatea Scoreni, raionul Strășeni, Republica M., necunoscut cu antecedente penale, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/U/03.05.2014 emis de Tribunalul V. în baza încheierii nr. 21/DLF din 03 mai 2014 pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea / constituirea unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea numărul 78/2000 cu referire la art. 290 Cod penal și aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal – și instigare la infracțiunea de introducere în/sau scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 47 Cod penal raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal – toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal – pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, de la 2 la 7 ani, respectiv de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi,

3.MUSTEAȚA I., cetățean moldovean, C.N.P.:_, fiul lui A. și N., născut la data de 06.08.1981 în municipiul Chișinău, Republica M., cu domiciliul în Republica M., orașul Leova, ., . antecedente penale, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13/U/03.05.2014 emis de Tribunalul V. în baza încheierii nr. 21/DLF din 03 mai 2014 pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea / constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal și dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea numărul 78/2000 cu referire la art. 290 Cod penal și aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, pe care o menține, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 208 alin. 4 Noul Cod de procedură penală.

În temeiul prevederilor art. 242 Cod procedură penală respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune formulată de inculpatul I. V., prin apărătorul ales.

În temeiul prevederilor art. 242 Cod procedură penală respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulate de către inculpații: MUSTEAȚA I. și V. I., prin apărătorul ales.

În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpații B. V., B. G., L. Igor și M. Viaceslav, prin apărători, privind revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul Mereuța Veaceslav, privind modificarea măsurii preventive a controlului judiciar în sensul ridicării în totalitate a interdicției de a nu părăsi România.

Se va face adresă și se va comunica măsura dispusă la administrația locului de deținere.”

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul V. a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„ Asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpații B. V., B. G., L. Igor și M. Veaceslav, a măsurii arestării preventive luată față de inculpații I. V., Musteața I. și V. I., dar și cu privire la cererile formulate de aceștia privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune sau a arestului la domiciliu, cererile de revocare formulate de inculpații B. V., B. G., L. Igor și M. Veaceslav, precum și cererea formulată de inculpatul L. Igor privind ridicarea interdicției de a nu părăsi țara;

Prin cererile depuse de apărători la data 26.02.2015, în ceea ce-i privește pe inculpații Musteața I. și V. I., s-a solicitat, în temeiul art. 242 și urm. din Codul de procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În ședința din 26.02.2015 av. I. pentru inculpatul I. V. a formulat în scris și susținut oral o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune.

De asemenea, av. L. B. a solicitat pentru inculpații B. G., B. V. și L. Igor revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.

Inculpatul Mereuța Veaceslav, în ultimul său cuvânt a solicitat și ridicarea interdicției de a nu părăsi România.

În susținerea cererilor s-a arătat faptul că s-a depășit termenul rezonabil a măsurii arestării preventive.

De asemenea, s-a arătat faptul că raportat la stadiul procesual în care se află această cauză, raportat la conduita procesuală a inculpaților, se apreciază că nu se poate reține în continuare o stare de pericol pentru ordinea publică doar bazându-se pe natura și gravitatea faptelor comise.

De asemenea, se apreciază că la acest moment nu există nici un temei care să justifice că înlocuirea arestului preventiv ar pune în pericol comunitatea și că se poate aprecia că această perioadă destul de îndelungată de arest preventiv a fost suficient de lungă pentru ca inculpații să conștientizeze gravitatea faptelor de care sunt cercetați și consideră că o înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar și, în subsidiar cu măsura arestului la domiciliu este în măsură să satisfacă scopul măsurilor preventive, în condițiile în care există posibilitatea de a fi stabilite anumite obligații pentru inculpați.

Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere comportamentul corespunzător al inculpaților din prezenta cauză care se află sub control judiciar, fapt care garantează că și inculpații I., Musteața și V. ar face același lucru dacă s-ar înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 242 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora măsura preventivă se înlocuiește, la cerere sau din oficiu, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o iar potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, măsura se înlocuiește cu una mai ușoară, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului și când se constată că scopul măsurii prev. de art. 202 din Codul de procedură penală poate fi atins sub imperiul măsurii mai ușoare.

S-a apreciat de către apărătorii inculpaților că scopul măsurii preventive poate fi atins cu înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, sau a controlului judiciar,deoarece avându-se în vedere faptul că marea majoritate a martorilor importanți au fost audiați nemijlocit de către instanță, se consideră că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată față de inculpați prin aflarea lor sub o altă măsură.

În susținerea cererilor de revocare a controlului judiciar, s-a invocat faptul că până la momentul la care se va pronunța o hotărâre de condamnare a inculpaților, aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție și au dreptul la o viață de familie și dreptul de a munci fără ca acestea să le fi îngrădite.

Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații V. I., I. V. și M. I., cu privire la legalitatea si temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată față inculpații B. G., L. Iogor, M. Veaceslav și B. V., dar și în ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații V. I., I. V. și M. I., dar și cu privire la cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul B. G., tribunalul reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație- Direcția Națională Anticorupție- S. T. Iași nr. 106/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

1. B. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și tentativă la infracțiunea de introducere în țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută de dispozițiile art. 32 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

2. V. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea/constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup – faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal și dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea numărul 78/2000 cu referire la art. 290 Cod penal și cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal – complicitate la infracțiunea de intrare sau ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 48 raportat la art. 262 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 și art. 77 lit. (a) Cod penal,complicitate la infracțiunea de introducere în/sau scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 48 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal,

3. I. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 323 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 Cod penal, inițierea / constituirea unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea numărul 78/2000 cu referire la art. 290 Cod penal și aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal – și instigare la infracțiunea de introducere în/sau scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 47 Cod penal raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal – toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal

4. L. IGOR pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și introducerea în țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 32 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal - uz de fals prev de art. 323 Cod penal, participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 52al.3 Cod penal rap. la art. 323 Cod Penal, toate cu aplic.art. 38 Cod penal

5. MEREUȚA VEACESLAV pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat – faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și complicitate la infracțiunea de introducere în/sau scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal – faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 48 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal -

6. M. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea / constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal și dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea numărul 78/2000 cu referire la art. 290 Cod penal și aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,

7. B. V., pentru săvârșirea infracțiunii de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prevăzută de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

În esență s-a reținut:

1. în sarcina inculpatului V. I. că:

a. în perioada 10.11 - 12.12.2013, împreună cu inculpații I. V. și M. I. au constituit un grup infracțional organizat și specializat în contrabanda cu țigări (grup infracțional la care au aderat, ulterior, inculpații B. G., L. IGOR, NASTAS V., POLIȘCIUC V., B. V. și MEREUȚA VEACESLAV);

b. în perioada noiembrie 2013 - ianuarie 2014, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a promis denunțătorului L. I. sume de bani (50 euro/bax cu țigări), pentru ca acesta să își încalce atribuțiile de serviciu legate de coordonarea și controlul dispozitivului de supraveghere a frontierei de stat dintre Republica M. și România, în sensul creării unei „breșe”, aceasta în scopul introducerii frauduloase pe teritoriul României a unor cantități semnificative de țigări prin încălcarea regimului vamal, valoarea mitei (10.000 euro) fiind precizată într-un mod fără echivoc la data de 24.01.2014 în scopul determinării denunțătorului pentru a-și încălca în continuare atribuțiile de serviciu în cadrul operațiunii din noaptea de 24/25.01.2014 și a celor ulterioare.

c. la data de 22/23.12.2013, în conivență cu M. I. și I. V., a creat condițiile pentru . României, prin dreptul stâlpului de frontieră 1184, a unui număr neprecizat de persoane rămase neidentificate („cărăuși”) care aveau rolul de a introduce fraudulos în România țigări cu încălcarea regimului vamal, care urmau a fi preluate de inculpatul B. G. și transportate spre valorificare în municipiul București, operațiune inițiată dar nefinalizată din rațiuni de „securitate” pentru membrii grupului infracțional,la data de 27/28.12.2013, în conivență cu M. I. și I. V., a creat condițiile pentru . României, peste frontiera de stat (frontiera verde), a unui număr de 20-25 persoane rămase neidentificate („cărăuși”), prin dreptul stâlpului de frontieră 1184, care au introdus fraudulos cantitatea de 89.650 pachete țigări fără banderole fiscale emise de autoritățile române, ce au fost preluate de pe malul românesc al râului Prut de inculpatul L. Igor și transportate pentru valorificare în municipiul București, prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 1.011.340,00 lei, reprezentând T.V.A. și accize;la data de 24/25.01.2014, în conivență cu M. I. și I. V., a creat condițiile pentru . României, prin dreptul stâlpului de frontieră 1184, a unui număr neprecizat de persoane rămase neidentificate („cărăuși”) care aveau rolul de a introduce fraudulos în România cantitatea de aproximativ 25.000-35.000 pachete țigări (50-70 baxuri) cu încălcarea regimului vamal, care urmau a fi preluate de inculpatul Poloșciuc V. și transportate spre valorificare în municipiul București (operațiune ce a presupus introducerea, de către persoane rămase neidentificate, pe teritoriul României, a cantității de țigări amintite însă preluarea acestora a fost abandonată din rațiuni de „securitate” pentru membrilor grupului infracțional, coletele cu țigări fiind retrimise pe malul moldovenesc al râului Prut la intervenția sa; la data de 02.05.2014, fiind în conivență cu M. I. și I. V., a înlesnit unor persoane rămase necunoscute de a intra pe teritoriul României prin trecerea ilegală a frontierei de stat (peste frontiera verde, în dreptul stâlpului de frontieră SF 1183) în scopul introducerii pe teritoriul României a unei cantități de aproximativ 150 baxuri cu țigări provenite din activități de contrabandă;la data de 02.05.2014, fiind în conivență cu M. I. și I. V., a înlesnit unor persoane rămase necunoscute de a introduce pe teritoriul României prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal (peste frontiera verde, în dreptul stâlpului de frontieră SF 1183) a unei cantități de aproximativ 150 baxuri cu țigări ce urmau a fi introduse ilegal pe teritoriul României de ceilalți membri ai grupului infracțional, urmând a fi preluate de pe malul românesc al râului Prut de către inculpatul M. Veaceslav cu autoutilitara marca IVECO cu numărul de înmatriculare_ (din această cantitate, în mod efectiv a fost introdusă pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 2.500 pachete țigări, care au fost depistate și ridicate de organele poliției de frontieră, prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 26.981,00 lei).

- în sarcina inculpatului B. G. că:

a.la data de 22.12.2013, sub coordonarea inculpatului I. V. în vederea desfășurării operațiunii de contrabandă din noaptea de 22/23.12.2013 (nefinalizată) s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire M. C. pe comunicația terestră spre stâlpul de frontieră 1184 (de pe raza de competență a Sectorului Poliției de F. Berezeni, județul V.), unde a verificat practibilitatea drumului ce urma a fi parcurs cu autocamionul cu numărul de înmatriculare_ ;

b.în dimineața zilei de 23.12.2013, în jurul orelor 03.00, sub coordonarea suspectului I. V. și însoțit de investigatorul sub acoperire M. C., s-a deplasat pe comunicația terestră spre stâlpul de frontieră 1184 (de pe raza de competență a Sectorului Poliției de F. Berezeni, județul V.), în apropierea digului de protecție a râului Prut, în vederea preluării unei cantități de aproximativ 260 baxuri cu țigări ce urmau a fi introduse fraudulos în România, peste frontiera verde, de către persoane rămase neidentificate, operațiune ce a fost întreruptă motivat de apariția în zonă, pe malul moldovenesc, a unui mijloc de transport suspect.

3.în sarcina inculpatului I. V. că:

a.în perioada 10.11 – 12.12.2013, împreună cu inculpații M. I. și V. I. au constituit un grup infracțional organizat și specializat în contrabanda cu țigări (grup infracțional la care au aderat ulterior B. G., L. IGOR, NASTAS V., POLIȘCIUC V. și B. V.);

b.în perioada noiembrie 2013 – ianuarie 2014, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin intermediul inculpaților M. I. și V. I., a promis denunțătorului L. I. sume de bani (50 euro/bax cu țigări) pentru ca acesta să-și încalce atribuțiile de serviciu și să permită introducerea ilegală pe teritoriul României a unor cantități de țigări; la data de 21.01.2014 i-a promis denunțătorului suma de 12.500 euro, din care i-a remis efectiv suma de 21.000 lei (contravaloarea a aproximativ 5.000 euro) pentru operațiunea de contrabandă din noaptea de 27/28.12.2013 iar în aceeași zi i-a promis o sumă similară pentru operațiunea de contrabandă din 24/25.01.2014 (nefinalizată) pentru ca denunțătorul să-și încalce atribuțiile de serviciu legate de coordonarea dispozitivului de supraveghere a frontierei de stat cu Republica M. în scopul introducerii frauduloase pe teritoriul României a unei cantități de aproximativ 200 baxuri cu țigări (circa 100.000 pachete);

c.în noaptea de 22/23.12.2013, în conivență cu V. I. și M. I., a determinat persoane rămase neidentificate (cărăuși) să traverseze fraudulos frontiera de stat a României dinspre Republica M. (frontiera verde, delimitată de râul Prut) și să introducă astfel în mod ilegal un număr de 260 baxuri cu țigări (aproximativ 130.000 pachete fără banderole fiscale emise de statul român) care ar fi trebuit preluate de pe malul românesc de către suspectul B. G. și transportate ulterior spre valorificare în municipiul București (operațiune întreruptă din rațiuni de „securitate”)

d.în noaptea de 27/28.12.2013, în conivență cu V. I. și M. I., a determinat aproximativ 20-25 persoane rămase neidentificate (cărăuși) să traverseze fraudulos frontiera de stat a României dinspre Republica M. (frontiera verde, delimitată de râul Prut) și să introducă astfel în mod ilegal un număr de 89.650 pachete țigări fără banderole fiscale emise de statul român, ce au fost preluate de pe malul românesc de către inculpatul L. IGOR și transportate ulterior spre valorificare în municipiul București (transportul a fost interceptat de organele de poliție în municipiul București), sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 659.000 lei către bugetul de stat, reprezentând T.V.A. și accize;

e.în noaptea de 24/25.01.2014, în conivență cu V. I. și M. I., a determinat persoane rămase neidentificate (cărăuși) să traverseze fraudulos frontiera de stat a României dinspre Republica M. (frontiera verde, delimitată de râul Prut) și să introducă astfel în mod ilegal un număr de 50-70 baxuri cu țigări (aproximativ 25.000-35.000 pachete fără banderole fiscale emise de statul român) care ar fi trebuit preluate de pe malul românesc de către POLIȘCIUC V. și transportate ulterior spre valorificare în municipiul București (operațiune întreruptă din rațiuni de „securitate”).

f.la data de 02.05.2014, fiind în conivență cu numiții V. I. și M. I., a determinat persoane rămase necunoscute de a intra pe teritoriul României prin trecerea ilegală a frontierei de stat (peste frontiera verde, în dreptul stâlpului de frontieră SF 1183) în scopul introducerii pe teritoriul României a unei cantități de aproximativ 150 baxuri cu țigări ce urmau a fi introduse ilegal pe teritoriul României de ceilalți membri ai grupului infracțional, urmând a fi preluate de pe malul românesc al râului Prut de către MEREUȚA VEACESLAV cu autoutilitara marca IVECO cu numărul de înmatriculare_ (din această cantitate, în mod efectiv a fost introdusă pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 2.500 pachete țigări, care au fost depistate și ridicate de organele poliției de frontieră, prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare aproximativă de 18.000 lei).

4.în sarcina inculpatului L. Igor că:

a. la data de 27/28.12.2013, sub coordonarea inculpatului I. V., s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire M. C. pe comunicația terestră spre stâlpul de frontieră 1184 (de pe raza de competență a Sectorului Poliției de F. Berezeni, județul V.), de unde a preluat cantitatea certă de 89.650 pachete țigări, introduse fraudulos pe teritoriul României de circa 20-25 cărăuși rămași neidentificați, pe care le-a transportat spre valorificare în municipiul București cu autocamionul marca „MERCEDES” cu numărul de înmatriculare_ sub atenta supraveghere a inculpaților I. V. (care avea rolul de „antemergător” și de semnalare a oricărui pericol legat de controale în trafic) și NASTAS V. (folosind autoturismul marca MERCEDES cu numărul de înmatriculare CJ989GA) însoțit de o persoană rămasă necunoscută (care aveau rolul de „închizător de coloană”, dar și de creare a unei diversiuni pentru atragerea asupra sa a atenției unei eventuale patrule de poliție apărute pe traseul de deplasare), prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 659.000 lei, reprezentând T.V.A. și accize;

b. la data de 22.01.2014 l-a însoțit pe I. V. (coordonatorul grupului infracțional) și NASTAS V. (persoană care a aderat la grup) în localitatea Mărăcineni, județul Argeș, la punctul de lucru al . de vânzări auto second hand) de unde au procurat autoutilitara marca „IVECO” cu numărul de înmatriculare_, pe care a condus-o până pe raza județului V. și pusă ulterior la dispoziția lui POLIȘCIUC V. pentru operațiunea de contrabandă din noaptea de 24/25.01.2014 (nefinalizată);

c. în noaptea de 24/25.01.2014 a determinat persoane rămase neidentificate (cărăuși) să traverseze fraudulos frontiera de stat a României dinspre Republica M. (frontiera verde, delimitată de râul Prut) și să introducă astfel în mod ilegal un număr de 50-70 baxuri cu țigări (aproximativ 25.000-35.000 pachete fără banderole fiscale emise de statul român) care ar fi trebuit preluate de pe malul românesc de către POLIȘCIUC V. și transportate ulterior spre valorificare în municipiul București (operațiune care a presupus introducerea, de către persoane rămase neidentificate, pe teritoriul României, a cantității de țigări amintite însă preluarea acesteia a fost abandonată din rațiuni de „securitate” pentru membrii grupului infracțional, coletele cu țigări fiind retrimise pe malul moldovenesc al râului Prut la intervenția inculpatului V. I.);

d. în ziua de 02.05.2014, fiind în conivență cu inculpatul I. V., a aderat și sprijinit grupul infracțional inițiat de inculpații M. I., V. I., I. V., prin aceea că a intrat legal pe teritoriul României, fiind depistat de organele poliției de frontieră pe raza localității Huși, județul V., în timp ce se afla în autoturismul marca VW PASSAT cu numărul de înmatriculare_, urmând a prelua și însoți autospeciala marca IVECO cu numărul de înmatriculare_, condusă de MEREUȚA VEACESLAV, care avea rolul de a încărca de pe malul românesc al râului Prut cantitatea de aproximativ 150 baxuri cu țigări ce urmau a fi introduse ilegal pe teritoriul României de ceilalți membri ai grupului infracțional (din această cantitate, în mod efectiv a fost introdusă pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 2.500 pachete țigări, care au fost depistate și ridicate de organele poliției de frontieră, prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare aproximativă de 18.000 lei).

5. în sarcina inculpatului M. Veaceslav că: la data de 02.05.2014 a aderat și sprijinit grupul infracțional inițiat de M. I., V. I., I. V. prin deplasarea la volanul autospecialei marca IVECO cu numărul de înmatriculare_ în zona SF 1183 în scopul preluării cantității de aproximativ 150 baxuri cu țigări ce urmau a fi introduse ilegal pe teritoriul României de ceilalți membri ai grupului infracțional (din această cantitate, în mod efectiv a fost introdusă pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 2.500 pachete țigări, care au fost depistate și ridicate de organele poliției de frontieră, prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare aproximativă de 26.981 lei.

6.în sarcina inculpatului M. I. că:

a. în perioada 10.11 - 12.12.2013, împreună cu inculpații I. V. și V. I. au constituit un grup infracțional organizat și specializat în contrabanda cu țigări (grup infracțional la care au aderat ulterior B. G., L. IGOR, NASTAS V., POLIȘCIUC V., B. V. și MEREUȚA VEACESLAV);

b. în perioada noiembrie - decembrie 2013, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a promis denunțătorului L. I. sume de bani (50 euro/bax cu țigări) pentru ca acesta să-și încalce atribuțiile de serviciu legate de coordonarea și controlul dispozitivului de supraveghere a frontierei de stat dintre Republica M. și România, în sensul creării unei „breșe”, aceasta în scopul introducerii frauduloase pe teritoriul României a unor cantități semnificative de țigări prin încălcarea regimului vamal, valoarea mitei (15.000 euro) fiind precizată într-un mod fără echivoc la data de 31.12.2013;

c.la data de 22/23.12.2013, în conivență cu V. I. și I. V., a creat condițiile pentru . României, prin dreptul stâlpului de frontieră 1184, a unui număr neprecizat de persoane rămase neidentificate („cărăuși”) care aveau rolul de a introduce fraudulos în România țigări cu încălcarea regimului vamal, care urmau a fi preluate de suspectul B. G. și transportate spre valorificare în municipiul București, operațiune inițiată dar nefinalizată din rațiuni de „securitate”;la data de 27/28.12.2013, în conivență cu V. I. și I. V., a creat condițiile pentru . României, peste frontiera de stat (frontiera verde), a unui număr de 20-25 persoane rămase neidentificate („cărăuși”), prin dreptul stâlpului de frontieră 1184, care au introdus fraudulos cantitatea de 89.650 pachete țigări fără banderole fiscale emise de autoritățile române, ce au fost preluate de pe malul românesc al râului Prut de suspectul L. Igor și transportate pentru valorificare în municipiul București, prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 1.011.340,00 lei, reprezentând T.V.A. și accize;la data de 24/24.01.2014, în conivență cu V. I. și I. V. a creat condițiile pentru . României, prin dreptul stâlpului de frontieră 1184, a unui număr neprecizat de persoane rămase neidentificate („cărăuși”) care aveau rolul de a introduce fraudulos în România cantitatea de aproximativ 25.000-35.000 pachete țigări (50-70 baxuri) cu încălcarea regimului vamal, care urmau a fi preluate de suspectul Poloșciuc V. și transportate spre valorificare în municipiul București (operațiune care a presupus introducerea, de către persoane rămase neidentificate, pe teritoriul României, a cantității de țigări amintite însă preluarea acesteia a fost abandonată din rațiuni de „securitate” pentru membrii grupului infracțional, coletele cu țigări fiind retrimise pe malul moldovenesc al râului Prut la intervenția inculpatului V. I.);la data de 02.05.2014, fiind în conivență cu V. I. și I. V., a înlesnit unor persoane rămase necunoscute de a intra pe teritoriul României prin trecerea ilegală a frontierei de stat (peste frontiera verde, în dreptul stâlpului de frontieră SF 1183) în scopul introducerii pe teritoriul României a unei cantități de aproximativ 150 baxuri cu țigări provenite din activități de contrabandă;la data de 02.05.2014, fiind în conivență cu V. I. și I. V., a înlesnit unor persoane rămase necunoscute de a introduce pe teritoriul României prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal (peste frontiera verde, în dreptul stâlpului de frontieră SF 1183) a unei cantități de aproximativ 150 baxuri cu țigări ce urmau a fi introduse ilegal pe teritoriul României de ceilalți membri ai grupului infracțional, urmând a fi preluate de pe malul românesc al râului Prut de către inculpatul M. Veaceslav cu autoutilitara marca IVECO cu numărul de înmatriculare_ (din această cantitate, în mod efectiv a fost introdusă pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 2.500 pachete țigări, care au fost depistate și ridicate de organele poliției de frontieră, prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 26.981,00 lei).

7. în sarcina inculpatului B. V. că:-la data de 27.12.2013, l-a avertizat prin două mesaje scurte tip SMS pe I. V. în legătură cu implicarea denunțătorului L. I. în operațiunea de contrabandă din noaptea de 27/28.12.2013 cu scopul de a zădărnici prinderea în flagrant a membrilor grupului infracțional inițiat și coordonat de I. V.;

- la data de 29.12.2013, l-a informat pe I. V. în legătură cu implicarea denunțătorului L. I. în operațiunea de contrabandă din noaptea de 27/28.12.2013 cu scopul de a zădărnici prinderea în flagrant a membrilor grupului infracțional inițiat și coordonat de I. V.;

- la data de 21.01.2014, l-a informat pe I. V. în legătură cu faptul că față de denunțătorul L. I. s-au luat măsuri de pază la domiciliu, ceea ce confirmă complicitatea sa în eșecul operațiunii de contrabandă organizată și coordonată în noaptea de 27/28.12.2013, informații de natură a zădărnici prinderea în flagrant a membrilor grupului infracțional, manifestându-și totodată sprijinul pentru respectivul grup infracțional prin intenția de a agresa fizic pe denunțătorul L. I.;

- la data de 22.01.2014, i-a propus suspectului I. V. (coordonatorul grupului infracțional vizat de cercetări) să desfășoare operațiuni de contrabandă de mai mică anvergură prin alte locuri decât cele cunoscute (SF1 184);

- la data de 15.03.2014, respectiv 14.04.2014, l-a avertizat pe I. V. (coordonatorul grupului infracțional vizat de cercetări) în legătură cu faptul că este căutat de către organele judiciare cu scopul de a zădărnici tragerea acestuia la răspundere penală.

Prin Încheierea nr. 21/DLF din 03.05.2014, Tribunalul V. a dispus arestarea preventivă a inculpaților:

3. I. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea / constituirea unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea numărul 78/2000 cu referire la art. 290 Cod penal și aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal – și instigare la infracțiunea de introducere în/sau scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 47 Cod penal raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal – toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal – pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, de la 2 la 7 ani, respectiv de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi,

4. L. IGOR pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și introducerea în țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 32 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal - pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi,

Prin Încheierea nr. 26/DLF din 28.05.2014, Tribunalul V. a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. V., pentru săvârșirea infracțiunii de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prevăzută de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi pentru o durată de 30 de zile

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut faptul că în cauză există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați, iar privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

A reținut judecătorul de drepturi și libertăți că din actele și lucrările dosarului rezultă că există probe și indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, respectiv că inculpații I. V., V. I. și M. I. (ultimii doi ofițeri în cadrul Sectorului Poliției de F. LEOVA - Republica M.) au inițiat/constituit un grup infracțional organizat, specializat în derularea de operațiuni de contrabandă, concretizate în introducerea frauduloasă pe teritoriul României, peste frontiera verde, în perioada decembrie 2013 - mai 2014, a unor diverse cantități de țigări, fără ca acestea să fie supuse regimului fiscal din România.

Pentru desfășurarea operațiunilor de contrabandă, membrii grupului infracțional mai sus nominalizați, l-au contactat, în perioada critică, în mod repetat, pe denunțătorul L. I. – șef al Sectorului Poliției de F. Berezeni, județul V. (unitatea de poliție corespondentă sectorului de poliție LEOVA) promițându-i acestuia sume de bani (respectiv 50 EUR/bax), pentru a le facilita, prin încălcarea atribuțiunilor de serviciu referitoare la controlul frontierei de stat, trecerea peste frontiera verde a coletelor cu țigări.

S-a mai reținut că, ulterior, monitorizați procedural, membrii grupării au derulat următoarele activități infracționale:

la data de 22.12.2013, inculpatul B. G., persoană care a aderat la grupul infracțional și a verificat, în prealabil, zona vizată de operațiunea de contrabandă, coordonat telefonic de inculpatul I. V., iar la data de 22/23.12.2013 s-a deplasat la volanul autocamionului marca MERCEDES având numerele de înmatriculare_, împreună cu investigatorul cu identitate acoperită M. C., în zona râului PRUT (SF 1184) în vederea preluării de la cărăuși neidentificați a unei cantități de aproximativ 260 baxuri cu țigări (minim 130.000 pachete cu țigări), operațiune ce a fost sistată din inițiativa membrilor grupului infracțional, motivat de apariția în zonă, pe malul moldovenesc, a unui mijloc de transport suspect;
în noaptea de 27/28.12.2013, inculpatul L. IGOR, persoană ce a aderat la grupul infracțional, coordonat telefonic de inculpatul I. V., s-a deplasat la volanul autocamionului marca MERCEDES, având numerele de înmatriculare_, împreună cu investigatorul cu identitate acoperită M. C., în zona râului PRUT (SF 1184), de unde a preluat o cantitate de aproximativ 200 de baxuri cu țigări, ce au fost trecute cu bărcile, peste frontiera verde, de un grup de aproximativ 20-25 de cărăuși rămași neidentificați, țigările fiind ulterior transportate în municipiul București unde au fost recuperate (legendat), urmare a intervenției lucrătorilor BRIGĂZII POLIȚIEI RUTIERE București, care au dispus indisponibilizarea mijlocului de transport și a unei cantități de 89.650 pachete cu țigări de proveniență moldovenească, respectiv: 27.500 pachete marca PLUGARUL, 47.560 pachete marca PRIMA LUX, 4.120 pachete marca YES, 1.360 pachete marca AVALON, 9.110 pachete marca CLASIC și care nu aveau aplicate banderole fiscale emise de autoritățile române - modalitate în care bugetul consolidat al statului a fost prejudiciat cu suma de 659.000 RON + reprezentând TVA și accize instituite asupra acestor produse cu regim special.

Din activitatea de investigație, a rezultat faptul că transportul a fost monitorizat pe întregul traseu de către de inculpatul I. V. și investigatorul cu identitate acoperită S. G., respectiv, de suspectul NASTAS V. - persoană care a aderat la grupul infracțional și a efectuat monitorizarea folosind autoturismul marca MERCEDES având numărul de înmatriculare CJ989GA.

Ulterior, la data de 21.01.2014 inculpatul I. V. i-a remis denunțătorului suma de 21.000 RON (echivalentul a 5.000 EUR) convenind cu acesta ca diferența până la 12.500 EUR (conform discuțiilor din data de 31.12.2013 avute de denunțător cu inculpatul M. I. trebuia să i se remită suma de 15.000 euro) să îi fie remisă după următoarea operațiune de contrabandă;

la data de 21.01.2014, în vederea continuării activității infracționale, inculpatul I. V. a promis denunțătorului L. I. remiterea sumei de 12.500 euro pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu legate de activitățile Sectorului Poliției de F. Berezeni, pe linia supravegherii frontierei de stat aferente operațiunii din noaptea de 27/28.12.2014, remițându-i efectiv acestuia suma de 21.000 lei (echivalentul a 5.000 euro); în aceeași zi, i-a promis denunțătorului L. I. remiterea unei sume similare (12.500 euro) pentru următoarea operațiune de contrabandă ce urma a fi organizată în noaptea de 24/25.01.2014;
la data de 24.01.2014, în scopul determinării denunțătorului L. I. să-și încalce atribuțiile de serviciu legate de coordonarea și controlul dispozitivului de supraveghere a frontierei de stat pentru operațiunea de contrabandă din noaptea de 24/25.01.2014 dar și cele viitoare, inculpatul V. I. a promis acestuia remiterea sumei de 10.000 euro;
în noaptea de 24/25.01.2013, suspectul POLIȘCIUC V. - persoană ce a aderat la grupul infracțional, coordonat telefonic de inculpatul L. IGOR (ce a monitorizat zona municipiului H., împreună cu suspectul NASTAS V.), s-a deplasat la volanul microbuzului marca IVECO având numerele de înmatriculare_, în zona râului PRUT (SF 1184), în vederea preluării unei cantități de aproximativ 50-70 de baxuri (minim 25.000-35.000 pachete cu țigări), ce au fost trecute cu bărcile, peste frontiera verde, de un grup de cărăuși rămași neidentificați, operațiune ce a fost sistată legendat (fără intervenție în flagrant) de către organele de urmărire penală, motivat de imposibilitatea asigurării controlului procedural asupra livrării, țigările fiind trecute integral de către cărăuși pe malul moldovenesc. Din monitorizarea operațiunii a rezultat faptul că activitatea de contrabandă a fost coordonată de pe malul moldovenesc al PRUTULUI de către inculpatul V. I. și un grup de alte trei persoane neidentificate;
la data de 23.04.2014, pentru a-l determina pe denunțătorul L. I. să continue „activitatea ilegală”, de creare a unei breșe în sistemul de supraveghere al frontierei de stat, inculpatul I. V. i-a promis acestuia remiterea sumei de 7.500 euro aferentă operațiunii din 27/28.12.2013, în completarea sumei de 5.000 euro remisă deja la data de 21.01.2014, precum și suma de 20.000 euro pentru a-i permite introducerea frauduloasă pe teritoriul României a unei cantități de aproximativ 600 colete țigări, respectiv minim 300.000 pachete țigări, în două transporturi (primul de 150 colete și celălalt de 450 colete);
la data de 02.05.2014, fiind în înțelegere evidentă, M. I., V. I., I. V. și L. IGOR au coordonat introducerea frauduloasă pe teritoriul României, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal (frontiera verde, respectiv în zona stâlpului de frontieră SF 1183, pe raza localității L. V., județul V.) cantitatea de aproximativ 150 baxuri cu țigări ce nu aveau aplicate banderole fiscale emise de autoritățile român și care urmau a fi introduse ilegal pe teritoriul României de ceilalți membri ai grupului infracțional, urmând a fi preluate de pe malul românesc al râului Prut de către M. VEACESLAV cu autoutilitara marca IVECO cu numărul de înmatriculare_ - din această cantitate, în mod efectiv a fost introdusă pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 2.500 pachete țigări, care au fost depistate și ridicate de organele poliției de frontieră, prin aceasta fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare aproximativă de 18.000 lei.

Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul B. V., judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit următoarele fapte, respectiv:

-la data de 27.12.2013, l-a avertizat prin două mesaje scurte tip SMS pe inculpatul I. V. în legătură cu implicarea denunțătorului L. I. în operațiunea de contrabandă din noaptea de 27/28.12.2013 cu scopul de a zădărnici prinderea în flagrant a membrilor grupului infracțional inițiat și coordonat de I. V.;

-la data de 29.12.2013, l-a informat pe inculpatul I. V. în legătură cu implicarea denunțătorului L. I. în operațiunea de contrabandă din noaptea de 27/28.12.2013 cu scopul de a zădărnici prinderea în flagrant a membrilor grupului infracțional inițiat și coordonat de I. V.;

-la data de 21.01.2014, l-a informat pe inculpatul I. V. în legătură cu faptul că față de denunțătorul L. I. s-au luat măsuri de pază la domiciliu, ceea ce confirmă complicitatea sa în eșecul operațiunii de contrabandă organizată și coordonată în noaptea de 27/28.12.2013, informații de natură a zădărnici prinderea în flagrant a membrilor grupului infracțional, manifestându-și totodată sprijinul pentru respectivul grup infracțional prin intenția de a agresa fizic pe denunțătorul L. I.;

-la data de 22.01.2014, i-a propus suspectului I. V. (coordonatorul grupului infracțional vizat de cercetări) să desfășoare operațiuni de contrabandă de mai mică anvergură prin alte locuri decât cele cunoscute (SF1 184);

-la data de 15.03.2014, respectiv 14.04.2014, l-a avertizat pe inculpatul I. V. (coordonatorul grupului infracțional vizat de cercetări) în legătură cu faptul că este căutat de către organele judiciare cu scopul de a zădărnici tragerea acestuia la răspundere penală.

Conform prevederilor art. 362 Cod procedură penală instanța se pronunță cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive, iar în cauzele în care s-a dispus față de inculpat o măsură preventivă, verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, potrivit dispozițiilor art. 208 Cpp

Conform art. 208 Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Dimpotrivă, potrivit art. 208 Cod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, tribunalul constată că măsura arestării preventive a inculpaților I. V., M. I. și V. I. este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, iar măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în actuala fază procesuală.

Conform art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului/inculpaților poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Referitor la pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii acesta nu trebuie confundat cu pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților, pericol care trebuie apreciat în concret cu ocazia luării sau menținerii măsurii arestării preventive.

Potrivit prevederilor Noului Cod de procedură penală, care pentru prima dată în legislația noastră procesual penală, instituie, cu caracter exemplificativ, care sunt criteriile care pot fi uzitate de judecător, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se statuează faptul că gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care acesta provine, antecedentele penale și de alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului, sunt tot atâtea împrejurări care pot fi folosite la aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică.

Curtea Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.

Infracțiunile de inițiere/constituire/aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, contrabandă, chiar și în forma tentativei( cu atât mai mult cu cât s-a reținut prin actul de sesizare că a ar fi fost cauzat un prejudiciu în cuantum de 1.038.321 lei), dare de mită, așa cum au fost reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare al instanței, aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.

C.E.D.O. a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.

S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării, cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.

Or, în speță, în condițiile în care inculpații sunt arestați de aproximativ 10 luni de zile nu s-a depășit un termen rezonabil al arestării preventive și nici nu se poate vorbi de o diminuare a gradului de pericol social de natură a permite luarea față de inculpați a unei măsuri preventive neprivative de libertate.

Împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale nu reprezintă un criteriu suficient pentru a aprecia că lăsarea în libertate a acestora nu prezintă pericol pentru ordinea publică, lipsa antecedentelor penale reprezentând de altfel starea de normalitate a unui individ.

Măsura preventivă, la momentul de față, consideră tribunalul că este proporțională cu gravitatea acuzației care se aduc inculpaților, așa cum cer disp. art. 202 din Noul cod de procedură penală și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, chiar dacă cercetarea judecătorească se apropie de final.

Instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, astfel cum sunt și infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați, aspect reliefat și prin limitele de pedeapsă.

Protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească așadar eforturile instanțelor în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal (art. 1 Cod de procedură penală), constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi contra Franței).

În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, instanța reiterează argumentele anterior expuse, în sensul că această tulburare a fost evidentă și certă, în primele faze ale anchetei, și chiar dacă, ca și în jurisprudența C.E.D.O., consideră că o astfel de tulburare nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, apreciază totuși că în cauză, și la acest moment – tocmai din perspectiva elementelor, anterior expuse, ca fiind cele care caracterizează pericolul pentru ordinea publică – această ordine continuă să fie efectiv amenințată.

Toate argumentele arătate anterior conduc, așadar, și la concluzia că, în cauză, nu sunt elemente suficiente pentru a conchide că înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar pe cauțiune sau cea a arestului la domiciliu în ceea ce-i privește pe inculpații I. V., M. I. și V. I. și nici revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpații B. V., B. G., L. Igor și Mereuța Veaceslav, ar fi oportune la acest moment și ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică și că punerea în libertate a inculpaților, chiar subsumată unor obligații sau garanții, nu ar provoca o reală tulburarea a ordinii și liniștii publice.

În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpații B. G., L. Igor, M. Veaceslav și B. V., verificată în temeiul prevederilor art. 208 al. 5 Cpp, așa cum a fost acesta introdus prin OUG nr. 82/2014, tribunalul reține faptul că, actualmente, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar, ceea ce justifică luarea acestei măsuri.

Conform art. 208 al.5 Cod procedură penală, în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, iar când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Dimpotrivă, potrivit art. 208al.5 rap. la art. 207 al.5) Cod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat măsura controlului judiciar au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere, revocarea măsurii controlului judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, tribunalul constată că temeiurile care au determinat luarea față de inculpații B. G. și B. V. prin decizia penală nr. 70/CPJ/13.10.2014 a Curții de Apel Iași, dar și față de inculpații M. Veaceslav si L. Igor prin decizia nr. 85/CPJ/ 1.12.2014 a Curții de Apel Iași, a măsurii controlului judiciar se mențin, sunt relevante, necesare și suficiente, fiind de natură a impune continuarea măsurii preventive, care este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Conform art. 211 și urm. Cpp, măsura controlului judiciar poate fi luată dacă, pe lângă faptul că există probe sau indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune, cu privire la care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, măsura controlului judiciar este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni ( buna desfășurarea a procesului penal).

În concret, în cauză, reține tribunalul că în continuare se justifică restrângerea libertății inculpaților B. G., B. V., M. Veaceslav si L. Igor deoarece această măsură este necesară pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată, dar si pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

În fine, în ceea ce privește cererea formulată de către inculpatul L. Igor de modificarea a măsurii preventive a controlului judiciar dispusă prin încheirea nr. 85/CPJ/ 1.12.2014 a Curții de Apel Iași în sensul ridicării temporare ori definitive a interdicției de a nu părăsi România, tribunalul retine ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin încheierea nr. 85/CPJ/ 1.12.2014 a Curții de Apel Iași această instanță a admis contestațiile inculpaților Mereuța Veaceslav și L. Igor și rejudecând cauza, a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a controlului judiciar prev. de art. 202 alin. 4 lit. „b” din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 215 al.2 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar s-a impus inculpaților să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată.

Conform art. 25 alin.1 din Constituția României, care reglementează dreptul la liberă circulație, tribunalul reține că în cauză aceste restricții privind libera circulație a inculpatului sunt necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, dreptul la liberă circulație putând fi restrâns în situații excepționale, potrivit art. 53 din Constituția României.

În cererea de modificare a controlului judiciar prev. de art. 215 alin. 1 și 2 lit. „a” Cod pr. pen. se pot invoca disp. art. 2, paragraful 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora „orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa”, însă potrivit art. 2, paragraful 3 din același protocol „exercitarea acestui drept nu poate face obiectul unor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege constituie măsura necesară într-o societate democratică”.

Dispozițiile art. 215 alin. 8,9 Cod pr. pen. rap. trebuie interpretate în sensul că în cursul judecății, instanța de judecată poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin încheiere impunerea unei noi obligații pentru inculpat, ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, dacă apar motive temeinice care justifică această modificare.

Totodată, obligația impusă inculpatului de a nu depăși o anumită rază teritorială, fixată de organul judiciar, poate fi ridicată temporar în condiții strict determinate, de organul judiciar în cazul în care circumstanțe excepționale impun depășirea acestor limite teritoriale, dar nu pun sub semnul întrebării temeiurile măsurii preventive.

Arată tribunalul faptul că prevederile legale mai sus arătate oferă practic organului judiciar posibilitatea de a adapta măsura preventivă exigențelor diferitelor faze și momente ale procesului penal.

La aprecierea faptului dacă se impune sau nu modificarea, înlocuirea sau încetarea obligațiilor dispuse inițial trebuie stabilit și dacă această modificare este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În raport de motivele invocate de inculpatul L. Igor tribunalul apreciază că nu sunt motive temeinice de modificare a măsurii controlului judiciar, în sensul înlăturării interdicției de a părăsi teritoriul României.

Măsura controlului judiciar face parte din categoria măsurilor preventive impuse unei persoane cu ocazia cercetării penale sau a judecății și care vine să restrângă drepturile inculpatului.

În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente:

– primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică și anume, dreptul oricui de a nu fi reținut sau arestat în mod abuziv;

- cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație, atât în interiorul unui stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art.2 paragraf 3 din Protocolul nr.4.

Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului.

Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

În consecință, tribunalul reține faptul că situația financiară a familiei inculpatului L. Igor, nu constituie un motiv temeinic, adică o împrejurarea excepțională care să justifice înlăturarea obligației inculpatului de a nu părăsi România, deoarece se pune sub semnul întrebării chiar temeiul pentru care s-a luat această măsură preventivă, adică buna desfășurare a procesului penal și împiedicare inculpatului de a se sustrage de la urmărire penală ori judecată.

Pentru aceste considerente, n temeiul disp art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, va constata a fi legală și temeinică măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierile nr. 70/CPJ din 13.10.2014 și respectiv 85/CPJ din 1.12.2014 pronunțate de Curtea de Apel Iași împotriva inculpaților:

2.L. IGOR, persoană cu dublă cetățenie: româno-moldovenească, CNP_ (MD) și_ (RO), fiul lui G. și M., născut la data de 06.03.1982 în localitatea Ochiul Alb, raionul Drochia, Republica M., cu domiciliul în Republica M. în localitatea Ochiul Alb, raionul Drochia, Republica M., precum și în România în municipiul București, . numărul 18, Sector 3, starea civilă – necăsătorit, studii liceale, profesia/ocupație - contabil, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și introducerea în țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 32 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal - pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi,

3.MEREUȚA VEACESLAV, cetățean moldovean, CNP_ (MD), fiul lui V. și N., născut la data de 26.07.1970 în localitatea Cojușna, raionul Strășeni, Republica M., cu domiciliul în orașul Chișinău, . 3, ., Republica M., fără forme legale în localitatea Cojușna, .. 11, raionul Strășeni, Republica M., necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat – faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal – și complicitate la infracțiunea de introducere în/sau scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal – faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 48 Cod penal raportat la art. 274 din Legea numărul 86/2006 cu trimitere la art. 270 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal - pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi,

pe care o va menține măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 208 alin. 5 Noul Cod de procedură penală.

În baza art. 362 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 208 alin. 2 și 4 din Cod de procedură penală, va constata, ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații:

3.MUSTEAȚA I., cetățean moldovean, C.N.P.:_, fiul lui A. și N., născut la data de 06.08.1981 în municipiul Chișinău, Republica M., cu domiciliul în Republica M., orașul Leova, ., . antecedente penale, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13/U/03.05.2014 emis de Tribunalul V. în baza încheierii nr. 21/DLF din 03 mai 2014 pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea / constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 din Codul penal și dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea numărul 78/2000 cu referire la art. 290 Cod penal și aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, pe care o va menține, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 208 alin. 4 Noul Cod de procedură penală.

În temeiul prevederilor art. 242 Cod procedură penală va respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune formulată de inculpatul I. V., prin apărătorul ales.

În temeiul prevederilor art. 242 Cod procedură penală va respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulate de către inculpații: MUSTEAȚA I. și V. I., prin apărătorul ales.

În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală va respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpații B. V., B. G., L. Igor și Mereuța Veaceslav, prin apărători, privind revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.

Va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul M. Veaceslav, privind modificarea măsurii preventive a controlului judiciar în sensul ridicării în totalitate a interdicției de a nu părăsi România.”

Împotriva încheierii din data de 26 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 4, au formulat contestație inculpații I. V., M. I., V. I. și B. G..

Inculpatul contestator I. V., prin apărător, a susținut, în esență, că încheierea contestată este nelegală, precizând că motivarea este una generală, nu s-a analizat situația fiecărui inculpat în parte și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu sau cu o altă măsură restrictivă de libertate.

Inculpații contestatori M. I. și V. I., prin apărător, în esență au solicitat desființarea încheierii contestate, susținând că nu s-a arătat care este pericolul social pe care îl prezintă inculpații și s-a făcut o motivare generică, fără a individualiza pentru fiecare inculpat în parte. S-a susținut, de asemenea, că s-a depășit termenul rezonabil pentru măsura preventivă a arestului.

Inculpatul contestator B. G., prin apărător, a solicitat, în principal, revocarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, modificarea acestei măsuri în sensul ridicării interdicției de a părăsi România pentru a putea munci și întreține familia.

Motivele formulate de fiecare dintre inculpații contestatori au fost expuse pe larg cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, fiind consemnate întocmai în încheierea de la acel termen ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată că doar contestația promovată de inculpatul contestator I. V. este întemeiată, contestațiile formulate de ceilalți inculpații fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește susținerile tuturor inculpaților privitoare la nemotivarea încheierii atacate, Curtea constată că sunt nefondate, în condițiile în care se regăsesc în încheiere motivele de fapt și de drept ce au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției.

Este adevărat că o parte din acest conținut este identic cu cel din încheierile anterioare, însă trebuie avut în vedere faptul că materialul probator administrat în cauză nu au modificat temeiurile inițiale, de altfel, nici inculpații contestatori nu au invocat acest lucru, iar, astfel, în lipsa unor motive noi, în afară de trecerea timpului, a determinat invocarea, în mod firesc, a temeiurilor inițiale.

Mai mult decât atât, chiar reale de ar fi susținerile inculpaților contestatori, în final ele nu converg pentru o soluție de admiterii a contestației pentru acest unic motiv, în prezentele dispoziții modificate ale codului de procedură penală nefiind prevăzută soluția trimiterii spre rejudecare pentru lipsa de motivare, astfel cum era reglementat anterior modificărilor aduse codului de procedură penală din 1968.

Cu toate acestea, Curtea constată, similar cu cele dispuse prin decizia 70/13.10.2014 a Curții de Apel Iași, că, raportat la perioada detenției preventive, în raport de acuzațiile aduse fiecărui inculpat, instanța de fond trebuia să verifice, pentru fiecare inculpat în parte, dacă nu a fost depășit termenul unei detenții rezonabile, omisiune ce va fi înlăturată prin prezenta.

Curtea va avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen.

Or, instanța de fond, așa cum s-a constatat și prin decizia Curții din octombrie, nu a făcut o analiză în cazul fiecărui inculpat pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de legiuitor, precum și faptul dacă împrejurările concrete ale cauzei penale de față pot conduce la concluzia că măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar ar fi suficientă și oportună, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse prin actul de sesizare, în cazul fiecărui inculpat în parte pentru realizarea scopului art. 202 alin. 1 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 223 alin. 2 C. proc. pen. se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de omor și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, potrivit art. 202 alin.1 C .proc. pen., masurile preventive au drept scop:

- asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;

- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penala sau de la judecată;

- prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.

Acest pericol, în sensul disp. art. 223 alin. 2 teza ultimă C. proc. pen., nu poate fi dedus exclusiv din pericolul social al faptelor de care inculpații sunt acuzați, pentru a justifica luarea măsurii arestării preventive (a se vedea CEDO, Dolgova c. Rusiei) trebuie ținut seama de contribuția efectivă a fiecărui inculpat, de modalitatea de participare, de datele ce caracterizează persoana inculpatului în vederea determinării potențialului său criminogen.

Este adevărat că prin decizia nr. 70/13.10.2014 a Curții de Apel Iași, s-a reținut că acuzațiile aduse inculpaților contestatori nu sunt similare, contribuțiile efective ale fiecărui inculpat fiind diferite și, de asemenea, și modalitatea de participare. Astfel, în sarcina inculpaților V. I., I. V. și M. I., s-a reținut că au constituit un grup infracțional organizat și specializat în contrabanda cu țigări, fiind acuzați de infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, infracțiunile ce le-ar fi comis în scopul pentru care s-a constituit grupul fiind:

- în cazul inculpatului V.: de dare de mită, de complicitate la infracțiunea de intrare sau ieșire din țară prin trecere ilegală a frontierei de stat a României, de complicitate la infracțiunea de introducere în țară prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal;

- în cazul inculpatul I. V.: de uz de las, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de dare de mită, de instigare la infracțiunea de introducere în țară prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal;

- în cazul inculpatului M. I. de dare de mită.

S-a precizat că cei trei inculpați ar fi creat condițiile pentru . României prin dreptul stâlpului de frontieră 1184, a unui număr neprecizat de persoane rămase neidentificate (cărăuși) care au avut rolul de a introduce fraudulos în România țigări cu încălcare regimului vamal, la data de 27/28.12.2013 fiind introduse fraudulos cantitatea de_ pachete de țigări, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 1.011.340 lei, la data de 24/25.01.2014 s-a încercat introducea a unei cantități de_ -_ pachete țigări, la data de 02.05.2014 s-a introdus cantitatea de 2500 pachete țigări, prejudiciul cauza bugetului de stat fiind de_ lei.

Prin decizia nr. 70/13.10.2014, Curtea a reținut că inculpații V. I., I. V. și M. I. sunt acuzați de fapte de o gravitate sporită, ce au fost mai sus precizate, constituirea unui grup infracțional și infracțiunea de dare de mită cu scopul încălcării atribuțiilor de serviciu al unui polițist de frontieră cu atribuții de serviciu legate de coordonarea și controlul dispozitivului de supraveghere a frontierei de stat dintre Republica M. și România, fiind de o gravitate deosebită, având în vedere că au pus în pericol securitatea frontierelor de stat, evaluarea gravității faptei, potrivit art. 223 C. proc. pen. constituind, un criteriu pentru a dispune asupra instituirii unei măsuri preventive.

S-a apreciat de asemenea că și celelalte infracțiuni de care sunt acuzați inculpații V. I. și I. V. care conturează un potențial infracțional deosebit dar și o periculozitate socială ridicată a acestor inculpați.

S-a reținut în continuare că inculpatul M. I. avea calitatea de șef Sector Poliție de F. Leova, iar inculpatul V. de ofițer în cadrul Direcției Investigații Speciale al SPF Leova, calități, de care s-au folosit pentru a crea o breșă în frontiera de stat din tr Republica M. și România în scopul introducerii frauduloase pe teritoriul României a unor cantități semnificative de țigări cu încălcare regimului vamal, și, astfel, pericolul social al acestor inculpați este semnificativ mai mare.

S-a apreciat la acel moment din octombrie 2014 de către instanța de control judiciar că detenția preventivă a inculpaților V. I., I. V. și M. I. se impune a fi menținută în scopul prevenirii comiterii de infracțiuni de același tip și bunei desfășurări a procesului penal, măsura preventivă a arestului la domiciliu ori cea a controlului judiciar nefiind suficiente pentru atingerea acestor scopuri. Durata de aproximativ 8 luni de zile a măsurii arestului preventiv nu este una excesivă, corespunzând criteriilor enunțate de CEDO pentru stabilirea termenului rezonabil, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților, la momentul de față cauza penală, aflându-se în cursul cercetării judecătorești.

Gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise, modalitatea și circumstanțele concrete în care se presupune că cei trei inculpați au acționat, natura relațiilor sociale lezate, impactul negativ puternic indus opiniei publice prin rezonanța socială a unor fapte grave la nivelul comunității locale, cu precădere prin natura relațiilor socio-profesionale afectate, sunt elemente de care nu se poate face abstracție în evaluarea necesității menținerii stării de arest a inculpatului.

Potrivit art. 242 Cod procedură penală: „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”

Concluzionând, fără a relua argumentele larg expuse în încheierile anterioare menționate chiar în decizia din octombrie, Curtea amintește că împotriva acestor inculpați plasați sub măsura arestului preventiv s-au formulat acuzații grave, astfel cum au fost consemnate în rechizitoriu și expuse și cu ocazia luării măsurii preventive.

Așa cum s-a reținut anterior, materialul probator administrat în cursul urmăririi penale furnizează suficiente indicii care să justifice presupunerea rezonabilă că acești inculpați pot fi autorul faptelor prevăzute de legea penală pentru care au fost cercetați și în prezent judecați.

Însă, analizând temeinica măsurii preventive Curtea constată că nu se mai impune cu necesitate menținerea măsurii arestării preventive și că sunt îndeplinite condițiile impuse prin art. 242 aliniatul 2 Cod procedură penală, urmând ca, la cererea inculpatului I. V. și din oficiu, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.

Într-o primă ordine de idei, Curtea reține că se mențin argumentele anterioare cu privire la gravitatea acuzațiilor formulate împotriva acestui inculpat, însă gravitatea faptelor, deși constituie un temei pertinent, nu poate legitima singură o durată prea lungă a arestării preventive, în acest sens fiind și jurisprudența CEDO (a se vedea cauzele Letellier c. Franța, ori Naus c. Polonia.

Cum în prezent aceste riscuri nu mai există ori pot fi înlăturate, gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, deși constituie un temei pertinent, singur nu mai poate legitima o durată prea lungă a arestării preventive, având în vedere că a trecut circa 6 luni de la momentul luării acestei măsuri preventive.

Curtea reține că nu au fost identificate probe care să contureze previzibilitatea unei conduite ulterioare negative a inculpatului, de natură a afecta buna desfășurare a procesului penal sau din care să rezulte că lăsarea acestuia într-o altă formă de detenție, cum este controlul judicar, ar fi de natură a produce o vătămare îndeajuns de gravă a ordinii publice, iar lipsirea de libertate a acestuia să fie justificată în continuare prin considerente ce țin exclusiv de natura și gravitatea faptelor. Pentru că dacă gravitatea infracțiunilor reținute în actul de sesizare poate justifica privarea de libertate a inculpatului bănuit de comiterea lor, nu este mai puțin adevărat că, după trecerea unui interval de timp detenția provizorie nu mai poate fi menținută exclusiv în considerarea acestui argument și a impactului asupra ordinii publice. Mai mult, este dincolo de orice îndoială că riscul unui impact negativ asupra opiniei publice descrește pe măsura trecerii timpului și a risipirii șocului inițial provocat de infracțiune.

Analizând oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat prin prisma exigențelor CEDO (cauza Sucudeanu și J. din februarie – martie 2010), se constată că referirea la pericolul pentru ordinea publică este invocată în cauza de față de o manieră abstractă, prin urmare nu se bazează pe probe, iar prezumțiile și presupunerile nu sunt rezonabile.

Nu au fost evidențiate fapte concrete pe baza cărora să fi fost estimat riscul lăsării inculpatului în arest la domiciliu, prin urmare nu au fost furnizate motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv în regim de detenție.

Prin hotărârea Scundeanu contra României din 16 februarie 2010, CEDO a sancționat utilizarea excesivă a noțiunii de pericol pentru ordinea publică în situații abstracte.

Curtea a constatat că, în cauză, existau suficiente motive pentru a considera că inculpatul a comis o infracțiune, însă acest fapt nu este suficient pentru a permite arestarea sa. Curtea a amintit că referirea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată de o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții și presupuneri. Curtea a mai statuat că referirea la pericolul pentru ordinea publică se poate face doar în circumstanțe excepționale, în care există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea unui acuzat în libertate (Letellier contra Franței).

Curtea a amintit și în cauza C. că autoritățile judiciare nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii reclamantului în stare de detenție provizorie, întrucât nu au prezentat fapte concrete pe baza cărora au estimat riscul lăsării reclamantului în libertate și nu au explicat imposibilitatea de a aplica măsurii alternative detenției.

În cauza Sucudeanu contra României situația este identică, autoritățile omițând să indice probe concrete din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică care ar fi rezultat din judecarea inculpatului în stare de libertate. În plus, Curtea a constatat că instanțele nu au explicat niciodată de ce luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi fost suficientă, iar simplul fapt că reclamantul era recidivist nu poate să justifice menținerea sa în stare de arest.

Curtea constată că argumentele CEDO sunt aplicabile în cauza de față cu privire la incidența art.242 alin. 2 cod proc. pen.

Conform jurisprudenței, Curtea a dezvoltat patru motive în baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată: pericolul de fugă din partea acuzatului, riscul ca acuzatul, odată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției, să comită noi infracțiuni și existența unui pericol pentru ordinea publică.

În cauza J. contra României din martie 2010, Curtea a constatat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive cel puțin pentru o anumită durată de timp.

Acest pericol însă descrește pe măsura trecerii timpului, iar autoritățile trebuie să motiveze de o manieră concretă necesitatea menținerii stării de arest. Continuarea detenției așadar poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar.

Starea de libertate constituie normalitatea, iar concluzia că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică trebuie să se întemeieze pe convingerea, dată de tot materialul probator al cauzei, că inculpatul lăsat în libertate, va săvârși fapte de natură penală, se va sustrage judecării cauzei sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Reprezentând o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal în stare de libertate, legea penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, garantând astfel dreptul individului la libertate stabilit în art.23 din Constituția României, de natură a răspunde și exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă a acestora, așa cum au fost prezentate până la acest moment la dosar, nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpatului în libertate, ci dimpotrivă acest pericol trebuie să rezulte din coroborarea tuturor elementelor administrate în acuzare, respectiv produse în apărare, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu.

Conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.

În prezenta cauză a trecut un termen de circa 6 luni de la luarea măsurii arestării preventive, iar conduita ulterioară a inculpatului nu este de natură a demonstra un pericol public.

Conform jurisprudenței CEDO, menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală ( W.v. vs. Elveția – CEDO 26 ianuarie 1993).

Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o durată rezonabilă. În acest scop și având în vedere principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.

Persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție, dar, după o anumită perioadă de timp ea nu mai este și suficientă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudența sa constantă că justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități ( cauza S. împotriva Moldovei – 2005; Castraveți contra Moldovei – 2007), iar prelungirea aproape automată a detenției contravine garanțiilor stabilite prin art. 5 parag. 3 din CEDO (cauza Mansur contra Turciei, Calashnikov contra Rusiei). În cauza T. vs. România, CEDO a constatat că, în ciuda cerințelor legii naționale, făcea parte din practica standard a organelor de anchetă să nu ofere motive concrete pentru o cerere de arestare sau prelungire a acesteia, în special în măsura în care era implicat pretinsul pericol pentru ordinea publică.

Un motiv ce poate justifica arestarea preventivă sau prelungirea acesteia, cel puțin pentru o perioadă de timp, trebuie considerat ca relevant și suficient, doar dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o reală tulburare a ordinii publice. În cauza Tărău vs. România, CEDO a constatat încălcarea art. 5 pct. 3 din Convenție, ca urmare a faptului că instanțele naționale nu au arătat în motivarea hotărârilor prin care au prelungit măsura arestării preventive care este, în concret, pericolul pentru ordinea publică, limitându-se la a reproduce în motivare textul de lege, refuzând să analizeze argumentele prezentate de inculpat, neluând în calcul nici un moment posibilitatea adoptării unei măsuri alternative, dintre cele prevăzute de dreptul intern, deși art. 5 parag. 3 din Convenție impune autorităților să aibă în vedere astfel de măsuri și să le aplice ori de câte ori situația se pretează și acuzatul furnizează garanții că se va prezenta la proces.

CEDO a mai afirmat că doar gravitatea acuzațiilor aduse împotriva unei persoane nu poate justifica prelungirea detenției acesteia, nefiind compatibilă cu prevederile art. 5 parag. 3 din Convenție, care impun ca autoritățile să justifice măsura arestării preventive și pe alte rațiuni concret și, de asemenea, să ia în calcul și alte măsuri preventive alternative arestării ( cauza Patsouria vs. G.).

Numai gravitatea faptelor și severitatea sancțiunii aplicabile nu pot justifica prelungirea arestării preventive. Prin decizia Belevitskiy contra Rusiei din 2007, CEDO a stabilit o încălcare a art. 5 parag. 3, deoarece instanțele nu invocau fapte concrete și se bazaseră numai pe gravitatea acuzațiilor când prelungiseră detenția inculpatului.

Mai mult, în cazul infracțiunilor fără violență, CEDO a considerat că acestea nu puteau pune în dificultate autoritățile, în ceea ce privește determinarea faptelor și judecarea inculpaților în stare de libertate sau sub o măsură mai ușoară (cauza Owsik contra Polonia – 2007). De asemenea, Curtea a reținut că invocarea vagă a pericolului ca inculpații să se sustragă de la urmărirea penală sau proces, fără a furniza nici un detaliu, alături de menționarea limitei mari de pedeapsă ce se poate aplica în cazul dovedirii vinovăției acestora, duce la concluzia încălcării art. 5 parag. 3 din Convenție, în condițiile în care autoritățile nu analizaseră posibilitatea aplicării altor măsuri preventive, respectiv eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune ori arestul la domiciliu (cauza Dzyruk contra Poloniei – 2006).

Instanța remarcă, de asemenea, că în cauze cu impact major, atât din perspectiva calității persoanelor deferite justiției, cât și a amplorii activității infracționale din cauzele respective, intens mediatizate la nivel național, și nu numai, s-a apreciat că trecerea unei durate de timp de 6 luni de la momentul luării măsurii arestării este de natură să atenueze rezonanța socială negativă a acestora și că arestarea inculpaților la domiciliu și nu în custodia penitenciarului nu ar tulbura în vreun fel ordinea publică ( dosar nr._ /a12 Curtea de Apel C. – prin care s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, inculpat B. M.; dosar nr._ /a20 Curtea de Apel C.; dosar nr._ Î.C.C.J, etc.).

Or, în cauză, nu s-a demonstrat cum ar fi tulburată în mod real ordinea publică prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, după trecerea unui interval semnificativ de timp în care ecoul faptelor imputate inculpatului s-a estompat chiar și la nivelul comunității în rândul căruia acesta solicită să revină.

În susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu oricare altă măsură restrictivă de liberate, inculpatul I. V. a depus acte care să ofere posibilitatea exercitării controlului de către organele abilitate în cadrul acestor măsuri preventive, măsuri care impun cu necesitate existența unui domiciliu la care inculpatul să locuiască și să poate fi supus supravegherii. Astfel, inculpatul I. V. a depus contractul de închiriere a locuinței din B., .. 21, .. A, . în luna iunie 2015, contract înregistrat la Administrația Financiară B.. Ca atare, afirmând necesitatea exercitării unui control asupra inculpatului I. V., pentru înlăturarea unei stări de pericol, din perspectiva naturii și gravității deosebite a infracțiunilor supuse judecății, Curtea consideră că, față de împrejurările cauzei, intervalul de timp scurs de la momentul luării măsurii și momentul procesual în care ne aflăm, măsura preventivă a controlului judiciar este suficientă pentru a realiza buna desfășurare a procesului penal. Mai mult decât atât obligațiile impuse prin instituirea acestei măsuri în sarcina inculpatului și consecințele la care acesta se expune prin încălcarea acestora, se constituie în garanții suficiente din perspectiva obligației impuse de practica CEDO de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal.

Cu privire la inculpații M. I. și V. I., reținând, similar deciziei anterioare pronunțate de Curte, identitatea de rațiune cu privire la situația acestora cu cea a inculpatului I. V., Curtea constată că, deși aceștia ar avea vocație la înlocuirea măsurii preventive a arestului cu o altă măsură, în cauză cu privire la inculpați se constată că nu sunt îndeplinite condițiile privind domiciliul la care să poate fi efectuată supravegherea potrivit dispozițiilor art. 215, art. 218 cod penal. Astfel, măsura arestului la domiciliu, cum rezultă din însăși denumirea acesteia, constă în obligația inculpatului de a nu părăsi imobilul în care locuiește fără încuviințarea organului care a dispus măsura; printre obligațiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar – indiferent de forma acestuia – se numără cea privind încunoștințarea organelor judiciare despre schimbarea locuinței. Or, în condițiile în care cei doi inculpați au depus, prin fax în termenul de pronunțare, contracte de închiriere a unei locuințe pentru o durată care a expirat din cursul lunii februarie anul curent – 18.02.2015 -, este evident că, față de acești inculpați, nu sunt îndeplinite condițiile formale de înlocuire a măsurii aretului preventiv, lipsa unui domiciliu determinând imposibilitatea exercitării supravegherii controlului și a îndeplinirii de către inculpați a obligațiilor impuse, eludând însăși scopul acestor măsuri, aspecte față de care contestațiile formulate de inculpații M. I. și V. I. nu pot fi primite.

Cu privire la contestația inculpatului B. G. de modificarea a măsurii preventive a controlului judiciar dispusă prin încheierea nr. 70/CPJ/13.10.2014 a Curții de Apel Iași în sensul ridicării temporare ori definitive a interdicției de a nu părăsi România, Curtea reține la rândul său, similar instanței de fond, ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin încheierea nr. 70/CPJ/13.10.2014 a Curții de Apel Iași această instanță a admis, printre altele, contestația inculpatului B. G. și rejudecând cauza, a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a controlului judiciar prev. de art. 202 alin. 4 lit. „b” din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 215 alin. 2 cod proc. pen.., pe timpul cât se află sub control judiciar s-a impus inculpaților să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată.

Dispozițiile art. 25 alin.1 din Constituția României, art. 2, paragraful 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul la liberă circulație, potrivit cărora „orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa”.

Însă potrivit art. 2, paragraful 3 din același protocol „exercitarea acestui drept nu poate face obiectul unor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege constituie măsura necesară într-o societate democratică”. De altfel, Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de a III-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, preluate în corolarul european cunoscut sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnat pe 4 noiembrie 1950 la R. și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953, recunosc dreptul statelor de a aduce limitări necesare, justificate și proporționale oricăror din drepturile fundamentale consacrate.

Cum în mod justificat a reținut și tribunalul, în cauză restricțiile privind libera circulație a inculpatului sunt necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, dreptul la liberă circulație putând fi restrâns în situații excepționale, potrivit art. 53 din Constituția României.

Aceste prevederi legale oferă organului judiciar posibilitatea de a adapta măsura preventivă exigențelor diferitelor faze și momente ale procesului penal.

În raport de motivele invocate de inculpatul B. G., în mod just tribunalul a apreciat că nu sunt motive temeinice de modificare a măsurii controlului judiciar, în sensul înlăturării interdicției de a părăsi teritoriul României.

Măsura controlului judiciar face parte din categoria măsurilor preventive impuse unei persoane cu ocazia cercetării penale sau a judecății și care vine să restrângă drepturile inculpatului.

În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente:

Situația financiară a familiei inculpatului B. G., a fost apreciată în mod corespunzător de prima instanță ca neconstituind un motiv temeinic, adică o împrejurarea excepțională care să justifice înlăturarea obligației inculpatului de a nu părăsi România, deoarece se pune sub semnul întrebării chiar temeiul pentru care s-a luat această măsură preventivă, adică buna desfășurare a procesului penal și împiedicare inculpatului de a se sustrage de la urmărire penală ori judecată.

Totodată se reține și împrejurarea că supravegherea acestuia în cadrul măsurii controlului judiciar nu ar mai fi posibilă în cazul încuviințării de a părăsi țara, iar, în alt doilea rând, mobilitatea inculpatului demonstrată de meseria acestuia, de șofer profesionist pe rute din țări din Uniunea Europeană, se constituie într-un risc de sustragere de la cercetarea judecătorească, drept pentru care în mod fondat instanța de fond a dispus respingerea cererii acestuia.

Mai mult decât atât, având în vedere că aria de exercitare a libertății de circulație este suficient de largă – tot teritoriul României -, nefiind astfel limitată la o anumită zonă, oferind posibilități multiple și variate de găsire a unui loc de muncă, chiar și în domeniul de activitate invocat de inculpat ( activități de curierat sau transport marfă se realizează și pe teritoriul țării și nu doar în afara granițelor acestora, astfel că justificarea acestuia privind efectuarea de activități transport internațional este nerealistă), până la activități sezoniere sau în alte domenii ( construcții, agricultură, etc.) solicitarea inculpatului de ridicare a acestei interdicții este nefondată.

De altfel, primirea unei atare cereri ar conduce la golirea de conținut și la eludarea scopului prevăzut de această măsură preventivă, lipsind practic autoritățile judiciare de posibilitatea exercitării oricărui control al inculpatului.

Subliniind încă odată că libertatea de mișcare și circulație a inculpatului nu este restrânsă de așa manieră încât să producă consecințe nefaste asupra inculpatului sau familiei acestuia, că aria teritorială în care inculpatul își poate exercita acest drept este suficient de largă, de variată și de extinsă încât să ofere alternative reale de găsire a unui loc de muncă, contestația formulată apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse pe larg în cele ce preced, Curtea, va admite contestația formulată inculpatul I. V. împotriva încheierii pronunțată la data de 26 februarie 2015de Tribunalul V., încheiere pe care o va desființa în parte în ceea ce îl privește, și, totodată, va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații B. G., I. V. și M. I., împotriva aceleiași încheieri.

În rejudecare, cu privire la inculpatul I. V., în baza dispozițiilor art. 208, 242 Cod procedură penală, raportat la dispozițiile art. 211-215, art. 215 ind.1 alin. 7 din Codul procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală. pe o durată de 60 zile, cu începere de la data de 11 martie 2015 până la data de 09 mai 2015, inclusiv.

Va desemna Poliția M. B., județul V., pentru supravegherea respectării măsurii controlului judiciar și a obligațiilor stabilite prin prezenta decizie, în sarcina inculpatului I. V..

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, în perioada cât se află sub control judiciar, inculpatul I. V., va respecta următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția M. B., județul V., organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.

f) să nu se apropie de coinculpați, membrii familiilor acestora și de persoanele care au calitatea de martori în cauză precum și cei ce vor fi admiși pe parcursul cercetării judecătorești, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect pe nicio cale;

g) să comunice periodic organului desemnat cu supravegherea informații relevante despre mijloacele sale de existență;

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. 3 din Codul de procedură penală va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului: I. V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10/U/03.05.2014 emis de Tribunalul V. în baza încheierii nr. 21/DLF din 03 mai 2014 dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii contestate.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulată de inculpatul I. V., vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, va obliga inculpații contestatori B. G., Musteața I. și V. I. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide

I. Admite contestația formulată de inculpatul I. V., persoană cu dublă cetățenie, respectiv româno-moldovenească, CNP_ (MD) și_ (RO), fiul lui G. și A., născut la data de 02.07.1975 în localitatea Scoreni, raionul Strășeni, Republica M., cu domiciliul în localitatea Scoreni, raionul Strășeni, Republica M., cu locuința stabilită în B., .. 21, . județul V., în prezent deținut în P. V. împotriva încheierii din 26 februarie 2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 4 al Tribunalului V., pe care o desființează în parte, în ceea ce îl privește și rejudecând:

În baza dispozițiilor art. 208, 242 Cod procedură penală, raportat la dispozițiile art. 211-215, art. 215 ind.1 alin. 7 din Codul procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului I. V., persoană cu dublă cetățenie, respectiv româno-moldovenească, CNP_ (MD) și_ (RO), fiul lui G. și A., născut la data de 02.07.1975 în localitatea Scoreni, raionul Strășeni, Republica M., cu domiciliul în localitatea Scoreni, raionul Strășeni, Republica M., cu locuința stabilită în B., .. 21, .. A, ., în prezent deținut în P. V., cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală. pe o durată de 60 zile, cu începere de la data de 11 martie 2015 până la data de 09 mai 2015, inclusiv.

Desemnează Poliția M. B., județul V., pentru supravegherea respectării măsurii controlului judiciar și a obligațiilor stabilite prin prezenta, în sarcina inculpatului I. V..

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, în perioada cât se află sub control judiciar, inculpatul I. V., va respecta următoarele obligații:

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția M. B., județul V., organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.

g) să comunice periodic organului desemnat cu supravegherea informații relevante despre mijloacele sale de existență;

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. 3 din Codul de procedură penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului: I. V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10/U/03.05.2014 emis de Tribunalul V. în baza încheierii nr. 21/DLF din 03 mai 2014 dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

II. Respinge, ca nefondate contestațiile formulate de inculpații B. G., cetățenie dublă: româno-moldovenească, CNP_ (RO) și_ (MD), fiul lui I. și L., născut la data de 11.09.1973 în localitatea Chișinău, Republica M., necăsătorit, studii superioare de lungă durată, fără ocupație, fără loc de muncă, cu domiciliul din România în municipiul București, ., sector 3 și cel din Republica M. în municipiul Chișinău, ., .>MUSTEAȚA I., cetățean moldovean, C.N.P.:_, fiul lui A. și N., născut la data de 06.08.1981 în municipiul Chișinău, Republica M., cu domiciliul în Republica M., orașul Leova, ., . deținut în P. V. și V. I., cetățean moldovean, C.N.P._, fiul lui I. și S., născut la data de 05.08.1966 în localitatea Leova, Republica M., cu domiciliul în Republica M., orașul Leova, ., . deținut în P. V., împotriva aceleiași încheieri.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulată de inculpatul I. V., rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpații contestatori B. G., Musteața I. și V. I. să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 11 martie 2015.

Președinte,

I. E. C.

Grefier,

V. M.

Re./tehn. C.I.E..

2 ex. – 17.03.2015

Trib. V. – jud. L. B.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 99/2015....		Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel IAŞI