Omorul calificat. Art.189 NCP. Sentința nr. 296/2015. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Sentința nr. 296/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 886/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR. 886

Ședința publică de la 16 Decembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte D. D.

Judecător G. S.

Grefier C.-M. Ș.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de condamnatul S. G., împotriva Sentinței penale nr. 296 din 24 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2015 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,

C. DE A.

Deliberând asupra apelului penal de față:

P. Sentința penală nr. 296 din 24.07.2012, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:

„În temeiul dispozițiilor art. 174- 175 litera i Cod penal cu aplicarea art. 37 litera a, art. 73 litera b Cod penal și 76 litera a Cod penal, condamnă pe inculpatul S. G., fiul lui G. și V., născut la data de 17.07.1976 în municipiul Iași, domiciliat în satul Horpaz, ., C.N.P._, cetățean român, cu studii primare, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. art. 174- 175 litera i Cod penal cu aplicarea art. 37 litera a, art. 73 litera b Cod penal și 76 litera a Cod penal.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, pe o durată de 10 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. 2 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate acordate inculpatului S. G. din executarea pedepsei de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 851/30.11.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia 126/30.10.2008 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 1013/20.03.2009 a Î.C.C.J. – Secția penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 183Cod penal, 192 alin. 2 Cod penal și 208-209 lit.a,g, Cod penal și contopește restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 753 de zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, stabilind pedeapsa rezultantă de 14 (paisprezece) ani de închisoare, pe care, în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. 1 Cod penal o sporește cu 2 ani .

Inculpatul S. G. va executa pedeapsa rezultantă principală de 16 (șaisprezece) ani de închisoare și pedeapsa complimentară de 10(zece) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală, art. 143 și 148 litera f Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului S. G. .

În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa principală de executat durata reținerii și arestării preventive, de la 06.09.2011 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil (în redactarea anterioară legii nr. 71/2011), admite în parte acțiunile civile formulate de H. R. A., domiciliat în satul Horpaz, . și H. C., domiciliată în satul și . .

Obligă inculpatul S. G. să plătească părții civile H. R. suma de 23.230. (douăzeci și trei de mii două sute treizeci )de lei cu titlul de despăgubiri civile, din care suma de_ de lei, daune morale și 3230 de lei, despăgubiri civile pentru prejudiciul material creat.

Obligă inculpatul S. G. la plata sumei de 50.000(cinci zeci de mii) de lei către partea civilă H. C., cu titlul de despăgubiri civile- daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 17 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil admite acțiunea civilă formulată pentru minora H. A.- E., născută la data de 11.01.2007, domiciliată în Iași, . nr. 41A,județul Iași, reprezentată legal de R. O. L., cu același domiciliu.

Obligă inculpatul S. G. să plătească părții civile H. A.- E. o prestație periodică lunară egală cu suma de 86, 1 lei, de la data de 5.09.2011 și până la majoratul minorei, cu dobândă legală de la data scadenței și până la plata efectivă a fiecărei prestații.

Obligă inculpatul S. G. să plătească părții civile minore H. A.- E. suma de 50.000 (cincizeci de mii ) de lei, cu titlul de daune morale.

În baza art. 357 aliniatul 2 litera e Cod procedură penală dispune restituirea către numitul AKPINAR SADETTIN, domiciliat în ., a două cuțite de bucătărie ridicate de la acesta la data de 5.09.2011, conform procesului-verbal din acea dată ( fila 41 din dosarul de u.p.).

În baza art. 357 aliniatul 2 litera e Cod procedură penală dispune restituirea către moștenitorii victimei H. C. R. a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, indisponibilizat conform procesului-verbal de conducere în teren din 07.09.2011.(fila 45 dos.de u.p.)

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul S. G. la plata sumei de 10.000 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 3076 de lei, din fondurile Ministerului Public, iar restul de 6924 de lei ,din fondurile Ministerului de Justiție. Suma de 6924 de lei include suma de 400 de lei plătită, conform art. 189 Cod procedură penală traducătorului autorizat Inan Haila (încheiere 16.01.2012), precum și suma de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu care va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de justiție către Baroul Iași .(delegație nr. 6625din 2012).”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„P. rechizitoriul emis la data de 01.11.2011 în dosarul penal nr. 1816/P/2011, P. de pe lângă Tribunalul Iași a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal .

Pentru a dispune trimiterea în judecată a inculpatului, P. de pe lângă Tribunalul Iași a reținut în fapt că, in seara zilei de 04.09.2011, orele 19⁵⁵, in timp ce se afla in zona Releu- Bucium din ., inculpatul S. G. a acționat violent asupra victimei H. C. R., căruia i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, in zona toracică, leziune care a condus imediat la decesul victimei .

La termenul de judecată din data de 28.11.2011, a fost audiat inculpatul S. G., care a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere și regret a faptei puse în sarcina sa prin actul de sesizare. În debutul declarației, inculpatul S. G. a arătat că recunoaște integral faptele puse în sarcina sa prin actul de sesizare așa cum au fost descrise de procuror și a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320 indice 1 Cod procedură penală. D. fiind faptul că pe parcursul audierii sale în condițiile art. 70 Cod procedură penală, inculpatul S. G. a descris o altă situație de fapt decât cea descrisă în rechizitoriu, invocând în favoarea sa o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei și o circumstanță atenuantă legală, Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 320 indice 1 aliniatul 7 Cod procedură penală a respins cererea inculpatului și procedat la efectuarea cercetării judecătorești.

În termenul legal prev. de art. 15 Cod procedură penală în cauză s-au constituit părți civile H. C., mama victimei H. C. R. și H. A., fratele victimei, solicitând obligarea inculpatului S. G. la plata sumelor ocazionate de înmormântarea și slujbele de pomenire organizate în memoria victimei, precum și unor daune morale.

Din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 17 Cod procedură penală, s-a pornit și s-a exercitat acțiunea civilă pentru minora H. A. E., născută la data de 19.01.2007, fiica victimei H. C. R. și a numitei R. O. L. . Dată fiind legătura de rudenie și interes dintre reprezentantul legal al minorei și inculpatul S. G. ,precum și faptul că un curator din familie nu putea fi desemnat, interesele minorei au fost apărate de un avocat desemnat din oficiu, conform art. 173 alin. 3 Cod procedură penală..

Inculpatul S. G., în exercitarea dreptului la apărare, personal, precum și prin apărătorul său ales, a solicitat instanței încuviințarea administrării probei cu înscrisuri pentru dovedirea circumstanțelor sale personale, precum și audierea nemijlocită a martorilor ce au fost audiați și în cursul urmării penale de către procuror.

Părțile civile H. R. A. și H. C., pentru dovedirea pretențiilor civile formulate, au solicitat instanței administrarea probei testimoniale, precum și a probei cu înscrisuri.

Instanța, deliberând asupra cererilor formulate, le-a încuviințat, considerând probele pertinente, concludente și utile pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Au fost audiați martorii Akpinar Sadetin, S. F., M. C., M. M., Fânu C., U. F., C. M. D., O. I. A., Rîșniceru C., N. C., Ț. M. și C. M., declarațiile lor fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.

Instanța, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat în faza urmării penale și a cercetării judecătorești reține aceeași situație de fapt stabilită prin rechizitoriu:

În fapt:

În cursul anului 2003 inculpatul S. G. a fost încarcerat pentru prima dată în Penitenciarul Iași, fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu. Acolo l-a cunoscut pe numitul H. C. R., care era încarcerat pentru infracțiunea de tâlhărie, cu care s-a împrietenit.

În cursul anului 2005, ambii s-au liberat din Penitenciarul Iași, întâlnindu-se ulterior în discoteca Arena situată lângă Tribunalul Iași. Inculpatul S. G. era însoțit de nepoata de pe soră, numita R. O. – L., căreia i-a făcut cunoștință cu numitul H. C. R.. Ulterior, cei doi s-au împrietenit, trăind o perioadă în concubinaj, relație din care în cursul anului 2006 s-a născut minora H. A. – E..

Până în cursul anului 2009, când a fost încarcerat pentru a doua oară în Penitenciarul Iași pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, inculpatul a fost în relație de prietenie cu numitul H. C. R..

În perioada detenției, inculpatul a aflat că H. C. R. s-a certat cu concubina sa, astfel încât nepoata sa R. O. – L. a cerut instanței de judecată încredințarea spre creștere și educare a fiicei H. A. – E., acțiune admisă în cursul anului 2009.

Ulterior, în anul 2010 inculpatul a aflat de la rude că nepoata sa R. O. – L. a plecat la muncă în Germania împreună cu sora ei R. L., lăsând pe fiica sa H. A. – E. în grija mamei sale S. F., sora inculpatului, motiv din care victima H. C. R. a avut mereu o relație tensionată cu numita S. F..

La data de 17 august 2011 inculpatul S. G. s-a liberat din Penitenciarul B., având un rest de pedeapsă de executat de 753 de zile. Întrucât în . nu mai avea casă, și-a stabilit domiciliul la mama sa în municipiul Iași, . inculpatul are un copil minor născut în cursul anul 2008 din relația de concubinaj avută cu numita O. I. – A., motiv din care își petrecea cea mai mare parte a timpului liber în compania concubinei și fiului său, care locuiesc în cartierul N., lângă pizzeria „N.”.

Inculpatul era hotărât să se odihnească o perioadă de timp după care să încerce să se angajeze în țară sau în străinătate, cel mai probabil în Turcia cu ajutorul cumnatului său Sadetin Akpinar, cetățean turc, care este căsătorit de cca. 14 ani cu numita S. F..

În ziua de 04.09.2011, în jurul orelor 14⁰⁰- 15⁰⁰, în timp ce se afla împreună cu concubina sa O. I. A. în locuința din cartierul Dimitire C. din mun. Iași, inculpatul a fost contactat telefonic de către sora sa S. F., care l-a invitat la iarbă verde în zona Releu – Bucium. Inculpatul a acceptat propunerea și după ce a trecut pe la domiciliul concubinei de unde au luat copilul, au plecat împreună cu surorile sale și cumnatul Sadetin Akpinar, cu autoturismul marca Nissan Pathfinder de culoare negru, cu numărul de înmatriculare_ condus de ultimul, spre zona Releu – Bucium situat în ..

Ajunși la destinație inculpatul S. G. împreună cu numitul Sadetin Akpinar s-a ocupat de aprinderea focului, iar surorile acestuia numitele S. A. și S. F., împreună cu numita O. I. A. au pregătit carnea pentru grătar. După prepararea grătarului participanții la picnic au mâncat și au consumat fiecare câteva pahare de bere, fără a ajunge în stare de ebrietate.

La un moment dat inculpatul a fost sunat de către nepotul său M. C., pe care atât el cât și sora sa S. F. l-au invitat la grătar. În jurul orelor 18⁰⁰ numitul M. C. împreună cu sora sa M. M. și soțul acesteia numitul Fânu C., au venit în locul în care se aflau membrii familiei S. cu un VW Transporter de culoare albastru cu nr. de înmatriculare_ .

Inculpatul împreună cu concubina au mai preparat un grătar pentru servirea persoanelor invitate, după care cei prezenți au mai consumat împreună 3(trei) sticle de bere având capacitatea de 2,5 l fiecare.

În jurul orelor 19⁵⁰, când afară se înserase, la vreo 20 metri de locul în care se afla grupul format din numiții S. F., S. A., Sadetin Akpinar, Fânu C., M. M., M. C., O. I. – A. și inculpatul S. G., a oprit un taxi cu nr. de înmatriculare_, condus de către martorul U. F., din care a coborât numitul H. C. R.. Acesta s-a îndreptat spre grupul respectiv, s-a salutat cordial cu Fânu C., apoi i-a salutat pe inculpat și pe numitul M. C., după care s-a apropiat de zona unde se jucau copii și a luat-o în brațe pe fiica sa A. în vârstă de 5 ani.

Inculpatul împreună cu concubina sa O. I. și copilul lor se aflau lângă grătar, numiții M. C., M. M. și soțul acesteia, Fânu C. împreună cu copiii lor stăteau la câțiva metri, pe pături, iar numita S. F. împreună cu soțul Sadetin Akpinar se aflau sub un copac la circa 5-6 metri de locul în care se afla inculpatul.

Numitul H. C. R. cu fetița în brațe a mers până la copac, spunându-i numitei S. F. că intenționează să o ia pe fiică sa să doarmă la domiciliul său. Numita S. F. s-a opus, spunându-i că nu-i dă copilul, întrucât este beat și drogat. În familie era de notorietate faptul că victima H. C. R. atribuia numitei S. F. vina pentru destrămarea relației sale și că de mai multe ori H. C. R. a provocat scandal la locuința acesteia, încercând să-și ia fetița în vizită, la ore și momente considerate nepotrivite de martoră. Între cei victima H. C. R. și S. F. a început o ceartă violentă, moment în care numita S. F. s-a deplasat după un copac din zonă, a luat telefonul mobil și la ora 19⁵², pe un ton ridicat, a sunat la numărul de urgență 112, solicitând prezența unui echipaj de poliție la fața locului.

Văzând acest lucru, numitul H. C. R. s-a enervat și a scos dintr-o borsetă de culoare neagră pe care o avea pe umăr, un cuțit și un spray paralizant și ținând cuțitul în mâna dreaptă și în mâna stângă spray-ul s-a îndreptat spre numita S. F., adresându-i injurii și amenințând-o cu acte de violență.

În acel moment toate persoanele prezente s-au ridicat în picioare, iar inculpatul S. G., profitând de neatenția victimei H. C. R., care era poziționat cu spatele la el și nu-l observa, s-a apropiat de acesta și prin răsucirea mâinii l-a deposedat de cuțitul cu care era în armat. În acest moment, victima s-a dat doi pași înapoi, s-a întors spre inculpat și i-a spus acestuia că nu-i va face nimic, însă inculpatul S. G., aflat într-o stare de surescitare nervoasă determinată de atitudinea amenințătoare a victimei, a dorit, după propriile declarații, să-l sperie pe H. R., să-i dea o lecție și, reacționând, i-a aplicat victimei imediat o lovitură de o mare intensitate cu cuțitul în hemitoracele stâng, producându-i o plagă tăiată dispusă vertical de 7,5 cm lungime și 4,3 cm dehiscență cu interesare pericardică și cardiacă.

În urma loviturii primite, victima a strigat surprinsă: „ Băi, nebunule! M-ai tăiat”, după care s-a întors și a început să alerge spre taxi. Martorul U. F., șoferul taxi-ului, persoana care a perceput în mod nemijlocit momentul în care inculpatul a înjunghiat victima cu cuțitul, s-a speriat, a pornit motorul autoturismului în cercând să părăsească locul respectiv, însă a fost oprit de victima H. C. R., care cu ultimele puteri a reușit să urce în taxi pe bancheta din dreapta față. Autoturismul a demarat în trombă de la locul incidentului, victima solicitându-i conducătorului auto să o transporte de urgență la o unitate spitalicească din municipiul Iași.

În timp ce rulau spre drumul principal victima îi spunea martorului că a fost înjunghiat, rostind de mai multe ori prenumele de G. și F.. Când au intrat pe DN 24 Iași – V., din cauza hemoragiei masive a victimei, martorul U. F. a oprit autoturismul pe raza satului P., . imobilului cu numărul 47. Imediat, la ora 19⁵⁷, acesta a sunat la SNUAU 112, solicitând intervenția unui echipaj al ambulanței. După terminarea discuției telefonice martorul U. F. a văzut că victima a intrat într-o stare de agonie la scurt timp intervenind decesul acesteia (declarație martor – filele 168, 169).

În jurul orei 20¹⁰ la fața locului s-a prezentat un echipaj din cadrul Poliției Bârnova, care a asigurat locul incidentului până la sosirea echipei operative, iar în jurul orei 20³⁴ a sosit un echipaj din cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Iași, lucrătorii acestuia constatând decesul victimei H. C. R..

În timpul cercetărilor, în jurul orelor 21⁰⁰, procurorul criminalist împreună cu ofițerii poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași – Serviciului de Investigații Criminale, Biroul de Investigații Criminale și Secția a 5-a poliție au procedat la efectuarea cercetării locului comiterii infracțiunii precum și a investigațiilor specifice în vederea identificării autorului faptei de omor calificat.

După efectuarea cercetării la fața locului cadavrul numitului H. C. – R. a fost transportat la morga I.M.L. Iași, un de la data de 05.09.2011, în baza ordonanței procurorului din data de 04.09.2011, a fost efectuată necropsia medico-legală a cadavrului, fiindu-ne înaintate următoarele concluzii provizorii:

1. Moartea lui H. C. R. a fost violentă.
2. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă hemotoraxului masiv și hemopericardului prin plagă înjunghiată toracică cu interesare pericardică și cardiacă.
3. Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu corp înțepător tăietor.
4. Moartea poate data din 04.09.2011 (fila – 63)).

Ulterior, Raportul medico-legal de necropsie nr. 1400 din 21.09.2011 întocmit în cauză de specialiștii din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași a concluzionat următoarele:

1. Moartea numitului H. C. R. a fost violentă.
2. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă hemotoraxului masiv și hemopericardului prin plagă înjunghiată toracică cu interesare pericardică și cardiacă.
3. Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor cel mai probabil prin lovire activă cu corp tăietor – înțepător.
4. Examenul toxicologic efectuat pe eșantioane recoltate de la cadavru a evidențiat o alcoolemie de 0,95 g%o.
5. Sângele victimei aparține grupei sanguine 0.
6. Decesul poate data din 04.09.2011 (filele – 64,65)

Situația de fapt astfel reținută rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului S. G. cu cele ale martorilor audiați, precum și cu aspectele consemnate în procesele- verbale întocmite de organele de urmărire penală, și raportul medico-legal de necropsie nr. 1400 din 21.09.2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași .

Sub aspectul probatoriului, instanța observă că analiza obiectivă și subiectivă a declarațiilor martorilor trebuie raportată la încărcătura afectivă ce leagă pe inculpat de o mare parte dintre martori. Așa cum s-a arătat anterior, fapta de omor s-a comis într-un cadrul unei reuniuni de familie . Astfel, inculpatul S. G. s-a deplasat în zona Bucium din municipiul Iași împreună cu rudele sale apropiate pentru o petrecere câmpenească împreună cu concubina sa, O. A. I. și copilul lor. Martora S. F., direct implicată în geneza conflictului, este sora inculpatului S. G., la fel ca și S. A. și M. D.. Martorul Akipinar Sadetin este soțul martorei S. F., M. M. și M. C. sunt fiii numitei M. D. și nepoți de soră ai inculpatului, R. O. L. este fiica martorei S. F., de asemenea nepoată de soră a inculpatului și fosta concubină a victimei H. R. C., iar Fânu C. este soțul martorei M. M. .Cu excepția numitelor M. D. și R. O. L., toți martorii sunt oculari, iar credibilitatea declarațiilor lor succesive este afectată profund de o primă înțelegere frauduloasă ce a avut loc în seara zilei de 4.09.2011, imediat după comiterea faptei și în noaptea de 4/5.09.2012. De asemenea, depozițiile lor ulterioare, date în fața procurorului în doua parte a lunii septembrie 2011 și cele date în fața instanței de judecată sunt și ele, în parte subiective și „ pro causa”, urmând linia apărărilor inculpatului, sentimentele de afecțiune și solidaritate care există în mod obișnuit în orice familie, dar și faptul că omorul dedus judecății este un eveniment care s-a întâmplat neașteptat și extrem de rapid într-un moment în care martorii menționați desfășurau o activitate recreativă.

Relațiile dintre inculpatul S. G. și victima H. C. R. au fost stabilite pe baza declarațiilor inculpatului și a martorei R. O. L., dar și pe baza declarațiilor numitului M. C. și Fânu C.. Deși avea cunoștință de relația conflictuală dintre victimă și sora, S. F., inculpatul nu se implicase în această relație, dat fiind și faptul că se afla în stare de libertate de numai 18 zile. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că victima H. C. R. impunea o stare de teamă în general, întrucât era cunoscut că executase pedepse cu închisoarea ,era asociat cu lumea interlopă, purta mereu cuțit asupra sa și avea și o statură impresionantă.

Din raportul întocmit la data de 4.09.2011 de organele de poliție din cadrul Secției a V- a a Poliției Municipiul Iași (fila 7 din dos. de u.p.), din raportul întocmit în ziua următoare de aceleași organe (filele 8-9 -dos. de u.p )și din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data faptei( filele 10-35 dos. de u.p) rezultă că fapta s-a comis în locul, timpul și împrejurările reținute mai sus de instanță și reiese amplasamentul în teren al persoanelor audiate . Reține instanța că victima H. C. R. a ajuns la locul faptei la ora 19.52, că la ora 19.56, S. F. sesiza prin dispeceratul Poliției că este amenințată de victimă cu un cuțit, iar 5 minute mai târziu fapta se consumase, iar S. F. plecase deja de la locul faptei și ticluise prima versiune falsă – că R. C. H. rămăsese la locul faptei certându-se cu un grup de tineri ce intervenise să o apere. Înțelegerea frauduloasă la care instanța s-a referit mai sus este dovedită de faptul că această versiune ticluită de S. F. in minutele ce au succedat momentului faptei, a fost preluată imediat de martorii oculari din familie, fiind transmisă acestora. În această versiune, S. G. nu participase la evenimentul de familie . Din aceleași mijloace de probă rezultă că toți participanții la eveniment au știut în acel moment faptul că victima H. C. R. a fost înjunghiată, motiv pentru care și-au abandonat paharele încă pline cu băuturi, mâncarea și alte bunuri. S. F., Akpinar Sadetin și S. A. s-au deplasat de la locul faptei la Secția a –V-a de poliție în municipiul Iași și au prezentat varianta stabilită, omițând prezența celorlalte rude . La locul faptei, imediat după comiterea acesteia, au fost identificați martorii Râșniceru C. și N. C., care au informat organele de poliție despre prezența altor persoane în zonă, referindu-se la autoturismele VW TRANSPORTER aparținând numitei M. M. și SUV .

La data de 5.09.2011, au fost identificați și audiați martorii Fânu C., M. M. și M. C., care au confirmat prezența inculpatului în zonă . Fânu C. Și M. M. au susținut că nu au văzut decât ce s-a întâmplat până ce S. F. și victima au început să se certe.

Din declarația dată de M. C. la data de 5.09.2011 (fila 124 din dos. de u,p.) rezultă, așa cum au arătat și ceilalți martori că la data de 4.09.2011, după-amiază, în timp ce se afla la grătar împreună cu familia, l-a văzut pe H. C. R. venind la fața locului cu un autoturism taxi. După ce s-a salutat cu persoanele prezente, victima și-a luat fetița în brațe și i-a comunicat numitei S. F. că dorește să o ia cu el peste noapte . La refuzul acesteia de a-i da copilul, victima s-a enervat și a început să înjure și o amenințe verbal pe S. F.. Cei doi au început să se certe virulent, S. F. deplasându-se în dosul copacului sub care stătea. I-a comunicat victimei că va chema Poliția și a apelat nr. de urgență 112 pe telefonul său mobil, anunțând că este amenințată de fostul său ginere, fapt care l-a enervat și mai tare pe H. C. R. . Din borseta pe care o avea asupra sa, victima a scos un spray iritant lacrimogen și un cuțit, moment în care probabil i-a căzut și portofelul găsit la fața locului. În acel moment inculpatul S. G. a intervenit, apărând în fața lui H. C. R., cerându-i să se liniștească. Acesta l-a dat deoparte spunându-i să nu se bage, întrucât nu este treaba lui. Martorul M. C. i-a strigat lui S. G. să nu se bage „ știind că victima obișnuiește să intimideze în acest fel „ După ce victima l-a dat deoparte continuându-și deplasarea spre copacul după care se ascundea S. F., din spate, inculpatul S. G. i-a prins mâna dreaptă în care ținea cuțitul, a deposedat pe H. C. R. de cuțit, acesta s-a întors cu fața spre inculpat și a s-a retras un pas, moment în care S. G. i-a aplicat lovitura de cuțit în zona pieptului. Victima a strigat „ Au, nebunule, m-ai tăiat ! și a fugit spre taxi„.În fața instanței de judecată, la data de 16.01.2012(fila 56 dosar de instanță), martorul și-a nuanțat declarația, încercând, la fel ca și ceilalți martori din familie să acrediteze ideea că victima H. C. R. demarase împotriva numitei S. F. un atac material, fiind pe punctul de a-i aplica o lovitură de cuțit și de a pulveriza spray iritant lacrimogen în ochii inculpatului, variantă nereală, apărută în cauză o concomitent și ulterior declarației date în fața instanței de judecată de către inculpat. Această a doua variantă necorespunzătoare adevărului a fost preluată de toți martorii la care am făcut referire mai sus.

Așa cum am arătat, inițial martorii menționați au negat prezența inculpatului la locul faptei ( S. F., S. A. și Akpinar Sadetin ), ulterior ,în fața procurorului, cu excepția lui M. C., toți au susținut că nu au văzut momentul agresării victimei, fiind speriați și încercând să plece de la locul incidentului ), pentru ca, în fața instanței de judecată, depozițiile lor să se cantoneze asupra următoarelor apărări ale inculpatului: victima, amețită fiind, a demarat un atac asupra martorei S. F. și asupra lui S. G., aflându-se în fața acestora, amenințând cu suprimarea vieții lor, ținând mâinile ridicate deasupra capului, agitând cuțitul și spray-ul, în timp ce inculpatul încerca să îl oprească; șoferul taxiului ar fi fost în tot acest timp în aplecat la una dintre roțile autovehiculului. Întrebați fiind asupra schimbărilor declarațiilor lor, în condițiile art. 86, alin.3 rap. la art. 71 – 74 Cod procedură penală, martorii nu au putut prezenta explicații plauzibile(nu pot explica, erau tulburați ).

Față de aceste aspecte, instanța va înlătura în totalitate declarația numitei S. F., ca nefiind corespunzătoare adevărului.

În ceea ce privește declarațiile inculpatului S. G. și martorilor din familia acestuia, instanța le va primi parțial, în măsura în care se coroborează cu declarația martorului U. F., șoferul taxiului cu care s-a deplasat victima- martor ocular neagrenat în relații de interes cu vreuna dintre părți, cu declarațiile martorilor, C. M. D., O. I. A., Rîșniceru C., N. C.,cu elementele probatorii desprinse din mijloacele materiale de probă, raportul de necropsie, procese-le verbale întocmite de organele de urmărire penală.

Analizată în lumina dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală, declarația inculpatului S. G. servește la aflarea adevărului în măsura arătată mai sus.

Astfel, după ce a fugit de la locul faptei și s-a ascuns, aflând de la rude că este căutat de toată Poliția din județ, inculpatul S. G. s-a prezentat la data de 06.09.2011 în fața judecătorului sesizat cu soluționarea propunerii de arestare formulate împotriva sa și a declarat că a lovit victima imediat după ce a deposedat-o de cuțit, surprinzând-o din spate și răsucindu-i brațul din încheietură. În fața procurorului, la data de 08.09.2011(filele 180-182 din dosarul de urmărire penală), inculpatul S. G. a declarat că după ce sora sa a refuzat să –i dea fetița inculpatului, între S. F. și victimă a început o ceartă violentă, victima proferând amenințări cu moartea. Gestul numitei S. F. de a chema poliția l-a enervat și mai mult pe H. C. R., care a scos din borsetă spray-ul și cuțitul, înjurând și amenințând.”În acel moment, toată lumea a început să țipe, iar el s-a îndreptat spre locul în care se afla H. C. R. care ținea cuțitul în mâna dreaptă și în stângă spray-ul . S-a apropiat de acesta prin spate – arată inculpatul- și l-a tras de umeri, spunându-i să părăsească locul respectiv, întrucât urmează să vină poliția . Acesta l-a somat să plece din fața lui și a început să se retragă, lovind cu cuțitul în aer către el, timp în care el (inculpatul- n.n.) mergea spre victimă spunându-i să părăsească locul respectiv . Între ei era o distanță de 1 metru. La un moment dat, s-a repezit spre H. C. R., l-a deposedat de cuțitul pe care îl avea în mâna dreaptă și imediat l-a înțepat în zona pieptului. Acesta a zis „A_, m-ai tăiat”, după care s-a întors și a început să fugă spre mașina taxi care îl așteptase până în acel moment, dar văzând incidentul voia să plece din locul respectiv. Numitul H. a urcat în taxi și a plecat spre mun. Iași, s-a întors către grupul lor și le-a zis că l-a tăiat pe R., moment în care s-a creat panică generală . Rudele sale au strâns rapid bagajele și au urcat în mașini, iar nepotul meu M. C. l-a invitat să urce în mașina lor, însă el a refuzat acest lucru, spunându-le să plece că el va merge pe jos. „

Aceasta este varianta în care s-au petrecut faptele, inculpatul reacționând violent la atitudinea de amenințare promovată de victimă, pe care a surprins-o din spate, a dezarmat-o și a lovit-o în timp ce era în retragere, în prezența rudelor care au cunoscut atunci că victima a fost agresată cu cuțitul .Cu această declarație se coroborează atât variantă descrisă la 5.09.2011 de M. C., cât și cu cea prezentată de Akpinar Sadetin la 05.09.2011( fila 149- dosar de u.p) și de U. F..

Martorul U. F., șoferul de taxi care a transportat victima la și de la locul agresiunii a fost audiat în noaptea de 4/5 septembrie, la 29 septembrie 2011 și în fața instanței de judecată la 23 aprilie 2012. Fiind martor ocular, neagrenat în relații de rudenie sau de interes cu vreuna dintre părți, depoziția martorului U. F. prezintă relevanță și putere probatorie dat fiind faptul că, prin amănuntele furnizate și prin implicarea personală, acesta a dovedit că a perceput nemijlocit comiterea faptei în integralitatea sa, în pofida primei sale declarații în care a susținut că la momentul agresării victimei se afla aplecat la una dintre roțile vehiculului pentru a verifica presiunea pneului. Acest aspect a fost invocat de apărare pentru a solicita înlăturarea depoziției, solicitare care nu este primită de instanță. În cursul cercetării judecătorești, martorul a arătat că atunci când a dat prima declarație era speriat și nu a vrut să fie implicat în vreun conflict între familiile inculpatului și victimei.

Reține instanța că în mod logic orice individ aflat în poziția martorului U. ar fi afectat profund de uciderea unei persoane și ar încerca să evite plasarea sa personală în mijlocul unei situații conflictuale de extremă gravitate. Din actele dosarului rezultă că la data de 4.09.2011, martorul U. F., un tânăr de 33 de ani, aflat la serviciu, a primit o solicitare obișnuită de transport de la H. C. R. pe care l-a transportat la destinație și l-a așteptat. În acest timp, sub ochii săi, a izbucnit conflictul dintre victimă și S. F. și apoi s-a produs înjunghierea victimei, fapt ce l-a speriat și l-a determinat să încerce să plece. Victima a reușit să urce în mașină, sângerând puternic, a intrat în agonie, fapt ce l-a determinat să oprească și să cheme ambulanța, apoi martorul a asistat la decesul victimei, a fost dus de organele de Poliție la locul faptei și apoi a fost audiat de procuror în intervalul 4.09.2011- ora 23.40- 05.09.2011, ora 2.00. Față de aceste date ale cauzei, încercarea de disimulare prin omisiune a martorului apare ca un reflex determinat de instinctul de conservare al individului și nu ca rezultat al relei –sale credințe. Instanța va primi declarațiile martorului U. F., dat fiind că inițial toți martorii oculari au arătat că acesta nu a coborât din mașină și că se afla la o distanță mică de locul faptei, de unde avea vizibilitate, că declarația sa se coroborează cu cea a inculpatului analizată mai sus, cu mijloacele materiale de probă, iar prezența sa la locul și momentul incidentului nu este contestată. În permanență martorul a prezentat faptele în succesiunea lor normală, dând detalii despre poziția fiecărei persoane prezente, despre locul, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta. Martorul U. F. a declarat că l-a condus pe H. C. R. la locul unde s-a comis fapta știind că acesta dorește să-și ia fetița, acesta fiind și motivul pentru care l-a așteptat. Aici, victima s-a salutat cu cei prezenți, și-a luat copilul în brațe, apoi s-a iscat o dispută între H. C. R. și S. F., aceasta afirmând că nu-i dă fetița, iar victima înjurând-o . În timp ce S. F. apela pe telefonul mobil, victima a scos un cuțit și un spray paralizant din borseta, ținând cuțitul într-o mână și spray-ul în cealaltă, amenințând pe S. F.. În timp ce cei doi se certau, S. G., care se afla la 6-7 metri distanță, „profitând de faptul că H. R. se afla cu spatele la el, s-a apropiat de acesta, fără a-i spune nimic și l-a apucat de mâna în care ținea cuțitul . H. R. i-a cerut lui S. G. să-i elibereze mâna că nu-i face nimic, însă acesta a refuzat. La un moment dat S. G. l-a deposedat pe numitul H. R. de cuțit și imediat i-a aplicat o lovitură în zona pieptului, după care H. R. a făcut câțiva pași în spate, după care s-a întors și a început să alerge spre mașina mea.”A precizat martorul că victima H. C. R. a ținut în permanență mâinile în jos, că la distanță de 1-2 metri de aceasta se aflau mai mulți bărbați, din celelalte mijloace de probă rezultând că aceștia erau Fânu C. și M. C. (Akpinar Sadetin rămânând în permanență pe pătură, sub copac), la câțiva metri de părți. Inclusiv Akpinar Sadetin a declarat în fața procurorului (fila 149- dos. de u.p.) că nu a perceput exact momentul împlântării cuțitului în pieptul lui H. R., că era cu spatele la ei, dar atenția i-a fost atrasă de și a întors capul când H. a întrebat ” Ce faci, G.? „, dar că în mașină soția sa F., i-a relatat că S. G. l-a deposedat pe H. R. de cuțitul cu care venise, surprinzându-l efectiv, după care, de sus în jos, i-ar fi aplicat o lovitură în zona pieptului.”

Cu privire la poziția mâinilor victimei în momentul imediat premergător deposedării de cuțit, instanța reține că diferența de statură dintre agresor și victimă este de cel puțin 15 centimetri, din raportul de necropsie rezultând că H. R. avea 188 de centimetri, iar S. G. a declarat că are înălțimea de 170-175 de centimetri . Lungimea brațelor este proporțională cu statura, astfel încât, în mod logic, inculpatul S. G., un individ cu o constituție astenică, nu ar fi putut să-l deposedeze de cuțit pe H. R., mai tânăr, mai înalt și mai corpolent .

Martorii Râșniceru C. și N. C., identificați la locul faptei au arătat că nu știau persoanele din grupul inculpatului, dar ca au perceput o ceartă în legătură cu un copil și au văzut un bărbat înalt plecând și strigând că a fost tăiat. Martora C. M. a confirmat prezența familiei inculpatului la locul faptei, dar nu a asistat la incident, plecând în jurul orei 16.30.

Concubina inculpatului, martora O. I. A. a prezentat situația de fapt conform celei reținute de instanță, cu precizarea că s-a ascuns după o mașină și nu a văzut momentul în care victima a fost lovită. A văzut însă pe H. R. îndreptându-se spre autoturismul taxi în timp ce cu o mână introdusese pe jumătate tubul de spray în borsetă și pe inculpat având în mână cuțitul victimei. A fost abandonată de rudele inculpatului, împreună cu copilul său și a ajuns în municipiul Iași cu un taxi. Din discuțiile purtate ulterior cu inculpatul, ar fi aflat că acesta a intenționat să-l sperie și să-l alunge pe H. C. R. și nu știa cât de grav l-a rănit.

În drept:

Fapta inculpatului S. G., care, la data de 4.09.2011, la ora 19.50-20.00, în timp ce se afla în loc public, în prezența mai multor persoane, pe fondul stării de tulburare provocată de victima H. C. R., prin amenințare cu moartea asupra surorii sale, S. F., l-a deposedat pe acesta de cuțitul pe care îl avea asupra sa, aplicându-i o lovitură cu acesta în zona pieptului, lovitură în urma căreia victima a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174- 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 litera b Cod penal.

Sub aspect obiectiv, inculpatul S. G. a realizat elementul material al infracțiunii de omor, acționând asupra victimei în mod violent cu un cuțit, obiect apt a produce moartea, lovind victima într-o zonă vitală, aspect ce denotă, sub aspect subiectiv, cel puțin o intenție indirectă a acestuia în sensul suprimării vieții victimei. Astfel, inculpatul S. G., asistând la conflictul dintre sora sa și victimă, văzând că victima a scos două arme și amenința cu moartea pe sora sa, a dezarmat –o de cuțit și i-a aplicat o lovitură puternică în zona pieptului, acceptând cu indiferență rezultatul potențial letal, față de care a adoptat o poziție indiferentă . După cum rezultă din propriile sale declarații, inculpatul S. G. nu și-a dat seama cât de gravă este rana produsă, nu a acordat victimei sprijin după comiterea faptei, nu a chemat ambulanța sau poliția, ci a fugit și s-a ascuns, timp de mai multe ore până a aflat că este căutat de toată Poliția Județului Iași .

Urmarea imediată există, constând în decesul victimei, aflat în legătură de cauzalitate directă cu fapta comisivă a inculpatului.

Astfel, Raportul medico-legal de necropsie nr. 1400 din 21.09.2011 întocmit în cauză de specialiștii din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași a concluzionat următoarele:

1. Moartea numitului H. C. R. a fost violentă.
2. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă hemotoraxului masiv și hemopericardului prin plagă înjunghiată toracică cu interesare pericardică și cardiacă.
3. Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor cel mai probabil prin lovire activă cu corp tăietor – înțepător.
4. Examenul toxicologic efectuat pe eșantioane recoltate de la cadavru a evidențiat o alcoolemie de 0,95 g%o.
5. Sângele victimei aparține grupei sanguine 0.
6. Decesul poate data din 04.09.2011 (filele – 64,65)

Instanța reține că fapta de omor s-a comis în loc public în accepțiunea art. 152 Cod penal, fapt ce atrage agravanta prev. de art. 175 lit. i Cod penal întrucât locul săvârșirii infracțiunii este prin natura și destinația lui un loc în permanență accesibil publicului, iar în plus, în speța de față, au fost mai multe persoane prezente. Platoul cunoscut sub denumirea „Releu Bucium „ este amplasat pe teritoriul Comunei Bârnova, în imediata apropiere a drumului național Iași- V., fiind un spațiu neîngrădit folosit în mod obișnuit pentru ieșiri in aer liber.

Instanța reține în încadrarea juridică a faptei inculpatului dispozițiile legale privind recidiva postcondamnatorie, prezenta faptă fiind comisă de inculpatul S. G. după liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 851/30.11.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia 126/30.10.2008 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 1013/20.03.2009 a Î.C.C.J. – Secția penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 183Cod penal, 192 alin. 2 Cod penal și 208-209 lit.a,g, Cod penal și înainte de împlinirea duratei acestei pedepse.

Sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii de omor și sub aspectul apărărilor formulate de inculpat privind reținerea cauzei care înlătură răspunderea penală prev. de art. 44 Cod penal sau cel puțin a dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal privind circumstanța atenuantă legală a provocării, instanța constată că fapta inculpatului constituie infracțiune.

Nu se poate sustine ca activitatea ilicita a inculpatului nu prezintă elementele vinovatiei ca element subiectiv al infracțiunii, în condițiile în care din materialul probator administrat rezulta ca inculpatul, în realizarea actului ilicit, a acționat cu intenție directa, dar sub imperiul unei puternice tulburări determinate chiar de acțiunea partii vătămate.

Având în vedere acțiunea inculpatului, modul în care acesta a înțeles sa riposteze la acțiunea victimei H. C. R. – care a amenințat cu acte de violență pe S. F., în timp ce avea în mâna dreaptă un cuțit și în mâna stângă un spray iritant lacrimogen – dar si natura leziunilor descrise în raportul de necropsie, coroborate cu modul de acțiune a inculpatului și victimei, din modalitatea de operare – constând în aplicarea unei lovituri de o intensitate mare, mai ales într-o zona vitala, folosindu-se de cuțitul victimei – putem concluziona, în mod evident ca acuzatul a prevăzut rezultatul faptei sale si a acceptat posibilitatea producerii leziunilor traumatice ale victimei, deci nu se poate sustine ca nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de omor . Apărarea a susținut, în principal, ca în cazul acuzatului ar lipsi vinovatia acestuia si, prin urmare, ar fi exclus caracterul penal al faptei datorita incidentei prevederilor art. 44 alin.2 Cod penal care se refera la legitima apărare, însa punctul de vedere exprimat nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

Existenta legitimei aparari - prevăzuta în economia art. 44 alin. 2 Cod penal - presupune, ca principala caracteristica, o riposta la un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc si care pune în pericol grav persoana sau bunurile celui atacat sau interesul obștesc.

De asemenea, apărarea trebuie sa fie precedata de atac, sa se îndrepte împotriva agresorului, sa fie necesara pentru înlăturarea atacului si sa fie proporționala cu gravitatea atacului. Așadar, apărarea este legitima numai în măsura în care este îndreptata împotriva atacului agresiv si prin aceasta se urmărește înlăturarea lui si a pericolului pe care îl generează si sa fie proporționala cu gravitatea atacului, fapta săvârșita în apărare trebuie sa fie de o gravitate aproximativ egala cu gravitatea atacului, adică sa corespunda nevoii de apărare pe care o creează atacul.

Daca, însa, apărarea este disproporționat de grava în raport cu gravitatea pericolului creat prin atac, fapta comisa depaseste limitele legitimei aparari si, în consecința, nu poate fi considerata ca legitima.

Fapta victimei H. C. R. de a descinde în locul public în care se afla familia inculpatului S. G., surorile, nepoții acestuia de soră și copiii lor, respectiv de a o amenința cu moartea pe sora inculpatului, folosind un cuțit și un spray iritant- lacrimogen pentru a-și întări amenințările verbale, nu poate întruni condițiile atacului la care face trimitere textul art. 44 alin. 2 Cod penal, existând în cauza de fata o comportare violenta a partii vatamate, o atitudine ofensiva, materializata într-o actiune îndreptata împotriva surorii inculpatului, însă atacul, în cazul legitimei apărări nu este suficient a se produce verbal și prin gesturi, ci este necesar să fie un atac material care să pună în primejdie gravă cele mai importante valori ale individului. Deși nu s-a dovedit în cauză că victima ar fi ridicat cuțitul să lovească sau că o astfel de acțiune ar fi fost iminentă, instanța reține că fapta de omor s-a comis după ce inculpatul deposedase victima de cuțit, iar aceasta a făcut câțiva pași înapoi neavând nicio manifestare de natură a denota că ar intenționa să folosească cealaltă armă pe care o avea asupra sa. Așadar, în cauză nu a existat atac material și nici direct, S. F. aflându-se după un copac la momentul faptei, fapta de omor fiind comisă după ce victima fusese deposedată de cuțit, fiind înlăturată astfel orice ipoteză a vreunui atac viitor iminent.

Nefiind îndeplinite condițiile privitoare la atac, nu se poate vorbi de apărare îndreptată împotriva unui atac inexistent, nefiind astfel necesară analiza celorlalte condiții privitoare la apărare, la excesul justificat sau scuzabil, în accepțiunea art. 44 alin. 3 și 73 lit. a Cod penal.

Chiar dacă, așa cum s-a susținut și de reprezentantul Ministerului Public nu exista nici un atac și datele cauzei conduc la concluzia că victima H. C. R. nu a intenționat decât să sperie și să intimideze, sub aspectul circumstanței atenuante a provocării interesează îndeosebi poziția psihică a inculpatului și modul în care el s-a raportat la fapta victimei. Faptul că victima H. C. R., după ce a proferat injurii și amenințări la adresa numitei S. F., scoțând din borsetă, pentru a-și întări amenințările un cuțit și un spray paralizant, nu le-a folosit de îndată, nu s-a năpustit asupra acesteia, nu a folosit spray-ul paralizant după ce fost deposedat de cuțit, trăgându-se înapoi câțiva pași și imediat ce a fost înjunghiat a pus mâinile la piept și a fugit acreditează ideea susținută de procuror că victima nu intenționa să demareze un atac, ci să o învețe o lecție pe S. F., ca aceasta, știindu-i de frică, să nu-i pună piedici în realizarea dorințelor sale de a se vedea cu minora H. A. și de a o lua atunci când dorea .

Așa cum a arătat și Înalta curte de casație și Justiție în practica sa „pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca victima să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare; pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.

Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație. „(I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4038 din 1 iulie 2005).

Constată instanța că sunt îndeplinite aceste condiții, victima H. C. R., care, potrivit declarațiilor martorilor nu se bucura de o bună reputație și avea o constituție fizică robustă, promovând o acțiune de amenințare gravă, dorind ca persoanele de față să se teamă de el . Inculpatul S. G. este și el cunoscut cu antecedente penale pentru o infracțiune de violență gravă, însă rapiditatea și violența cu care el a acționat dovedesc că fapta sa este o reacție la atitudinea victimei care a tulburat atmosfera de familie, prin injurii și cuvinte indecente, prin atitudinea amenințătoare a acesteia care a scos un cuțit în prezența rudelor sale, printre care și copii, a amenințat cu moartea pe sora sa, în contextul general anterior în care H. C. R. nu se afla la primul conflict cu S. F. . La aprecierea poziției psihice a inculpatului instanța are în vedere că anterior faptei, inculpatul era liniștit, nu se afla personal în conflict cu victima, dar că avea cunoștință despre obișnuitele scandaluri provocate de aceasta cu privire la exercitarea drepturilor sale părintești.

Ceea ce este important în cauza de fata, este natura si intensitatea ripostei inculpatului care, în contextul amintit, a înțeles sa acționeze tot în mod violent, dar într-o maniera vădit disproporționat de grava în raport cu gravitatea pericolului creat prin acțiunile de amenințare promovate de victimă .În atare context, inculpatul a surprins victima din spate, i-a prins mâna și i-a răsucit-o, aplicându-i imediat o lovitură de cuțit în zona pieptului, în timp ce aceasta se afla în retragere.

P. urmare, consideram ca inculpatul S. G. nu a acționat în legitima apărare, ci doar sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea venita din partea victimei, produsa prin amenințare cu moartea însoțită de înarmarea cu un cuțit și cu un spray paralizant, mai ales asupra surorii sale, aspect ce determina reținerea în favoarea lui a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzuta de art. 73 lit. b din Cod penal.

În susținerea acestui punct de vedere, trebuie pornit de la declarațiile celor implicați, la care a făcut referire instanța mai sus. În privința inculpatului apreciem ca – în contextul dat – acțiunile violente ale acestuia au fost determinate de atitudinea agresiva a partii vatamate asupra numitei S. F. – sora sa, si având în vedere relația sora – frate si, așa cum a reieșit din declarația inculpatului, faptul ca acțiunea victimei a creat asupra sa un puternic sentiment de mânie și revoltă în fața violenței nejustificate. Inculpatul a arătat ca s-a enervat si astfel a acționat imediat, gândindu-se ca sora sa va fi lovită sau ucisă, acțiunea lui fiind îndreptată în scopul alungării victimei.

În condițiile si în împrejurările arătate, consideram ca circumstanța atenuanta legala a provocării - reglementata de prevederile art. 73 lit. b Cod penal, poate fi reținuta în favoarea inculpatului, în condițiile în care, așa cum am menționat, având în vedere particularitățile specifice ale inculpatului, precum si starea de tulburare provocata prin acțiunea victimei, actiune care, este evident, ca i-a provocat acea stare de tulburare care l-a determinat sa riposteze în modalitatea arătata.

Pentru toate motivele de mai sus, instanța reține că inculpatului îi revine în proporție de 70% culpa în ceea ce privește decesul victimei, aceasta contribuind în proporție de 30% la sută la procesul cauzal complex ce a condus la rezultatul suprimării vieții acesteia, prin provocare.

Constatând că fapta există, a fost comisă de inculpat cu vinovăție în forma prevăzută de lege, instanța reține că se impune condamnarea inculpatului S. G. sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 – 175 lit. i Cod penal, evident, cu reținerea scuzei provocării prevăzuta de art. 73 lit. b Cod penal și a stării de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a cod penal - acuzație reținuta în actul de inculpare si dovedita de probele cauzei.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului S. G., instanța are în vedere criteriile generale ale individualizării pedepselor prev. de art. 72 Cod penal - dispozițiile pãrții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã, de gradul de pericol social al faptei sãvârșite, de persoana infractorului și de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale .

Instanța reține că fapta inculpatului S. G. prezintă o maximă gravitate, atât abstractă – fiind apreciată ca atare de legiuitorul penal care a stabilit o pedeapsă cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, dar și concretă, inculpatul suprimând printr-un gest extrem viața unui tânăr de 29 de ani . Instanța reține că nimănui nu-i este permis a judeca comportamentul unui cetățean în statul de drept și de a recurge la săvârșirea de infracțiuni, în numele vreunei dreptăți proprii. Inculpatul S. G. nu a conceput o altfel de reacție în fața violenței nejustificate decât o acțiune de violență extremă cu consecințe ireparabile, aspect ce dovedește o gândire extrem de înapoiată a acestuia, gândire ce nu a putut fi corectată anterior prin executarea pedepsei închisorii . În condițiile în care H. C. R. era singur, iar în familia inculpatului erau nu mai puțin de alți 3 bărbați în măsură să-l oprească pe acesta, dintre care doi (M. C. și Fânu C., chiar lângă inculpat), acesta nu a intuit nicio altă modalitate de acțiune, enervându-se și, sub imperiul tulburării, reacționând violent. Constată instanța că fapta dedusă judecății a fost comisă de inculpat la numai 17 zile după liberarea condiționată din penitenciar .Inculpatul a executat efectiv aproape 4 ani de pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 183Cod penal, 192 alin. 2 Cod penal și 208-209 lit.a,g, Cod penal, cea mai gravă dintre acestea fiind o infracțiune ce a avut ca rezultat moartea unui tânăr de 21 ani( sentința penală nr. 851/30.11.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia 126/30.10.2008 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 1013/20.03.2009 a Î.C.C.J. – Secția penală ).

Constată instanța că scopul pedepsei nu a fost atins, inculpatul S. G. recidivând probabil la primul stimul în modul cel mai grav posibil.

Instanța are în vedere gravitatea urmărilor produse și caracterul lor ireversibil, modalitatea concretă de comitere a faptei, personalitatea infractorului, dar și circumstanța atenuantă reținută . Față de toate aceste aspecte, dând efect dispozițiilor art. 76 lit. a Cod penal, instanța va aplica pedeapsa sub minimul special, însă în mod corespunzător stării de recidivă și celorlalte criterii enunțate mai sus, se va plasa relativ aproape sub limita maximă astfel stabilită, aplicând inculpatului pedeapsa de 14 ani închisoare și 10 ani, formându-și convingerea că o astfel de pedeapsă satisface exigențele individualizării pedepsei.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) Cod penal, este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 Cod penal, alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracțiunea de omor calificat comisă de inculpați, instanța, raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunității interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 Cod penal, va inculpatului S. G. exercitarea, pe o durată de 10 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Așa cum s-a arătat mai sus, instanța reține că infracțiunea de omor calificat dedusă judecății și pentru care i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 14 ani de închisoare și 10 ani interzicerea unor drepturi a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, înainte de împlinirea duratei pedepsei anterior aplicate și după data liberării condiționate din această pedeapsă . Văzând că inculpatul a comis o infracțiune, potrivit art. 61 alin. 2, revocarea liberării condiționate este obligatorie în cazul când fapta sãvârșitã este, o infracțiune de omor, instanța va dispune revocarea beneficiului liberării condiționate acordate inculpatului S. G. din executarea pedepsei de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 851/30.11.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia 126/30.10.2008 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 1013/20.03.2009 a Î.C.C.J. – Secția penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 183Cod penal, 192 alin. 2 Cod penal și 208-209 lit.a,g, Cod penal și va contopi restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 753 de zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, stabilind pedeapsa rezultantă de 14 (paisprezece) ani de închisoare, pe care, în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. 1 Cod penal o sporește cu 2 ani .

La sporirea pedepsei cu doi ani, în limita de 5 ani prevăzută de art. 61 Cod penal, instanța a avut în vedere că inculpatul tinde să dobândească o specializare în comiterea unor infracțiuni de extremă gravitate ce vizează cel mai important drept al individului – dreptul de viață și să încalce în mod repetat încrederea ce i-a fost acordată.

Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lita teza a –II-

Instanța constată că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului S. G. nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive, fiind relevate probele de mai sus că inculpatul este autorul infracțiunii de „omor calificat ” prev. si ped. de art.174 -175 al.1 lit. i Cod penal.

Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului S. G. l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptei sub aspectul căreia inculpatul a fost condamnat, a importanței valorilor sociale pretins lezate prin activitatea întreprinsă de inculpat, a modalității si a împrejurărilor în care au fost comise dar și urmărilor grave ale acestei fapte constând în suprimarea vieții victimei.

Pentru toate aceste considerente, constatând că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispozițiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale, și având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de liberate a inculpatului S. G., tribunalul constată că măsura este legală și temeinică și, în consecință, în baza art. 350 Cod procedură penală, art. 143 și 148 litera f Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului S. G. .

În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa principală de executat durata arestării preventive, de la 06.09.2011 la zi.

Sub aspectul acțiunilor civile devoluate prin constituirea numiților H. R. A. și H. C. ca părți civile în procesul penal, instanța constată ;

H. R. A. și H. C. au solicitat fiecare, în calitate de frate și respectiv, mamă a victimei H. C. R., obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 de lei către fiecare parte civilă – cu titlul de cheltuieli de înmormântare, și a sumelor de 400.000 de lei – H. R. A. și 500.000 de lei - H. C., cu titlul de daune morale .

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că cererile sunt parțial întemeiate.

Constată instanța că prin fapta sa ilicită care constituie infracțiunea de omor, inculpatul S. G. a produs celor două părți civile pagube, daune, atât unele care se pot cuantifica matematic, cât și unele care scapă evaluării pe baza unor criterii stricte, aritmetice. Acționând în conformitate cu principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă alăturată celei penale în procesul penal, părțile civile și-au precizat în scris pretențiile (filele 83 și 84 dosarul instanței), limitându-le la cheltuieli de înmormântare și daune morale. Întrucât instanța nu poate da altceva de cât ce s-a cerut, nu va avea în vedere depozițiile martorilor audiați, sub aspectul cheltuielilor cu parastasele organizate în memoria victimei. Din declarațiile martorilor Ț. M. și C. M. rezultă că, într-adevăr părțile civile H. C. și H. R. și-au diminuat patrimoniile cu sumele ocazionate de organizarea înmormântării victimei. Martorii au confirmat că la ceremonia de înmormântare au fost prezente 40-50 de persoane, dar nu au putut preciza sumele cheltuite de fiecare parte civilă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că H. R. A. a plătit sumele de 3000 de lei, 1000 de lei, 538 de lei și 210 lei, cu titlul de cost al serviciilor funerare către o firmă de profil, preț al obiectelor necesare slujbei, taxe diverse – capela, biserică, sală, preot, gropar etc., în total 4748 de lei . El este îndreptățit la recuperarea acestei sume de la inculpat, proporțional cu culpa acestuia de 70% în producerea prejudiciul, adică, a sumei de 3320 lei .

Instanța constată că H. C. nu a probat cheltuirea vreunei certe, așa cum a pretins, iar H. R. A. și-a dovedit pretențiile în limita sumei de sus. Constatând că prejudiciul trebuie să fie cert atât ca existență, dar și ca individualizare, instanța va respinge pretențiile numitei H. C. sub acest aspect și va admite pretențiile civile formulate de H. R. A. în limita de mai sus.

Sub aspectul cererilor privind acordarea daunelor morale, instanța constată că fapta inculpatului a determinat, în proporția de mai sus, sfârșitul prematur, tragic și fulgerător al unui tânăr de 29 de ani, fratele părții civile H. R. A. și fiul numitei H. C.. În sine, fapta inculpatului este de natură a șoca orice persoană umană, cu medie pregătire și experiență de viață . Chiar dacă martora Ț. M. a afirmat că relațiile dintre victimă și mama sa nu erau întotdeauna armonioase, acest aspect nu înlătură concluzia că decesul fiului a constituit o dramă în familia H., soldată cu puternice traume atât asupra mamei, cât și asupra fratelui . Cursul liniștit și pașnic al vieții sufletești a părților civile a fost curmat în mod brusc și nemeritat prin fapta inculpatului. Toate acestea se constituie într-un prejudiciu ce trebuie reparat . Reținerea provocării nu poate exclude părțile civile de la repararea daunelor morale suferite, în același sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. ( ex:: Decizia nr. 2562 din 22 mai 2002) . Ea determină numai reducerea cuantumului acestora proporțional culpei victimei . Față de aceste considerente, văzând însă că sumele solicitate de părțile civile sunt exagerat de mari și reducându-le și prin raportare de procentul de 70% în care inculpatul a contribuit la producerea prejudiciului, va obliga pe inculpatul S. G. la plata sumelor de 20.000 de lei către H. R. A. și 50.000 de lei către H. C., cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod Civil (în redactarea anterioară legii nr. 71/2011), se vor admite în parte acțiunile civile formulate de H. R. A., domiciliat în satul Horpaz, . și H. C., domiciliată în satul și . .

Va fi obligat inculpatul S. G. să plătească părții civile H. R. suma de 23.230. (douăzeci și trei de mii două sute treizeci )de lei cu titlul de despăgubiri civile, din care suma de_ de lei, daune morale și 3230 de lei, despăgubiri civile pentru prejudiciul material creat.

Va fi obligat inculpatul S. G. la plata sumei de 50.000(cinci zeci de mii) de lei către partea civilă H. C., cu titlul de despăgubiri civile- daune morale.

Instanța, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală și a art. 17 Cod procedură penală va dispune repararea pagubei suferite prin infracțiune de copilul minor al victimei H. A.- E., născută la data de 11.01.2007 .

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei – certificat de naștere ., nr._(fila 109 – dosar) și sentința civilă nr. 6446 din 5 mai 2009 rezultă că minora H. A. E., născută la data de 19.01.2007 este fiica victimei, fiind în prezent încredințată spre creștere și îngrijire mamei – R. O. L.. P. sentința civilă de mai sus, victima a fost obligată să plătească minorei suma de 123 de lei lunar până la majorat.

Din declarațiile martorilor audiați coroborate cu mijloacele de probă de mai sus, rezultă că minora a rezultat dintr-o relație de concubinaj a părinților, iar la data faptei 4.09.2011, era încredințată spre creștere și educare mamei, tatăl fiind obligat la plata unei pensii de întreținere de 123 de lei lunar.

Din actele dosarului rezultă că victima nu realiza venituri din muncă, astfel cum a constatat și instanța civilă .

Față de aceste aspecte, instanța constată că minora a suferit un prejudiciu prin pierderea posibilității de a primi pensia de întreținere datorată de acesta, și neavând alte repere pentru a stabili că victima avea o contribuție materială mai mare prestată voluntar, reține că prejudiciul suferit de aceasta se compune din suma de 123 lunar datorată de victimă până la majoratul copilului. Această sumă va fi impusă ca obligație de despăgubire inculpatului S. G., în cuantum redus cu 70%, proporțional culpei sale stabilite mai sus.

De asemenea, instanța reține că minora H. A. E. avea legături de familie cu victima H. C. R., aspect care rezultă din probatoriul administrat în cauză, că aceasta era interesată să o viziteze și nu a fost niciodată decăzută din drepturile părintești. Dreptul său la viață de familie garantat inclusiv prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost încălcat grav prin fapta inculpatului. Minora este în prezent lipsită de afecțiunea tatălui, iar efectele faptei inculpatului se vor repercuta asupra psihicului minorei pe tot parcursul vieții acesteia. Reține instanța că însăși atitudinea fetiței de a sări în brațele tatălui său în chiar ziua faptei dovedește că aceasta era legată prin sentimente de afecțiune firească față de tatăl său și că lipsa acestuia se constituie într-o traumă cauzată de inculpat și care trebuie reparată. Atitudinea mamei, R. O. L. și a rudelor pe linie maternă apare ca oarecum scuzabilă, dată fiind legătura lor de familie cu inculpatul, însă tăcerea invocată asupra decesului acestuia nu conduce la concluzia lipsei vreunei traume asupra minorei, ci, dimpotrivă, aceasta neavând cunoștință de ce nu mai este vizitată de H. C. R. . Ori, o astfel de atitudine, nu este de natură a convinge că minora nu suferă și va suferi în viitor o traumă puternică, fiind lipsită pentru tot restul vieții sale de prezența tatălui.

Pentru aceste motive, instanța constată că pentru repararea prejudiciului moral cauzat minorei, pentru complinirea, cel puțin în parte a bucuriilor firești de care este lipsită, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 50.000 de lei daune morale, această sumă reprezentând o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit, suma fiind deja redusă proporțional culpei de 70% a inculpatului în producerea prejudiciului.

Va fi obligat inculpatul S. G. să plătească părții civile H. A.- E. o prestație periodică lunară egală cu suma de 86, 1 lei, de la data de 5.09.2011 și până la majoratul minorei, cu dobândă legală de la data scadenței și până la plata efectivă a fiecărei prestații.

Va fi, de asemenea, obligat inculpatul S. G. să plătească părții civile minore H. A. - E. suma de 50.000 (cincizeci de mii ) de lei, cu titlul de daune morale.

În baza art. 357 aliniatul 2 litera e Cod procedură penală se va dispune restituirea către numitul AKPINAR SADETTIN, domiciliat în ., a două cuțite de bucătărie ridicate de la acesta la data de 5.09.2011, conform procesului-verbal din acea dată ( fila 41 din dosarul de u.p.).

În baza art. 357 aliniatul 2 litera e Cod procedură penală se va dispune restituirea către moștenitorii victimei H. C. R. a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, indisponibilizat conform procesului-verbal de conducere în teren din 07.09.2011.(fila 45 dos.de u.p.)

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, fiind în culpă procesuală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 10.000 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 3076 de lei, din fondurile Ministerului Public, iar restul de 6924 de lei ,din fondurile Ministerului de Justiție. Suma de 6924 de lei include suma de 400 de lei plătită, conform art. 189 Cod procedură penală traducătorului autorizat Inan Haila (încheiere 16.01.2012), precum și suma de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu care va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de justiție către Baroul Iași .(delegație nr. 6625din 2012).”

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Iași, părțile civile H. R. A. și H. C. și inculpatul S. G..

C. de A. Iași, prin Decizia penală nr. 155 din 1.11.2012 a admis apelul declarat de inculpatul S. G., desființând în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, a înlăturat sporul de 2 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 14 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

P. aceeași decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și părțile civile H. R. A. și H. C..

Decizia Curții de A. Iași a fost recurată de P. de pe lângă C. de A. Iași, părțile civile H. R. A. și H. C. și inculpatul S. G..

P. Decizia nr. 1646 din 15 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă C. de A. Iași, de părțile civile H. R. A. și H. C. și de inculpatul S. G..

P. cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Iași sub nr._ condamnatul S. G. a formulat apel împotriva Sentinței penale nr. 296 din 24.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/99/2011, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală anterior și redozarea cuantumului pedepsei aplicate.

C., verificând din oficiu hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului, constată că este inadmisibil apelul promovat, excepție pusă în discuția părților.

Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituție cu referire la art. 21 din Constituție pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții interesate, obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.

În speță, apelul declarat de condamnatul S. G. împotriva Sentinței penale nr. 296 din 24.07.2012 a Tribunalului Iași este inadmisibil întrucât inculpatul și-a exercitat deja dreptul la apel, apel ce i-a fost soluționat prin Decizia penală nr. 155 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de C. de A. Iași.

Ca atare, un nou apel nu este admisibil, încălcând principiul unicității căii de atac și ca atare nu este admisibil potrivit dreptului comun.

Ori, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, în baza art. 421 punctul 1 lit. a Cod procedură penală, C. va respinge ca inadmisibil apelul declarat de condamnatul S. G., împotriva Sentinței penale nr. 296 din 24 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași.

Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de condamnatul S. G., împotriva Sentinței penale nr. 296 din 24 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași.

Obligă apelantul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 260 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 16 decembrie 2015.

Președinte, Judecător,

D. D. G. S.

Grefier,

C.-M. Ș.

Red. D.D.

Tehnoredactat Ș.C.M.

2 ex./07.01.2016

Tribunalul Iași – judecător O. C. A.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 130/2015. Curtea...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 30/2015. Curtea de Apel IAŞI Conducere fără permis. Art.335 NCP. Hotărâre din 20-02-2015, Curtea de Apel IAŞI Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 284/2015. Curtea de Apel IAŞI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 130/2015. Curtea de Apel IAŞI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel IAŞI Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 899/2015. Curtea de Apel IAŞI Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 904/2015. Curtea de Apel IAŞI Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Hotărâre din 14-01-2016, Curtea de Apel IAŞI