Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1327/2012. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1327/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-12-2012 în dosarul nr. 1327/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 1327/2012

Ședința publică de la 11 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE C.-G. T.

Judecător D. D.

Judecător M. C.

Grefier E. A.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. C.

Pe rol fiind pronunțarea recursurilor declarate de inculpații I. C. S. și N. M., împotriva sentinței penale nr. 905 din 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (art. 321 C.p.).

La apelul nominal lipsesc părțile.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 decembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, pentru a da posibilitate inculpatului recurent N. M. prin apărător să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi 11 decembrie 2012.

Ulterior deliberării:

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursurilor penale de față:

Prin Sentința penală nr. 905 din 27 martie 2012, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

I. A respins, ca fiind nefondate, cererile formulate de cei doi inculpați, prin apărătorii lor aleși, de reținere în favoarea acestora a circumstanței legale atenuante prev. de art. 73 lit. b) din Codul penal.

II. A condamnat pe inculpatul N. M., fiul lui I. și M., născut la data de 17.06.1987 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, Bulevardul A. cel B. nr. 49, ., etaj 10, ., în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași (arestat preventiv în altă cauză penală), CNP_, cetățean român, studii medii, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

- „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 din Codul penal, la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare (faptă comisă la data de 25.01.2010, în dauna părții vătămate L. I.).

- „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare (faptă comisă la data de 25.10.2010).

În baza disp. art. 33 lit. a) din Codul penal și art. 34 lit. b) din Codul penal, a contopit pedepsele cu închisoarea anterior-menționate, inculpatul N. M. având de executat pedeapsa cea mai grea rezultantă, respectiv pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 din Codul penal, a aplicat inculpatului N. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal.

În baza disp. art. 81 din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei totale rezultante de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare stabilită prin hotărârea recurată, pe o durată de 3(trei) ani și 6(șase) luni care, conform disp. art. 82 alin. 1 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.

A atras atenția inculpatului N. M. asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal.

În baza disp. art. 71 alin. 5 din Codul penal, a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.

III. A condamnat pe inculpatul I. C. S., fiul lui C. și A., născut la data de 25.12.1978 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., CNP_, cetățean român, studii medii, student la F.E.E.A. Iași, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

În baza disp. art. 33 lit. a) din Codul penal și art. 34 lit. b) din Codul penal, a contopit pedepsele cu închisoarea anterior-menționate, inculpatul I. C. S. având de executat pedeapsa cea mai grea rezultantă, respectiv pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 din Codul penal, a aplicat inculpatului I. C. S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal.

A atras atenția inculpatului I. C. S. asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal.

În baza disp. art. 71 alin. 5 din Codul penal, a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.

În baza disp. art. 14 și art. 346 din Codul de procedură penală, a respins acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă L. I., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., CNP_.

În baza disp. art. 14 și art. 346 din Codul de procedură penală, rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată, au fost obligați inculpații N. M. și I. C. S., în solidar, să plătească părților civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în mun. Iași, Bulevardul Independenței nr. 1, jud. Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 106,94 lei, sumă la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R. de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a acestuia.

- părții civile S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 33,26 lei.

În baza disp. art. 191 alin. 2 din Codul de procedură penală, au fost obligați inculpații N. M. și I. C. S. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 800 lei fiecare.

În baza disp. art. 199 alin. 3 din Codul de procedură penală, a dispus scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate doamnei avocat G. L. la termenul de judecată din data de 30.01.2012.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Organele de politie au fost sesizate la data de 25.01.2010 de către partea vătămata L. I., administratorul localului aparținând S.C. ”Velart Construct” S.R.L. cu punctul de lucru situat în municipiul Iași, ..2 „Pizzeria Artis”, cu privire la conflictul care s-a derulat în seara respectivă, în jurul orelor 20,00 - context în care fost agresat fizic de cei doi inculpați care l-au lovit peste corp cu pumnii, picioarele, cu ajutorul unui baston telescopic, folosind și un spray cu conținut iritant lacrimogen în incinta localului, provocând indignarea și nemulțumirea clienților prezenți.

Punctul de lucru al societății S.C. „Velart Construct” S.R.L., respectiv Pizzeria „Artis” este situată în municipiul Iași, ..2 și este compartimentată în două săli, una pentru nefumători aflată la . continuarea căreia se află salonul pentru fumători, iar în dreptul trecerii dintr-o sală în alta se află un separeu .

La data de 25.01.2010, administratorul acestui local, partea vătămată L. I. se afla în salonul pentru fumători, sărbătorind cu un grup de prieteni ziua unuia dintre ei, cu toții fiind așezați la una dintre mese. În local se mai aflau și alte persoane, în sala de fumători (acestea nu au fost identificate întrucât au părăsit incinta pizzeriei imediat după consumarea incidentului, din cauza mirosului iritant cauzat de pulverizarea stanțelor chimice din spray-ul cu conținut lacrimogen pe care-l folosiseră ambii inculpați) . În zona mai izolată „separeu”, se aflau martorii E. T., T. an A., soțiile acestora și un copil.

Unul dintre angajații barului - martorul A. D. N. l-a apelat de pe telefonul său mobil pe inculpatul N. M., chemându-l pe acesta la pizzerie pentru a-i restitui o sumă de bani împrumutată anterior de la inculpat. Martorul a cerut în prealabil, suma de bani de la administratorul firmei, respectiv de la partea vătămată L. I., acesta rugându-l să-l anunțe imediat, în cazul sosirii în local a inculpatului N. .

Conform înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere montate în interiorul și exteriorul (în fața) pizzeriei, înregistrări aflate la dosarul de urmărire penală, inculpatul N. M. a ajuns la local ora 20,17, parcându-si mașina în fața Pizzeriei „Artis”.

Inculpatul N. M. a sosit în fața pizzeriei și a intrat în local împreună cu martorul A. D. N.. În fața barului a avut loc o scurtă discuție între inculpatul N. M. și partea vătămată L. I., acesta din urmă reproșându-i câteva aspecte legate de împrumutul financiar, înmânâdu-i o sumă de bani.

Inculpatul N. M., cel mai probabil jignit de cuvintele părții vătămate, a părăsit localul fără a lua suma de bani, fiind urmat de martorul A. D. până în dreptul mașinii cu care sosise inculpatul, martorul dorind a-i înmâna suma de bani - în acest context inculpatul s-a adresat martorului, folosind expresia „va avea grijă de la mic la mare” (era în jurul orei 20, 24, în data de 25.01.2010 ) .

La data de 25.01.2010, ora 20,38, în zona localului a venit inculpatul I. C. în care și-a parcat autoturismul marca „BMW XS”, în fața localului (inculpatul I. fiind chemat de inculpatul N., cei doi fiind prieteni).

Între timp, martorul A. D. N. a intrat în pizzerie, iar inculpatul N. M. a ieșit din autoturismul cu care s-a deplasat la bar și a început să discute cu inculpatul I. S. C..

După câteva momente, la orele 20,42, cei doi inculpați - N. M. și I. C. S. - au pătruns în incinta pizzeriei și s-a îndreptat spre barul situat în primul salon, de nefumători, unde au întreținut o discuție în contradictoriu cu partea vătămată L. I.. Intrigat de tonul ridicat folosit de părți, martorul V. D. M. a intrat în fugă bar pentru a vedea ce se întâmplă - în acel moment inculpatul I. C. S. a lovit pe partea vătămată cu pumnul, aceasta cade, inculpatul N. M. lovind cu piciorul drept pe partea vătămată căzută la pământ. Partea vătămată a reușit să se ridice și a luat un scaun de la una dintre mese, pe care l-a ridicat, în ideea de a se apăra. Inculpatul N. M. a folosit spray-ul, pulverizând conținutul acestuia, după care a lovit cu pumnii partea vătămată .

În timpul acestui conflict, conform înregistrărilor video și a declarațiilor date de către cei doi inculpați la termenul de judecată din data de 24.02.2012, cu ocazia vizionării CD-ului aflat la dosarul cauzei, inculpatul N. a pulverizat cu spray-ul ce conținea gaz iritant, iar inculpatul I. l-a lovit, de două ori, pe martorul V..

Astfel, cei doi inculpați l-au agresat și pe numitul V. D. M. folosindu-se un baston telescopic (imaginile surprinse de camerele de supraveghere montate în interiorul barului - relevă că la ora 20,45, inculpatul I. C. S. lovește o persoană de sex masculin, iar inculpatul N. M. pulverizează cu un spray pre aceasta, inculpatul I. se apropie, din nou, de acea persoană, ce se retrage înspre sala nr. 2 și o lovește cu pumnul, din spate vine și inculpatul N. M. care lovește o persoană cu un baston telescopic - după care cei doi fug pre ieșire ).

Camera de supraveghere surprinde și imagini cu inculpatul N. M. ieșind în fugă din pizzerie având în mană un baston telescopic, din spate fiind urmat de către inculpatul I. C. S. - imagini înregistrate la orele 20:45:35, inculpații ieșind din local la orele 20,46.

Imaginile surprinse de camerele de supraveghere și vizionate de instanță relevă faptul că, imediat după ce inculpații au părăsit localul - în intervalul 20,46- 20,51, din pizzerie au ieșit mai multe persoane a căror comportament denotă o stare accentuată de disconfort fizic (astfel, pe imagini apare o femeie care iese din pizzerie ținând mâna în dreptul feței, după care mai ies alte 4 persoane, dintre care una ține în brațe un copil. La scurt timp din pizzerie mai ies alte 12 persoane, într-un grup omogen - toate ținându-și mâinile în dreptul feței (nasului), fiind agitate, persoane ce ies din partea dreaptă a inculpatului N., din direcția în care acesta a pulverizat cu spray cu gaz iritant).

Martorii E. T. și T. T. A. (persoane care se aflau în incinta localului, la o masă situată în sala nr.1 de nefumători, masa poziționată într-un separeu, lângă trecerea în sala nr.2, de fumători), audiați fiind în ambele faze procesuale, au declarat că au auzit zgomote, înjurături și cuvinte urâte veneau din direcția barului, dar nu s-au alarmat deoarece, conform propriilor declarații, se aflau într-un local în care se consuma băuturi alcoolice. La scurt timp, prin dreptul locului în care se aflau l-au văzut pe numitul I. L., ce fusese lovit cu un baston telescopic peste mână, fiind urmat de martorul V. D., acesta din urmă fiind lovit în zona capului cu un baston telescopic de către inculpatul N. M., în timp ce inculpatul I. C. pulveriza conținutul chimic dintr-un spray în toate direcțiile. Au mai arătat martorii faptul că, la un moment dat, în local s-a simțit puternic mirosul gazului iritant, motiv pentru care toate persoanele din local au ieșit afară, deoarece nu se mai putea respira. Martorul T. T. A. a declarat și faptul că inculpatul N. M. a vrut să o lovească pe soția martorului cu un baston telescopic, soția martorului fiind însărcinată, la acel moment.

Martorul U. C. C., agent de pază – a confirmat, în declarațiile date, prezența urmelor de agresiune fizică asupra părții vătămate L. I. imediat după consumarea actelor de agresiune, folosirea spray-ului în incinta localului, mirosul persistent de substanță chimică în local și starea de panică și indignare a clienților aflați în local - martorul observând 2-3 clienți în timp ce părăseau localul ținând mâinile în dreptul ochilor.

Martorul M. G. (ospătar la punctul de lucru cu profil de pizzerie) a declarat în cursul urmăririi penale faptul că nu a văzut incidentul, dar a realizat cele întâmplate, motiv față de care nu a dorit să intre în salon circa 10-13 minute, rămânând în interiorul grupului sanitar, la ieșire simțind mirosul puternic emanat de spray-ul cu substanțe chimice. În cursul cercetării judecătorești, martora a fost audiată la termenul de judecată din data de 28.06.2011, precizând că nu menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, întrucât au fost date sub presiunile exercitate asupra sa de către polițiști și partea vătămată. Martora a declarat că inculpatul N. nu s-a apropiat de partea vătămată și că inculpatul I. și partea vătămată s-au împins reciproc, că o persoană a pulverizat cu gaz iritant, dar nu știe cine a făcut acest lucru.

Martorul A. D. N. a fost audiat la același termen de judecată, precizând că nu menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, deoarece i-au fost dictate de polițiști și a fost influențat de partea vătămată, martorul declarând că, de fapt, partea vătămată este cea care a avut un comportament agresiv față de cei doi inculpați, că l-a prins de mâini pe inculpatul I. că, în aceste condiții, inculpatul N. a pulverizat cu spray iritant, martorul speriindu-se și fugind într-o altă încăpere. A mai declarat martorul faptul că, ulterior incidentului, a văzut că partea vătămată avea fața iritată și că prezenta o urmă de lovitură pe trunchi și a presupus că a fost lovită în timpul conflictului cu inculpații.

Prima instanță a înlăturat declarațiile date de către martorii M. G. și A. D. N. în cursul cercetării judecătorești, deoarece acestea sunt infirmate, în totalitate, de restul probatoriilor administrate în cauză în mod nemijlocit de către instanța de judecată, respectiv declarațiile celorlalți martori, așa cum au fost expuse anterior și de către imaginile vizionate de către instanță, în prezența inculpaților și a apărătorilor aleși ai acestora.

Martorul V. D. M. a declarat faptul că partea vătămata L. I. a fost lovit de ambii inculpați, unul cu picioarele și altul folosind un baston telescopic, precum și folosirea spray-ului lacrimogen de cei doi, martorul arătând că nu poate preciza, cu claritate, activitățile desfășurate de fiecare inculpat în parte întrucât a fost afectat de substanța chimica degajată în local (martorul C. V. D. confirmă faptul că inculpatul N. M. avea la momentul incidentului asupra sa un baston telescopic).

Echipajul de poliție sosit la fața locului după părăsirea pizzeriei de către cei doi inculpați, a efectuat cercetarea preliminară, fiind identificate pete de sânge pe obiectele din interiorul localului (două dintre scaunele de la mese, pardoseala din fața barului), din procesul-verbal rezulta că nu au fost distruse bunuri, iar in interior persista un puternic miros specific pulverizării conținutului unui spray lacrimogen. Pe îmbrăcămintea părții vătămate L. I. au fost identificate pete de sânge, relevate și de planșele foto executate în acest sens .

Conform certificatul medico - legal nr.166 din 29.01.2010 emis de I.M.L. Iași și aflat la dosarul cauzei, rezultă faptul că partea vătămată L. I. a prezentat plagă contuză, echimoze, congestie conjuctivală, excoriații, leziuni care au putut fi produse loviri cu obiecte contondente și pulverizare de substanță chimică, putând data din 25.01.2010, necesitând pentru vindecare un număr de 6-7 îngrijiri medicale.

În urma vizionării fișierelor video existente pe suportul optic care conține înregistrările video din 25.01.2010, surprinse de camerele de supraveghere montate în interiorul și exteriorul Pizzeriei Artis și a comparațiilor făcute în baza de date a sistemului național IMAGETRAK, pe baza semnalmentelor fizionomice si antopometrice observate la persoanele de sex masculin suspecte, a fost identificat inculpatul N. M. ca fiind unul dintre autorii faptelor.

Cei doi inculpați au fost recunoscuții după fotografie de către partea vătămată L. I..

Inculpatul N. M. a adoptat, în cursul urmăririi penale, o atitudine nesinceră față de faptele imputate imputate, arătând că nu l-ar fi agresat fizic pe L. I., precizând că ambii au amenințați de partea vătămată, motiv față de care a recurs la folosirea spray-ului iritant, a bastonului telescopic deținut la el - doar pentru autoapărare. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul N. M. a fost interogat la termenul de judecată din data de 22.03.2011, în prezența apărătorului său ales, precizând că recunoaște faptul că a provocat scandal în localul menționat anterior și că a lovit pe partea vătămată, dar că a făcut acest lucru datorită atitudinii agresive a părții vătămate față de inculpatul I., ceea ce l-a speriat și atunci a pulverizat cu gaz iritant spre partea vătămată. A mai declarat inculpatul N. că partea vătămată a pus mâna pe o scrumieră și atunci a apreciat că ar putea s o arunce spre el, moment în care inculpatul l-a lovit cu un baston telescopic. Inculpatul N. a precizat că partea vătămată u a lovit nicio persoană, doar l-a împins pe inculpatul I. și a pus mâna pe un scaun, dar nu a apucat să îl ridice, deoarece i-a pulverizat gaz iritant în față. Și-a mai justificat inculpatul N. atitudinea și faptul că purta un baston telescopic și un spray cu gaz iritant asupra sa, prin aceea că, anterior, i s-au furat bani.

Inculpatul I. C. S. a recunoscut, la urmărirea penală, doar că a lovit o singură dată partea vătămată cu pumnul în zona feței și a folosit spray-ul iritant pe care-l avea asupra sa, arătând că a recurs la agresiune în stare de legitima apărare. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul I. C. S. a fost interogat la termenul de judecată din data de 22.03.2011, în prezența apărătorului său ales, precizând nu recunoaște comiterea nici uneia dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, că partea vătămată a vorbit urât cu el, că l-a prins în brațe, din față, moment în care a lovit-o, cu palma peste față, o singură dată. Inculpatul I. a precizat că nu știe ce a făcut în acest timp inculpatul N..

În apărarea lor, inculpații au solicitat audierea martorilor din lucrări, probe în circumstanțiere și vizionarea CD-ului ce conține imaginile înregistrate la local, în seara incidentului.

Imaginile înregistrate și aflate la dosarul de urmărire penală au fost vizionate la termenul de judecată din data de 24.02.2012, în prezența celor doi inculpați, inculpatul N. M. fiind arestat preventiv în altă cauză penală, asistați de apărătorii lor aleși, susținerilor părților și aspectele vizionate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, inculpații prezenți neavând obiecțiuni față de cele consemnate de instanță.

Apărătorul inculpatului I. a solicitat efectuarea unei expertize tehnice privind CD-ul aflat la dosarul cauzei, motivat de faptul că imaginile stocate pe acesta nu pot fi primite ca mijloc de probă deoarece suportul magnetic de captare a imaginilor (respectiv, hard-disk-ul din calculatorul aflat la localul unde a avut loc incidentul) nu se află la dosarul cauzei, CD-ul de la dosar fiind doar o copie. Instanța a respins această probă, motivat de faptul că nu există nici un indiciu în sensul că imaginile vizionate ar fi fost alterate în vreun mod, iar inculpații – prezenți la vizionare și asistați de apărătorii lor – nu au avut de făcut obiecțiuni cu privire la imaginile vizionate.

A constatat instanța faptul că, în esență, cei doi inculpați și-au conturat apărările pe faptul că partea vătămată a avut o atitudine agresivă față de ei, că i-ar fi înjurat și că i-ar fi lovit sau ar fi încercat să îi lovească, în cazul inculpatului N. M., fapt ce i-a determinat să o lovească și să pulverizez cu spray iritant în incinta localului. Instanța va înlătura susținerile inculpaților, care sunt contrazise în totalitate – în primul rând – de imaginile înregistrate pe CD-ul aflat la dosarul cauzei rezultând, fără nici un dubiu, că partea vătămată L. I. nu a avut o atitudine agresivă, fizic, față de cei doi inculpați, că între părți a existat un schimb de replici, urmat imediat de . exercitată de ambii inculpați asupra părții vătămate și asupra martorului V., cei doi inculpați lovind cu pumnii, cu picioarele și cu bastonul telescopic, inculpatul N. și pulverizând cu spray iritant în incinta localului, afectând astfel atât pe partea vătămată, cât și pe consumatorii aflați în local. Constată instanța că acest aspect este susținut și de declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat atât faptul că au părăsit localul datorită faptului că nu se mai putea respira, urmare a pulverizării gazului iritant, cât și atitudinea agresivă a celor doi inculpați, a inculpatului N. M. chiar și asupra soției martorului T. T. A., persoană ce era gravidă la acel moment.

A constatat astfel instanța faptul că în prezenta cauză penală nu sunt incidente disp. art. 44 alin 2 din Codul penal - legitima apărare - cauză care înlătură caracterul penal al faptei - nefiind îndeplinite condițiile referitoare la caracterul direct și iminent al atacului sau condiția ca actul comis în apărare să fie necesar, proporțional cu gravitatea pericolului reprezentat de atac (în condițiile în care inculpații nu au fost loviți efectiv de partea vătămată, din imaginile vizioante rezultând doar că aceasta l-a împins pe inculpatul I. cu palmele, că acesta nu a căzut și nu s-a lovit, astfel încât nu poate fi justificată, în nici un mod, atitudinea agresivă, ulterioară, a celor doi inculpați), nefiind incidente nici disp. art. 44 al. 3 din Codul penal, referitoare la excesul justificat de apărare.

Prima instanță a înlăturat și apărările inculpaților, în sensul că agresiunile fizice îndreptate împotriva părții vătămate L. I. și folosirea obiectelor contondente au fost inițiate în scopul autoapărări,i sunt contrazise – așa cum s-a arătata anterior - de ansamblul probatoriu al cauzei - partea vătămata nu a inițiat și nu a exercitat nici un atac sau vreun altfel de act agresiv împotriva celor doi inculpați, susținerile inculpaților în sensul că ar fi intrat în panică la momentul la care lângă partea vătămata și-a făcut apariția martorul V. D. nu sunt confirmate de martorii prezenți, înregistrările video reliefând contrariul (la momentul la care martorul a sosit la fața locului, în fugă, dar fără a interveni în conflict - precipitarea martorului fiind justificată de atitudinea agresivă a acelor doi inculpați asupra părții vătămate - inculpații exercitau deja acte de agresiune fizica asupra părții vătămate L. I., aplicându-i lovituri cu pumnii, pulverizându-i în zona feței substanța chimică cu efect iritant lacrimogen).

A constatat astfel instanța faptul că, prin actele de agresivitate exercitate de cei doi inculpați asupra părții vătămate și a martorului V., prin pulverizarea, în incinta localului deschis accesului public la momentul producerii incidentului, a gazului iritant de către inculpatul N., s-a creat o stare de panică, disconfortul cauzat fiind dovedit de atitudinea clienților care au fost prezenți în local la momentul comiterii faptelor și care, din cauza mirosului degajat în urma folosirii spray-ului, au fost nevoiți să părăsească de urgență incinta barului - împrejurare surprinsă și de camerele de supraveghere instalate în local: o cameră situată în exteriorul pizzeriei surprinde imagini ale B-dului Ș. cel M. și scările care fac accesul in pizzerie; o cameră situată în interior, lângă ușa de la intrare, care surprinde ușa acces și a treia cameră care este montată deasupra intrării în sala de fumători surprinzând barul și sala de nefumători, manifestările inculpaților, așa cum au fost descrise anterior, aducând atingere bunelor moravuri și fiind de natură a tulbura liniștea publică.

Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită, pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv:

- plângerea și declarațiile părții vătămate L. I., date în ambele faze procesuale;

- proces - verbal de cercetare la fata locului și planșele fotografice efectuate cu acest prilej (file 21 – 31, dosar urmărire penală);

- certificatul medico - legal nr.166 din 29.01.2010, emis de IML Iași pe numele părții vătămate L. I. (file 33, 34, dosar urmărire penală);

- planșă foto care relevă leziunile corporale suferite de partea vătămată L. I. în urma actelor de agresiune la care a fost supusă (fila 32, dosar urmărire penală);

- procesele - verbale de recunoaștere după fotografie a celor doi inculpați de către partea vătămată, în prezența martorului asistent T. T., planșa foto și declarația martorului asistent (file 35-36 ,37-38, 39- 42, dosar urmărire penală);

- suportul optic - CD marca Platinet Media - pe care sunt stocate înregistrările surprinse de camerele de supraveghere instalate în punctul de lucru al S.C. „Velart Construct” S.R.L. - Pizzeria „Artis” - pentru data de 25.01.2010 (fila 47, dosar urmărire penală);

- procesul - verbal de vizionare a înregistrările surprinse de camerele de supraveghere instalate în Pizzeria „Artis”, pentru data de 25.01.2010 (file 48, 49, dosar urmărire penală);

- adresa Serviciului Criminalistic nr._ din 03.02.2010 (file 50 – 55, dosar urmărire penală);

- declarațiile martorilor E. T., T. T. A., M. G., V. D. M., C. V. D., U. C. C., A. N. și C. Ș. C., audiați în ambele faze procesuale.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, așa cum s-a arătat anterior, instanța constată că s-a făcut, pe deplin, dovada vinovăției celor doi inculpați, în ceea ce privește ambele infracțiuni reținute în sarcina lor.

Faptele inculpaților N. M. și I. C. S. care, împreună, în seara de 25.01.2010, în jurul orelor 20.42, au pătruns în Pizzeria „Artis” - punct de al S.C. „Velart Construct” S.R.L., situat în municipiul Iași, .. 2, unde au provocat scandal public, având un comportament agresiv, expunând public și folosind obiecte contondente - baston telescopic și obiecte care pot cauza suferințe - spray cu conținut chimic a cărui pulverizare produce un efect iritant - lacrimogen, agresând fizic două persoane - prin manifestările descrise tulburând liniștea publică și aducând atingere bunelor moravuri, creând o stare generală de panică și insecuritate în rândul persoanelor prezente, actele de agresiune fizică exercitate asupra părții vătămate L. I., căruia i-au cauzat leziuni corporale pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art.180 alin.2 din Codul penal și „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prev. și ped. de art.321 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea disp. art.33 lit.a) din Codul penal privind concursul real de infracțiuni, infracțiuni ce urmează a fi reținute în sarcina fiecărui inculpat.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art.72 din Codul penal, instanța, având în vedere – pe de o parte – gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (comiterea infracțiunilor de către cei doi inculpați împreună, agresivitatea de care acești au dat dovadă, sfidarea de către inculpați a oricăror norme de conduită normale în societate, expunerea mai multor persoane la efectele nocive ale gazului iritant) iar – pe de altă parte – având în vedere persoana celor doi inculpați, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar care au avut o poziție procesuală necorespunzătoare în cursul procesului penal, recunoscând doar faptul că au comis infracțiunile, dar aflându-se în stare de legitimă apărare, susținere înlăturată de către instanță, așa cum s-a arătat anterior, având în vedere și faptul că inculpații nu au făcut dovada, prin conduita pe care au adoptat-o pe parcursul procesului penal, că au conștientizat gravitatea faptelor comise, nu au manifestat nici un regret și nici dorința de corijare a comportamentului lor în societate, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, a aplicat fiecărui inculpat câte o pedeapsă cu închisoarea, dozată în mod corespunzător dar orientată spre limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru fiecare infracțiune săvârșită. Instanța nu a reținut în favoarea celor doi inculpați circumstanțele atenuante exemplificate de disp. art. 74 din Codul penal, pentru motivele expuse anterior.

În baza disp. art. 33 lit. a) din Codul penal și art. 34 lit. b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate prin prezenta sentință penală, fiecare dintre inculpații N. I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 din Codul penal, s-a aplicat inculpaților N. și I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal. Astfel, instanța a interzis inculpaților dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau într-o funcție electivă publică, luând în considerare gravitatea faptelor săvârșite, cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicate, constatând existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală. Instanța a apreciat că aplicarea acestei pedepse accesorii este proporțională cu scopul legitim urmărit, instrucția penală, în deplină concordanță cu prevederile art. 3 din Protocolul 1 la CEDO și jurisprudența EDO, cauza Hirst c. Marii Britanii.

Apreciind că scopul pedepsei, conform disp. art. 52 Cod penal și, implicit, reeducarea celor doi inculpați, poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei, fiind întrunite condițiile prev. de disp. art. 81 alin. 1 din Codul penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei totale rezultante aplicate inculpaților N. și I. prin prezenta hotărâre, stabilind termenul de încercare conform art.82 alin.1 Cod penal.

A învederat inculpaților N. și I. disp.art.83 Cod penal privind faptul că, dacă în cursul termenului de încercare stabilit prin prezenta hotărâre, vor săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va dispune revocarea suspendării condiționate a executării prezentei pedepse.

Conform disp. art.71 alin.5 din Codul penal, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat, respectiv pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a luat act că partea vătămată L. I. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, la termenul de judecată din data de 01.11.2011, cu o sumă de bani pe care nu a precizat-o și care reprezintă contravaloarea veselei pretins a fi distrusă de către cei doi inculpați și a faptului că, pentru o perioadă de timp, datorită incidentului provocat de către inculpați, localul și-a pierdut clientela. Ulterior acestui termen de judecată, partea civilă nu a făcut precizări cu privire la suma de bani la care o solicită de la inculpați și nu a probat, în nici un mod, existența daunelor pe care le-a solicitat. Pentru toate aceste motive instanța, în baza disp. art. 14 și art. 346 din Codul de procedură penală, a respins acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă L. I., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., CNP_.

În baza disp. art. 14 și art. 346 din Codul de procedură penală, rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată, instanța a obligat pe inculpații N. M. și I. C. S., în solidar, să plătească părților civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 106,94 lei, sumă la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R. de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a acestuia.

- părții civile S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 33,26 lei, sume de bani ce reprezintă contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate L. I., ca urmare a loviturilor aplicate acestuia de către cei doi inculpați, cu care aceste unități spitalicești s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal și care au fost dovedite cu deconturile depuse la dosar..

În baza disp. art. 14 și art. 346 din Codul de procedură penală a respins, ca fiind nefondată, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă S. de Ambulanță Județean Iași, prin reprezentanții săi legali, întrucât constituirea de parte civilă vizează cheltuielile efectuate de partea civilă cu transportul la spital a martorului V. (fila 88, dosar urmărire penală), persoană ce nu a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpaților, instanța nefiind astfel sesizată cu vreo infracțiune comisă în dauna numitului V..

Văzând și disp. art. 349 și art. 191 alin. 2 din Codul de procedură penală,

În termenul prevăzut de art. 385³alin. 1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost recurată de inculpații I. C. – S. și N. M..

Prin recursul declarat, inculpatul I. C. – S. a invocat următoarele critici:

- hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Consideră recurentul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 356 lit. „b” și „c” Cod procedură penală, limitându-se la copierea integrală a actului de sesizare a instanței, fără a expune aspectele evidențiate în faza cercetării judecătorești ce a adus elemente de noutate și în contradicție cu cele de la urmărirea penală.

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra solicitării sale de a se reține în sarcina sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. „b” Cod penal, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 Cod procedură penală.

- motivarea sentinței contrazice dispozitivul hotărârii întrucât instanța de fond deși nu a analizat cererea sa de a se reține dispozițiile art. 73 lit. „b” Cod penal, în dispozitivul hotărârii dispune respingerea ca nefondată a acestei cereri.

- soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal este rezultatul neanalizării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești ce a condus la o eroare gravă de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 Cod procedură penală.

Susține recurentul că din materialul probator administrat în cauză rezultă că în seara de 25.01.2010 atât el, cât și coinculpatul N. M. au fost provocați de către partea vătămată L. I. și de martorul V. D. M., prietenul părții vătămate, aceștia fiind cei care au inițiat conflictul.

Atât imaginile surprinse de camerele de supraveghere instalate în interiorul localului, cât și declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești susțin situația de fapt pe care au expus-o prin declarațiile date atât de el, cât și de coinculpatul N. M., potrivit căreia prin atitudinea și faptele lor, partea vătămată împreună cu martorul V. D. M. i-au provocat și au provocat implicit izbucnirea conflictului.

Cu privire la depozițiile martorului V. D. M., din faza urmăririi penale, inculpatul I. C. S. a susținut că sunt în contradicție flagrantă cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere din localul părții vătămate.

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, recurentul a solicitat a se constata că atitudinea părții vătămate și a martorului V. D. M. le-a provocat o stare psihică de puternică surescitare nervoasă ce a redus capacitatea de stăpânire, astfel că raportat la dispozițiile art. 10 lit. b¹Cod procedură penală acțiunea lor de a lovi pe partea vătămată pr fondul provocării nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege.

- în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în condițiile în care conflictul a avut loc în incinta pizzeriei, în apropierea ușii de acces în incinta localului în salonul de nefumători unde nu se afla nici un client, volumul muzicii era ridicat datorită lăutarilor prezenți în local, în local nu s-a cauzat nici o pagubă materială părții vătămate, clienții nu au fugit din local fără a plăti consumația și nu au fost afectați de substanța iritantă pulverizată, astfel că acțiunea lor nu a fost în măsură să provoace indignare și revoltă persoanelor aflate în interiorul restaurantului, așa cum impun dispozițiile art. 321 alin. 1 Cod penal.

Pentru motivele invocate, inculpatul I. C. S. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 385⁹pct. 9 și 10 Cod procedură penală.

În subsidiar, a solicitat a se dispune achitarea sa pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b¹Cod procedură penală și art. 73 lit. „b” Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art. 91 Cod penal, iar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedură penală, pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal.

Inculpatul N. M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și ulterior rejudecării, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „c” Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, susținând că declarațiile martorilor coroborate cu imaginile video surprinse de camerele de supraveghere nu atestă faptul că el este autorul agresiunii exercitate asupra părții vătămate.

Cu privire la infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, recurentul a susținut că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege, astfel că se impune pronunțarea unei soluții de achitare, conform art. 11 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedură penală.

În faza recursului, inculpatul I. C. S., prin apărător, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, considerând că raportat la faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și dispozițiile art. XXIV alin. 2 din Legea nr. 202/2010, sentința pronunțată de instanța de fond era supusă căii de atac a apelului la Tribunalul Iași, față de data sesizării instanței de judecată și momentul la care a intrat în vigoare noua lege.

Prin încheierea de ședință din 9 octombrie 2012, instanța de recurs a respins excepția invocată, reținând că potrivit art. 35 Cod procedură penală, competența de soluționare a cauzei revine instanței superioare în grad, iar, dispozițiile art. XXIV alin. 2 din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză întrucât potrivit alin. 1 al articolului menționat hotărârile pronunțate după . Legii nr. 202/2010 rămân supuse căilor de atac prevăzute de această lege, respectiv cea a recursului, dată în competența Curții de Apel.

Prin aceeași încheiere de ședință, instanța de recurs a încuviințat cererea inculpaților privind reaudierea martorului V. D. M., persoană ce a fost audiată la termenul de judecată din 4 decembrie 2012 și administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și a respins solicitarea inculpaților vizând reaudierea martorilor A. D. N. și M. G..

Curtea, verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului de fond și probele administrate în faza recursului, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților I. C. – S. și N. M. și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

De asemenea, a expus argumentele de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele pe care și-a întemeiat soluția de condamnare a inculpaților I. C. – S. și N. M., pronunțând o hotărâre bazată pe o motivare rațională ce face posibilă verificarea legalității și temeiniciei de către instanța de control judiciar și respectă dreptul inculpaților la un proces echitabil, criticile invocate în recurs în sens contrar fiind neîntemeiate.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală ce impune a se face o analiză a tuturor probelor administrate și a se argumenta soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută.

Pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților I. C. S. și N. M. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.

În vederea aflării adevărului au fost administrate toate probele utile, concludente și necesare ce au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele, plângerea și declarațiile părții vătămate L. I., procesul-verbal de cercetare la fața locului, certificatul medico-legal al părții vătămate și planșa foto, procesele - verbale de recunoaștere după fotografii a inculpaților de către partea vătămată, suportul optic CD cu înregistrările surprinse de camerele de supraveghere, procesul – verbal de vizionare a înregistrărilor și declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează între ele și dovedesc cu certitudine existența faptelor și vinovăția inculpaților I. C. S. și N. M. în comiterea lor.

Mijloacele de probă sus-menționate au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante, instanța de fond concluzionând corect că acest ansamblu probator a răsturnat prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea inculpaților și că neexistând dovezi din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută în cauză și care atestă săvârșirea faptelor de către inculpații I. C. S. și N. M. se justifică pe deplin antrenarea răspunderii lor penale.

Activitatea desfășurată de fiecare inculpat, implicarea lor în comiterea faptelor rezultă cu certitudine din probele administrate ce au fost analizate și judicios evaluate de către instanță.

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de instanță, Curtea constată că s-a făcut o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței atât a faptelor de lovire și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, precum și a vinovăției inculpaților, încadrând corect în dispozițiile legii faptele inculpaților I. C. S. și N. M. care, împreună, în seara zilei de 25.01.2010, au pătruns în Pizzeria „Artis” - punct de lucru al . – unde au provocat scandal public, au expus public și au folosit un baston telescopic și un spray cu conținut chimic a cărui pulverizare produce un efect iritant-lacrimogen și au agresat fizic două persoane – părții vătămate L. I. fiindu-i cauzate leziuni corporale vindecabile în 6 – 7 zile de îngrijiri medicale, iar, prin manifestările lor, inculpații au tulburat liniștea publică și au adus atingere bunelor moravuri, creând o stare generală de panică și insecuritate în rândul persoanelor prezente.

În realizarea scopului prevăzut de dispozițiile art. 62 Cod procedură penală, au fost analizate declarațiile date de părți și de martori pe parcursul procesului penal.

Instanța a supus toate depozițiile martorilor și declarațiile părților unei aprecieri critice sub aspectul forței probante, astfel încât să fie înlăturate probele asupra cărora există suspiciuni de neveridicitate și a procedat la o analiză coroborată a mijloacelor de probă administrate, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce conduc la o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpați.

Întrucât nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale martorilor, instanța de fond a avut temeiuri suficiente să considere că reflectă adevărul declarațiile făcute în faza urmăririi penale de martorii M. G. și A. D. N., într-un moment foarte apropiat de producerea faptelor, ele coroborându-se cu împrejurările ce au rezultat din ansamblul probator existent în cauză.

Audiat în faza recursului, martorul V. D. M. a menținut relatările făcute în prima fază a procesului penal ce confirmă situația de fapt reținută de prima instanță din interpretarea și coroborarea probatoriului administrat.

Împrejurările relevate de partea vătămată se coroborează cu consemnările proceselor verbale întocmite de lucrătorii de poliție, cu actele medico – legale, imaginile înregistrate la local în seara incidentului și declarațiile martorilor audiați în cauză ce au perceput modul de acțiune al inculpaților și i-au identificat ca fiind implicați în scandalul produs în incinta localului și autori ai agresiunii exercitate asupra părții vătămate L. I..

Din probele administrate în cauză nu rezultă existența vreunui viciu în stabilirea situației de fapt, în considerentele hotărârii de condamnare pronunțatăfiind reținută situația de fapt ce rezultă în mod evident din probele administrate, fără a exista o neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre, soluția de condamnare pronunțată este în totală concordanță cu considerentele hotărârii care demontează atât din punct de vedere juridic, cât și logic apărările inculpaților, astfel că nu pot fi primite criticile formulate de recurenți în sensul comiterii unei erori grave de fapt în accepțiunea art. 385⁹pct. 18 Cod procedură penală.

În raport de situația de fapt confirmată de întreg probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a dat faptelor semnificația juridică corectă constatând că, în raport de modalitatea de atingere a bunelor moravuri și de provocare a scandalului public, prin exercitarea de acte de violență s-a adus atingere securității participanților la viața socială, decenței, sentimentului de pudoare și climatului de conviețuire pașnică, astfel că fapta reținută realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, încadrându-se în modelul infracțional corespunzător celui prevăzut de art. 321 alin. 1 Cod penal.

Din probele administrate rezultă că inculpații au exercitat acte de violență asupra părții vătămate L. I. și a martorului V. D. M., prin pulverizarea gazului iritant în incinta localului, acțiuni ce s-au desfășurat în prezența clienților, nevoiți să părăsească locul respectiv.

Prin urmare, este evident că nu numai s-a adus atingere bunelor moravuri recunoscute în societate, dar, deranjul provocat a afectat dispoziția tuturor acestor persoane, nefiind vorba de un gest izolat, care să aibă repercursiuni doar pentru persoanele antrenate în scandal.

Așa fiind, faptele comise de inculpații I. C. S. și N. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal în concurs real cu infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal comisă de cei doi inculpați împotriva părții vătămate L. I., criticile formulate de inculpații – recurenți sub acest aspect fiind neîntemeiate.

Nefondate sunt și criticile invocate de inculpatul recurent I. C. S. vizând incidența în cauză a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. „b” Cod penal.

Instanța de fond a analizat și a înlăturat în mod corect, în raport cu situația de fapt relevată de probe, apărările formulate de inculpați privind conduita provocatorie a părții vătămate, statuând în mod just și argumentat că partea vătămată L. I. nu a comis vreun act agresiv împotriva celor doi inculpați, ci, dimpotrivă, inculpații au exercitat acte de violență asupra părții vătămate și a martorului V. D. M., cu pumnul, picioarele și cu bastonul telescopic, precum și prin pulverizarea cu spray iritant.

Prin hotărârea pronunțată prima instanță a făcut o analiză detaliată a împrejurărilor comiterii faptelor prin prisma susținerilor inculpaților privind existența unei conduite agresive a părții vătămate, a expus argumentele și s-a pronunțat corect asupra solicitării de a se reține în cauză dispozițiile art. 73 lit. „b” Cod penal în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulate de inculpați.

Pentru considerentele arătate, Curtea constată ca neîntemeiate criticile formulate de inculpați în sensul pronunțării unei soluții greșite de condamnare, a unei greșite încadrări juridice a faptelor ori a nereținerii circumstanței atenuante a provocării.

Analizând faptele comise de inculpații I. C. S. și N. M. prin prisma dispozițiilor art. 17 Cod penal ce definesc trăsăturile infracțiunii, Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunile inculpaților prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni în sensul legii penale, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptelor – împreună, prin expunerea și folosirea în public a unor obiecte contondente și un spray iritant lacrimogen ce a afectat mai multe persoane aflate în local -, precum și de persoana acestora ce au avut o atitudine procesuală necorespunzătoare cu privire la faptele reținute, elemente ce susțin concluzia că este necesară intervenția legii penale prin angajarea răspunderii și aplicarea unei sancțiuni penale.

La individualizarea pedepselor aplicate au fost analizate și valorificate corespunzător fiecare dintre criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, motivându-se totodată de ce nu este necesară executarea efectivă a pedepselor aplicate inculpaților.

Au fost astfel avute în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, urmările produse, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete de comitere și datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat – lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală adoptată.

Toate aceste circumstanțe reale și personale au condus în mod întemeiat instanța de fond la concluzia că aplicarea unor pedepse în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textele sancționatorii este în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

În raport cu criteriile de individualizare avute în vedere de prima instanță, Curtea apreciază că pedepsele stabilite pentru comiterea faptelor de către inculpații I. C. S. și N. M. constituie o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorilor.

În soluționarea laturii civile a cauzei, prima instanță a antrenat corect răspunderea civilă delictuală a inculpaților, prin obligarea la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești ce au suportat îngrijirile medicale acordate părții vătămate L. I..

Pentru considerentele expuse anterior, motivele de recurs invocate de inculpați fiind neîntemeiate, legalitatea și temeinicia sentinței recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, Curtea, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. „b” Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I. C. S. și N. M. împotriva Sentinței penale nr. 905 din 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care au fost incluse și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, în cazul inculpatului I. C. S. onorariu parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații I. C. S. și N. M., împotriva sentinței penale nr. 905/27.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă recurenții să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- inculpatul I. C. S. suma de 300 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul parțial avocat oficiu;

- inculpatul N. M. suma de 400 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, onorarii ce vor fi avansate inițial Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

C. GabrielDaniela DumitrescuMaria C.

Grefier,

E. A.

Red. D.D.

Tehnored. A.E.

2 ex./28.12.2012

Judecătoria Iași:

- C. A.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1294/2012. Curtea...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1334/2012. Curtea... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1327/2012. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1327/2012. Curtea de Apel IAŞI