Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 132/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 132/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 132/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-M. C.-M.
Judecător E. S.
Judecător D. A.
Grefier C. B.
La ordine pronunțarea asupra cauzei penale privind recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria V., împotriva sentinței penale nr. 1223/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._, având ca obiect tâlhărie (art.211 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. E..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 07.02.2013 când:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1223 din 07.11.2012, Judecătoria V. a dispus:
„Condamnă pe inculpatul R. C. M., fiul lui C. și M., născut la data de 08.10.1991 în V., cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în V., .. 12, județul V., C.N.P.–_, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal raportat la art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penal cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. c, al. 2, art. 76 lit. c Cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, fixat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate.
Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii de la 09.02.2012 la 10.02.2012.
Condamnă pe inculpatul B. V. E., minor la data săvârșirii faptei, fiul lui A. și G., născut la 20.08.1994 în V., cetățean român, studii - 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în V., ., ., județul V., în prezent arestat în altă cauză în Penitenciarul Iași, C.N.P.-_, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2 ind. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală cu aplicarea art. 99 al. 3, art. 109 Cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, fixat conform dispozițiilor art. 110 Cod penal, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate.
Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii de la 08.02.2012 la 09.02.2012.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală constată că partea vătămată T. A., domiciliată în V., ., ., ., județul V., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 lit. e Cod penal confiscă de la fiecare din cei doi inculpați suma de câte 200 lei.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă pe inculpatul B. V. E. la plata către stat a sumei de 800 lei și pe inculpatul R. C. M. la plata către stat a sumei de 300 lei - cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății. Suma de 500 lei-onorarii avocați din oficiu pentru inculpatul B. V. E. (în cursul urmăririi penale: avocat G. E. - deleg. nr. 197/08.02.2012-200 lei și la instanță: av. H. A. - deleg. nr. 804/15.06.2012-300 lei) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.”
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
„Inculpatul R. C. M. îl cunoștea pe partea vătămată T. A. și știa că acesta deține un telefon mobil performant, astfel că a conceput împreună cu inculpatul B. V. E. – vărul său, un plan pentru a sustrage telefonul vătămatului.
În seara de 29.12.2011, inculpatul R. C. M. l-a apelat pe telefonul mobil pe vătămatul T. A. și și-a dat întâlnire cu acesta în Parcul Tineretului din municipiul V., cei doi stând de vorbă aproximativ 2 ore. În acest interval, inculpatul R. C. M., când a găsit un moment să fie singur, l-a sunat pe inculpatul B. V. E. pentru a veni în zonă și a pune în aplicare planul convenit cu câteva ore înainte.
Ajuns în parc, în seara de 29.12.2011, în jurul orelor 22:30, inculpatul B. V. E. i-a observat pe inculpatul R. C. M. și pe vătămat când stăteau de vorbă, însă nu s-a apropiat. Conform înțelegerii, inculpatul R. C. M. s-a despărțit de vătămat, apoi l-a apelat pe mobil pentru ca acesta să scoată telefonul din buzunar. În timp ce avea telefonul la ureche, inculpatul B. V. E. s-a apropiat în fugă de vătămat, smulgându-i telefonul din mână, continuând astfel fuga până spre . zona Cartier.
A doua zi inculpații s-au deplasat cu trenul în municipiul Iași, unde au amanetat telefonul la o casă de amanet din apropierea Gării N. pentru 400 lei, bani pe care i-au cheltuit.
Din anchetă a rezultat că, imediat după săvârșirea faptei, inculpatul B. V. E. a introdus în telefonul Nokia E5 2 cartele Orange Pre-Pay, apelându-l pe inculpatul R. C. M. și pe prietena sa, martora I. S. M..
Prejudiciul cauzat părții vătămate T. A. a fost evaluat la 480 lei, nu a fost recuperat, însă acesta a precizat că nu are pretenții materiale de la inculpați, care îi sunt prieteni.
Situația de fapt reținută este confirmată de mijloacele de probă aflate la dosar: declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații martor I. S. M., proces-verbal de evaluare, fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
Vinovăția inculpaților B. V. E. și R. C. M. în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, niciuna din probele administrate nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect.
Instanța reține că, în cazul în care se constată că faptele săvârșite de inculpați aduc atinge valorilor sociale ocrotite de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, acest fapt implicit atrage aplicarea unor sancțiuni penale.
În temeiul art. 345 Cod procedură penală, având în vedere că faptele reținute există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urmează să dispună condamnarea acestora la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator, reduse ca urmare a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, iar în cazul inculpatului minor B. V. E. și ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 99 al. 3 și art. 109 Cod penal.
La individualizarea judiciară a fiecăreia din pedepsele ce urmează a fi aplicate celor doi inculpați, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de dispozițiile art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută se reduc cu o treime, de gradul de pericol social concret ridicat al faptei reținute raportat atât naturii infracțiunii cât și modalității concrete de săvârșire-în urma unui plan stabilit dinainte, în condițiile în care partea vătămată era chiar prietenul unuia dintre inculpați, de circumstanțele personale ale inculpaților care au avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl prezintă persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Față de conduita sinceră a inculpatului R. C. M. - student în prezent, care s-a prezentat la toate termenele la care a fost chemat, raportat vârstei de 21 de ani a acestuia, instanța va reține în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 al. 1 lit. c, al. 2 Cod și va da eficiență dispozițiilor art. 76 lit. c Cod penal, având în vedere și dispozițiile art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, coborând pedeapsa ce o va aplica acestuia în limitele permise de acest text de lege.
Cu privire la inculpatul minor B. V. E., arestat în altă cauză, instanța apreciază că reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 109 Cod penal și art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală permite o individualizare judiciară justă în raport cu gravitatea concretă a faptei, nefiind oportun a reține în favoarea sa și circumstanțe atenuante, urmând ca aspectele favorabile acestuia să fie avute în vedere la orientarea pedepsei ce îi va fi aplicată spre minimul permis de lege.
Instanța apreciază astfel că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul major R. C. M. și, respectiv, de 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul B. V. E.-minor la data săvârșirii faptei, sunt suficiente, proporționale și de natură a-i reeduca pe aceștia și de a-i determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.
Sub aspectul pedepsei accesorii, conform art. 71 alin.2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Potrivit art. 20 al Constituției, dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, în sensul stabilirii și aplicării dispozițiilor mai favorabile.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului face parte, alături de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din dreptul european convențional, iar potrivit hotărârii Hirst împotriva Marii Britanii, interzicerea unui drept fundamental nu poate avea loc de drept, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma unei aprecieri a instanței asupra îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia.
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, instanța reține că natura faptelor săvârșite și atitudinea inculpaților, duc la concluzia existenței unor nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care instanța va interzice exercițiul acestora.
Exercitarea dreptului prevăzut la art. 64 lit. c) Cod penal, respectiv acela de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-au folosit inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor reținute, nu va fi interzis având în vedere că aceștia nu s-au folosit la săvârșirea infracțiunilor în speță de o anumită funcție sau profesie.
Potrivit art. 71 al. 3 Cod penal, instanța, având în vedere că natura infracțiunilor săvârșite de inculpați nu afectează în nici un fel autoritatea părintească, nu le va interzice nici drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) Cod penal.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța apreciază că, raportat persoanelor inculpaților, gravității concrete a faptei comise și urmărilor produse, scopul pedepsei, așa cum este acesta prevăzut de legiuitor, poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora.
Este adevărat că inculpatul B. V. E. este arestat preventiv într-o altă cauză, însă acesta beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, iar acest aspect nu împiedică suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate în prezenta cauză atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal.
În consecință, față de circumstanțele reținute în privința celor doi inculpați, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecăruia și va fixa câte un termen de încercare conform art. 82 Cod penal și, respectiv art. 110 Cod penal pentru inculpatul minor, care se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate acestora pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale.
Având în vedere că inculpații au fost reținuți în cursul urmăririi penale, instanța va deduce din pedeapsa aplicată fiecăruia durata reținerii de la 09.02.2012 la 10.02.2012 în cazul inculpatului R. C. M. (dispusă prin ordonanța nr. 20/P/2011 din 09.02.2012 a P.. Mun. V.), și de la 08.02.2012 la 09.02.2012 în cazul inculpatului B. V. E. (dispusă prin ordonanța nr. 20/P/2011 din 08.02.2012 a P.. Mun. V.).
În latura civilă a cauzei, instanța constată că partea vătămată T. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În conformitate cu prevederile art. 118 lit. e Cod penal, având în vedere că inculpații au valorificat telefonul mobil sustras de la partea vătămată T. A. cu suma de 400 lei, bani pe care i-au cheltuit împreună și nu i-au dat acesteia, și față de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, se va dispune confiscarea de la fiecare din cei doi inculpați a câte unei sume de 200 lei.”
În termen legal, sentința penală a fost recurată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V., solicitând casarea acesteia, invocându-se motive de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații-intimați au fost legal citați fiind asistați/reprezentați de apărători desemnați din oficiu.
Curtea a analizat sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 6 alin. 1,2,3 Cod procedură penală, constatând următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului, inculpatul B. V. E. - minor la data săvârșirii faptei -, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2 indice 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 al. 3 Cod penal, iar inculpatul R. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2 indice 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în seara de 29.12.2011, inculpatul B. V. E., ajutat de inculpatul R. C. M., prin folosire de violențe, în loc public și pe timp de noapte, a sustras telefonul mobil Nokia E5 aparținând părții vătămate T. A..
Instanța de fond a evaluat și apreciat asupra probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucât, inculpații au solicitat aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, reținând vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care s-a dispus condamnarea lor.
Raportat la criticile invocate de procuror, constatând că situația de fapt și încadrarea juridică reținute de prima instanță sunt legale și temeinice, vinovăția inculpaților B. V. E. și R. C. M. în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În seara de 29.12.2011, inculpatul R. C. M. l-a apelat pe telefonul mobil pe vătămatul T. A. și și-a dat întâlnire cu acesta în Parcul Tineretului din municipiul V., cei doi stând de vorbă aproximativ 2 ore. În acest interval, inculpatul R. C. M., când a găsit un moment să fie singur, l-a sunat pe inculpatul B. V. E. pentru a veni în zonă și a pune în aplicare planul convenit cu câteva ore înainte.
Conform înțelegerii, inculpatul R. C. M. s-a despărțit de vătămat, apoi l-a apelat pe mobil pentru ca acesta să scoată telefonul din buzunar. În timp ce avea telefonul la ureche, inculpatul B. V. E. s-a apropiat în fugă de vătămat, smulgându-i telefonul din mână, continuând astfel fuga până spre . zona Cartier.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate fiecărui inculpat în parte, s-au analizat împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, modalitățile și gradul de participație al fiecărui inculpat, circumstanțele personale ale acestora, prin prisma criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal.
De asemenea, au fost evaluate și criteriile prevăzute de art. 52 Cod penal.
Instanța de recurs constată că pentru aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul R. C. M. și de 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul B. V. E., nu poate fi dispus beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei confirm art. 81 Cod penal, iar instanța de fond a dispus în mod nelegal aplicarea art. 81 Cod penal.
Sub acest aspect, criticile procurorului sunt întemeiate, urmează a fi admis recursul formulat și casată în parte, în latură penală, sentința penală recurată.
În rejudecare, urmează a fi înlăturate dispozițiile art. 81 Cod penal și aplicate fiecărui inculpat în parte disp. art. 86 ind. 1 Cod penal, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, cu stabilirea măsurilor obligatorii de supraveghere ce trebuie respectate de inculpați, conform art. 86 ind. 3,4 Cod penal.
Sentința penală recurată nu este afectată și de alte vicii, urmând a fi menținute celelalte dispoziții.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în recursul procurorului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 1223 din 07.11.2012 a Judecătoriei V., pe care o casează în parte în latura penală.
Rejudecând:
Înlătură din sentința penală recurată dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților B. V. E. și R. C. M..
În baza disp. art. 86 ind. 1 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ( trei) ani și 6 (șase) luni aplicată inculpatului R. C. M., pe o durată de 5 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare și a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului B. V. E. pe o durată de 4 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare.
În baza disp. art. 86 ind. 3 Cod penal stabilește pentru inculpații B. V. E. și R. C. M. următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă T. V.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Atenționează inculpații asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod procedură penală privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatului R. C. M. și inculpatului B. V. E., se suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare efectuate în recursul procurorului rămân în sarcina statului, incluzând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu de câte 300 lei pentru fiecare inculpat în parte, ce vor fi suportat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
D.-M. C.-MicuElena ScrimințiDan A.
Grefier,
C. B.
Red. E.S.
/tehnored. C.B.
2 ex. Februarie 2013
Judecătoria V.
Judecător L. C. S.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 131/2013. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 33/2013. Curtea... → |
|---|
