Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 14/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 14/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ NR.14/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: E. S.
Judecător: C.-G. T.
Grefier: L. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași
- a fost reprezentat prin procuror: C. I.
Componența completului de judecată cu indicativul R3 a fost stabilită prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de A. Iași nr.2 din data de 17 ianuarie 2014.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr. 451/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, având ca obiect - infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul M. N., personal, asistat de avocat C. L., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența inculpatului, că Baroul Iași a înaintat la dosarul cauzei delegația apărătorului desemnat din oficiu, precum și faptul că dosarul se află la primul termen de judecată.
În baza dispozițiilor art.9 din Legea nr.255/2013, instanța califică cererea de recurs declarată de inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr. 451/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, ca fiind cerere de apel.
Totodată, instanța pune în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 în infracțiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337 din Noul Cod penal.
Avocat C. L., pentru inculpat, arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că se impune schimbarea încadrării juridice, solicitând instanței să aibă în vedere că inculpatul, la instanța de fond, a beneficiat de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală, procedură simplificată pe care Noul Cod de procedură penală o reia într-o nouă numerotare.
Interpelat, inculpatul M. N. învederează instanței că își menține apelul declarat, că nu dorește să dea declarație în cauză și că își menține aceeași poziție procesuală de la instanța de fond, în sensul recunoașterii faptei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Avocat C. L., pentru inculpat, solicită admiterea apelului, apreciind că sentința penală pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, raportat la dispozițiile art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală și la dispozițiile art.73, 74, 76 alin.1 lit.d din Codul penal din 1968. Consideră că deși inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, solicitând aplicarea disp. art.320 ind.1 Cod procedură penală, la individualizarea pedepsei aplicate, instanța nu a dat eficiență acestor dispoziții, în sensul că nu a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege și nici nu a beneficiat de efectele circumstanțelor atenuante și ale circumstanțelor personale, deși acesta este o persoană bine integrată în societate și un bun familist.
În concluzie, solicită admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că sentința penală pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Este adevărat că inculpatul s-a prevalat la instanța de fond de dispozițiile prev. de art.320 ind.1 Cod procedură penală, însă consideră că instanța de fond în mod corect a stabilit pedeapsa, aceasta fiind redusă cu o treime. Pe noua încadrare juridică, din punctul său de vedere este doar o renumerotare.
Inculpatul M. N., în ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptei și solicită aplicarea unei pedepse mai mici.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
C. DE A.,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 451/25.11.2013 a Judecătoriei P., s-a hotărât:
„Condamnă inculpatul M. N., fiul lui M. si A., nascut la 6.12.1986, CNP_, domiciliat în M., jud.Iași, la pedeapsa de 1 (un) și 4 (patru) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, cu aplic. art.320 ind.1 Cod pr.pen.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod pen, pe durata și în condițiile prev.de art.71 Cod pen.
În tem.art.81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei, termenul de încercare fiind de 3 ani și 4 luni.
Atenționează inculpatul asupra disp.art.83,85 Cod pen.
În tem.art.71 al.5 Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În tem.art.191 al.1 Cod pr.pen, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei, din care 321 lei-cheltuieli u.p. „
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 6.08.2013, orele 03,20, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul Volkswagen Golf cu nr._ care se deplasa pe ..
Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului și întrucât acesta prezenta halenă alcoolică, a fost supus alcooltestului, rezultatul fiind de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Această situație de fapt este consemnată în procesul verbal încheiat și este confirmată de martorilor N. V., S. M., F. C., care au declarat că inculpatul a fost oprit în timp ce conducea autoturismul pe porțiunea de drum menționată și fiind supus etilotestului, rezultatul a fost cel aflat în dovada de la dosar.
În aceste condiții, inculpatul a fost condus de organele de poliție la Spitalul munic.P. pentru a-i fi recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. însă așa cum rezultă din procesul verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică, acesta a refuzat să-i fie recoltate probe de sânge.
De asemenea, se reține că și medicul de gardă A. F. I. a confirmat acest refuz care însă nu a fost motivat prin afecțiuni medicale, așa cum inițial a susținut inculpatul.
Instanța reține că prin declarațiile sale inculpatul a recunoscut că după ce a consumat o cantitate de băuturi alcoolice, a condus autoturismul din localitatea Stolniceni P. până în municipiul P., la spital refuzând prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cursul judecății acesta a și-a recunoscut vinovăția în condițiile art.320 ind.1 Cod pr.pen.
Conform art.88 al.6 din OUG 195/2002, persoana care conduce un autovehicul, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Cum în cauză s-a făcut dovada că inculpatul prezenta o concentrație de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat și singura metodă practicată în vederea stabilirii alcoolemiei este recoltarea probelor biologice, acesta, ca persoană care a condus un autovehicul, avea obligația legală de a se supune acestor dispoziții imperative. Textul de lege nu prezintă derogări sau excepții, legiuitorul urmărind astfel, a generaliza aceasta obligație, în vederea stabilirii cu exactitate a valorii alcoolemiei și implicit, a vinovației conducătorului auto, valoarea alcoolemiei delimitând conduita contravențională de cea penală.
Față de acestea, coroborând probatoriul reținut cu declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției în condițiile art.320 ind.1 Cod pr.pen, instanța apreciază dovedită vinovăția inculpatului care a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, în condițiile constatării unei concentrații de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, urmând a dispune condamnarea sa la pedeapsa de 1 (un) și 4 (patru) luni închisoare, privind săvârșirea infracțiunii prev.de art. 87 al.5 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei instanța retine că inculpatul nu are antecedente penale, este inserat în societate, are familie și a avut o poziție sinceră în cursul judecății, recunoscându-și vinovăția și beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conf.art.320 ind.1 Cod pr.pen, dar și aceea că prezintă multiple antecedente contravenționale anterioare în materie rutieră.
Urmează a-i interzice acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza aIIa și b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal (vezi cauza S. și P. împotriva României).
Pentru considerentele sus-menționate, apreciind că scopul pedepsei poate fi îndeplinit și fără privare de libertate, în temeiul disp. art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 3 ani și 4 luni.
Se va atenționa inculpatul asupra disp. art.83, 85 Cod penal privind revocarea și,respectiv,anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În tem. art. 71 al. 5 Cod penal urmează a suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Văzând și disp. art. 191 al.1 Cod pr. pen,”
În termen legal, inculpatul M. N. a apelat sentința penală sus-menționată, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului aplicat.
Inculpatul a fost prezent în instanță și a fost asistat de avocat din oficiu.
C. a examinat sentința penală apelată în temeiul dispozițiilor art.417 din Noul Cod de procedură penală raportat la temeiurile invocate de inculpatul-apelant, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept constatând:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul M. N. privind săvârșirea infracțiunii prev. art. 87 al.5 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 6.08.2013, în jurul orelor 03,20, inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliție în timp ce conducea autoturismul Volkswagen Golf cu nr._ pe .. Supus alcooltestului de organele de poliție, rezultatul a fost de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior inculpatul a fost condus la Spitalul munic. P. în scopul recoltării probelor de sânge în scopul stabilirii alcoolemiei, acesta însă refuzând să-i fie recoltate probe de sânge.
Instanța de fond a evaluat probele administrate în cursul urmăririi penale, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat judecarea în conformitate cu dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală și a reținut, fără dubiu, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, constând în aceea că a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, în condițiile constatării unei concentrații de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Instanța de apel a pus în discuția părților incidența dispozițiilor art.5 din Noul Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile, respectiv: „(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”.
Codul penal din 1968 prevede o pedeapsă cuprinsă între limitele de 2-7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, iar Noul Cod penal prevede că pentru infracțiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337, o pedeapsă cuprinsă între limitele 1-5 ani închisoare.
Reanalizând probele sub aspectul situației de fapt și încadrările juridice reținute de prima instanță, anume: proces verbal de constatare, rezultatul probei alcooltest, cazier auto, declarațiile martorilor N. V., S. M., M. G., F. C., A. F. I., declarațiile inculpatului, instanța de apel reține că la data de 6.08.2013, orele 03,20, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul Volkswagen Golf cu nr._ care se deplasa pe ., condus de inculpatul M. N. care prezenta halenă alcoolică, a fost supus alcooltestului, rezultatul fiind de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiții, inculpatul a fost condus de organele de poliție la Spitalul munic. P. pentru a-i fi recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. însă așa cum rezultă din procesul verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică, acesta a refuzat să-i fie recoltate probe de sânge.
Față de aceste aspecte, situația de fapt reținută și încadrarea juridică sunt legale și temeinice.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate (aspect de critică susținut de inculpat), C. a reevaluat probele administrate prin prisma criteriilor generale de individualizare, prev. de art.74 din Noul Cod penal, respectiv circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului reținând că, în favoarea acestuia nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art.75 din Noul Cod penal, pedeapsa aplicată a fost temeinic individualizată în cuantum și modalitatea de executare (fiind orientată spre minimul prevăzut de norma incriminatoare și aplicat beneficiul suspendării condiționate, a executării acesteia în condițiile art.81 Cod penal din 1968).
C. reține, însă, că raportat la limitele de pedeapsă sunt incidente dispozițiile art.5 din Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile și, în consecință, apelul inculpatului sub acest considerent este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art.421 pct.2 lit.a din Noul Cod de procedură penală, va fi admis apelul inculpatului M. N. și desființată, în parte, sentința penală apelată.
În rejudecare, se va dispune reducerea pedepsei aplicate inculpatului M. N. de la 1 an și 4 luni închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârșirea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337 din Noul Cod penal.
Vor fi menținute dispozițiile cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b din Noul Cod penal, anume interzicerea dreptului de dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat – drepturi ce vor fi interzise pe durata prev. de art.65 din Noul Cod penal, ce se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
Față de dispozițiile art.81 Cod penal din 1968, C. reține că sunt aplicabile dispozițiile art.15 din Legea nr.187/2012 în sensul că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului se va menține și după . Noului Cod de procedură penală.
Se vor înlătura dispozițiile prev. de art.71 alin.5 din Cod penal din 1968 privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, întrucât în determinarea legii penale mai favorabile, C. a apreciat asupra efectelor suspendării potrivit legilor succesive intervenite.
În consecință, identificându-se ca lege penală mai favorabilă în raport de pedeapsa principală – dispozițiile art.337 din Noul Cod penal - această lege va fi aplicată și față de pedeapsa accesorie.
Având în vedere și dispozițiile art.275 alin.3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului M. N. împotriva sent. pen. nr. 451/25.11.2013 a Judecătoriei P., pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 337 din Noul Cod Penal, cu aplic. art. 375 și art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală, cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal, de la 1 an și 4 luni închisoare la 8 luni închisoare.
Menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 alin. 1, lit. a și b din noul Cod penal, pe durata și condițiile prev. de art. 65 din noul Cod penal, ce se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
Potrivit disp. art. 15. din legea nr. 187/2012 menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu reducerea termenul de încercare de la 3 ani și 4 luni și 2 ani și 8 luni.
Înlătură dispozițiile prev. de art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1968 privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condi?ionate a executării pedepsei.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2014.
Președinte, Judecător,
E. S. C. G. T.
Grefier,
L. A.
Red.S.E.
Tehnored.A.L.
4 ex./21.02.2014
Judecătoria P.
Judecător: I. Ș.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 38/2014. Curtea de... → |
|---|
