Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 211/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 211/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ NR. 211/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de partea civilă N. V. împotriva sentinței penale nr. 1962 NCPP din 03 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală (art.194 NCP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 2 martie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 12 martie 2015.
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1962 NCPP din 03 iulie 2014 Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„În baza disp. art. 386 aln. 1 Cod procedură Penală schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare,din infracțiunea de „vătămare corporală gravă”,prev. și ped. de art.182 aln. 2 Cod Penal în infracțiunea de „lovire sau alte violențe”,prev. și ped. de art. 193 aln. 2 Noul Cod Penal,cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal și a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale.
În baza disp. art. 396 aln. 2 și aln. 10 Cod Procedură Penală cu referire al art. 374 aln4,art.375 și art. 377 Cod Procedură penală(procedura în cazul recunoașterii învinuirii) și cu referire la art.61 aln. 2 și aln. 4 lit. c Cod Penal condamnă inculpatul B. V.,fiul lui G. și M.,ns:21.11.1972 în .,domiciliat în .,jud.Iași,CNP:_,studii 8-opt-clase,fără ocupație,fără antecedente penale,la 1.000 lei amendă penală,reprezentînd 100 zile-amendă corespunzător a 10 lei/zi.
Atrage atenția inculpatului B. V. asupra disp.art. 63 aln. 1 Cod Penal.
În baza disp. art 25 aln. 1 Cod Procedură Penală respinge acțiunea civilă formulată de partea vătămată N. V.,domiciliat în ..
În baza disp. art 25 aln. 1 Cod Procedură Penală admite acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență”P..Dr.N.O.”-Iași și obligă inculpatul B. V. să achite părții civile S. C. de Urgență”P..Dr.N.O.”-Iași suma de 4046,15 lei reprezentînd cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate N. V..
În baza disp. art. 276 aln. 6 Cod Procedură Penală respinge cererea părții civile privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți.”
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din dosarul penal nr. 1904/P/2013 din data de 28.11.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și ped. de art.182 aln. 2 Cod Penal– „vătămare corporală gravă”, reținându-se în actul de sesizare aceea că inculpatul B. V.,în data de 01.01.2013 a aplicat părții vătămate N. V. o lovitură cu pumnul în zona feței,determinînd prin aceasta căderea și lovirea părții vătămate cu capul de asfalt,cauzîndu-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale și care au fost de natură a-i pune în primejdie viața.
Partea vătămată N. V.,domiciliat în .,jud.Iași a precizat că-și menține plîngerea formulată și solicită ca persoana care va fi găsită vinovată să-l despăgubească cu următoarele sume de bani:1.500 lei reprezentînd c/valoarea sumei cheltuite pentru spitalizare,2.000 lei reprezentînd c/valoarea sumei tratamentului pe care-l urmează,c/valoarea drumurilor dus-întors de la Sinești la Iași(aproximativ 12 drumuri) și restituirea onorariului achitat apărătorului ales.
Pentru soluționarea acestei cauze, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor privind procedura desfășurării judecării cauzelor prev. de art. 371-390 Cod Procedură Penală, precum și dispozițiile Legii nr. 30/18.05.1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție publicată în M.Of. nr. 135/31.05.1994.Deasemenea instanța a făcut aplicarea disp. art. 342-346 Cod procedură penală privind procedura de cameră preliminară,cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași în data de 09.12.2013,la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare un Nou Cod penal și un Nou Cod de Procedură penală,iar la această dată instanța nu verificase regularitatea sesizării instanței de judecată.Pe cale de consecință,în baza disp.art.6 aln. 2 din legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de Procedură penală ,s-a dispus trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară pentru a proceda cf.art.341-346 Cod procedură penală,sens în care s-a pronunțat încheierea de cameră preliminară din data de 19.03.2014(filele 23-24 dosar cercetare judecătorească) prin care s-a constatat legalitatea rechizitoriului și s-a dispus începerea judecății,fixîndu-se și termen de judecată.
În cursul cercetării judecătorești,instanța a dispus citarea părților,acestea prezentîndu-se în instanță la termenul de judecată din data de 10.04.2014,cînd instanța a luat declarație acestora.Astfel,partea vătămată N. V. a declarat(fila 33 dosar cercetare judecătorească) că-și menține plîngerea formulată și solicită ca persoana care va fi găsită vinovată să-l despăgubească cu următoarele sume de bani:1.500 lei reprezentînd c/valoarea sumei cheltuite pentru spitalizare,2.000 lei reprezentînd c/valoarea sumei tratamentului pe care-l urmează,c/valoarea drumurilor dus-întors de la Sinești la Iași(aproximativ 12 drumuri) și restituirea onorariului achitat apărătorului ales.Inculpatul B. V.,domiciliat în .,jud.Iași a declarat că dorește să se prevaleze de procedura în cazul recunoașterii învinuirii prev.de art. 374 aln. 4 Cod Procedură Penală,sens în care a precizat că are cunoștință de acuzația reținută în sarcina sa și recunoaște săvărșirea faptei reținută în actul de sesizare,în modalitatea descrisă în acesta și nu solicită administrarea de probe,cu excepția actelor în circumstanțiere.
Din probatoriul administrat în cursul procesului penal (plîngerea și declarația părții vătămate N. V.,certificat medico-legal cu nr. 3193/23.01.2013 ce atestă că partea vătămată N. V. prezintă fracturi craniene,hematom extradural temporo-parietal-occipital stîng evacuat chirurgical cu defect osos parietal stîng restant,contuzie cerebrală hemoragică frontal bilateral și temporo-parietal stînga,fractură cominutivă oase proprii nazale,s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente,pot data din 01.01.2013,necesită 50-55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare,iar leziunile au fost de natură a-i pune viața în primejdie,declarații martori,adresă S. C. de Urgență „P..Dr.N.O.”-Iași privind cuantumul cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate,fișă cazier judiciar pentru inculpatul B. V.,declarații inculpat,proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală) s-a reținut următoarea situație de fapt: in ziua de 01.01.2013 numitul N. V. s-a întâlnit pe ulița satului cu numitul B. V. si de comun acord au mers la AF P. C. unde au servit cate o bere . In incinta barului pe fondul unor discuții contradictorii si a consumului exagerat de băuturii alcoolice cei doi au avut un conflict verbal, conflict care a degenerat in săvârșirea de către numitul N. V. de acte de viclenia respectiv a aruncat cu o sticla de 0.5 litri inspre numitul B. V. însa nu a fost lovit . In aceasta situație gestionarul barului a condus pe cei doi in afara unității pentru a evita agravarea conflictului despartind pe cei doi . Numitul N. V. fiind . de ebrietate a continuat scandalul si in ulița satului adresandu-i injurii si cuvinte jignitoare numitului B. V. si in același timp gesticulând violent fata de acesta având intenția de a-l lovii. In aceasta situație numitul B. V. a aplicat o lovitura cu pumnul in zona nasului numitului N. V. care s-a dezechilibrat si a căzut pe asfalt ,pe spate lovindu-se puternic in zona capului . Imediat după ce l-a lovit pe N. V. si vazand rezultatul acțiunii sale B. V. a chemat pe soția acestuia care 1-a ridicat pe N. V. si i-a acordat sprijin conducandu-l in locuința lor . De aici numitul N. V. a plecat către domiciliul acestuia, si datorita faptului că starea de sănătate se înrăutățise a solicitat intervenția ambulantei care l-a transportat in mun.Iasi la S. de Neurochirurgie .Institutul de Medicina Legala Iasi in urma consultarii documentației si a examinării numitului N. V. au concluzinat ca a prezentat fracturii craniene hematom extradural temporo-parieto-occipital stâng ,evacuat chirurgical cu defect osos parietal stâng restant, contuzie cerebrala hemoragica frontal bilateral si temporo-parietal stâng ,. cominutiva oase proprii nazale,leziuni care au putut fi produse prin lovirii cu corpuri contondente si pot data din data de 01.01.2013,leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijirii medicale -leziuni care au fost de natura ai pune in primejdie viata.B. V. recunoaște săvârșirea, faptei și regreta consecintele acesteia motivând ca a fost provocat de către N. V. iar stare de ebrietate a favorizat producerea consecințelor grave ale faptei.
Deoarece la data pronunțării soluției erau în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală, pentru aplicarea în mod global și nu pe instituții a reglementărilor legale ( neputându-se aplica pedeapsa în baza unei legi, executarea acesteia în baza altei legi, la fel și acțiunea civilă a acestei cauze) și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României .ce atestă aceea că dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, deci noua incriminare este mai favorabilă inculpatului, instanța a pus în discuție art. 5 Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile și art. 386 Cod procedură penală privind schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de „vătămare corporală gravă” prev. și ped. de art.182 aln. 2 Cod penal în infracțiunea de „lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 193 aln. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Pentru acestea fiind constituite atât latura obiectivă (totalitatea condițiilor privitoare la actul de conduită cerute de lege pentru existența infracțiunii) cât și latura subiectivă (totalitatea condițiilor privitoare la atitudinea psihică a inculpatului față de obiectivitatea propriului său act de conduită, condiții cerute de lege pentru ca acest act să constituie infracțiune), instanța,în drept,a constatat că:fapta inculpatului B. V.,care în data de 01.01.2013 a aplicat părții vătămate N. V. o lovitură cu pumnul în zona feței,determinînd prin aceasta căderea și lovirea părții vătămate cu capul de asfalt,cauzîndu-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale și care au fost de natură a-i pune în primejdie viața,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire sau alte violențe”,prev. și ped. de art 193 aln. 2 Noul Cod Penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, ce arată aceea că stabilirea cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infracțiunii, care se evaluează după următoarele criterii:
- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (prin escaladare);
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (infracțiunile aduc atingere patrimoniului și sunt încadrate de legiuitor în Cap. II, poziționare ce atrage pericolul social);
- natura și gravitatea rezultatului produs,
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut fapta realizată,dar nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și susține versiunea cu privire la cele întîmplate și pentru a-și face apărările pe care le apreciază ca fiind utile și necesare);
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (nivelul de educație este unul scăzut, dar instanța a apreciat că aceste criteriu nu este unul prevalent).
Pentru toate acestea,instanța va aplica inculpatului B. V. pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 lei,reprezentînd 100 zile-amendă corespunzătoare a 10 lei/zi.Față de gravitatea actului infracțional,reflectat în consecințele acestuia se va stabili ca această pedeapsă să fie sub regimul disp.art.631Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța arată aceea că în speță sunt întrunite cerințele de existență ale răspunderii civile delictuale, și anume:
- existența faptelor ilicite;
- existența prejudiciului;
- existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită
- existența vinovăției inculpatului.
Astfel, partea vătămată N. V. a solicitat 1.500 lei reprezentînd c/valoarea sumei cheltuite pentru spitalizare,2.000 lei reprezentînd c/valoarea sumei tratamentului pe care-l urmează,c/valoarea drumurilor dus-întors de la Sinești la Iași(aproximativ 12 drumuri) și restituirea onorariului achitat apărătorului ales. Actele depuse de apărătorul ales al părții vătămate în dovedirea acestor pretenții constau în:două caracterizări,o recomandare,o adeverință eliberat de preotul-paroh,fotocopiile certificat de naștere ale celor patru copii minori ai părții vătămate,raport de examinare histopatologică realizat soției părții vătămate,bilet de trimitere acordat acesteia și un referat privind situația medicală prezentă în afecțiuni psihiatrice pentru soția părții vătămate,deci nici un înscris care să ateste valoarea sumei cheltuite pentru spitalizare, sumei tratamentului pe care-l urmează și a c/valorii drumurilor dus-întors de la Sinești la Iași.Mai mult decît atît în concluziile scrise apărătorul ales al părții vătămate a solicitat”acordarea daunelor morale”,dar partea vătămată N. V. nu a solicitat acordarea unor astfel de daune. Pe cale de consecință,instanța,va respinge pretenții civile solicitate,ca fiind nedovedite.
Va obliga inculpatul B. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și la plata cheltuielilor judiciare făcute de părți(onorariu apărător ales)către partea civilă N. V..”
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, au declarat apel procurorul și partea civilă N. N..
Criticile procurorului vizează nelegalitatea pedepsei aplicate, instanța de fond stabilind o amendă penală în cuantum mai mic decât cel prevăzut de lege, situat în cauză între 135-225 zile amendă.
Apelul părții civile se referă la greșita încadrare juridică dată faptei de instanța de fond și respingerea cheltuielilor judiciare precum și nemulțumirea cu privire la daunele morale solicitate și la individualizarea pedepsei aplicate .
În motivare, partea civilă arată că, deși din certificatul medico-legal rezultă că a suferit o vătămare corporală ce a necesitat intervenții chirurgicale, fiindu-i cauzată o infirmitate fizică permanentă, faptă ce îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală” prev. de art. 194 Cod penal, instanța de fond a reținut prevederile art. 193 Cod penal care reglementează infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Mai arată partea civilă că instanța de fond i-a respins nejustificat pretențiile civile reprezentând daunele materiale și cheltuielile judiciare efectuate și a omis să se pronunțe cu privire la daunele morale solicitate.
Raportat la consecințele faptei inculpatului, partea civilă consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond este excesiv de blândă și solicită majorarea ei.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelurile declarate de procuror și de partea civilă sunt fondate pentru următoarele considerente:
În cursul procesului penal au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate N. V., certificat medico-legal cu nr. 3193/23.01.2013, declarațiile inculpatului, probe pe care inculpatul și le-a însușit ca urmare a solicitării judecării cauzei în procedura simplificată.
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul B. V., la data de 01.01.2013 a aplicat părții vătămate N. V. o lovitură cu pumnul în zona feței, determinând prin aceasta căderea și lovirea părții vătămate cu capul de asfalt, cauzându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale și care au fost de natură a-i pune în primejdie viața cauzându-i și o infirmitate permanentă.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și acelor administrate nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.
Raportat la probele administrate în cauză, în special la concluziile certificatului medico-legal nr. 3193/23.01.2013, care atestă că leziunile provocate necesită 50-55 zile îngriji medicale pentru vindecare, au fost de natură a-i pune în primejdie viața, lipsa substanței osoase craniene conferindu-i părții civile N. V. o infirmitate fizică permanentă, C. constată că încadrarea juridică dată faptei de către instanța de fond este greșită, corectă fiind cea prevăzută de art. 194 alin.1 lit.a și e Cod penal, care definește și pedepsește infracțiunea de vătămare corporală.
Fapta dedusă judecății a fost comisă înainte de . noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală.
Analizând regimul sancționator al legii vechi și al legii noi C. constată că mai favorabilă pentru inculpat este legea nouă care prevede limite de pedeapsă mai mici.
În consecință, C. reține că încadrarea juridică a faptei comise de inculpat este infracțiunea de„vătămare corporală” prev. de art. 194 alin.1 lit. a și e Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, analiza criticilor procurorului referitoare la cuantumul pedepsei amenzii penale aplicate nemaiavând relevanță în cauză.
Reținându-se o altă încadrare juridică cu limite de pedeapsă diferite se impune o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Individualizarea pedepselor presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât și a celor favorabile inculpatului, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 74 Cod penal, care se referă la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă trebuie în același timp individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil între fapta săvârșită și răspunderea penală și a unei corecte, necesare și corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale.
Având în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunii, consecințele deosebit de grave, infirmitatea dobândită precum și persoana inculpatului, C. apreciază că aplicarea unei pedepse de 2(doi) ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru infracțiunea de vătămare corporală soldată cu o infirmitate permanentă nu înfrânge principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor sociale lezate și sancțiunile penale, deoarece ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și referitor la comportamentul infractorului care trebuie astfel să se convingă că nerespectarea legii presupune pedepsirea sa și să evite în viitor comiterea altor fapte antisociale.
Gravitatea faptei comise de inculpat impune și aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, acesta nemaifiind demn de a mai fi ales în autoritățile publice sau de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata exercitării pedepsei în cazul pedepsei accesorii și pe o durată de un an după executarea pedepsei principale în cazul pedepsei complementare.
Apelul părții civile N. V. a vizat și latura civilă a cauzei.
Criticile formulate de partea civilă sub aspectul soluționării laturii civile sunt întemeiate numai în ceea ce privește neachitarea cheltuielilor judiciare făcute de aceasta, care au fost dovedite de partea civilă și la plata căreia urmează să fie obligat inculpatul.
De altfel, instanța de fond a încercat să remedieze această situație printr-o încheiere de înlăturare a omisiunii vădite, pe care C. o va desființa motivat de faptul că art. 279 Cod procedură penală precizează limitativ care sunt omisiunile vădite care pot fi înlăturate printr-o astfel de încheiere, respingerea greșită a acțiunii civile neputând fi corectată astfel.
În ceea ce privește daunele materiale și morale solicitate de partea civilă, C. constată că instanța de fond corect a apreciat că se impune respingerea acțiunii civile, daunele materiale nefiind probate, iar cele morale fiind solicitate după închiderea dezbaterilor în concluziile scrise ale avocatului ales al părții civile.
Partea civilă a depus la dosarul cauzei înscrisuri, dar acestea nu au dovedit cheltuielile pe care partea le-ar fi efectuat în urma leziunilor suferite, în aceste condiții neputându-se stabili cuantumul acestora.
Constatând că sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de partea civilă N. V. împotriva Sentinței penale nr. 1962 din 3.07.2014 Judecătoriei Iași, pe care o va desființa, în parte, în latură penală și a încheierii de înlăturare omisiune vădită din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o va desființa integral.
Rejudecând cauza, va înlătura dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de „vătămare corporală gravă” prevăzută și pedepsită de art. 182 alin.2 Cod penal în infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Noul Cod Penal,cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal și a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale și condamnarea inculpatului B. V. la pedeapsa de 100 lei amendă penală, reprezentând 100 zile-amendă corespunzător a 10 lei/zi, precum și aplicarea art. 63 alin. 1 Cod penal.
Va condamna pe inculpatul B. V., fiul lui G. și M., născut la 21.11.1972 în ., domiciliat în ., jud. Iași, CNP_ la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit.a și b Cod penal pe o durată de 1(un) an, pentru săvârșirea infracțiunea de „vătămare corporală” prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1, lit. a și e Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal.
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal pe durata și în condițiile art. 65 Cod penal.
Va înlătura dispoziția de respingere a cererii părții civile privind restituirea cheltuielilor judiciare.
În baza art. 276 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul B. V. să plătească părții civile N. V. suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (contravaloarea onorariului de avocat )
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelurile de față, inclusiv onorariul parțial de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului- intimat, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de partea civilă N. V. împotriva Sentinței penale nr. 1962 din 3.07.2014 Judecătoriei Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală și a încheierii de înlăturare omisiune vădită din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o desființează integral.
Rejudecând cauza:
Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de „vătămare corporală gravă” prevăzută și pedepsită de art. 182 alin.2 Cod penal în infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Noul Cod Penal,cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal și a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale și condamnarea inculpatului B. V. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, reprezentând 100 zile-amendă corespunzător a 10 lei/zi, precum și aplicarea art. 63 alin. 1 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul B. V., fiul lui G. și M., născut la 21.11.1972 în ., domiciliat în ., jud. Iași, CNP_ la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit.a și b Cod penal pe o durată de 1(un) an, pentru săvârșirea infracțiunea de „vătămare corporală” prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1, lit. a și e Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal pe durata și în condițiile art. 65 Cod penal.
Înlătură dispoziția de respingere a cererii părții civile privind restituirea cheltuielilor judiciare.
În baza art. 276 Cod procedură penală obligă pe inculpatul B. V. să plătească părții civile N. V. suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (contravaloarea onorariului de avocat )
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelurile de față, inclusiv onorariul parțial de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului- intimat, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2015.
Președinte,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. A.G.
6 ex. la 8.04.2015
Judecătoria Iași: judecător V. G. C.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
