Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 89/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 89/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP – CPJ
DECIZIA PENALĂ NR. 89/2014
Ședința publică de la 19 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier V. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpatul B. C., împotriva încheierii penale din data 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul cu nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator, în stare de arest preventiv, asistat de av. B. E., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. B. E. pentru inculpatul contestator arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației de față.
Av. B. E. pentru inculpatul contestator solicită admiterea contestației, desființarea încheierii Tribunalului V. și admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, având în vedere că împrejurările cauzei nu mai sunt aceleași. La termenul anterior, la instanța de fond, s-a depus la dosar o expertiză medico-legală și a susținut la acel moment că această expertiză încalcă dispozițiile prev. de art.178 din Codul de procedură penală. Solicită a se avea în vedere că nu din culpa inculpatului nu s-au administrat probe. S-a reproșat de către procuror că s-au administrat probe în tranșe, aspect nereal. Pornind de la motivarea instanței de fond, Tribunalul V. a respins cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv pentru că „ a evaluat gravitatea faptei” și face referire la infracțiunea de omor în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tentativă la omor. Instanța de fond trebuia să analizeze aspectele privind situația de fapt și situația personală a inculpatului, Se confundă data faptei, se confundă leziunile, este esențial într-o expertiză medico-legală să se precizeze poziția agresor-victimă – IML a arătat că nu poate stabili poziția agresor-victimă. Inculpatul a arătat că nu a fost o intenție directă. Este vorba de soarta unui om, inculpatul dorește să beneficieze de un proces echitabil, nu a încercat să influențeze probele administrate în cauză. Dacă instanța va admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, inculpatul va respecta toate obligațiile ce îi vor fi impuse. S-a luat măsura arestării preventive, reținându-se că inculpatul a făcut presiuni asupra victimei însă, acesta nu a făcut altceva decât să spună că îi dă 500 lei părții vătămate pentru a merge să fie examinată de medic întrucât partea vătămată a declarat că nu are posibilități materiale.
Solicită, în concluzie, admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și în rejudecare solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Locuința inculpatului este departe de locuința părții vătămate, sunt sate izolate. Prin măsura preventivă a arestului la domiciliu, inculpatul poate să aibă grijă de familia sa.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de inculpat și menținerea încheierii contestate ca fiind legală și temeinică. Este evident că instanța de fond a analizat corect situația de fapt. A reținut că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de tentativă la omor și nu pentru omor. Este o evidentă eroare materială care urmează a fi rezolvată la instanța de fond. Discuțiile apărării cu privire la mijloacele de probă trebuie analizate de instanța de fond. Nu este vorba de o încălcare a dreptului inculpatului la n proces echitabil. Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de tentativă la omor și nu omor. Nu a găsit alte elemente în motivarea apărării care că vizeze strict cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luat față de inculpat,nu s-au arătat motivele, împrejurările care s-au modificat și datele personale ale inculpatului care s-au modificat. Solicită respingerea contestației formulată de inculpat.
Av. B. E. pentru inculpatul contestator solicitând cuvântul în replică arată că a făcut referire a infracțiunea de omor pentru ca instanța de fond nu a fost investită cu o cerere a unei persoane cercetată pentru omor.
Inculpatul contestator având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său. Arată că nu a știut pentru ce este cercetat, s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat, s-a prezentat la procuror și s-a trezit cu mandat de arestare preventivă. Solicită admiterea contestației și admiterea cererii de înlocuire a măsurii de arest preventiv.
C. DE A.
Asupra contestației de față.
Tribunalul V., prin încheierea din data de 10 decembrie 2014 a dispus următoarele:
„În temeiul disp. art. 242 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul B. C., porecla -, fiul lui D. și F., născut la data de 19.04.1972 în oraș M., jud. V., cetățenie română, CNP_, domiciliat în ., jud. V., căsătorit, doi copii majori, studii 8 clase,ocupația-agricultor, loc de muncă-fără, arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, care actualmente este incriminată de prevederile art. 32 rap. la art. 188al.1 Cod penal cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr.408/P/2013 din 13 decembrie 2013 al Ministerului Public- P. de pe lângă Tribunalul V., a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în ziua de în ziua de 28 iulie 2013, în loc public, inculpatul B. C. a aplicat părții vătămate L. G. o lovitură cu o halbă de 1 kg. în partea laterală dreaptă a capului, producându-i leziuni traumatice de tipul plăgii cranio-durale, cu fractură cominutivă temporală dreapta cu iradiere spre sfenoid, peretele extern al orbitei și parietal, dilacerare cerebrală, hematom extradural și plagă contuză, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate, necesitând 50-55 zile îngrijiri medicale.
În urma traumatismului suferit, partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică permanentă prin deficit osos cranian posteschilectomie de necesitate.
Prin Încheierea nr. 29 din data de 11.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. - Secția Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 41/U/11.10.2013, avându-se în vedere temeiurile prevăzute de art. 143 Cod pr.penală și ale art. 148 lit. f Cod pr.penală.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar în prezent, în cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, solicitată ca probă în apărare de către inculpat.
La acest moment este finalizat probatoriul testimonial, iar inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu invocând motive familiale, perioada mare a arestului preventiv care a depășit un an de zile, precum și faptul că probatoriul testimonial este finalizat astfel încât nu există riscul influențării martorilor în situația în care acesta ar fi pus în libertate.
Potrivit disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură penală „Măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Analizând actele dosarului, tribunalul constată că starea de arest preventiv a inculpatului B. C. a fost luată în temeiul art. 148 lit. f CPP 1968, care reglementa la acea dată condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului, respectiv lit. f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În noua reglementare a Codului de procedură penală, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive sunt reglementate la art. 223 NCPP conform căruia, măsura arestării preventive poate fi luată, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Potrivit alineatului 2 din art. 223 Noul Cod de procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, care actualmente este incriminată de prevederile art. 32 rap. la art. 188al.1Noul Cod penal, care este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Tribunalul reține că, actualmente, privarea de libertate a inculpatului B. C. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, aspect care rezultă din evaluarea gravității presupusei fapte reținută în sarcina inculpatului, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Infracțiunea de omor aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală - viața persoanei – cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Deși, actualmente inculpatul nu are antecedente penale, fiind reabilitat de drept, este de remarcat faptul că acesta a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire prev. de art. 180 al.2 Cod penal prin sentințele penale nr. 373/2000 a Judecătoriei M. și prin sentința penală nr. 99/2004 a Judecătoriei M., deci tot pentru infracțiuni de violență, ceea ce demonstrează că infracțiunea dedusă judecății pentru care inculpatul a fost arestat preventiv nu constituie un accident în viața inculpatului.
C. Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
De asemenea, a subliniat în jurisprudența sa, că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
Astfel, la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării, cât și acuzării, mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
Într-adevăr, a fost finalizat probatoriul testimonial, însă inculpatul a înțeles să mai solicite un termen pentru a discuta raportul de expertiză medico-legală, astfel încât nesoluționarea cauzei nu poate fi imputată organelor judiciare.
Astfel, în această cauză nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu se poate vorbi de o diminuare a gradului de pericol social de natură a permite luarea față de inculpat a unei măsuri preventive neprivative de libertate.
De asemenea, tribunalul mai are în vedere faptul că măsura preventivă a fost contestată mereu de inculpat la instanța de control judiciar care, de fiecare dată, a apreciat că acest inculpat nu poate fi judecat în altă modalitate decât în stare de arest preventiv.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, tribunalul apreciază că nu se impune a fi luată o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a arestării la domiciliu, prin urmare, cererea formulată de inculpatul B. C. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.”
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul B. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației se arată că în mod greșit Tribunalul V. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, întrucât împrejurările cauzei nu mai sunt aceleași iar el stă arestat preventiv de aproximativ 1 an și două luni de zile, nefiind vina sa că probele s-au administrat în tranșe.
Arată inculpatul B. C. că are dreptul a un proces echitabil și poate fi judecat în stare de libertate sub o altă măsură preventivă mai blândă, el nemaiputând influența în vreun fel probele din cauză iar pe de altă parte așa ar putea avea grijă de familia sa.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate în contestație, instanța o apreciază ca nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că în cauză nu există temeiuri legale care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, argumentele avute în vedere la luarea măsurii preventive impunând și în prezent privarea de libertate a inculpatului B. C..
Incidența dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală este determinată în principal pe baza reacției publice declanșate ca urmare a săvârșirii faptei ce constituie obiectul acuzației, gravitatea faptei și presupusa modalitate de comitere a acesteia constituind elemente relevante în aprecierea periculozității sociale a inculpatului B. C. și a necesității menținerii lui în arest preventiv.
La stabilirea pericolului public se au în vedere atât datele privitoare a persoana inculpatului cât și date referitoare la faptă.
Complexitatea cauzei și stadiul în care se află dosarul conduc la concluzia că durata măsurii arestării preventive este rezonabilă iar timpul scurs de la arestarea preventivă a inculpatului nu a diminuat pericolul pentru ordinea publică.
Toate împrejurările invocate de inculpatul B. C. nu aduc nicio schimbare asupra temeiurilor de fapt și de drept inițiale, neexistând motive întemeiate care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, cum temeinic a apreciat și instanța de fond, aceasta fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit, prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, în vederea bunei desfășurări a procesului penal și a protecției ordinii publice.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. C. împotriva încheierii din 10 decembrie 2014 a Tribunalului V. pronunțată în dosarul nr._ 13, pe care o va menține.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga inculpatul contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B. C., fiul lui D. și F., născut la data de 19.04.1972 în oraș M., jud. V., cetățenie română, CNP_, domiciliat în ., jud. V., împotriva încheierii penale din data 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul cu nr._ 13, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul contestator B. C. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2014.
Președinte,
M. C.
Grefier,
V. M.
red. C.M
tehnored. V.M - 5 exemplare
15 ianuarie 2015
Tribunalul V. – judecător L. M. B.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 784/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 533/2015. Curtea de... → |
|---|
