Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 33/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 33/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 33/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă Agenția Națională de Administrarea F., împotriva sentinței penale nr. 414 din data de 18 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21 februarie 2013, în ședință publică ( cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror D. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din ace azi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
P. sentința penală nr. 414 din data de 18 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, s-au dispus următoarele:
„În baza dispozițiilor art.11,pct.2,lit.a C.p.p. rap la art.10 lit. b C.p.p. a achitat pe inculpata L. P. trimisa in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala, prev si ped de art.9,alin.1,lit. b din legea 241/2005 cu aplicarea art.41,alin.2 C.p.
In baza art.346,alin.4 C.p.p a lăsat nesoluționata acțiunea civila.
In baza art.192,alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de către stat au fost lăsate in sarcina acestuia,din care suma de 2500 lei reprezentând onorariu expert contabil Gaetan A. R. se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție”
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„P. rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, dat in dosarul nr.2910/P/2010, a fost trimisă in judecată inculpata L. P. pentru savarsirea infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta si pedepsita de art.9,lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41,alin.2 C.p.
P. actul de sesizare a instanței s-a reținut,în esență,faptul că „în perioada aprilie 2009-august 2009,în calitate de administrator al . Iași,inculpata L. P. nu a evidențiat operațiunile comerciale constând în achiziții intracomunitare de materiale de construcții,din Bulgaria, sustrăgându-se de la plata a 396.727 lei TVA ,prejudiciu cauzat bugetului de stat”.
În sustinerea situatiei de fapt retinute prin rechizitoriu,in faza de urmarire penala au fost avute in vedere urmatoartele mijloace de proba:proces verbal de control încheiat la data de 22.02.2010 de Garda Financiară V.,proces verbal de constatare încheiat la data de 2.09.2009 ,informații comunicate de BRD și Banca Carpatica Iași,documente privind achiziții intracomunitare,adresa DGFP Iași nr._/2009,declarații ale inculpatei.
În cursul judecății, inculpata, asistată de apărătorul ales și-a exercitat dreptul la tăcere,fiind administrată proba cu expertiza contabilă,solicitată de inculpată.
Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpata L. P. este administrator al . Iași, începând cu anul 2009.
În perioada 23.04.2009-1.09.2009 . Iași a efectuat un număr de 17 achiziții intracomunitare din Bulgaria în valoare totală de_,58 Euro fără TVA,achiziții facturate către . Bacău.Ca urmare a acestor tranzacții . datorează bugetului de stat ,potrivit expertizei contabile efectuate în cauză,expertiză necontestată de vreuna dintre părți, TVA în cuantum de 343.146,90 lei.
Totodată,din cuprinsul expertizei contabile și a documentelor contabile(filele 12-29 ale expertizei contabile) vizând . a rezultat că ,în datele de 26 și 27 octombrie 2009 au fost înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Iași declarațiile 100,300 ,394 și 390 pentru întreaga perioada vizând achizițiile intracomunitare.
Având în vedere situația de fapt rezultată din coroborarea probelor administrate în cauză,astfel cum a fost expusă mai sus,instanța constată că urmare a activității de achiziții intracomunitare și valorificare a acestora . înregistrează obligația de plată către stat a TVA,situație evidențiată și în declarațiile 300 decont de taxă pe valoare adăugată. Ori înregistrarea cu întârziere a declarațiilor fiscale și neplata de către societatea comercială administrată de către inculpată a obligațiilor către bugetul de stat nu constituie o faptă prevăzută de legea penală ci o faptă de natură civilă.
În mod greșit este reținută situația de fapt în rechizitoriu în sensul omisiunii evidențierii operațiunile comerciale constând în achiziții intracomunitare de materiale de construcții,din Bulgaria,câtă vreme potrivit vizei menționată pe declarațiile 100,300,394 și 390 de către Administrația Finanțelor Publice Iași aceste achiziții intracomunitare fuseseră menționate în documente contabile și înregistrate la datele de 26-27 10.2009.
Ori adresa AFP Iași în baza căreia se reține că inculpata nu a înregistrat în contabilitate achizițiile intracomunitare, aflată la fila 627 din d. u.p. a fost emisă la data de 7.08.2009, în condițiile în care rechizitoriul a fost emis la 27.02.2012 ,la aproape 3 ani după emiterea acestei adrese și înregistrarea documentelor contabile la Administrația Finanțelor Publice Iași,rezultând o eroare vădită asupra situației de fapt reținute în rechizitoriu.
Sarcina administrării probațiunii incumbă organelor de urmărire penală și nu inculpatei care a învederat de altfel acestora că nu se află în posesia documentelor contabile ale societății întrucât,în fapt,nu ea este cea care a realizat achizițiile intracomunitare.
În consecință, fapta inculpatei,în calitate de administrator, de a înregistra cu întârziere în documentele contabile achizițiile intracomunitare și de a nu achita datoriile către bugetul de stat în forma TVA –ului nu este prevăzută de legea penală și nu poate atrage răspunderea penală a acesteia,lipsind trăsătura esențială a infracțiunii: prevederea în legea penală,instanța urmând ca,în baza dispozițiilor art.11,pct.2,lit.a C.p.p. rap la art.10,lit. b C.p.p. să dispună achitarea inculpatei pentru savarsirea infracțiunii de evaziune fiscala, prev si ped de art.9,alin.1,lit. b din legea 241/2005 cu aplicarea art.41,alin.2 C.p.
Nu se poate vorbi în cauză despre lipsa unui element constitutiv al infracțiunii câtă vreme fapta,astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză,constând în înregistrarea tardivă a achizițiilor intracomunitare și neplata TVA-ului catre bugetul de stat nu este prevăzută de legea penală,fiind de natură civilă și antrenând o altă formă a răspunderii decât cea penală.
Având în vedere dispozițiile art.346,alin.4 C.p.p. instanța nu va soluționa acțiunea civilă
În baza art.192,alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de catre stat ramân în sarcina acestuia,din care suma de 2500 lei reprezentand onorariu expert contabil Gaetan A. R. se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie.”
În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și de către partea civilă – A.N.A.F – prin reprezentanții săi legali, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal sub aspectul greșitei achitări a inculpatei, ceea ce a condus la nesoluționarea laturii civile a cauzei și, pe cale de consecință, la neacordarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, astfel cum susțin apelanții.
În apelul său motivat, pe larg, în scris, procurorul invocă, în principal, următoarele critici:
- hotărârea nu este motivată, instanța limitându-se la a prelua în sinteză concluziile expertului, fără a analiza sau înlătura argumentarea cuprinsă în rechizitoriu în susținerea inculpării, raportat la particularitatea fraudei intracomunitare, astfel cum a fost imputată inculpatei. A fost ignorat cadrul legal ce reglementează astfel de operațiuni, diferit față de operațiunile de comerț obișnuite realizate de operatorii economici pe teritoriul țării.
- instanța și-a însușit raportul de expertiză având anexe formate din documente pe care le considerăm întocmite pro causa, parte dintre acestea neavând relevanță din punct de vedere fiscal. Manifestăm serioase rezerve față de autenticitatea documentelor ce formează anexele la raport, pentru considerente pe care Ie vom dezvolta în conținutul prezentelor motive de apel.
Se arata in motivele de apel depuse in scris la dosar, din raportul de expertiză reiese că documentele de evidență contabile au fost procurate de expert de la contabilul societății . nume C. D. din București, care ar fi ținut evidența contabilă a societății în perioada 1.04.2009 (anterior datei de înființare a societății LAVCON INTERNAȚIONAL) - 31.12.2009 în baza contractului de prestări servicii, conform Legii 82/1991. Acesta ar fi pus la dispoziția expertului, evidența contabilă a societății în format electronic.
Considera apelantul că invocata evidență contabilă în format electronic a fost creată si furnizată de o persoană străină de societate, fără nici o calitate și atribuție în ținerea și organizare a evidenței contabile astfel cum prevăd normele legale în materie, întrucât: - convenția de prestări servicii (anexa 2 A la raport) nu este semnată de reprezentantul legal al ., nu poartă ștampila societății beneficiară a serviciilor, are număr de înregistrare doar Ia prestator (nr. l) nu și la beneficiar. Apreciază apelantul ca aceasta convenție a fost întocmită în mod fraudulos în cursul procesului penal, sau după luna septembrie 2009, pentru a se da aparență de legitimitate acțiunii de furnizare a unor documente de evidență contabilă întocmite în aceleași condiții, în scopul inducerii în eroare a organelor judiciare.
Se mai observă că documentele de evidență contabilă cuprind numai informații legate de tranzacțiile cu societatea din Bulgaria și cu . - ceea ce susține concluzia noastră potrivit căreia . a fost înființată ca firmă - bidon, tocmai în scopul realizării fraudei intracomunitare.
În apelul său motivat, în scris, partea civilă preia, in esență, criticile invocate de procuror in apelul formulat, vizând lipsa de motivare a hotărârii apelate si, respectiv, greșita soluționare a laturii civile, urmare a soluției de achitare a inculpatei.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.371 Cod procedură penală, Curtea constată că nu sunt întemeiate apelurile de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
1. Cu privire la critica privind faptul că hotărârea primei instanțe nu este motivată, Curtea reține:
Instanța de fond a respectat prevederile art.356 cod procedura penala, potrivit cărora, expozitivul hotărârii trebuie sa cuprindă:
„a) datele privind identitatea părților;
b) descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, precum și încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare;
c) analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
În caz de condamnare, expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă reținută de instanță în sarcina inculpatului, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunțată și actele din care rezultă durata acesteia.
Dacă instanța reține în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formează obiectul învinuirii, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunțat condamnarea și pentru care încetarea procesului penal sau achitarea;
d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză”
Astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a răspuns, concret și punctual, tuturor exigențelor impuse de prevederile legale menționate, cu privire la descrierea faptelor imputate, a situației de fapt deduse judecății, precum si analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost înlăturate.
Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecata constituie o îndatorire care înlătura orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând parților din proces posibilitatea sa-si formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de control judiciar elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.
În acest sens, instanța de apel constată că, motivarea instanței de apel oferă toate elementele necesare în vederea exercitării controlului judecătoresc, faptul că motivarea instanței de fond nu este exhausivă nu poate conduce la concluzia ca nu răspunde exigentelor procedurale.
Instanța și-a îndeplinit obligația de a-și motiva hotărârea adoptată, obligație consacrată legislativ în dispozițiile textului de lege menționat, și care are în vedere, astfel cum am precizat, stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Or, în cauză, hotărârea instanței de fond este în măsură să convingă cu privire la raționamentul juridic adoptat și să ofere posibilitatea cenzurii acestuia raportat probelor administrate.
Mai mult decât atât, chiar și în situația în care hotărârea instanței nu este amplu motivata, astfel cum pretind apelanții, instanța de apel are abilitatea procesuală de a suplini motivarea acesteia.
2. Cu privire la critica de netemeinicie sub aspectul greșitei soluții de achitare a inculpatei, Curtea reține:
Instanța de fond, în baza unui examen temeinic și convingător a material probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează judecata în primă instanță, a stabilit corect că situația de fapt imputată prin actul de inculpare, constând în aceea în perioada aprilie 2009-august 2009, în calitate de administrator al . Iași, inculpata L. P. nu ar fi evidențiat operațiunile comerciale constând în achiziții intracomunitare de materiale de construcții,din Bulgaria, sustrăgându-se de la plata a 396.727 lei TVA, prejudiciu cauzat bugetului de stat”, nu este conformă cu realitatea obiectivă, fapta imputată inculpatei și pentru care s-a dispus trimiterea acesteia în judecată nefiind prevăzută de legea penală.
In acest context, Curtea apreciază ca fiind necesara reluarea, pe scurt, a conținutului concret al infracțiunii reținute in sarcina inculpatei, in justificarea argumentelor ce vor fi expuse cu privire la soluția adoptata, astfel:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, dat in dosarul nr.2910/P/2010, a fost trimisă in judecată inculpata L. P. pentru savarsirea infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta si pedepsita de art.9,lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41,alin.2 C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că „în perioada aprilie 2009-august 2009,în calitate de administrator al . Iași,inculpata L. P. nu a evidențiat operațiunile comerciale constând în achiziții intracomunitare de materiale de construcții,din Bulgaria, sustrăgându-se de la plata a 396.727 lei TVA ,prejudiciu cauzat bugetului de stat”.
Au fost avute in vedere în acest sens următoarele mijloace de proba: proces verbal de control încheiat la data de 22.02.2010 de Garda Financiară V., proces verbal de constatare încheiat la data de 2.09.2009, informații comunicate de BRD și Banca Carpatica Iași,documente privind achiziții intracomunitare, adresa DGFP Iași nr._/2009, declarații ale inculpatei.
Inculpata L. P. este administrator al . Iași, începând cu anul 2009.
În perioada aprilie 2009 – august 2009, . a efectuat achiziții de materiale de construcții (oțel beton în bare consolidate) în valoare totală de 497.151,58 euro de la S.C VIKAS Ltd R. ( Bulgaria) în baza a 96 facturi, după cum urmează:
- în luna aprilie 2009, au fost efectuate achiziții în valoare totală de 42.198,30 euro
- în luna mai 2009, au fost efectuate achiziții în valoare totală de 99.373,28 euro
- în luna iunie 2009, au fost efectuate achiziții în valoare totală de 85.180,74 euro
- în luna iulie 2009, au fost efectuate achiziții totale în valoare de 157.775,27 euro
- în luna august 2009, au fost efectuate achiziții totale în valoare de 112.624 euro
Toate achizițiile intracomunitare efectuate au fost valorificate direct MOVIROM TRADING SRL Bacău, reprezentată prin P. R., persoană care în realitate a reprezentat . în relația cu furnizorii și cu transportatorii mărfurilor (către care tot el a efectuat plata contravalorii serviciilor aferente) . Bacău a dispus plata materialelor de construcții în conturile societății din Iași. La rândul ei, învinuita a ordonat plățile către furnizorul din Bulgaria.
Nedeclararea la organele fiscale a operațiunilor comerciale desfășurate și imposibilitatea de a efectua verificarea modului de valorificare a materialelor de construcții către . a determinat ca la data de 26.08. 2009, Garda Financiară Iași să ceară darea în consemn la frontieră a transporturilor efectuate în beneficiul acestei societăți.
Verificările ulterioare au relevat faptul că în operațiunile comerciale derulate, . a avut un singur furnizor - . și un singur beneficiar: . Bacău (societățile din România având obiect similar de activitate). Învinuita nu a dat curs solicitării organelor de control de a se prezenta pentru efectuarea verificărilor.
Transportatorii, firme din diferite orașe ale României, au intrat în contact doar cu P. R. care a efectuat prin . plata serviciilor de transport de la furnizorul străin, în țară.
Conform datelor furnizate de autoritățile bulgare, . Iași a achiziționat în perioada critică, mărfuri în valoare de 497.151,58 euro, echivalentul a 2.088.036,63 lei.
Contribuabilul bulgar a înregistrat în evidențele contabile și comerciale că livrările avut loc către . Iași și pentru fiecare tranzacție a emis CMR- uri care au stat la baza transporturilor de pe teritoriul Bulgariei către România.
În același interval de timp, . vândut mărfurile către . Bacău sub prețul de achiziție (în condițiile în care facturile cuprind și TVA în cotă de 19%).
Sumele încasate prin conturile bancare de la . Bacău au fost epuizate prin plăți către furnizorul din Bulgaria și prin retrageri în numerar efectuate de învinuită (la ghișeu sau prin card)
Prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 396.727 lei reprezentând TVA datorat, stabilit la acea dată, în baza controlului efectuat, de către ofițerii Gărzii Financiare, aspecte ce nu au mai fost verificate în cursul urmăririi penale care, astfel cum a reținut și instanța de fond, a fost finalizată la circa 3 ani de la data controlului întreprins și a stabilirii acestui prejudiciu.
În cursul cercetării judecătorești, în exercitarea dreptului la apărare, inculpata a solicitat administrarea mai multor probe, printre care și efectuarea unei expertize contabile, cu obiectivele menționate în încheierea de ședință de la termenul din 21.06.2012, când au fost admise probele solicitate de inculpată, dintre care, primordial în ordinea relevanței pentru cauză, obiectivul de a se stabili daca societate administrată de către inculpată a înregistrat sau nu în contabilitatea societății operațiunile comerciale efectuate conform facturilor avute în vedere de organele de control și de urmărire penală, respectiv documentele de evidență contabilă legate de tranzacțiile cu societatea din Bulgaria și cu .. In acest sens, având in vedere ca aceste documente formează obiectul sesizării organelor de urmărire penala, si, subsecvent, al instanței de judecata prin rechizitoriu, apar lipsite de fundament si de logica susținerile din motivele de apel ale procurorului, in sensul ca documentele de evidență cuprind informații numai cu privire la aceste tranzacții ceea ce ar conduce in optica apelantului la lipsa de veridicitate a concluziilor din raportul de expertiza contabila.
Cu privire la acest obiectiv, expertul contabil desemnat în cauză – doctor în economie Gaetan A. R. – concluzionează la filele 29 și următoarele din raportul de expertiză contabilă, că „. Iași având J_/2009 si CUI_, a înregistrat in evidenta contabila operațiunile comerciale de achiziții si intracomunitare făcute de la . - Bulgaria in perioada 01.04._09 - conform celor 96 facturi indicate la fila 2 din rechizitoriu si aflate in dosarul de urmărire penala pag.241-291; 349 -384; 295-346; 387-431; 434-485 ; 488-506” .
Expertul contabil desemnat a întocmit tabelul nr.2 in care sunt prezentate cele 96 facturi de achiziții intracomunitare unde sunt înscrise cantitățile achiziționate, valoarea in moneda - L., valoarea in euro, data livrării mărfii si mijlocul de transport cu care s-a efectuat transportul, suma plătită către beneficiar, valoarea de intrare a mărfii înregistrata in evidenta contabila ( Fisa de cont 401 - Furnizori - . Anexa la raport), valoarea TVA-ului aferent înscris in evidenta contabila (Ct. 4426 TVA-ul deductibil -pag.56-57 ;Ct.4427 TVA-ul colectat pag.58-60 - Anexa la prezentul raport).
Valoarea totala a achizițiilor intracomunitare de marfa achitata către . - Bulgaria de catre . Iasi este de_,88 lei - echivalent a 497.191,58 euro ,in care c/val TVA-ului (colectat/dedus) este de 397.331,37 Iei.
. Iasi a înregistrat in evidenta contabila respectiv:
-registrul jurnal pag. 1-30, jurnalul de cumpărări pag.31- 36 - Anexa la raport.
Declarațiile fiscale conform Legii 571/1993 - privind - Codul fiscal respectiv:
-Declarația" 100"- obligații la bugetul de stat;
-Declarația "300"- privind TVA-ul;
-Declarația "390"- privind achizițiile intracomunitare au fost depuse la AFP Iași in perioada 27.10._09 - Anexa la prezentul raport.
Situațiile financiare pentru perioada 01.04._09 au fost întocmite si înregistrate in contabilitatea . Iași, au fost depuse ulterior la AFP Iași de către expert contabil C. D. in baza Contractului de prestări - servicii încheiat cu societatea prin numitul P. R. care era administrator si asociat la . Bacău .Expertul contabil C. D. a predat evidenta contabila primara însoțită de copii a evidentei contabile analitica si sintetica ținuta in sistem informatic .
Expertul contabil desemnat opiniază ca: - . Iași a înregistrat in evidenta contabila operațiunile comerciale făcute cu furnizorul . - Bulgaria conform celor 96 facturi indicate la fila 2 din rechizitoriu si aflate la Dosarul de urmărire penală - verificând cu fisele de evidenta contabila pentru perioada 01.04._09, pentru care a întocmit Tabelul nr.2 la prezentul raport.
Totodată expertul contabil desemnat a verificat înregistrările declarațiilor făcute de societate conform Legii 571/ 1993 - privind Codul fiscal - depuse ulterior la AFP Iași pentru perioada 01.04.2009 – 30 septembrie 2009 si Situațiile financiare aflate perioadei la 30.06.2009 si 31.12.2009.
De asemenea, expertul contabil a răspuns și celorlalte două obiective stabilite, concluzionând că urmare a înregistrărilor în evidența contabilă a operațiunilor desfășurate cu furnizorul de mărfuri intracomunitare . - Bulgaria si clientul . Bacău, - . Iași are înregistrat un TVA de plata la bugetul de stat in Ct.4423 la data de 30.09.2009 in suma de 343.146,90 lei - fisa pag.55 - Anexa la raport.
Expertul contabil desemnat opiniază ca . Iași datorează către bugetul de stat suma de 343.146,90 lei, - reprezentând TVA de plata pentru operațiunile comerciale desfășurate in perioada 01.04._09, care au fost înregistrate in evidenta contabila a societății si declarate - depuse ulterior in anul 2009 Ia AFP Iași.
Debitul reprezentând TVA de plata la 30.09.2009 înregistrat in evidența contabila Ct.4423 de către . Iași pentru operațiunile comerciale desfășurate in perioada 01.04._09 - este in suma de 343.146,90 lei - pag.55 - Anexa la prezentul raport.
Data exigibilității obligației de plata către bugetul de stat era 25 ale lunii următoare înregistrata ca obligație de plata data de la care expertul contabil desemnat a calculat până la zi accesorii - penalități in suma totala de 381.816,86 lei - conform Tabelului 9 din raport
Or, inclusiv prin răspunsurile date celorlalte obiective stabilite în cauză, expertul a concluzionat în mod categoric în sensul că prejudiciul cauzat bugetului de stat, în cuantum stabilit, este „urmarea înregistrărilor în evidența contabilă a operațiunilor desfășurate cu furnizorul de mărfuri intracomunitare . – Bulgaria.
P. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, la art. 9 alin. (1) din această lege s-a prevăzut că între actele ce constituie infracțiuni de evaziune fiscală sunt și “următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”:
“b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;”
Or, în raport de dispozițiile legale menționate, în raport de situația de fapt concretă ce rezultă din actele dosarului și în raport de concluziile expertului contabil, în mod just prima instanța a constatat că, în cauză, fapta pentru care este judecată inculpata nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, de esența infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 este ca omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate să fie totală, în sensul ca, până la momentul efectuării controlului de către organele competente ale statului, acesta fiind momentul epuizării infracțiunii, operațiunile comerciale să nu fi fost evidențiate în contabilitatea societății, iar contribuțiile fiscale aferente acestor operațiuni să nu fi fost calculate.
Deci, de esența infracțiunii de evaziune fiscală este săvârșirea acesteia cu intenție directă calificată prin scop, acela de a prejudicia bugetul general consolidat al statului prin sustragerea de la plata impozitelor și taxelor aferente; scopul nu poate fi considerat ca îndeplinit în situația în care inculpata întârzie înregistrarea documentelor, ceea ce conduce la nașterea obligației de plată atât a taxelor și impozitelor aferente acestor documente, cât și a accesoriilor, respectiv a majorărilor de întârziere.
Or, în cauza dedusă judecății, inculpata a procedat la înregistrarea documentelor justificative care constituie premisa trimiterii în judecată a inculpatei și în baza cărora s-au formulat prezentele acuzații penale, chiar dacă cu depășirea termenului stabilit de normele în materie, respectiv după controlul comisarilor din cadrul Gărzii Financiare și sesizarea A.N.A.F din data de 7.08.2009. Expertiza a relevat faptul că toate operațiunile au fost evidențiate în contabilitate, indicatorii financiari fiind depuși, chiar dacă cu întârziere.
Împrejurarea că inculpata nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxelor și impozitelor aferente acestor documente, cât și a accesoriilor, respectiv a majorărilor de întârziere, astfel cum au fost calculate de expertul contabil și care nu au fost contestate de nici una din părțile participante la proces, nu califică fapta acesteia drept infracțiunea de evaziune fiscală.
În ceea ce privește susținerile procurorului din motivele de apel, privitoare la caracterul fictiv al convenției dintre societatea administrata de către inculpata si contabilul societății . nume C. D. din București, care ar fi ținut evidența contabilă a societății în perioada 1.04.2009, privitoare la faptul ca înregistrarea operațiunilor intracomunitare de către inculpata nu corespunde cerințelor codului fiscal, aceasta neîndeplinind în fapt toate obligațiile de raportare prevăzute de art. 153, etc., este evident că acestea nu pot fi primite.
În primul rând aprecierea acestuia că documentele avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză sunt pro causa și că nu au relevanță fiscală, sunt aprecieri pur subiective care nu sunt susținute de nici o proba si care nu pot conduce, prin ele insele, la înlăturarea concluziilor științifice ale unei persoane ce deține competențele legale în a se pronunța cu privire la situația economico financiara a unei persoane juridice, concluzii stabilite pe baza probelor administrate in cauza.
Rezervele manifestate de către procuror față de autenticitatea documentelor prezentate sunt, de asemenea, aprecieri subiective, câta vreme acestea nu sunt susținute nici măcar de un început de dovada privind caracterul nereal al acestor înscrisuri, or procesul penal este guvernat de principiul aflării adevărului in realizarea căruia organele judiciare au obligația de administra toate probele necesare, si nu supoziții, aprecieri subiective. Astfel cum instanțele de judecata înlătură susținerile neconfirmate de probe ale uneia din părțile cauzei, tot astfel vor fi înlăturate si susținerile din motivele de apel, acestea reprezentând, in lipsa probelor care sa le sprijine, simple susțineri, simple aprecieri subiective.
De asemenea, având in vedere susținerile din motivele de apel privitoare la proba cu valoare științifica administrata in cauza, respectiv expertiza contabila, Curtea apreciază ca se impun precizări:
Potrivit art. 116 cod proc. pen., „când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penală ori instanța de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.”
P. expertiza contabila se înțelege misiunea data unui expert contabil de a controla registrele, conturile si actele justificative ale unui agent economic, cu scopul de a furniza parților interesate datele necesare sau de a procura justiției informațiile interesante pentru a se pronunța, în cunoștința de cauza, asupra unui proces sau a unei contestații de care a fost sesizata. Expertiza contabila se caracterizează prin următoarele trăsături: - are ca obiect cercetarea unor fapte sau situații de natura economico-financiara, gestionara si patrimoniala; - cuprinde în sfera sa de acțiune activitatea economica a unui agent economic pentru problemele si obiectivele stabilite de organul judiciar ori de persoana juridica care o solicita; - cercetează situațiile si împrejurările de fapt pe baza informațiilor furnizate de evidenta economica si a suporților ei materiali; - interpretează datele de evidenta si formulează opinii cu privire la problemele investigate pe baza legilor si actelor normative care reglementează domeniul de activitate respectiv; - elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute care servesc ca mijloc de proba pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de fundamentare a unei decizii de către persoana juridica care a solicitat efectuarea expertizei contabile. După destinația sa, expertiza contabila poate fi:- judiciara, dispusa de organele judiciare pentru soluționarea cauzelor aflate în faza anchetei, cercetare sau judecata: - extrajudiciara, solicitata de persoane fizice sau juridice interesate fără sa existe un dosar de ancheta, cercetare sau judecata.
Expertiza contabila judiciara este un mijloc de proba în justiție, o forma de cercetare si lămurire a unor fapte si împrejurări de natura economico-financiara indicate de organele judiciare în scopul soluționării litigiilor între persoane juridice, dintre acestea si persoane fizice, precum si a proceselor penale privind infracțiuni prin care au fost aduse pagube patrimoniului.
Expertiza contabila poate avea ca obiect fapte, împrejurări sau situații ce apar în activitatea economico-financiara si gestiunea unei unități patrimoniale pentru a căror soluționare este necesar sa se apeleze la un expert contabil. Expertiza contabila poate avea ca obiect de cercetare: - aspecte ale situației economico-financiare a patrimoniului si ale capacitații acestuia de a genera profit, așa cum rezulta din documentele primare si evidenta tehnico-operativa si contabila, cu scopul final de a stabili, în mod științific, corectitudinea sau incorectitudinea administrării patrimoniului, - analiza economico-financiare a activității unei unități patrimoniale cu scopul de a se determina comportamentul conducătorilor si a persoanelor din compartimentele funcționale si de producție, în raport cu atribuțiile lor de serviciu.
Expertiza contabilă în materie penala are loc atunci când justiția ar avea interesul de a verifica gestiunea administratorilor de rea-credință ai unor societăți comerciale. În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penala si instanța de judecata au obligația sa lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe. Proba este orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o si la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: 1) declarațiile: - învinuitului sau inculpatului; - parții vătămate; - parții civile; - parții responsabile civilmente; - martorilor; 2) înscrisurile; 3) înregistrările audio sau video; fotografiile; 4) mijloacele materiale de proba; 5) constatările tehnico-științifice; 6) constatările medico-legale; 7) expertizele.
Expertiza contabila în cauzele penale este utilizata ca mijloc de proba care servește, alături de alte mijloace de proba, la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o si la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru soluționarea cauzei. Toate aceste elemente pot constitui, în funcție de natura si condițiile specifice ale săvârșirii unei infracțiuni, obiective ale expertizei contabile.
Expertiza contabila poate fi dispusa ca proba pentru cunoașterea împrejurărilor necesare pentru soluționarea cauzei penale si în cazul infracțiunilor referitoare la evaziunea fiscala.
Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formate în urma examinării tuturor probelor administrate și conducându-se după conștiința lor.
Având in vedere criticile apelantului, in sensul ca instanța de fond și-a însușit raportul de expertiză, Curtea retine ca in literatura juridică s-a ridicat problema valorii probatorii a expertizei, având în vedere că în legătură cu aspectul supus expertizării s-a pronunțat un specialist, având cunoștințe ce depășesc pe cele ale organului judiciar.
In acest sens, in practica judiciară este unanim admis că instanța poate aprecia și admite concluziile expertizei când ele se impun prin temeiul științific, coroborarea cu celelalte mijloace de proba. Or, in cauza, este mai mult decât evidenta pertinența concluziilor raportului de expertiza contabila, fundamentate pe probele administrate si pe dispozițiile legale incidente, justețea acestor concluzii impunându-se prin argumentarea științifica care a stat la baza elaborării lucrării întocmite.
In cauza, instanța de fond a procedat, în acord cu dispoziții legale enunțate, coroborând concluziile expertizei cu aspectele relevate de celelalte probe, motivând, astfel, modul de soluționare a cauzei, in întregul sau, privind atât latura penala, cat si cea civila.
Adevărul ce trebuie aflat într-o cauză are un caracter obiectiv, anume concordanța dintre faptele petrecute în realitate și faptele reținute prin hotărâre judecătorească .
Cunoașterea faptelor și împrejurărilor cauzei se obține prin probele administrate în cursul procesului penal. Însă, în acest sens, instanța de judecată nu este obligată să administreze probele și mijloacele de probă prevăzute de lege, având facultatea de a alege, dintre toate mijloacele de probă, pe cel mai potrivit pentru împrejurarea pe care o are de dovedit .
Realizarea scopului procesului penal impune autorităților judiciare cunoașterea completă și exactă a faptelor cauzei și a identității făptuitorului. Aceasta obligație incumba tuturor organelor chemate sa conlucreze la realizarea acestui scop: organe de cercetare/urmărire penala, procuror si nu doar instanței de judecata, si, cu atât mai puțin inculpatului/făptuitorului, care, astfel cum este consacrat in prevederile art. 5 cod proc. pen., se bucura de prezumția de nevinovăție.
In aceasta ordine de idei, instanța de apel retine ca, in virtutea obligației enunțate, organele judiciare trebuie sa manifeste rol activ. Astfel, procurorul, in virtutea acestui rol, avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de expertiza, de a solicita administrarea de probe in vederea susținerii acuzării pe baza de probe. Lipsa acestora, conduce, inerent, la concluzia ca Ministerul Public si-a însușit concluziile din raportul de expertiza, in lipsa unor obiecțiuni la acestea si in lipsa solicitării administrării de contraprobe.
A susține in calea de atac netemeinica opțiunii instanței de fond cu privire la pertinenta rezultatului stabilit de un specialist, ce deține in mod evident cunoștințe de specialitate ce depășesc pe cele ale organului judiciar, in lipsa unor dovezi concrete pe care sa se sprijine afirmațiile făcute, încalcă principiile mai sus enunțate privind probațiunea in procesul penal.
În concluzie, față de toate cele reținute, rezultă neîndoielnic că instanța de judecată a respectat toate principiile ce reglementează desfășurarea procesului penal, efectuând o cercetare obiectivă și cu respectarea tuturor garanțiilor impuse de lege cu privire la stabilirea tuturor împrejurărilor legate de cauza dedusă judecății.
Principiul rolului activ în desfășurarea procesului penal obligă autoritățile judiciare să administreze probele pe care le cred necesare în afara cererilor formulate de părți, acționând pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, chiar dacă părțile sunt inactive.
Dând eficiență dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală referitoare la principiul liberei aprecieri a probelor, coroborându-le cu celelalte mijloace de probă administrate a apreciat, în mod just, ca situația de fapt si de drept pe care a reținut-o este constatarea care răspunde în mod obiectiv realității faptice.
Sarcina probațiunii (onus probandi) este obligația procesuala ce revine unui participant în procesul penal de a dovedi împrejurările care formează obiectul probațiunii.
Aceasta obligație revine, în principal, celui care afirma (actori incunbit probatio), adică, în procesul penal, subiecților procesuali care exercita acțiunea penala. Astfel, art. 65 alin. 1 C. proc.pen. prevede ca sarcina administrării probelor revine organului de urmărire penala si instanței de judecata.
În cazul în care s-au strâns probe despre existenta faptei si a vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze netemeinicia lor (cel ce invoca o alta împrejurare, este obligat la rândul lui, sa o dovedească – „reus in excipiendo fit actor”).
În lipsa probelor de vinovăție, învinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovăția sa (art. 66 alin.1C.proc.pen.).
Învinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte părți le revine dreptul (nu sarcina) de a dovedi împrejurările pe care le invoca.
În acest sens, art. 67 alin. 1 C. proc.pen. prevede ca, în cursul procesului penal, părțile pot propune probe si cere administrarea lor, deci inclusiv procurorul.
Obligația de descoperire si strângere a probelor se realizează, însa, si prin posibilitatea acordata învinuitului sau inculpatului si celorlalte parți, de a propune probe si a cere administrarea lor.
În cursul judecații, administrarea probelor se face de către instanța de judecata, în prezenta procurorului, a parților si aparitorilor, în condiții de oralitate, publicitate, nemijlocire si contradictorialitate.
Cu respectarea principiilor mai sus-menționate, instanța are obligația sa verifice toate probele strânse în cursul urmăririi penale, care au constituit temei pentru trimiterea în judecata si, în virtutea rolului ei activ, sa dispună, din oficiu, sau la cerere, administrarea oricăror alte probe noi, necesare aflării adevărului.
Legea prevede posibilitatea, pentru procuror si parți, de a propune probe noi, atât înainte de începerea cercetării judecătorești, cât si în cursul desfășurării acesteia (art. 320, 331, 339 C.pr.pen.), până în momentul epuizării probațiunii.
In alta ordine de idei, instanța de apel retine ca actul de sesizare a investit instanța doar cu privire la inculpata L. P. pentru savarsirea infracțiunii de evaziune fiscala, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 constând in aceea ca nu a înregistrat/ nu a evidențiat in evidenta contabila operațiunile comerciale constând în achiziții intracomunitare de materiale de construcții din Bulgaria. Or, câtă vreme s-a constatat in mod indubitabil pe baza expertizei contabile efectuate in cauza si a celorlalte probe administrate care susțin concluziile expertului, ca inculpata a procedat la efectuarea acestor înregistrări, chiar daca cu depășirea termenului prevăzut, este evident ca nu pot fi reținute alegațiile apelanților cu privire la neveridicitatea actelor pe baza cărora s-a concluzionat in acest sens, obiectul judecații limitându-se, potrivit art. 317 cod proc. pen., la fapta si persoana arătate in actul de sesizare, si cu privire la care, in mod just, prima instanța a concluzionat ca nu este o fapta prevăzuta de legea penala.
Instanța nu putea extinde obiectul cercetării judecătorești cu privire la alte fapte sau persoane, astfel cum se sugerează in motivele de apel, având in vedere criticile referitoare la aprecierea că documentele avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză sunt neconforme. Mai mult decât atât organul in sarcina căruia cade obligația de probațiune a acuzației ce o incumba unui inculpat nu a făcut nici o dovada cu privire la caracterul nereal/nelegala al acestor documente.
Concluzionând, instanța de apel constata ca, atât timp cat susținerile, rezervele si aprecierile subiective ale procurorului si, pe cale adiacenta ale parții civile apelante care, așa cum am precizat a preluat motivele de apel ale celui dintâi, nu sunt dovedite prin mijloace de proba, câta vreme concluziile raportului de expertiza contabila se impune prin justețea argumentelor științifice pe care le conține si care confirma realitatea faptica obiectiva, acestea sunt nefondate, astfel ca nu pot fi primite.
In ceea ce privește criticile aduse laturii civile a cauzei, având in vedere soluția pronunțata in latura penala a cauzei, pe cale de consecința, instanța de fond ținuta fiind de prevederile art. 346 alin. 4 cod proc. pen., potrivit cărora „instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b) ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) și j), precum și în caz de retragere a plângerii prealabile”, a făcut, in mod corespunzător, aplicarea acestor prevederi, lăsând nesoluționata latura civila.
Nesoluționarea laturii civile a cauzei nu echivalează cu respingerea pretențiilor civile solicitate de către partea civila sau cu nerecunoașterea acestora, ci doar faptul ca, având in vedere temeiul de drept in baza căruia instanța de fond a pronunțata achitarea inculpatului, nu are abilitatea procesuala de a soluționa acțiunea civila întrucât prejudiciul nu este urmarea unei fapte prevazute de legea penala. In consecința, neexistând posibilitatea exercitării acțiunii penale datorita intervenției impedimentului prevăzut in art. 10 lit. b, nici acțiunea civila nu poate fi rezolvata, lipsind cadrul legal in acest sens. In acest caz, cel interesat se poate adresa cu acțiune separata in fata instanței civile.
Rezulta deci ca partea civila care se considera prejudiciata in drepturile sale patrimoniale are deschisa exercitarea acțiunii civile . procesual.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, având in vedere situația de fapt reținuta si conținutul concret al infracțiunii deduse judecații in prezenta cauza, instanța de apel urmează sa constate legalitatea si temeinicia hotărârii apelate si, pe cale de consecința, in temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b cod proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile procurorului si al parții civile, menținând hotărârea apelata.
Văzând si dispozițiile art. 192 alin. 2 si 3 cod proc. pen., care reglementează modul de plata a cheltuielilor judiciare cuvenite statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă Agenția Națională de A. F. împotriva sentinței penale nr. 414 din 18.10.2012 pronunțate de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă pe partea civilă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.03.2013.
Președinte,Judecător,
I. E. CiobanuAncuța G. O. M.
Grefier,
V. M.
Red./Tehnored. C.I.E – 2 exemplare
20 martie 2013
Tribunalul Iași – A. N. T.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 132/2013. Curtea de Apel IAŞI | Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... → |
|---|
