Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 133/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 133/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 133/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 133/2013

Ședința publică de la 07 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D.-M. C.-M.

Judecător E. S.

Judecător D. A.

Grefier C. B.

La ordine pronunțarea asupra cauzei penale privind recursurile formulate de inculpatul B. M., asiguratorul S.C. " C. R. B. de A. R. " S.R.L. și de partea civilă P. T. împotriva sentinței penale nr. 2202/24.07.2012 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. E..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 07.02.2013 când:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 2202 din 24.07.2012 a Judecătoriei Iași s-a dispus:

„Condamnă pe inculpatul B. M., fiul lui G. și O., născut la data de 14.06.1980 în loc.Telenești, Republica M., domiciliat în Republica, oraș Chișinău, ..3, ap.37, CNP_, cetățean moldovean, studii superiaore, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, la pedeapsa de 10(zece) luni închisoare (faptă comisă la data de 08.09.2008, în condiții de culpă concurentă).

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, aplică inculpatului B. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) din Codul penal.

În baza disp. art.81 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei 10(zece) luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, pe o durată de 2(doi) ani și 10(zece) luni ani care, conform disp. art.82 alin.1 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.

Atrage atenția inculpatului B. M. asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 din Codul penal.

În baza disp. art.71 alin.5 din Codul penal, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.

În baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, obligă pe S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., cu sediul în mun.București, Calea Văcărești nr.252-254, etaj III, Sector 4, prin reprezentanții săi legali, să plătească – pentru inculpatul B. M. – în numele și pentru asiguratorul de răspundere civilă Societatea Națională de Asigurări „Moldasig” – Republica M. (conform art.2 din Contractul cadru de mandat, depus la dosarul cauzei), părții civile P. T., fiul lui N. și Pachița, născut la data de 14.01.1963, domiciliat în ., jud.Iași, CNP_, suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, daune morale și respinge, ca fiind nefondate, restul pretențiilor solicitate de această parte civilă.

Constată că S.C. „Euroins Romania A. R.” S.A., cu sediul în com.Voluntari, . City Business Park nr.10, clădire 023, etaj 4, jud.I. și cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat „F. S.” Iași, ..60, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, nu are calitatea de asigurator de răspundere civilă în prezenta cauză penală.

Ia act că partea vătămată S. C. „P.. Dr. N. O.”, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza disp. art.26 din Ordinul C.S.A. nr.20/2008, cu referire la art.193 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., cu sediul în mun.București, Calea Văcărești nr.252-254, etaj III, Sector 4, prin reprezentanții săi legali, să plătească – pentru inculpatul B. M. – în numele și pentru asiguratorul de răspundere civilă Societatea națională de Asigurări „Moldasig” – Republica M. părții civile P. T., domiciliat în . nr.138, jud.Iași, CNP_, suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către acesta, respectiv, parte din onorariul apărătorului ales al părții civile, conform chitanței nr._ din 31.05.2011, emisă de Cabinet Avocat „S. Doinița” Iași și aflată la dosarul cauzei.

În baza disp. art.349 și art.191 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul B. M. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 800 lei.”

Pentru a dispune în sensul ce,or de mai sus, prima instanță a reținut următoarele:

„Inculpatul B. M. este cetățean al Republicii M. și posesor al permisului de conducere categoriile A,B,C,D,BE,CE și DE din anul 1999,, respectiv, 2005 și 2006, eliberat de autoritățile din Republica M.. Inculpatul are domiciliul în orașul Chișinău din Republica M. și se ocupă cu transportul persoanelor din țara de origine în state din Europa - activitate pe care în anul 2008 o realiza cu un microbuz marca Mercedes Sprinter, cu numărul de înmatriculare C-NE-866 (număr de înmatriculare din Republica M.), microbuz care tracta semiremorca marca „Limburg”, înmatriculată cu numărul MUN-3056.

La data de 08.09.2008, în jurul orelor 15,30, inculpatul conducea acest microbuz la care avea atașată o semiremorca marca Limburg (pentru transportul bagajelor), pe DN 28, dinspre municipiul Iași spre Vama A.. În microbuz se aflau 7 pasageri, era însoțit de șoferul de schimb și potrivit declarațiilor sale, remorca era încărcată la capacitate maximă cu bagaje.

În jurul orelor 15,40, microbuzul condus de către inculpat a ajuns pe raza comunei Tomești, jud. Iași. În același interval orar și pe același sector de drum, partea vătămată P. T. conducea o autoutilitară TV, cu numărul de înmatriculare_, fiind singur în autovehicul. În localitatea Tomești, în dreptul imobilului cu numărul 307, intenționând să se înscrie pe un drum lateral care presupunea ieșirea de pe drumul național prin viraj la stânga, partea vătămată P. Titit nu s-a apropiat de axul drumului pentru a face această manevră, ci mai întâi a lăsat să treacă mașinile care veneau din spatele său, rulând pentru scurt timp pe acostamentul din dreapta. Ulterior, partea vătămată a inițiat manevra de virare la stânga, în sensul că s-a apropiat de axul drumului și, după o oprire apreciată la 10 secunde, a început să efectueze virajul la stânga, fără a se asigura în prealabil. Abia după ce partea din față a autoutilitarei a depășit axul șoselei, partea vătămată P. T. a privit în oglinda retrovizoare, observând în spate, la o distanță apreciată la 80-100 metri, cum un microbuz se apropia în viteză, intrând pe contrasens, într-o mișcare „șerpuită”, cu intenția de a-l depăși. Partea vătămată nu a mai avut nici o reacție deoarece impactul s-a produs foarte repede.

Inculpatul B. M. a frânat energic, însă nu a mai putut evita impactul, microbuzul Mercedes pe care îl conducea livind autoutilitara în lateral - stânga, cu partea din față (mai mult dreapta - față) și, prin împingere, a proiectat-o în afara părții carosabile (pe dreapta sensului de mers Iași - Răducăneni). Microbuzul și-a păstrat traiectoria oblică spre stânga, oprindu-se dincolo de intersecția cu drumul secundar, pe partea dreaptă a sensului de mers Răducăneni - lași.

Din accident a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate P. T. care a suferit un „traumatism vertebral amielic cu tasare anterioara de corp vertebral C6 și hernie de disc posterioară C6 - C7, leziunile fiind produse în cadrul unui accident rutier prin mobilizarea în lovitură de „bici” a coloanei cervicale, după impactul mașinii pe care o conducea cu un alt vehicul, leziuni ce pot data din 08.09.2008 și necesită 80-85 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp în care se include și recuperarea funcțională, dacă nu survin complicații, cu incapacitate de muncă pe această perioadă”, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală (pe bază de acte medicale) nr.6378/OF din 06.01.2009, întocmit de I.M.L. Iași și aflat la filele 38-39, dosar urmărire penală. Partea vătămată P. T. a fost internat la S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, în perioada 08-17.09.2008.

Cu prilejul cercetării locului accidentului s-au constatat următoarele:

- locul producerii evenimentului rutier: în localitatea Tomești, județul Iași, pe un sector de drum în linie dreaptă;

- circulația se desfășura în condiții meteo bune (timp frumos, cer senin, vizibilitate foarte bună);

- pentru fiecare sens de mers există o singură bandă de circulație; benzile erau despărțite prin marcaj longitudinal discontinuu și delimitate de acostament în lățime de 1,20 metri;

- pe sensul de mers Răducăneni - Iași, din dreptul roții dreapta față a microbuzului Mercedes înspre înapoi, pe o distanță de 23 metri au fost identificate obiecte căzute din autoutilitara TV dar și fragmente din material plastic/cioburi provenind de la cele două vehicule;

- autoutilitara TV a fost găsită în afara părții carosabile (sensul Iași - Răducăneni), orientată oblic fată de axul DN 28;

- au fost identificate urme de frânare pe sensul de mers al microbuzului Mercedes orientate spre sensul opus după cum urmează:

- primele două urme paralele, în lungime de 16,50 metri fiecare, încep de pe sensul Iași - Răducăneni, au o traiectorie oblică spre stânga, iar cea din stânga se termină pe sensul opus;

- următoarele două urme paralele sunt în lungime de 24 metri (cea din stânga) și 31 metri (cea din dreapta), au o traiectorie oblică pe contrasens; cea din stânga se termină la marginea acostamentului. In dreptul acestor urme se realizează accesul spre/de pe drumul lateral.

- între cele două perechi de urme s-a măsurat o distanță de 14 metri. În cursul urmăriri penale s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice din care să rezulte dinamica producerii accidentului rutier și culpa celor doi șoferi în producerea acestuia. Din raportul de expertiză nr.45/2.03.2010 întocmit de I N E C - Laboratorul Interjudețean Iași și aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă faptul că dinamica de producere a accidentului este cea descrisă anterior, că viteza microbuzului Mercedes condus de către inculpat, anterior impactului, a fost de 113 km/h, că viteza microbuzului Mercedes în momentul impactului cu autoutilitara condusă de partea vătămată a fost de 100 km/h, că viteza microbuzului, de evitabilitate a accidentului era de 60 km/h, că impactul dintre cele două vehicule s-a produs pe sensul de mers Răducăneni – Iași, la o distanță de aproximativ 3 metri față de marginea carosabilului și la 16,5 metri față de incipiența primei urme de frânare și că la producerea accidentului a concurat și culpa părții vătămate P. Titit, care trebuia să respecte regulile de prioritate și prealabila asigurare la schimbarea direcției de mers.

La raportul de expertiză, inculpatul a depus prin apărător, în cursul urmăririi penale, 5 obiecțiuni. Prin ordonanța procurorului din 20.07.2010 s-au admis în parte obiecțiunile, în sensul că s-a cerut expertului să precizeze în ce mod încărcătura ansamblului de vehicule condus de învinuit influența calculul vitezelor menționate mai sus (s-a avut în vedere în supliment, greutatea minimă și greutatea maximă). De asemenea s-a solicitat a se reface calculul vitezelor excluzând din relația inițială distanța de 14 metri dintre cele două perechi de urme de frânare .

În suplimentul de expertiză aflat la filele 85-87 dosar urmărire penală, expertul a refăcut calculele conform datelor furnizate rezultând:

- din probatoriul administrat și rămas nemodificat în cursul cercetării judecătorești, nu s-a putut stabili masa ansamblului format din microbuz, remorcă și bagaje, astfel încât expertul a ales o valoare probabilă, între masa ansamblului gol și cea maimă admisibilă a întregului ansamblu, adică între 3380 kg și 5500 kg, efectuând calculele pentru prima variantă și pentru cea de-a doua, rezultând că: pentru prima variantă: viteza de deplasare inițială a microbuzului – 118 km/h, peste limita legală; viteza de impact – 105 km/h, peste limita legală; viteza la care se putea evita accidentul – 62 km/h, tot peste limita legală, ceea ce înseamnă că la o viteză sub limita legală a microbuzului, impactul nu s-ar fi produs, vehiculul putând fi imobilizat prin frânare;

- pentru a doua variantă: viteza de deplasare inițială a microbuzului – 111 km/h, peste limita legală; viteza de impact – 98 km/h, peste limita legală; viteza la care se putea evita accidentul – 59 km/h, tot peste limita legală, ceea ce înseamnă că la o viteză sub limita legală a microbuzului, impactul nu s-ar fi produs, vehiculul putând fi imobilizat prin frânare; expertul a mai concluzionat faptul că, admițând ipoteza că microbuzul a parcurs o distanță de 14 metri fără frânare, viteza de deplasare a acestuia a fost de 104 km/h, viteza de impact de 89 km/h și viteza de evitabilitate - 56,4 km/h .

În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus inițial refacerea expertizei, pentru a se preciza cu exactitate locul de impact dintre cele două vehicule, raportat la incipiența primei urme de frânare și la fotografiile judiciare efectuate la locul accidentului, având în vedere faptul că, la porțiune de unde urmele de frânare lipsesc, dar în care s-a stabilit că s-a produs impactul dintre cele două vehicule, lipsesc și cioburile, expertiză la care instanța a renunțat, față de precizările făcute de către expertul criminalist, aflate la fila 238, dosar instanță, considerate ca fiind pe deplin lămuritoare, nemaifiind astfel necesară refacerea expertizei. Astfel, expertul a precizat faptul că lipsa cioburilor de la locul de impact inițial dintre cele două vehicule are două explicații, și anume: în momentul frânării, în mod firesc,, orice autovehicul de înclină în față exercitând o forță suplimentară de apăsare asupra roților de pe puntea față. În momentul impactului, această înclinare a dispărut, apăsarea suplimentară fiind descărcată pe autovehiculul impactat (cel condus de partea vătămată), fapt ce explică dispariția sau estomparea urmelor de frânare produse de microbuz, pe o distanță de 14 metri. Cele două vehicule s-au deplasat ca un tot unitar pe porțiunea de 14 metri, fapt pentru care o mare de cioburi au fost reținute între ele. După consumarea unei părți din energia cinetică a vehiculului impactor (microbuzul), autovehiculul impactat s-a desprins și, odată cu el, au fost expulzate în lateral și cioburile rezultate. O altă explicație a lipsei cioburilor din zona unde nu sunt imprimate urme de frânare constă în aceea că în zona accidentului nu a fost izolată circulație și nu a fost oprită imediat după accident, fapt ce a putut duce la o viciere a poziționării cioburilor în porțiune de unde urmele de frânare lipsesc.

În cursul urmăririi penale, în declarația olografă din 08.09.2008, inculpatul B. M. a arătat că: „pe raza localității Tomești circulam cu o viteză de aproximativ 60 km/h . În fața mea, în aceeași direcție mai circula un autoturism de culoare albă. Acesta avea semnalizarea stânga în funcțiune, a oprit în dreptul intersecției cu o stradă secundară din stânga și a acordat prioritate vehiculelor care circulau din sens opus, timp în care eu am frânat; după ce autoturismul de culoare albă (...) a virat la stânga, eu am accelerat. In acest timp o dubă de culoare verde care era oprită pe partea dreapta, fără să semnalizeze, s-a pus în mișcare cu viraj la stânga către drumul lateral. Acea dubă mi-a ieșit în față la aproximativ 4-5 metri și cu toate că am frânat energic, am intrat în coliziune cu partea din față dreapta a microbuzului, în partea stângă a dubei de culoare verde, totodată am virat stânga intrând pe contrasens. Am oprit microbuzul cu remorcă pe acostamentul din stânga drumului (...) ,,

În declarația consemnată de organul de cercetare penală la data de 4.03.2009, inculpatul a arătat că: „Circulam cu o viteză de aproximativ 50-60 km/h când la un moment dat, un autoturism Dacia care circula în fața mea a semnalizat stânga și a încetinit, intenționând să vireze stânga pe un drum lateral. Am încetinit și eu iar după ce Dacia a făcut stânga ,eu mi-am continuat deplasarea și am început să accelerez(...)In dreptul intersecției în care Dacia a virat stânga se afla și acea dubită (...) la circa trei metri de intersecție" . Poziția dubitei a fost descrisă astfel: în staționare, pe partea dreaptă cu roțile din dreapta pe acostament iar cele din stânga, pe carosabil. „Eu am văzut Dacia că virează la stânga de la o distanță de 500 metri. Observasem Dacia și dubita de la circa 300 metri față de intersecție. După ce Dacia a virat eu am accelerat și când am ajuns la circa 3 metri față de dubită, aceasta s-a pus în mișcare și a virat stânga cu intenția de a intra pe acel drum lateral(...) Nu am văzut să fi semnalizat . In momentul în care am văzut că dubita a intrat pe șosea, eu am frânat energic și am virat stânga . Înainte de a ajunge la dubită eu semnalizasem stânga și mă angajasem deja în depășirea acesteia.”

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost interogat la termenul de judecată din data de 19.04.2011, în prezența apărătorului său ales, ocazie cu care a declarat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului rutier, că circula cu viteză de aproximativ 50-60 km/h la momentul impactului, că se afla în depășirea regulamentară autoutilitarei condusă de partea vătămată în momentul în care aceasta a virat la stânga, fără să se asigure și fără să semnalizeze și că a frânat de două ori înainte de impact, prima dată în momentul în care se afla la o distanță de 10 metri de un autoturism marca „Dacia”, ce rula înaintea sa și, ulterior, în momentul impactului.

În apărarea sa, inculpatul a solicitata audierea martorilor din lucrări și efectuarea unei expertize tehnice auto, care să stabilească viteza de deplasare a microbuzului la momentul producerii accidentului, probă respinsă de către instanță, ca nefiind utilă în soluționarea cauzei, față de expertiza criminalistică menționată anterior și care a răspuns la această solicitare.

Instanța a dispus audierea martorilor din lucrări. Astfel, martorul Frânea A., pasager în microbuz, a declarat că viteza de deplasare a acestuia era de 50-60 km/h, că rula în spatele unui autoturism marca „Dacia”, care a frânat ușor și a virat stânga, intrând pe un drum lateral, inculpatul frânând și el și continuându-și drumul, moment în care autoutilitara condusă de partea vătămată P. T., care staționa pe partea dreaptă a drumului, pe carosabil, fără a semnaliza și fără a se asigura, a virat brusc stânga, în acest mod producându-se impactul dintre cele două vehicule. Martorul a mai precizat că microbuzul era plin cu pasageri, iar remorca era plină cu bagaje, la capacitate maximă. În același sens a fost și declarația martorului J. Igor.

Martora Î. G., pasageră în autoturismul marca „Dacia”, a declarat faptul că microbuzul condus de către inculpat cu viteză mare a depășit, pe linie continuă, mașina în care se afla martora și, în scurt timp, a avut loc impactul cu autoutilitara condusă de partea vătămată, care a virat stânga brusc, din mers.

Constată instanța faptul că declarațiile martorilor sunt contradictorii în ceea ce privește viteza cu care circula microbuzul condus de către inculpat, fapt normal, având în vedere percepția subiectivă a fiecărei persoane asupra acestei împrejurări, dar constată faptul că expertiza efectuată în dosar, cu suplimentul întocmit și cu precizările făcute de expert în cursul cercetării judecătorești, probă științifică și certă, este lămuritoare și corect efectuată. Reține astfel instanța că, în oricare dintre variantele susținute de către inculpat (remorcă încărcată la capacitate maximă cu bagaje sau nu, remorcă dotată cu sistem de frânare cu ABS), expertiza criminalistică a stabilit, dincolo de orice dubiu, faptul că, atât premergător impactului cât și la momentul acestuia, microbuzul condus de către inculpat circula cu o viteză de aproximativ 100 km/h (după distincțiile arătate anterior), viteză mult mai mare decât cea maximă admisă în localitate, de 50 km/h și că, dacă acesta ar fi circulat cu viteză legală, ar fi putut evita producerea accidentului. Mai rezultă faptul că, la producerea accidentului, a concurat și atitudinea părții vătămate, care a efectuat manevra de virare la stânga brusc, fără a se asigura, așa cum avea obligația să o facă.

Pentru aceste motive, instanța constată faptul că susținerile făcute de către inculpat, în sensul că circula cu viteză legală la momentul producerii accidentului, sunt nesincere, instanța înlăturându-le ca atare.

Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită, pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv:

- procesul - verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele fotografice (filele 5-16, dosar urmărire penală)

- declarația părții vătămate P. Titit (filele 36-37, dosar urmărire penală);

- raportul de constatare medico-legală (pe bază de acte medicale) nr.6378/OF din 06.01.2009, întocmit de I.M.L. Iași, concluziile acestuia fiind prezentate anterior, în mod detaliat (filele 38-39, dosar urmărire penală);

- declarațiile inculpatului B. M. (filele 43-46, dosar urmărire penală);

- declarațiile martorilor Frânea A., J. Igor și Î. G., audiați în ambele faze procesuale;

- raportul de expertiză criminalistică, suplimentul la acesta și precizările făcute de către expert, în faza de cercetare judecătorească (filele 64-70 și 85-87, dosar urmărire penală și 238, dosar instanță).

Instanța constată, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, în ambele faze procesuale, faptul că accidentul rutier din care a rezultat vătămarea a numitului P. Titit s-a produs din culpa concurentă a acestuia și a inculpatului B. M.. Astfel, partea vătămată P. Titit a încălcat disp. art.54 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, conform cărora: „Conducătorul unui vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers (...) sau de virare spre dreapta ori spre stânga (...) este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să pună în pericol circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic” și pe cele prev. de art.116 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, republicată, conform cărora: „Intenția conducătorilor de autovehicule (...) de a schimba direcția de mers,(....) de a vira spre dreapta sau spre stânga (...) se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 metri în localități (...) înainte de începerea manevrelor”, iar inculpatul B. M. a încălcat disp. art. 48 și art. 49 alin. l din O.U.G. nr.195/2002, republicată, conform cărora: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Limita de viteză în localități este de 50 km/h”.

Constată astfel instanța că în sarcina că atât în sarcina inculpatului, cât și a părții vătămate se rețin atitudini neconforme cu regulile de circulație pe drumurile publice prin care să fi declanșat stări de pericol, așa cum s-a arătat anterior, culpa fiecăruia fiind de 50% la producerea accidentului rutier.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești rezultă, pe deplin, vinovăția inculpatului B. M., așa cum s-a arătat anterior.

În drept,

Fapta inculpatului B. M. care, la data de 08.09.2008, în timp ce conducea microbuzul marca „Mercedes Sprinter”, cu numărul de înmatriculare C-NE-866 (număr de înmatriculare din Republica M.), pe DN 28, din direcția Iași – Huși, pe raza localității Tomești din județul Iași, în condițiile în care nu a respectat regimul legal de viteză, a provocat – în condiții de culpă concurentă cu partea vătămată – un accident rutier, soldat cu accidentarea părții vătămate P. T., persoană care a suferit leziuni ce au necesitat 80-85 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, instanța reținând culpa concurentă a inculpatului și a părții vătămate în producerea accidentului rutier.

Pentru infracțiunea săvârșite, inculpatul B. M. va fi pedepsit.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art.72 din Codul penal, instanța va avea în vedere, cumulativ, dispozițiile art. 52 si art.72 Cod penal. Potrivit art. 52 Cod penal: “Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.”, iar potrivit art.72 Codul penal, la stabilirea si aplicarea pedepselor instanța va ține seama “de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”

În demersul de stabilire a cuantumul concret al pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța va ține seama de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 72 Cod penal.

Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptei comise de acesta, instanța va avea în vedere criterii precum modalitatea de săvârșire a faptei, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracțiunea le-a produs sau ar fi putut sa le producă, precum si la rezonanța pe care fapta a avut-o în rândul comunității din care infractorul face parte. Astfel, instanța, având în vedere – pe de o parte – gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv, prin nerespectarea de către inculpat a dispozițiilor legale privind viteza de deplasare în interiorul localităților, faptul că acesta a circulat cu o viteză mult mai mare decât maxim admisă, punând astfel în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, cu consecința producerii, în condiții de culpă concurentă cu victima, a unui accident rutier soldat cu lovirea numitului P. Titit, vătămarea suferită de partea vătămată fiind gravă, cu afectarea importantă a sănătății acesteia,), iar – pe de altă parte – având în vedere persoana inculpatului B. M., care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în cursul procesului penal, pretinzând că a condus microbuzul cu viteză legală și că, implicit, doar partea vătămată s-ar face vinovată de producerea accidentului, susțineri înlăturate de către instanță, pe baza probatoriului administrat în cauză, funcție de toate aceste criterii, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea dozată în mod corespunzător, dar orientată spre limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea comisă. Instanța nu va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante exemplificate de art.74 din Codul penal, având în vedere consecințele foarte grave ale accidentului rutier provocat de către acesta, modalitatea concretă de comitere a faptei, așa cum a fost descrisă anterior și conduita procesuală incorectă a inculpatului, chiar în condiții de culpă concurentă cu partea vătămată.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, va aplica inculpatului B. M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal. Astfel, instanța va interzice inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau într-o funcție electivă publică, luând în considerare gravitatea faptei săvârșite, cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicate, constatând existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală. Instanța apreciază că aplicarea acestei pedepse accesorii este proporțională cu scopul legitim urmărit, instrucția penală, în deplină concordanță cu prevederile art.3 din Protocolul 1 la CEDO și jurisprudența EDO, cauza Hirst c. Marii Britanii.

Apreciind că scopul pedepsei, conform disp.art.52 Cod penal și, implicit, reeducarea inculpatului, poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei, fiind întrunite condițiile prev. de disp.art.81 alin.1 din Codul penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, stabilind termenul de încercare conform art.82 alin.1 Cod penal.

Va învedera inculpatului B. M. disp.art.83 Cod penal privind faptul că, dacă în cursul termenului de încercare stabilit prin prezenta hotărâre, va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va dispune revocarea suspendării condiționate a executării prezentei pedepse.

Conform disp. art.71 alin.5 din Codul penal, va dispune suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat, respectiv pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că partea vătămată P. T., prin apărătorul său ales, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal solicitând inițial ca asiguratorul de răspundere civilă S.C. „B.C.R. Asigurări” S.A, prin reprezentanții săi legali, să-i plătească suma de 100.100 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 100 lei - daune materiale și suma de 100.000 lei - daune morale, solicitând introducerea în cauză a asiguratorului (filele 32-36, dosar instanță).

În dovedirea pretențiilor formulate, partea civilă a solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorului C. A., probe admise de către instanță. Constată instanța faptul că partea civilă nu a depus la dosarul cauzei actele solicitate, în dovedirea pretențiilor civile și că, la termenul de judecată din data de 12.06.2012, apărătorul ales al părții civile P. T. a declarat că renunță la audierea martorului C. A., instanța luând act de această renunțare.

În ceea ce privește asiguratorul de răspundere civilă, instanța constată următoarele:

La termenul de judecată din data de 01.11.2011, inculpatul a depus la dosarul cauzei, în copie, un proces-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, din care rezultă faptul că inculpatul a fost despăgubit pentru avariile provocate microbuzului de către S.C. „Euroins” S.A. și Cartea Internațională de A., valabilă din 21.08.2008 până la 20.09.2008, emisă pentru microbuzul marca „Mercedes Sprinter” cu numărul de înmatriculare C-NE-866, încheiată de societatea „Molasig” din Republica M.. Ulterior, la solicitarea instanței, au fost depuse de către apărătorul ales al S.C. „Euroins Romania A. R.” S.A. la dosarul cauzei, în copie, documentele ce au stat la baza acordării de despăgubiri către inculpat, pentru avariile provocate microbuzului în cadrul accidentului rutier (filele 1 – 26, vol.II, dosar instanță), din care rezultă că această societate avea încheiată poliță de asigurare pentru răspundere civilă cu partea vătămată P. Titiu, pentru autoutilitara cu numprul de înmatriculare_, valabilă în perioada 31.01.2008 – 30.01.2009. având în vedere faptul că accidentul rutier s-a produs și din culpa părții vătămate, așa cum s-a arătat anterior, această societate de asigurări a acordat despăgubiri inculpatului pentru avariile provocate microbuzului. Pentru toate aceste motive, instanța va constata faptul că că S.C. „Euroins Romania A. R.” S.A., prin reprezentanții săi legali, nu are calitatea de asigurator de răspundere civilă în prezenta cauză penală, în ceea ce îl privește pe inculpatul B. M., societatea având încheiată poliță de asigurare cu partea vătămată P. T..

În ceea ce privește societatea de asigurare „Moldasig” din Republica M., instanța constată faptul că, în România, corespondent al acestei societăți era, la momentul producerii accidentului, S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, motiv pentru care instanța constată calitatea acestei societăți de asigurator de răspundere civilă pentru daunele solicitate de partea civilă P. T., dispunând citarea sa în această calitate în cadrul procesului penal.

Constată instanța faptul că la dosar a fost depus, în copie, contractul cadru de mandat privind gestionarea și lichidarea daunelor în cadrul Sistemului Internațional „Carte V.”, contract încheiat între Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România și S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, în calitate de gestionar de daune (filele 58-69, vol.II, dosar instanță). Din analiza clauzelor contractuale, instanța constată că, în baza acestui contract, gestionarul de daune (în cauza de față, S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali), gestionează și lichidează dosarele de daună pentru care a primit mandat din partea B.A.A.R., în numele B.A.A.R. și în numele asiguratorului care a eliberat documentul de asigurare și că, pentru fiecare caz de daună gestionat și lichidat, gestionarul de daune este în drept să recupereze de la asiguratorul în numele căruia a prestat serviciul, sumele plătite cu titlu de despăgubire, cheltuielile pentru serviciile externe, precum și să încaseze o taxă de gestiune.

Gestionarul de daune reprezintă în instanță interesele societății care a încheiat polița de asigurare și are dreptul să solicite rambursarea cheltuielilor pentru gestionarea li lichidarea dosarelor de daună și/sau plata taxei de gestiune, numai după achitarea despăgubirilor către persoanele vătămate și/sau închiderea dosarului de daună și să nu condiționeze plata despăgubirilor către persoanele vătămate de plata în avans a unor sume de către asiguratorul a cărui răspundere este angajată.

Din coroborarea tuturor clauzelor contractuale instanța constată faptul că, în cauza de față, plata oricăror sume de bani, cu titlu de despăgubire, către partea civilă P. T. de către S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, se face din fondurile proprii ale acestei societăți, nu din cele ale societății de asigurare „Moldasig” din Republica M., recuperarea acestor sume urmând a se face ulterior, de către S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, în baza contractului de mandat încheiat cu B.A.A.R., astfel încât, în prezenta cauză penală, S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, ca și corespondent în România al societății de asigurare „Moldasig” din Republica M. (care are calitatea de asigurator de răspundere civilă) urmează a fi obligată în mod direct la plata despăgubirilor către partea civilă, în numele și pentru asiguratorul de răspundere civilă Societatea Națională de Asigurări „Moldasig” – Republica M..

Analizând probatoriile administrate în prezenta cauză penală, instanța constată faptul că părții civile P. T., urmare a accidentului rutier provocat de către inculpat, dar în condiții de culpă concurentă, în procent de 50%, i-au fost cauzate grave suferințe fizice și psihice, dar constată instanța că daunele solicitate de partea civilă sunt nejustificat de mari, tinzând a duce la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile. Astfel, în ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța constată că partea civilă nu a făcut, în nici un mod, a sumei solicitate, motiv pentru care nu va acorda suma de bani solicitată cu acest titlu de către partea civilă.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța constată faptul că, prin accidentul rutier cauzat, în condiții de culpă concurentă, părții civile P. Titit i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, inerente oricărui traumatism de natura celui suferit de partea civilă, fapt ce i-a schimbat modul obișnuit de viață, partea civilă având nevoie de un număr mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu incapacitate de muncă pe această perioadă, dar constată instanța că suma de bani solicitată cu acest titlu, respectiv 100.000 lei este excesivă. Pentru aceste considerente, instanța constată că suma de 15.000 lei – daune morale – reprezintă o justă reparație a prejudiciului moral suferit de partea civilă, la stabilirea acestei sume de bani instanța având în vedere și faptul că accidentul rutier s-a datorat și culpei părții civile, în proporție de 50%, așa cum s-a arătat anterior.

Raportat la toate considerentele expuse anterior, instanța constată că acțiunea civilă formulată de P. T. este fondată, dar în parte, existând dovada faptului că, prin fapta ilicită a inculpatului s-a cauzat părții civile un prejudiciu moral, așa cum s-a arătat anterior, sens în care, în baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, va obliga asiguratorul de răspundere civilă S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, să plătească – pentru inculpatul B. M. – în numele și pentru asiguratorul de răspundere civilă Societatea Națională de Asigurări „Moldasig” – Republica M. (conform art.2 din Contractul cadru de mandat, depus la dosarul cauzei), părții civile P. T., suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, daune morale și va respinge, ca fiind nefondate, restul pretențiilor solicitate de această parte civilă.

Instanța va lua act că partea vătămată S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.”, prin reprezentanții săi legali, nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

Având în vedere prevederile Ordinul 8/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, instanța va obliga pe asiguratorul de răspundere civilă S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, să plătească – pentru inculpatul B. M. – în numele și pentru asiguratorul de răspundere civilă Societatea națională de Asigurări „Moldasig” – Republica M. – părții civile P. T. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către acesta, respectiv parte din onorariul apărătorului ales al părții civile, conform chitanței nr._ din 31.05.2011, emisă de Cabinet Avocat „S. Doinița” Iași și aflată la dosarul cauzei.”

În termen legal, sentința penală a fost recurată, în latură penală și latură civilă, de:

1. inculpatul B. M. care a invocat nevinovăția sa în producerea accidentului, solicitând achitarea sa, cu reținerea culpei exclusive a părții civile în producerea accidentului, care a condus neglijent;

2. partea civilă P. T., care a invocat în motivele de recurs depuse în scris la dosar, critici vizând gradul de culpă al părții vătămate în producerea accidentului și cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri civile precum și neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate, potrivit chitanței aflată la dosar;

3. asiguratorul de răspundere civilă S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., care a invocat nelegalitatea sentinței pronunțată de prima instanță, în sensul greșitei aplicări a legii prin constatarea în fond a calității sale de asigurator și obligarea acesteia la plata daunelor, invocând și lipsa calității procesuale a S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L.

Părțile au fost legal citate fiind asistate/reprezentate de apărători aleși care le-au susținut criticile formulate, au depus concluzii, înscrisuri, în susținerea recursurilor.

Curtea a verificat legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, raportat la toate criticile formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 6 alin. 1,2,3 Cod procedură penală, constatând:

Inculpatul B. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, reținându-se, în esență, că inculpatul, la data de 08.09.2008, în timp ce conducea microbuzul marca „Mercedes Sprinter”, cu numărul de înmatriculare C-NE-866 (număr de înmatriculare din Republica M.), pe DN 28, din direcția Iași – Huși, pe raza localității Tomești din județul Iași, în condițiile în care nu a respectat regimul legal de viteză, a provocat – în condiții de culpă concurentă cu partea vătămată – un accident rutier, soldat cu accidentarea părții vătămate P. T., persoană care a suferit leziuni ce au necesitat 80-85 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu pe care l-a coroborat just cu probele administrate în cursul urmăririi penale, reținând fără dubiu vinovăția inculpatului B. M. în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă”, prev. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, reținându-se și culpa părții vătămate, constând în aceea că la data de 08.09.2008, în timp ce conducea microbuzul marca „Mercedes Sprinter”, cu numărul de înmatriculare C-NE-866 (număr de înmatriculare din Republica M.), pe DN 28, din direcția Iași – Huși, pe raza localității Tomești din județul Iași, în condițiile în care nu a respectat regimul legal de viteză, a provocat – în condiții de culpă concurentă cu partea vătămată – un accident rutier, soldat cu accidentarea părții vătămate P. T., persoană care a suferit leziuni ce au necesitat 80-85 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Sub aspectul criticilor recurenților ce au vizat latura penală a cauzei, reevaluând probele administrate, instanța de recurs constată că la data de 08.09.2008, inculpatul a condus microbuzul la care avea atașată o semiremorca marca Limburg (pentru transportul bagajelor), pe DN 28, dinspre municipiul Iași spre Vama A.; în microbuz se aflau 7 pasageri, și șoferul de schimb ; în jurul orelor 15,40, partea vătămată P. T. conducea o autoutilitară TV, în localitatea Tomești, iar în dreptul imobilului cu numărul 307, intenționând să se înscrie pe un drum lateral care presupunea ieșirea de pe drumul național prin viraj la stânga, partea vătămată P. Titit nu s-a apropiat de axul drumului pentru a face această manevră, ci mai întâi a lăsat să treacă mașinile care veneau din spatele său, rulând pentru scurt timp pe acostamentul din dreapta, apoi, a inițiat manevra de virare la stânga, fără a se asigura în prealabil. Microbuzul condus de inculpat a intrat pe contrasens, într-o mișcare „șerpuită”, cu intenția de a depăși autoturismul părții vătămate, însă, impactul s-a produs foarte repede.

Din raportul de expertiză criminalistică tehnică auto efectuată în cauză ( în cursul urmăririi penale și în cursul judecății) coroborat cu alte probe administrate ( declarația părții vătămate, declarația inculpatului, declarațiile martorilor ) a rezultat cert că atât premergător impactului cât și la momentul acestuia, microbuzul condus de către inculpat circula cu o viteză de aproximativ 100 km/h, viteză mult mai mare decât cea maximă admisă în localitate (50 km/h) și că, dacă acesta ar fi circulat cu viteză legală, ar fi putut evita producerea accidentului, iar la producerea accidentului, a concurat și atitudinea părții vătămate, care a efectuat manevra de virare la stânga brusc, fără a se asigura, așa cum avea obligația să o facă.

În ce privește gradul de proporționalitate al culpei ( inculpat și parte vătămată)reține instanța de fond probator – a rezultat culpa concurentă a părții vătămate P. T., care, a încălcat disp. art.54 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, conform cărora: „Conducătorul unui vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers (...) sau de virare spre dreapta ori spre stânga (...) este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să pună în pericol circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic” și pe cele prev. de art.116 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, republicată, conform cărora: „Intenția conducătorilor de autovehicule (...) de a schimba direcția de mers,(....) de a vira spre dreapta sau spre stânga (...) se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 metri în localități (...) înainte de începerea manevrelor”, iar inculpatul B. M. a încălcat disp. art. 48 și art. 49 alin. l din O.U.G. nr.195/2002, republicată, conform cărora: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Astfel, prin prisma argumentelor expuse, criticile formulate de inculpat și partea civilă, în latura penală sunt neîntemeiate.

Situația de fapt și încadrarea juridică reținute de instanța de fond, anume, fapta inculpatului B. M. care, la data de 08.09.2008, în timp ce conducea microbuzul marca „Mercedes Sprinter”, cu numărul de înmatriculare C-NE-866 (număr de înmatriculare din Republica M.), pe DN 28, din direcția Iași – Huși, pe raza localității Tomești din județul Iași, în condițiile în care nu a respectat regimul legal de viteză, a provocat – în condiții de culpă concurentă cu partea vătămată – un accident rutier, soldat cu accidentarea părții vătămate P. T., persoană care a suferit leziuni ce au necesitat 80-85 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, instanța reținând culpa concurentă a inculpatului și a părții vătămate în producerea accidentului rutier, sunt legale și temeinice.

În ce privește rezolvarea acțiunii civile a cauzei, reevaluând probatoriile și sub aspectul criticilor expuse, instanța de control judiciar a constatat că partea vătămată P. T., s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal solicitând inițial ca asiguratorul de răspundere civilă S.C. „B.C.R. Asigurări” S.A, prin reprezentanții săi legali, să-i plătească suma de 100.100 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 100 lei - daune materiale și suma de 100.000 lei - daune morale, solicitând introducerea în cauză a asiguratorului.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei, în copie, un proces-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, din care rezultă faptul că inculpatul a fost despăgubit pentru avariile provocate microbuzului de către S.C. „Euroins” S.A. și Cartea Internațională de A., valabilă din 21.08.2008 până la 20.09.2008, emisă pentru microbuzul marca „Mercedes Sprinter” cu numărul de înmatriculare C-NE-866, încheiată de societatea „Molasig” din Republica M.; ulterior, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, documentele ce au stat la baza acordării de despăgubiri către inculpat, pentru avariile provocate microbuzului în cadrul accidentului rutier, din care rezultă că această societate avea încheiată poliță de asigurare pentru răspundere civilă cu partea vătămată P. Titiu, pentru autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, valabilă în perioada 31.01.2008 – 30.01.2009. având în vedere faptul că accidentul rutier s-a produs și din culpa părții vătămate, așa cum s-a arătat anterior, această societate de asigurări a acordat despăgubiri inculpatului pentru avariile provocate microbuzului.

Referitor la criticile recurentei S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., instanța reține că aceasta are calitatea de asigurator de răspundere civilă pentru daunele solicitate de partea civilă P. T., față de contractul cadru de mandat privind gestionarea și lichidarea daunelor în cadrul Sistemului Internațional „Carte V.”, contract încheiat între Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România și S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, în calitate de gestionar de daune. Din analiza clauzelor contractuale, a rezultat că, în baza acestui contract, gestionarul de daune (în cauza de față, S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali), gestionează și lichidează dosarele de daună pentru care a primit mandat din partea B.A.A.R., în numele B.A.A.R. și în numele asiguratorului care a eliberat documentul de asigurare și că, pentru fiecare caz de daună gestionat și lichidat, gestionarul de daune este în drept să recupereze de la asiguratorul în numele căruia a prestat serviciul, sumele plătite cu titlu de despăgubire, cheltuielile pentru serviciile externe, precum și să încaseze o taxă de gestiune.

În consecință, plata oricăror sume de bani, cu titlu de despăgubire, către partea civilă P. T. de către S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, se face din fondurile proprii ale acestei societăți, nu din cele ale societății de asigurare „Moldasig” din Republica M., recuperarea acestor sume urmând a se face ulterior, de către S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, în baza contractului de mandat încheiat cu B.A.A.R., astfel încât, în prezenta cauză penală, S.C. „C. R. B. de A. R.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, ca și corespondent în România al societății de asigurare „Moldasig” din Republica M. (asigurator de răspundere civilă)

în ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța constată că partea civilă nu a făcut dovada, în nici un mod, a sumei solicitate, astfel că, în mod corect nu s-a acordat suma de bani solicitată cu acest titlu de către partea civilă.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, în condiții de culpă concurentă, părții civile P. Titit i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, fapt ce i-a schimbat modul obișnuit de viață, partea civilă având nevoie de un număr mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu incapacitate de muncă pe această perioadă, însă, suma de bani solicitată cu acest titlu, respectiv 100.000 lei este excesivă; iar suma de 15.000 lei – daune morale – reprezintă o justă reparație a prejudiciului moral suferit de partea civilă, având în vedere și faptul că accidentul rutier s-a datorat și culpei părții civile, în proporție de 50%.

Prin prisma tuturor argumentelor expuse, verificând sentința penală recurată, instanța de recurs constată legalitatea și temeinicia acesteia, neexistând vicii pentru a fi casată, criticile recurenților nefiind întemeiate.

În conformitate cu disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respinse recursurile formulate de inculpatul B. M., partea civilă P. T. și S.C. " C. R. B. de A. R." S.R.L.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, urmează a fi obligați recurenții, în parte, la cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul B. M., partea civilă P. T. și S.C. " C. R. B. de A. R." S.R.L, împotriva sentinței penale nr. 2202 din 24.07.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 300 lei fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07. 02.2013.

Președinte,Judecător,Judecător,

D.-M. C.-MicuElena ScrimințiDan A.

Grefier,

C. B.

Red. E.S.

/tehnored. C.B.

2 ex. 12 Februarie 2013

Judecătoria Iași

Judecător C. A.

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 141/2013. Curtea de Apel IAŞI		Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 353/2013. Curtea... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 133/2013. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 133/2013. Curtea de Apel IAŞI