Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Hotărâre din 22-06-2015, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 526/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 526/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător M. M.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de inculpatul T. A., împotriva sentinței penale nr, 313/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.)
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 22.06.2015, când:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față;
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 313/31.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, a dispus următoarele:
„În temeiul art. 180, alin.2 din C.pen. condamnă inculpatul T. A., fiul lui N. și B., născut la data de 07.04.1992 în localitatea P. Iloaiei, județul Iași, domiciliat în P. Iloaiei, ., ., CNP_, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.71 din C.pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a 2-a și lit.b din C.pen.
În baza art.81 din C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71, alin.5 din C.pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.346 din C.pr.pen., raportat la art.1357 din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă A. L., și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 139 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale.
Respinge, ca nefondate, restul pretențiilor civile formulate de partea civilă A. L..
În temeiul art.346 C.pr.pen., raportat la art.313 din Lg. 95/2006, modificată, admite acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență „P..Dr.N.O.” Iași și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 50 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții civile A. L. la data de 12.04.2012.
În temeiul art.346 C.pr.pen., raportat la art.313 din Lg. 95/2006, modificată, admite acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență „Sf. S.” Iași și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 1744,80 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții civile A. L. în perioada 12.04._12, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Ia act că Serviciul de Ambulanță Județean Iași, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art.359 din C.pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 din C.pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei.
Ia act că părțile au fost asistate de apărători aleși.
În temeiul art.191, alin.1 din C.pr.pen., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 800 lei.
În baza art.193, alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească părții civile A. L. suma de 2000 lei, reprezentând o parte a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, din 15.10.2012, dat în dosarul nr. 6063/P/2012 al acestei instituții, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau ale violențe, prevăzută de art.180, alin.2 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 11.04.2012 între partea vătămată, A. L. și fratele său, pe de o parte, și inculatul T. A. și martorii A. C. M., C. A. și C. G., pe de altă parte, a izbucnit un conflict, în urma unor discuții contradictorii, pe fondul căruia inculpatul T. A. i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat 16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, lanșe foto, declarațiile martorilor U. M., A. P., A. S., M. G., B. L., R. D., L. V., B. E., declarațiile date, în calitate de învinuiți, de A. C., C. G., C. A., procese-verbale de confruntare, declarațiile inculpatului.
Urmărirea penală împotriva inculpatului T. A. a fost începută prin rezoluția din data de 16.05.2012, a organelor de cercetare penală (f.7), fiind confirmată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătorial Iași, de la aceeași dată (f.6).
Dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat pe tot parcursul urmăririi penale, prin aducerea la cunoștință a învinuirii, prin prezentarea materialului de urmărire penală.
La termenul de judecată de la 28.03.2013 instanța a constatat regularitatea actului de sesizare, ulterior punerii acestui aspect în discuția contradictorie a părților.
La acelașii termen de judecată, interpelat de instanță, inculpatul a precizat că nu solicită aplicarea prevederilor art.320, ind.1 C.pr.pen., împrejurare față de care instanța a dispus, în temeiul art.332 C.pr.pen., începerea cercetării judecătorești.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați: partea vătămată A. L., martorii A. S., U. M., A. P., N. M., M. V., M. G., P. C., A. C., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În seara ziei de 11.04.2012 partea vătămată A. L. se deplasa prin centrul orașuui P. Iloaiei, împreună cu fratele său, A. P. și cu martorul U. M.. La un moment dat, atunci când au ajuns în dreptul Agenției Loto din localitate în dreptul lor a oprit un autoturism, din care au coborât inculpatul T. A. și martorii A. C. M., C. A. și C. G.. Între partea vătămată și inculpat au început discuții contradictorii, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, iar la un moment dat partea vătămată l-a lovit cu pumnul de inculpat, după care acesta din urmă i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, mai precis a a nasului, aceasta căzând la pământ. În urma loviturii primite, partea vătămată a suferit fractură de piramidă nazală, fractură perete anterior sinus maxilar stând, echimoze, excoriație, leziuni ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare ,conform certificatului medico-legal nr.713/19.04.2012.
Ulterior, partea vătămată, împreună cu fratele său s-au îndreptat spre localul ”Abundent”, aparținând martorului M. G., fiind urmăriți o parte din drum de inculpatul T. A. și de martorul A. C., care s-au întors la mașină în momentul în care partea vătămată a început să strige „săriți, mă bat drogații”. Martorul M. G. a observat că lui A. L. îi curgea sânge din nas și că nu prezintă și alte semne vizibile de violență, avea un comportament normal, iar hainele cu care era îmbrăcat nu erau murdare sau rupte. Cei doi au stat circa 5-10 minute în localul respectiv, în acest timp inculpatul și celelalte persoane plecând de acolo.
A doua zi, pe 12.04.2012, partea vătămată a fost transportată cu o ambulanță la S. P..Dr.N.O. din Iași, apoi la S. Sf.S., unde a fost internată în perioada 12.04-18.04.2012.
Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în etapa cercetării judecătorești:
Astfel, declarațiile părții vătămate A. L., date în ambele etape ale procesului penal și în care arată că în ziua de 11.04.2012 a fost lovită de inculpat se coroborează cu declarațiile martorilor oculari A. P., U. M. aceștia relatând, atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, că au observat când inculpatul T. A. l-a lovit pe A. L.. Instanța reține că acești martori au susținut că inculpatul l-a lovit de mai multe ori pe A. L., în urma loviturilor partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul continuând să o lovească și în aceste circumstanțe, împrejurare care nu se coroborează decât cu declarația părții vătămate, datorită legăturii de rudenie ce există între A. L. și A. P., nu și cu celelalte probe administrate. De asemenea, martorii au mai afirmat că partea vătămată a plecat în fugă înspre magazinul ”Abundent”, lucru infirmat chiar de martorul M. care a relatat că partea vătămată a intrat în local în pas normal, fără să alerge.
Situația de fapt anterior expusă este susținută și de declarațiile date de martorul M. G., administratorul magazinului ”Abundent”, care, deși nu a fost prezent la locul desfășurării conflictului, l-a văzut pe A. L. atunci când a intrat în magazin, observând că îi curgea sânge din nas, partea vătămată spunând că a fost lovită.
În ceea ce privește declarațiile martorului A. C. M., date atât în cursul urmăririi penale, (în calitate de învinuit), precum și nemijlocit în ședința publică din 24.10.2013, instanța reține că acesta a arătat că în ziua respectivă se afla împreună cu inculpatul T. A., cu C. G. și cu C. A., iar la un anumit moment s-au întâlnit cu partea vătămată, cu fratele acesteia, A. P. și cu martorul U. M.. Martorul a mai arătat că în timp ce se îndrepta spre martorul A. S., care trecea pe un scuter prin locul respectiv, a observat că A. L. l-a lovit cu pumnul de inculpat, iar acesta din urmă a ripostat, lovindu-l, la rândul său, pe A. L.. A mai arătat martorul că în urma loviturii primite de la inculpat, partea vătămată nu a căzut la pământ și nici nu s-a dezechilibrat. Aceste ultime susțineri sunt însă contrazise de declarațiile părții vătămate, ale martorilor A. P., U. M., A. S., aceștia susținând că în urma loviturii partea vătămată a căzut la pământ, fiind ridicată de jos de fratele său, A. P..
De asemenea, instanța are în vedere și declarațiile martorului A. S., date în ambele etape procesuale, în care a arătat că în timp ce se deplasa cu motoscuterul prin centrul localității P. Iloaiei, i-a întâlnit pe inculpat și pe martorii cu care se afla acesta din urmă, surpinzând exact momentul în care partea vătămată l-a lovit pe inculpat, după care acesta a ripostat și i-a aplicat o lovitură în zona nasului, partea vătămată dezechilibrându-se și căzând la pământ.
Instanța va avea în vedere și declarațiile date în cursul urmăririi penale, de C. A.(în calitate de învinuit) și de C. G.(în calitate de făptuitor), aceștia confirmând desfășurarea incidentului în sensul anterior prezentat, precum și procesele-verbale de confruntare( f.54-71).
Instanța are în vedere la stabilirea situației de fapt și concluziile certificatului medico-legal nr. 713/19.04.2012, eliberat de IML Iași, în care se arată că A. L. a suferit fractură de piramidă nazală, fractură perete anterior sinus maxilar stând, echimoze, excoriație, leziuni ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,
Cu privire la declarația inculpatului, instanța reține că acesta a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, întrucât a fost lovit, la rândul său, de aceasta.
În drept, fapta inculpatului T. A. care, la data de 11.04.2012, cu intenție, a aplicat părții vătămate A. L. o lovitură cu pumnul în zona feței, cauzându-i acesteia leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14-16 de zile de îngrijiri medicale, întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180, alin.2 C.pen.
Sub acest aspect instanța apreciază ca nefondate susținerile apărătorului ales al inculpatului, conform cărora acesta s-a aflat în stare de legitimă apărare atunci când a comis fapta, întrucât a fost lovit anterior de partea vătămată.
În conformitate cu prevederile art.44, alin.2 C.pen., se află în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obștesc.
În ceea ce privește condițiile referitoare la atac, instanța reține că lovitura aplicată de partea vătămată inculpatului se circumscrie noțiunii de atac, iar acesta a fost material, direct, imediat și injust, însă a fost de natură să pună în pericol grav persoana inculpatului, o simplă lovitură în urma căreia inculpatul doar s-a dezechilibrat, neputând avea acest caracter.
Având în vedere că pentru a se putea reține starea de legitimă apărare este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor legii, referitoare atât la atac, precum și la apărare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la caracterul atacului, de a pune în pericol grav persoan inculpatului, instanța urmeazăa respinge susținerile inculpatului.
De asemenea, instana apeciază că nu sunt îndeplinite nici condițiile privitoare la circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73, lit.b C.pen., dat fiind faptul că fapta trebuie să fie săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții vătămate. Or, din probele administrate în cauză nu se conturează nicio stare puternică de tulburare sau emoție, sub imperiul căreia inculpatul să fi lovit partea vătămată.
Instanța, apreciază ca suficient si complet materialul probator administrat în prezenta cauza.
Reținând ca îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii penale a inculpatului T. A., instanța urmează a da eficiență dispozițiilor legale privitoare la aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare. În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii se va ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ținând seama de modalitatea concretă de derulare a activității infracționale, urmările produse atât în ceea ce privește starea de sănătate a părții vătămate, de persoana inculpatului care, deși nu are antecedente penale, a recunoscut nuanțat săvârșirea faptei, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă orientată spre minimul special, și anume 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține ca natura faptei săvârșite conduce la concluzia existenței unei nedemnități in exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit a teza a doua si litera b C. pen, respectiv dreptul de a alege in autoritățile publice sau in funcții elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritatii de stat, motiv pentru care, în temeiul art. 71 C.pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64, alin.1, lit a, teza a 2-a și lit.b din C.pen., pe durata executării pedepsei cu închisoarea.
Instanța apreciază că, scopul pedepsei – represiv și educativ poate fi atins in situația de față și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât încarcerarea ar avea consecințe grave asupra vieții inculpatului și posibilității sale reale de reinserție socială ulterioară. Lăsarea sa in libertate nu constituie un pericol pentru valorile sociale protejate de legiuitor, motivată de lipsa antecedentelor penale și modalitatea concreta de derulare a activității infracționale.
Această modalitate de executare este în acord cu gravitatea faptei săvârșite de inculpat, precum și cu principiile și drepturile fundamentale ale oricărei persoane, proclamate de Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Suspendarea condiționată răspunde cerințelor de represiune și reeducare prin fixarea unui termen de încercare, în temeiul art. 82 C.pen, înăuntrul căruia inculpatul are o . obligații, in principal cea a unei conduite ireproșabile din punct de vedere social, moral si juridic.
Prin impunerea acestor obligații, instanța apreciază că scopul represiv este atins, existând o constrângere reală din punct de vedere al conduitei ce urmează a fi însușită de inculpat pe toată perioada de timp ce reprezintă termen de încercare.
Așadar, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71, alin.5 din C.pen., va suspenda executarea pedepselor accesorii pe toată durata termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă, instanța că în cauză s-au constituit părți civile:
-partea vătămată, cu suma de 20.000 lei daune morale și daune materiale resprezentând 350 lei mâncare, 300 lei transport, 200 lei medicamente, 50 de lei analize, taxa IML, precum și venitul nerealizat, în cuantum de 6300 lei;
-S. C. de Urgență „Sf.S.” din Iași, cu suma de 1744,80 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate în perioada 12.04._12;
- S. C. de Urgență „P..Dr.N.O.”cu suma de 50 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate la data de 12.04.2012.
În privința pretențiilor formulate de partea vătămată, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate numai în parte.
Astfel, în privința daunelor materiale, instanța reține că partea vătămată a solicitat suma totală de 7200 lei, din care suma de 350 lei mâncare, 300 lei transport, 200 lei medicamente, 50 de lei analize, taxa IML, precum și venitul nerealizat, în cuantum de 6300 lei, însă nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ale acestor pretenții, singurele în acest sens fiind cele de la filele 154, care atestă plata unor servicii medicale efectuate de părțile civile, unitățile spitalicești în prezenta cauză, precum și pentru eliberarea certificatului medico-legal de către IML. În rest, partea vătămată nu a depus nici un înscris care să probeze pretențile solicitate, iar martorii propuși și audiați în cauză, sub acest aspect, respectiv martorii M. V. și P. C., nu au oferit suficiente date de cuantificare a prejudiciului suferit de partea vătămată. Instanța reține că martorul M. V. a precizat că partea vătămată A. L. obținea venituri de circa 100-150 lei pe zi, însă nu a precizat perioada în care a desfășurat activitățile producătoare de venituri.
În lipsa unor probe certe din care să rezulte prejudiciul reclamat de partea vătămată, instanța urmează a respinge pretențiile care nu au fost dovedite și va admite pretențiile numai pentru suma de 139 lei, conform chitanțelor menționate anterior.
În privința daunelor morale, instanța reține că daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice sau psihice urmare a faptei prejudiciabile a altei persoane. Prejudiciul moral trebuie dovedit sub aspectul existenței sale certe, doar întinderea acestuia fiind lăsată la aprecierea instanței.
Prin urmare, este justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale victimei. Durerea suferită de pe urma unei răniri sau loviri constituie un prejudiciu moral, fiind consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile. Daunele morale constau în atingerile aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Cu privire la suferințele psihice suferite de numitul A. L., instanța reține că fapta ilicită a inculpatului i-a produs părții vătămate atât fizice cât și psihice. În urma agresiunilor fizice exercitate asupra ei, partea civilă a suferit leziuni corporale care au necesitat un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale corespunzătoare. În aceste condiții, instanța concluzionează că leziunile traumatice cauzate ca urmare a acțiunii ilicite a inculpatului i-au cauzat părții civile un prejudiciu moral, care trebuie reparat.
În ceea ce privește cuantificarea daunelor morale va avea în vedere pe de o parte gravitatea suferinței de ordin fizic pe care a suportat-o victima, și anume 14-16 de zile de spitalizare, internarea medicală timp de 8 zile, supunerea la o intervenție chirurgicală la nas, necesitatea urmării unui tratament medical specific, pentru o recuperare completă, iar pe de altă parte și suferința psihică constând în pierderea locului de muncă pe care îl avea înainte de agresiune, cu toate consecințele ce decurg din această situație.
În concluzie, instanța constată că, din probele administrate în cauză, a rezultat în mod indubitabil faptul că partea civilă A. L. a suferit un prejudiciu moral, decurgând din traumele fizice și psihice suportate, toate acestea afectând în mod negativ condițiile de viață ale victimei comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului.
Instanța apreciază, în raport de fapta comisă, de traumele produse părții vătămate, de urmările avute atât asupra fizicului cât și psihicului său, că suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului T. A., urmând a respinge restul pretențiilor formulate de partea vătămată, cu acest titlu.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență „Sf.S.” din Iași, în cuantum de 1744,80 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate în perioada 12.04._12, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar din înscrisul depus în acest sens la dosar (decontul de cheltuieli), fila 82, reiese ca fiind pe deplin justificate și probate pretențiile formulate de unitatea spitalicească, astfel încât le va admite.
De asemenea, instanța va admite, apreciind că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, și pretențiile formulate de partea civilă S. C. de Urgență „P..Dr.N.O.” Iași, în cuantum de 50 de lei, reprezentând consultația acordată părții vătămate A. L. în ziua de 12.04.2012(f.85).
Va lua act că Serviciul Județean de Ambulanță nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În concluzie, pe latură civilă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 din C.civil, instanța:
- va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A. L. și va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 139 lei cu titlu de daune materiale și 5000 lei, cu titlu de daune morale, urmând a respinge restul pretențiilor formulate de partea vătămată.
- va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență „Sf. S.” din Iași și va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1744,80 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate în perioada12.04._12, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea integrală a prejudiciului;
- va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență „P..Dr.N.O.” Iași, în cuantum de 50 de lei, reprezentând consultația acordată părții vătămate A. L. în ziua de 12.04.2012.
In baza art. 359 C.pr.pen, urmează a atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. și 84 din C.pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului acestei modalități de executare neprivative de libertate.
Va lua act că părțile au fost asistate de apărători aleși.
Referitor la cheltuielile judiciare efectuate în prezenta cauză, având în vedere soluția de condamnare a inculpatului și observând dispozițiile art. 191 alin. 1 C.proc.pen, instanța urmează a dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 800 lei.
În privința cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată, instanța reține că aceasta a depus la dosar, la filele 171-176 mai multe chitanțe ce atestă plata onorariilor apărătorilor aleși în cadrul procesului penal, în ambele etape, însă, având în vedere că instanța a admis acțiunea civilă doar în parte, iar apărătorii părții vătămate au desfășurat activități de asistență juridică atât pe latură penală, cât și civilă, în temeiul art.193, alin.2 C.pr.pen., instanța va admite numai în parte solicitarea de obligare a inculpatului la plata integrală a cheltuielilor efectuate de partea vătămată. Așadar, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 2000 lei, reprezentând o parte a cheltuielilor efectuate și dovedite de partea vătămată pe parcursul procesului penal.”
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal prevăzut de art. 410 Cod procedură penală, inculpatul T. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, inculpatul T. A. arată că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa, întrucât, el a comis fapta în legitimă apărare, fiind provocat de partea vătămată A. L., care l-a lovit, motiv pentru care se impune achitarea,
Pe de altă parte, inculpatul T. A. arată că el l-a lovit pe vătămatul A. L. cu un pumn în față și nu știe ce s-a întâmplat până a doua zi când acesta s-a dus la spital, neputându-se stabili o legătură de cauzalitate dintre lovitura aplicată de el și leziunile prezentate de persoana vătămată la internare.
Precizează inculpatul T. A. că o pedeapsă îi afectează situația și locul de muncă, solicitând achitarea.
În dovedirea apelului inculpatul T. A. a solicitat audierea martorului C. A..
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat în cauză, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, instanța apreciază fondat apelul inculpatului T. A., pentru următoarele considerente:
În mod corect, și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul T. A. a comis o infracțiune de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180, alin.2 C.pen.
Rezultă însă, din probele administrate atât la fond, cât și în apel, că primul care a declanșat conflictul este persoana vătămată A. L. care, fără vreun motiv sau să spună ceva, l-a lovit pe inculpatul T. A. în zona feței.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este parțial corectă și corespunde parțial probelor administrate care trebuiau interpretate în raport de normele legale aplicabile.
În ziua de 11.04.2012 partea vătămată A. L. l-a lovit cu pumnul pe inculpatul T. A.,
Inculpatul T. A. a ripostat, și l-a lovit pe vătămat cu pumnul în zona nasului, iar în urma recepționării loviturii, vătămatul s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, moment văzut de martorii A. P., U. M., A. S., fiind ridicat de jos de fratele său, A. P..
Apoi, persoana vătămată A. L. a intrat în magazinul „ Abundent” în pas normal și i-a spus martorului M. G. că a fost lovită, acesta observând că îi curgea sânge din nas.
Din certificatul medico-legal nr.713/19.04.2012 eliberat de I.M.L. Iași, rezultă că A. L. a suferit fractură de piramidă nazală, fractură perete anterior sinus maxilar stâng, echimoze, excoriație, leziuni ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inculpatul T. A. recunoaște că a lovit persoana vătămată A. L., o singură dată cu pumnul în față.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpatul T. A. și s-a reținut în mod temeinic și legal vinovăția acestuia.
Prin declarația martorului C. A., audiat în fața instanței de apel, s-a modificat situația de fapt, reținută de instanța de fond în cauză, aceasta, coroborată cu celelalte probe, confirmând faptul că, inculpatul T. A. a fost provocată de persoana vătămată A. L..
Persoana vătămată A. L. era însoțită la momentul conflictului de numiții A. P. – fratele ei și U. M., iar inculpatul T. A. era însoțit de martorii A. C. M., C. A. și C. G..
Instanța de fond a înlăturat parte din susținerile martorilor audiați, arătați mai sus, arătând că fiecare încearcă să țină partea persoanei implicate în altercație din grupul lor.
Dacă în ce privește reținerea apărării inculpatului T. A. că a comis fapta în legitimă apărare, instanța de fond a apreciat just că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, întrucât la momentul declanșării atacului, fapta vătămatului A. L. se poate circumscrie noțiunii de atac, dar, ea nu a fost de natură să pună în pericol grav viața și persoana inculpatului T. A., în ce privește cealaltă apărare a săvârșirii faptei datorită provocării.
În cauză că poate reține apărarea inculpatului T. A. că ar fi comis fapta în stare de provocare, fiind incidente dispozițiile obligatorii privind scuza provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal din 1969, care poate fi reținută în cauză putându-se vorbi de o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia se afla inculpatul T. A. în momentul în care a lovit persoana vătămată A. L..
Raportat acestei dispoziții reținute în favoarea inculpatului T. A. și consecințele ei, prev. de art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului T. A., instanța de control judiciar apreciază că se impune modificarea pedepsei, fiind prea severă pedeapsa închisorii stabilite de 6 luni închisoare chiar în modalitatea suspendării condiționate a executării, fiind eficientă în cazul inculpatului și o pedeapsă de 3 luni închisoare, prevăzută în Codul penal din 1969, identificat ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului T. A..
La stabilirea acesteia se va ține cont de gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă a săvârșirii, contextul în care s-au derulat faptele, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar și a recunoscut că l-a lovit pe vătămat cu pumnul în față.
Instanța de control judiciar va reține o proporție de 70% pentru inculpatul T. A. și de 30% a culpei pentru persoana vătămată A. L..
În fața instanței de fond s-au constituit părți civile persoana vătămată A. L., S. C. de Urgență „Sf.S.” din Iași și S. C. de Urgență „P..Dr.N.O.” Iași.
Instanța apreciază dovedite în cauză sumele acordate părților civile de instanța de fond, însă, ținând cont de procentul culpei reținute la cauzarea daunelor, va reduce proporțional culpei, sumele acordate cu titlu de despăgubiri celor 3 părți civile, în raport de gradul de vinovăție a inculpatului T. A. la producerea prejudiciului, prin fapta proprie.
Ca o consecință a proporției culpei reținute părților și cheltuielile judiciare efectuate la fond de partea civilă A. L. vor fi reduse, inculpatul T. A. urmând a răspunde proporțional culpei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. „a” C. proc. pen. se va admite apelul declarat de inculpatul T. A., împotriva Sentinței penale nr.313/31.01.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o va desființa în parte în latură penală și civilă rejudecând:
Se vor reține in favoarea inculpatului T. A. dispozițiile art.73 lit. b si art.76 alin.1 lit. e Cod penal din 1969,cu aplicarea art.5 alin 1 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, prevăzuta de art.180 alin.2Cod penal din 1969 si reduce pedeapsa aplicata acestuia de la 6 luni închisoare, la 3 (trei) luni închisoare.
Se va reduce de la 139 lei la 97,3 lei, cu titlu de daunele materiale si de la 5000 lei, la 3500 lei, cu titlu de daunele morale, sume pe care inculpatul T. A. trebuie sa le plătească parții civile AVĂDĂNEI L..
Se va reduce de la 50 lei, la 35 lei, suma pe care inculpatul trebuie sa o plătească parții civile S. C. de Urgenta ,, P.. Dr. N. O.,, IAȘI.
Se va reduce de la 1744,80 lei, la 1221,36 lei, suma pe care inculpatul trebuie sa o plătească parții civile S. C. de Urgenta ,,Sf. S.,,IAȘI, sumă la care se adăuga dobânda legala calculata de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Se va reduce de la 2000 lei, la 1400 lei ,suma pe care inculpatul trebuie sa o plătească părții civile AVĂDĂNEI L., cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate si înlătură pe cele contrare prezentei.
In baza art. 275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate in apel vor rămâne in sarcina statului.
Se va respinge cererea parții civile A. L. de obligare a inculpatului apelant T. A. la plata cheltuielilor judiciare efectuate in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul T. A. împotriva Sentinței penale nr.313/31.01.2014 a Judecătoriei Iași pe care o desființează in parte in latura penala si civila si rejudecând:
Retine in favoarea inculpatului T. A. dispozițiile art.73 lit. b si art.76 alin.1 lit. e Cod penal din 1969,cu aplicarea art.5 alin 1 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, prevăzuta de art.180 alin.2Cod penal din 1969 si reduce pedeapsa aplicata acestuia de la 6 luni închisoare, la 3 (trei) luni închisoare.
Reduce de la 139 lei, la 97,3 lei, cu titlu de daunele materiale si de la 5000 lei, la 3500 lei, cu titlu de daunele morale, sume pe care inculpatul T. A. trebuie sa le plătească parții civile AVĂDĂNEI L..
Reduce de la 50 lei, la 35 lei, suma pe care inculpatul trebuie sa o plătească parții civile S. C. de Urgenta ,, P.. Dr. N. O.,, IAȘI.
Reduce de la 1744,80 lei, la 1221,36 lei, suma pe care inculpatul trebuie sa o plătească parții civile S. C. de Urgenta ,,Sf. S.,,IAȘI, sumă la care se adăuga dobânda legala calculata de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Reduce de la 2000 lei, la 1400 lei ,suma pe care inculpatul trebuie sa o plătească părții civile AVĂDĂNEI L., cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate si înlătură pe cele contrare prezentei.
In baza art. 275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate in apel rămân in sarcina statului.
Respinge cererea parții civile A. L. de obligare a inculpatului apelant T. A. la plata cheltuielilor judiciare efectuate in apel.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 22.06.2015.
Președinte,Judecător,
M. ChirilăMarcel M.
Grefier,
C. B.
Red. M.C.
Tehnored. C.B.
6 ex. 29 Iunie 2015
Judecătoria Iași
Judecător M. I. L.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 533/2015. Curtea de... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 538/2015.... → |
|---|
