Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Hotărâre din 09-12-2014, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 789/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ NR. 789/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul M. V. împotriva sentinței penale nr. 376/14.04.2014 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr._, având ca obiect lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei decizii, când, la solicitarea inculpatului prin apărător, pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 9 decembrie 2014.
Curtea de A.,
Asupra apelului penal de față:
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 376 din 14.04.2014 a dispus următoarele:
„Condamnă pe inculpatul M. V., fiul lui G. și M., născut la data de 30.08.1988 în orașul Târgu F., jud. Iași, cetățean român, domiciliat în satul Prigoreni, .. Iași, necăsătorit, fără copii, 8 clase, agricultor, stagiul militar nesatisfăcut, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, prev. și ped. de art. 183 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare;
-„loviri sau late violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal, contopește pedepsele principale stabilite prin prezenta sentință, inculpatul M. V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 404 alin. 5 Cod proc. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal din 1969, care se va exercita pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. V., în condițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ.
În baza art. 19 alin. 1, 3, art. 397 Cod proc. pen., 1391 alin. 2 Noul cod civil obligă inculpatul M. V. să plătească părților civile minore M. C. G. și M. F. R., domiciliați în satul Prigoreni, .. Iași, câte_ lei daune morale.
Respinge daunele materiale, în sumă de_ lei solicitate de părțile civile minore M. C. G. și M. F. R., prin apărător.
În baza art. 1390 Noul Cod civil obligă inculpatul la plata unei prestații lunare în favoarea fiecăruia dintre minorii M. C. G. și M. F. R., în sumă de câte 116 lei, cu începere de la data rămânerii definitive și până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la definitivarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 de ani.
În baza art. 397 alin. 2 Cod proc. pen., rap. la art. 249 alin. 7 Cod proc pen., dispune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M. V., în vederea acoperirii daunelor morale la plata cărora a fost obligat în favoarea părților civile minore M. C. G. și M. F. R., și indisponibilizarea acestor bunuri.
În baza art. 397 Cod proc. pen. obligă inculpatul M. V. să despăgubească părțile civile:
-S. C. Județean de Urgență Sf. S. Iași – cu suma de 19, 66 lei la care se adaugă dobânda de referință BNR cu începere de la data pronunțării sentinței și până la plata integrală a debitului;
-S. de Ambulanță Județean Iași – cu suma de 748 lei;
-S. C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași – cu suma de 1895,70 lei.
Constată că persoanele vătămate C. P. și M. D. F., domiciliate în satul Prigoreni, .. Iași, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 398 Cod proc. pen. rap. la art. 272, art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., obligă inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 4800 lei.
Cheltuielile privind avocații din oficiu rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate către Baroul Iași de către Ministerul Justiției, în sumă de 300 lei.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr. 703P/2012 la 10.07.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului M. V., sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, prev. și ped. de art. 183 Cod Penal și de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 1 Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
P. actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului că, în data de 24.05.2012, în jurul orelor 20.00-21.00, în timp ce se afla pe drumul public din satul Prigoreni, .. Iași i-a aplicat victimei M. P. mai multe lovituri cu pumnul, dar și cu un obiect contondent (par) în zona feței și a capului, victima fiind proiectată cu capul de asfalt, suferind leziuni (comă cerebrală traumatică consecința hematomului subdural acut, contuzie și dilacerare cerebrală produsă în cadrul unui traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu) care au condus la decesul acesteia în data de 25.05.2012.
În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței:
- la termenul din data de 14.10.2013, a fost audiată partea vătămată M. D. F., învederând instanței că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, dorind doar să se aplice legea (fila 28 ds. fond);
- la termenul de judecată din data de 14.10.2013, inculpatul M. V. a dat o declarație în sensul că nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală (fila 29 ds. fond);
- prin adresa nr._/28.10.2013, S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași, a comunicat instanței de judecată că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 19.66 lei, reprezentând despăgubiri civile – cheltuieli de spitalizare – pentru victima M. P. (fila 46 ds. fond);
- la termenul de judecată din data de 04.11.2014, a fost audiat inculpatul M. V. cu privire la faptele reținute în sarcina sa (fila 51 ds. fond);
- au fost audiați martorii din lucrări: M. R. F. (fila 53 ds. fond), T. G. (fila 84 ds. fond), P. C. (fila 85 ds. fond), P. E. (fila 117 ds. fond), T. P. G. (fila 119 ds. fond) C. I. (fila 147 ds. fond) care au relatat modalitatea în care s-au derulat evenimentele în urma cărora a survenit decesul victimei M. P. și martorii asistenți S. C. (fila 116 ds. fond), C. P. (fila 118 ds. fond), care au participat în această calitate la momentul conducerii în teren a inculpatului M. V.;
- la termenul de judecată din data de 04.11.2013, martorul M. C. a precizat că nu dorește să fie audiat în această calitate în prezenta cauză, urmare a faptului că inculpatul este fratele său (fila 52 ds. fond);
- S. de Probațiune Iași a întocmit referatul de evaluare nr. 268/21.11.2013 cu privire la inculpatul M. V. (filele 62-65 ds. fond);
- la termenul de judecată din data de 17.02.2014, părțile civile minore M. C. G. și M. F. R., prin apărător desemnat din oficiu, au depus la dosarul cauzei precizări în ceea ce privește constituirea de parte civilă, însoțite de acte medicale și de o adeverință privind pe victima M. P. (filele 148-153 ds. fond);
- prin adresa nr. 1472/14.02.2014, Primăria comunei I. N., jud. Iași, a comunicat instanței de judecată faptul că minorii M. C. G. și M. F. R. nu urmează nici un program de consiliere însă, nu au fost evidențiate probleme, activitatea lor desfășurându-se în condiții normale (fila 163 ds. fond);
- la termenul de judecată din data de 31.03.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 381 alin. 7 Noul Cod de Procedură Penală, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorilor din lucrări C. P. R. și T. I. D..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 26.05.2012, în jurul orelor 08.30, organele de poliție din cadrul IPJ Iași – S. de Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la decesul numitului M. P., produs în seara zilei de 25.05.2012, ora 22.00, la S. de Neurochirurgie, urmare a unui hematom subdural temporo - frontal parietal drept subacut, comă grad 2, contuzie hemoragică frontală dreaptă, fractură occipital hemosinus, ca urmare a unei agresiuni ce a avut loc pe raza satului Prigoreni în ziua de 25 mai 2012 (a se vedea în acest sens procesul verbal de sesizare din oficiu – fila 7 ds. urm. pen.).
Ulterior cauza penală a fost preluată în ancheta proprie de către procuror.
În aceleași împrejurări a fost lovit și minorul M. C. G., în vârstă de 14 ani, care, la data de 25.05.2012, a formulat plângere prealabilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.1 C.p. din 1968 de către numitul M. V., constând în aceea că, în cursul zilei 24.05.2012, în jurul orelor 19.00, a fost și el lovit cu pumnii și picioarele de către acesta din urmă. Întrucât plângerea prealabilă a fost formulată de o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă, fără încuviințarea ocrotitorului legal în termenul prevăzut de art.284 C.p.p., la data de 27.06.2013 procurorul s-a sesizat din oficiu cu privire la această infracțiune (a se vedea în acest sens procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 27 iunie 2013 – fila 4 ds. urm. pen.).
În urma analizei materialului probator administrat în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 24.05.2012, în jurul orelor 19.00-20.00, în drumul public din satul Prigoreni, .. Iași, în dreptul locuinței martorului P. C., se jucau mai mulți copii, printre care persoana vătămată M. C. G., în vârstă de 14 ani, martorul P. C., în vârstă de 11 ani, și M. F. R., de 11 ani (fratele persoanei vătămate), dar și alți copii.
La un moment dat, pe același drum public a apărut autoturismul condus de către martorul T. I. D., în vehicul aflându-se și inculpatul M. V. și martorii C. P. R. și M. R..
La solicitarea inculpatului, șoferul autoturismului, respectiv, martorul T. I. D., a oprit mașina în dreptul copiilor care se aflau la joacă.
Astfel cum reiese din declarațiile coroborate ale persoanei vătămate M. C. G., ale martorului P. C., inculpatul a coborât din vehicul și s-a îndreptat către copilul de 14 ani, care se afla la marginea drumului, l-a împins într-un gard și i-a aplicat câteva lovituri de palme și picioare.
Aflată în curtea locuinței sale, și martora P. E. l-a văzut pe inculpat lovindu-l pe copilul M. C. G..
Totodată, fiind în trecere pe drumul respectiv, martorul T. G. a intervenit și l-a tras pe adultul agresor deoparte, cerându-i să nu îl mai lovească pe minor, după care și-a continuat deplasarea.
Fiind alertată de către fiul ei și, respectiv, fratele persoanei vătămate, M. F. R., mama lui C. G., respectiv M. D. F., a ieșit din curtea locuinței sale, s-a apropiat de inculpatul M. V. și i-a aplicat acestuia câteva palme, reproșându-i că i-a lovit copilul.
La fața locului a apărut și victima M. P., tatăl minorului agresat, având o bâtă în mâini, cu care a intenționat să îl lovească pe inculpat, însă acesta s-a eschivat și doar l-a atins cu bâta în zona omoplatului stâng.
Între cei doi a intervenit martorul C. P. R. care l-a deposedat pe M. P. de bâta pe care o avea asupra sa și a aruncat-o peste un gard, într-o curte din apropiere, astfel cum susțin martorii M. R., T. I. D. și inculpatul M. V..
Ulterior, minorul M. F. R., fiul victimei, din proprie inițiativă, a luat bâta de unde fusese aruncată și i-a înmânat-o tatălui său, care continua altercația fizică începută cu inculpatul.
Pe durata desfășurării aceste agresiuni, la fața locului a venit și fratele inculpatului, respectiv martorul M. C., care a intervenit între victimă și inculpat.
La un moment dat, inculpatul a luat din mâna lui M. P. parul primit de la copil și a lovit cu acest obiect capul victimei, aspect confirmat de minorul M. C. G..
În urma loviturii aplicate, victima a fost proiectată cu capul de carosabil (impact cranian occipital), intrând în stare de inconștiență.
Văzându-și soțul în această stare, M. D. F. a început să țipe și să strige la martora P. E., care se afla în curtea locuinței sale, să aducă apă.
Au ieșit imediat în stradă soții P. C. și P. E., primul aducând apă pentru a-l uda pe față pe M. P., însă acesta nu și-a mai revenit.
Între timp, de victima căzută pe asfalt se apropiase și martora C. I., care se afla în trecere pe același drum public.
În încercarea de a-i acorda ajutor victimei, martorii P. C. și C. I. au văzut că aceasta avea o rană la cap și falca dreaptă era ruptă aproximativ 3-5 cm, după aprecierea primului martor.
Totodată, cei doi martori i-au văzut pe frații M. plecând de la locul faptei, unul dintre aceștia, având în mână parul pe care l-au recunoscut ulterior în posesia organelor de poliție, cărora le-a fost predat de către martorul M. C..
În urma apelului telefonic efectuat de soția victimei, M. D. F., S. de ambulanță a preluat victima și a transportat-o la Centru de Primiri Urgențe Tg F., apoi la S. C. de Urgență „P. Dr. N. O.” din Iași.
A doua zi, victima M. P. a fost supusă unei intervenții chirurgicale, însă, evoluția postoperatorie a victimei M. P. a fost nefavorabilă.
În cuprinsul raportului medico-legal de necropsie nr.827/16.08.2012 privind pe M. P., specialiștii din cadrul I.M.L. Iași au trasat următoarele concluzii:
1.Moartea numitului M. P. a fost violentă.
2.Ea s-a datorat comei cerebrale traumatice consecința hematomului subdural acut, contuziei și dilacerării cerebrale produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază de craniu.
3.Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp contondent urmată de cădere cu impact cranian occipital.
4.Între leziunile cranio cerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate.
5.La examenul extern al cadavrului s-au constatat echimoze, excoriații, plăgi contuze, expulzii dentare recente, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente, putând data din 24.05.2012.
6.Nu avem elemente medico-legale pe baza cărora să putem stabili cu certitudine agentul vulnerant care a produs leziunile prezentate de victimă și nici succesiunea producerii acestora.
7.Toate leziunile constatate la necropsie au caracter vital.
8.Sângele prelevat de la cadavru aparține grupei OI.
9.Examenul toxicologic al probelor prelevat de la cadavru nu a pus în evidență prezența alcoolului etilic.
10.Decesul datează din 25.05.2012.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a exercitat acte de violență atât asupra victimei M. P., cât și asupra copilului acestuia, M. C. G..
Apărarea inculpatului M. V. conform căreia doar ar fi împins-o cu mâna în zona pieptului pe victimă, ceea ce ar fi determinat dezechilibrarea acesteia și căderea cu capul de asfalt, deși nu conduce la o modificare de încadrare juridică, nu este susținută de materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.
Deși această ipoteză este susținută, cu subiectivism de altfel, de martorii T. I. D., C. P. R., M. R. și M. C., persoana vătămată M. C. G. a relatat că inculpatul a luat un par din mâna victimei și i-a aplicat, cu acest obiect, o lovitură în zona capului. De asemenea, martorul P. C. a susținut că, i-a văzut pe cei doi lovindu-se reciproc cu pumnii și, deși nu a perceput în mod direct momentul în care inculpatul a lovit victima cu parul, acesta a precizat că, după ce s-a apropiat de victimă, a constatat că aceasta era căzută pe asfalt și avea o rană la cap și falca dreaptă ruptă, ceea ce l-a determinat să presupună că M. P. fusese lovit chiar cu parul pe care îl văzuse mai devreme în mâna acestuia.
Totodată, martorii P. C. și C. I. au relatat că, în timp ce se îndreptau către victimă, s-au întersectat cu frații M., văzând în mâna unuia dintre aceștia bâta pe care au recunoscut-o ulterior, când le-a fost arătată de către organele de poliție cu ocazia audierii lor.
În plus, în raportul medico-legal de necropsie nr.827/16.08.2012 s-a reținut că aspectul și topografia leziunilor constatate la victimă pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp contondent urmată de cădere cu impact cranio - occipital.
De asemenea, la examenul extern al cadavrului s-au constatat echimoze, excoriații, plăgi contuze, dar și expulzii dentare recente, toate aceste leziuni putându-se produce prin lovire cu sau de corpuri contondente. Nu există nici o probă care să conducă la concluzia că victima ar fi căzut cu fața de asfalt.
Legat de situația de fapt prezentată, mai trebuie subliniate următoarele:
- din procesul verbal încheiat la data de 25 mai 2012, rezultă că martorul M. C. a fost cel care a predat organelor de poliție bâta folosită în altercație;
- procesul verbal de conducere în teren, din data de 25 mai 2012, face trimitere inclusiv la declarațiile făcute de soția victimei, respectiv M. D., care precizează că, M. P. a căzut urmare a loviturii primite cu bâta, în zona capului, din partea inculpatului;
- persoana vătămată M. C. G. a declarat pe întreg parcursul procesului penal că, M. V. i-a luat parul tatălui meu din mână și l-a lovit pe acesta cu acel par direct în cap;
- raportul medico – legal de necropsie nr. 827 din 16 august 2012 concluzionează că, aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp contondent urmată de cădere cu impact cranian occipital;
- chiar dacă martorii T. I. D., C. P. R., M. R., M. C. susțin că inculpatul ar fi lovit victima M. P. cu podul palmei, aceștia fie nu au perceput momentul decisiv al loviturii, fie susțin un punct de vedere al inculpatului în speranța obținerii unei pedepse mai ușoare; cert este că, dincolo de concluziile raportului de necropsie, nu ar exista nici o logică în activitatea ulterioară a fratelui inculpatului de a lua bâta cu care s-a lovit, de vreme ce victima a reușit doar să-l atingă pe inculpat cu acest obiect în zona omoplatului stâng, neproducându-i nici un fel de leziune care să necesite o dovadă materială în favoarea lui M. V.;
- martorul T. G. a fost cel care a intervenit între inculpat și persoana vătămată M. C. G.: i-am spus să nu îl mai lovească și l-am tras pe M. V. deoparte; martorul nu a surprins violența escaladată asupra victimei, continuându-și deplasarea;
- martora C. I. nu a văzut momentul loviturii cu bâta, dar a văzut cum victima a căzut pe spate, cu capul de asfalt și, când s-a apropiat a văzut că avea falca ruptă, era cu fața în sus, inconștient și sângera;
- inculpatul nu contestă faptul că, victima a căzut cu fața în sus.
* * *
Inculpatul a adoptat, în mod constant, o poziție procesuală parțial corespunzătoare, nerecunoscând aplicarea unei lovituri cu bâta în zona capului, a feței, ci doar împingerea activă a victimei, cu podul palmei, acțiune care ar fi dus la dezechilibrarea acesteia și la rănirea fatală..
După cum am precizat mai sus, aceste apărări ale inculpatului sunt nefondate, fiind infirmate de analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză.
Dacă pe parcursul urmăririi penale inculpatul a susținut varianta împingerii cu podul palmei, odată cu sesizarea instanței, probabil la sugestia apărătorului ales, a făcut o declarație notarială de recunoaștere și asumare a situației de fapt reținute în rechizitoriu și de însușire a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale. Ulterior însă, până la momentul declarării începerii cercetării judecătorești, prezent în instanță, inculpatul a precizat că nu înțelege să apeleze la procedura simplificată prev. de art. 320 ind. 1 C.p.p. din 1968.
Inculpatul a adoptat aceiași poziție și a făcut, în esență, aceleași susțineri ca și în faza procesuală anterioară. Însă, declarațiile inculpatului sunt contrazise de numeroasele mijloace de probă administrate în cauză și la care am făcut deja referire.
Cu privire la declarațiile martorilor, tribunalul reține, mai întâi, că declarațiile unui martor nu au o valoare probatorie prestabilită, în sensul că nu există o ierarhizare între declarațiile unei persoane date în diferitele faze procesuale. Întotdeauna valoarea probatorie a unui mijloc de probă (inclusiv a declarațiilor unui martor – atunci când acestea prezintă modificări sau completări pe parcursul procesului penal) se stabilește prin coroborarea și cu restul ansamblului probator. P. urmare, depoziția unui martor nu poate fi înlăturată pe considerentul că nu a fost dată întocmai și în fața instanței sau pentru că, sub anumite aspecte, conține modificări. Dacă însă aceasta este în contradicție evidentă cu majoritatea celorlalte mijloace de probă ori conține susțineri vădit nereale atunci ea nu poate fi avută în vedere.
S-au impus aceste precizări, pentru că analiza comparativă a declarațiilor date de martorii care susțin varianta inculpatului vin în contradicție cu raportul medico legal de necropsie care face referire certă la o lovire activă în zona feței cu un corp contondent.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, a fost dovedită, pe deplin, cu mijloacele de probă analizate mai sus.
În drept,
- Fapta inculpatului M. V. care, în data de 24 mai 2012, în jurul orelor 20.00 – 21.00, în timp ce se afla pe drumul public din satul Prigoreni, .. Iași, i-a aplicat victimei M. P. mai multe lovituri cu palmele, dar și cu un par în zona feței și a capului, victima fiind proiectată de asfalt, suferind leziuni care au condus la decesul acesteia în data de 25 mai 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte” prev. și ped. de art. 183 Cod penal din 1969
În speță, inculpatul a acționat cu praeterintenție.
Praeterintenția (sau intenția depășită) presupune că agresorul își dă seama și vrea să lovească victima pentru a-i produce o vătămare corporală, dar se produce un rezultat mai grav, respectiv moartea acesteia, rezultat pe care acesta fie l-a prevăzut, dar a crezut că nu se va produce, fie nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă. Cu alte cuvinte, praeterintenția presupune că agresorul acționează cu intenție în ceea ce privește rezultatul mai puțin grav (neletal), dar este în culpă în ceea ce privește rezultatul mai grav (decesul) produs.
În cauză, inculpatul și-a dat seama și a dorit să agreseze victima doar superficial, în scopul – cel mai probabil - de o a determina să nu mai participe la conflict (sau, eventual, de a o sancționa astfel pentru implicarea sa în incident), însă, aceasta a căzut cu capul de asfaltul betonat cauzându-i-se leziuni craniene și cerebrale grave, care au produs decesul, rezultat pe care inculpatul - date fiind condițiile concrete: nașterea intempestivă a conflictului, faptul că nu a fost înarmat inițial și faptul că victima se afla în picioare – l-a prevăzut, dar a crezut, fără temei, că nu se va produce.
* * *
În speță nu poate fi vorba de „legitimă apărare”, instituție juridică la care a făcut referire inculpatul în apărarea sa. Astfel, pentru a putea beneficia de o asemenea cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei (legitima apărare) era esențială recunoașterea comiterii faptei, respectiv recunoașterea agresării fizice cu parul a victimei, rămânând instanței să stabilească dacă sunt întrunite condițiile legitimei apărări. Este absurdă invocarea acestei instituții juridice în condițiile în care inculpatul a negat lovirea activă a victimei, recunoscând doar împingerea acesteia. D. dacă ar fi recunoscut agresarea victimei în forma reținută inclusiv prin raportul medico - legal, acesta ar fi putut invoca incidența acestei instituții juridice.
Pe de altă parte, pentru a fi incidentă „legitima apărare” era necesar ca inculpatul să fi acționat pentru înlăturarea unui atac material, direct, imediat, injust și îndreptat împotriva sa ori a altuia. Dar el a fost cel care a pornit conflictul, prin agresarea fiului victimei.
La momentul lovirii victimei de către inculpat, aceasta nu prezenta nici un pericol concret, fiind imobilizat de către fratele inculpatului.
- Fapta inculpatului care, în data de 24 mai 2012, în jurul orelor 20.00 – 21.00, în timp ce se afla pe drumul public din satul Prigoreni, .. Iași, i-a aplicat persoanei vătămate minore, în vârstă de 14 ani, M. C. G. câteva lovituri cu palmele și picioarele peste corp, acțiunea fiind oprită de intervenția martorului T. G., cauzându-i suferințe fizice și psihice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969.
Activitatea infracțională a inculpatului se caracterizează printr-o pluralitate de infracțiuni, sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal din 1969.
În cauză, cu privire la inculpatul M., a fost identificată ca lege mai favorabilă în ceea ce privește pedeapsa principală și complementară ce urmează a fi aplicată, Codul penal din 1969. P. urmare, instanța urmează a-l condamna pe inculpat pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, prev. de art. 183 Cod penal din 1969, art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 5 din Codul penal (privind aplicarea legii penale mai favorabile), art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969.
* * *
Față de aspectele de fapt și de drept expuse se va dispune condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepslor și a modului ei de executare, instanța va ține cont de dispozițiile art. 72 Cod penal. Astfel, se va ține cont, pe de o parte, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de mobilul urmărit inițial de inculpat, de mijlocul folosit, de contribuția sa efectivă, de urmările efectiv produse și cu consecințe ireversibile, cât și de gradul de pericol social concret al faptei. Pe de altă parte, se va ține seama de: poziția procesuală adoptată de inculpat, una parțial corespunzătoare, care nu recunoscut modalitatea de comitere a faptei prev. de art. 183 C.p. din 1969, în ciuda existenței unor probe certe și indubitabile; faptul că nu a așteptat sosirea organelor de poliție sau de ambulanță, nu s-a interesat de starea victimei; mai mult, totul a pornit din inițiativa inculpatului, care a considerat necesar să-și facă dreptate, lovind un copil de doar 14 ani, până la momentul unei intervenții externe; de asemenea, va fii avută în vedere și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care a încercat, astfel cum rezultă din referatul de evaluare psiho – socială, să integreze această experiență în existența sa, făcând eforturi să se adapteze statutului de persoană cercetată penal. În plus, după evenimente, inculpatul a adoptat o . schimbări atitudinal – comportamentale, sesizate și de cei din jurul său, în sensul că este mult mai prevăzător în modul de relaționare cu oamenii, evitând locurile ți situațiile cu potențial conflictual. Preocupările sale lucrative și comportamentul său prosocial, înregistrat atât înainte cât și după comiterea faptelor, îl recomandă ca având o personalitate echilibrată. Dispune de maturitatea intelectuală și resursele interne necesare pentru a-și îndeplini planurile personale.
În funcție de toate aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale Codului penal din 1969, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului și mai ales de poziția sa procesuală, instanța îi va stabili și, ulterior, aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea orientată înspre minim.
Se va dispune ca pedeapsa principală a închisorii astfel aplicată să fie executată de inculpat în regim de detenție, aplicându-se acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p..
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 404 alin. 5 Cod proc. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal din 1969, care se va exercita pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. V., în condițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ.
În cea ce privește latura civilă a cauzei, se reține că furnizorii de servicii medicale (S. C. Județean de Urgență Sf. S. Iași, S. de Ambulanță al Județului Iași și S. C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași), s-au constituit părți civile solicitând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de transportul la spital și asistența medicală acordată victimei.
Constatând că pretențiile furnizorilor de servicii medicale sunt întru-totul întemeiate și dovedite cu mijloace de probă (în special: înscrisurile emanând de la unitățile medicale și actele medico – legale), instanța, în temeiul disp. art. 397 C.p.p. va obliga inculpatul să plătească părților civile următoarele sume:
-Spitalului C. Județean de Urgență Sf. S. Iași – cu suma de 19, 66 lei la care se adaugă dobânda de referință BNR cu începere de la data pronunțării sentinței și până la plata integrală a debitului;
-Serviciului de Ambulanță Județean Iași – cu suma de 748 lei;
-Spitalului C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași – cu suma de 1895,70 lei.
Va constata că, persoanele vătămate adulte C. P. (fiica victimei M. P.) și M. D. F. (soția victimei M. P.), domiciliate în satul Prigoreni, .. Iași, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În ceea ce-i privește pe minorii M. C. G. și M. F. R. – copiii victimei decedate, trebuie menționate următoarele:
P. apărător din oficiu, au solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de:
-_ lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și de îndeplinire a datinilor creștine ulterioare, sumă ce a fost cheltuită din banii familiei;
- 400 lei lunar – reprezentând prestație compensatorie periodică pentru întreținerea celor doi minori (câte 200 lei pentru fiecare dintre ei) până la majoratul acestora;
-_ lei daune morale pentru ambii copii – pentru suferința cauzată de pierderea prematură și violentă a tatălui.
În dovedirea daunelor cerute, părțile civile au depus la dosar o . înscrisuri. De asemenea, martorul S. C., martor asistent, audiat nemijlocit de către instanță, a precizat că victima lucra împreună cu el, fără contract de muncă, ziler, primea atât bai lichizi, cât și produse.
Având în vedere dispozițiile art. 1390 din Noul Cod civil, coroborat cu faptul că victima contribuia la creșterea și educarea a doi copii minori, instanța va dispune obligarea inculpatului la plata unei prestații lunare în favoarea fiecăruia dintre cei doi, calculată la salariul minim pe economie, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la definitivarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 de ani.
În cauză nu au fost aduse probe pentru dovedirea cheltuielilor cauzate de înmormântare și de susținerea praznicelor potrivit datinii
P. urmare, instanța reține ca fiind nedovedit în cauză un prejudiciu material. Deși este cert că în cauză au fost făcute astfel de cheltuieli, acestea nu au fost dovedite în ceea ce privește cuantumul lor. Or, în lipsa unor probe certe sau măcar a unor criterii obiective, instanța nu poate stabili arbitrar cuantumul cheltuielilor efectuate. Parte din elementele mai sus menționate urmează însă a fi avute în vedere la stabilirea existenței și întinderii prejudiciului moral.
În ceea ce privește despăgubirile morale, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate. Astfel, din probele administrate rezultă, fără echivoc, că părților civile minore le-au fost cauzate suferințe psihice de mare intensitate prin pierderea tatălui. Suferințele părților civile minore au debutat în ziua comiterii faptei, s-au prelungit pe perioada spitalizării victimei și s-au amplificat la momentul decesului. Părților civile le-a fost afectat, în mod esențial și ireversibil, climatul socio–familial în care conviețuiau. Tot ca urmare a faptei inculpatului, părților civile le-au fost cauzate importante limitări și privațiuni, fiind lipsite iremediabil de sprijinul, afecțiunea și compania tatălui lor. Probele administrate în cauză sunt elocvente în acest sens.
Reținând că părților civile le-au fost lezate importante drepturi de natură nepatrimonială, cauzându-li-se un important prejudiciu moral, instanța urmează să le acorde acestora, statuând în echitate, despăgubiri morale. Astfel, în baza art. 19 alin. 1, 3, art. 397 Cod proc. pen., 1391 alin. 2 Noul Cod civil va obliga inculpatul M. V. să plătească părților civile minore M. C. G. și M. F. R., domiciliați în satul Prigoreni, .. Iași, câte_ lei daune morale.
Aceste sume nu au rolul de a compensa pierderea vieții victimei – lucru imposibil, de altfel – ci doar de a repara echitabil suferințele părților civile prilejuite de această pierdere.
La stabilirea acestor sume, instanța a avut în vedere aspectele deja arătate, relațiile dintre părțile civile și victimă, mijloacele de probă administrate, dar și condițiile concrete ce au condus la moartea tatălui.
Văzând și disp. art. 398 Cod proc. pen. rap. la art. 272, art. 274 alin. 1 Cod proc. pen.,”
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, prev. de art. 410 Cod procedură penală, inculpatul M. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul M. V. arată că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii întrucât el a comis fapta în apărare fiind provocat de victimă.
Arată inculpatul că el nu a lovit victima cu un par, cum se reține în cauză, ci doar a vrut să se apere de victimă care a venit cu o bâtă și a vrut să-l lovească în cap, reflexul său rapid ducând la atingerea sa doar în zona omoplatului stâng.
De aceea, inculpatul M. V. solicită achitarea sa în baza art. 16 alin. 1 lit. „d” Cod procedură penală, coroborat cu art. 19 Cod penal.
În subsidiar solicită inculpatul M. V. reținerea art. 19 Cod penal, art. 27 Cod penal și art. 76 Cod penal, ținându-se cont că a avut o atitudine sinceră în cauză, are loc de muncă, a avut și are un comportament bun în comunitate și nu are antecedente penale, neurmărind niciodată producerea rezultatului mai grav, care a fost un accident.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate de inculpat în cauză, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, instanța apreciază ca nefondat apelul inculpatului M. V., urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut că inculpatul M. V. a comis o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal și o infracțiune de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În data de 24 mai 2012, în jurul orelor 20.00 – 21.00, în timp ce se afla pe drumul public din satul Prigoreni, .. Iași, inculpatul M. V. i--a aplicat victimei M. P. mai multe lovituri cu pumnul, dar și cu un obiect contondent (par) în zona feței și a capului, victima fiind proiectată cu capul de asfalt, suferind leziuni (comă cerebrală traumatică consecința hematomului subdural acut, contuzie și dilacerare cerebrală produsă în cadrul unui traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu) care au condus la decesul acesteia în data de 25.05.2012.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpatul M. V. și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia, reținându-se praeterintenția.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M. V. s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond, care a ținut seama atât de criteriile generale, gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar și a avut o atitudine de recunoaștere parțială a faptelor comise, încercând să plaseze vinovăția asupra victimei.
Nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului M. V. care să aibă drept efect reducerea pedepselor aplicate acestuia pentru faptele comise, care oricum sunt orientate spre minimul prevăzut de lege, instanța de fond motivând de ce s-a orientat spre acest cuantum, instanța de control judiciar apreciind că doar prin executarea acestui cuantum de pedeapsă în regim de detenție se poate atinge scopul educativ al pedepsei, în vederea formării unei atitudini corecte a inculpatului față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială și a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. „b” C. proc. pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul MAZARE V. împotriva sentinței penale nr. 376/14.04.2014 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală instanța îl va obliga pe inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în care este inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoanele vătămate minore.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul MAZARE V. împotriva sentinței penale nr. 376/14.04.2014 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul să achite 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care 300 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu pentru persoanele vătămate minore, ce se vor plăti către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publica azi, 09.12.2014.
Președinte Judecător,
M. ChirilăAlina P.
Grefier,
C. B.
Red. Ch, M.
Tehnored. C.B.
2 ex. 18.12.2014.
Tribunalul Iași
Judecător L. T.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 16/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 784/2014. Curtea de... → |
|---|
