Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 620/2015. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 620/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 620/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 620/2015

Ședința publică de la 20 August 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C.

Judecător M. M.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V., inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. și de părțile civile D. I. și D. M. C. împotriva sentinței penale nr. 46/18.03.2015, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect omorul calificat (art.189 NCP).

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.08.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit termen de pronunțare pentru azi, 20.08.2015, când:

INSTANȚA

Asupra apelului penal de față;

Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 46/18.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, a dispus următoarele:

„În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. I. prin rechizitoriul nr. 610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal și din

- 2 infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal, în 2 infracțiuni de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal

Condamnă pe inculpatul N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 16.06.1990, în mun. Tulcea, jud. Tulcea, domiciliat în ., CNP_, studii-8 clase, profesia-agricultor, fără antecedente penale, cetățenia română, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., la pedepsele de:

- 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit a Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate D. A..

-5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate D. M. C. și

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penalși cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate H. M. D..

În baza art. 38 Cod penal, contopește pedepsele de mai sus și în baza art. 39 lit. b C. pen., inculpatul va executa – în final -pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 3 (trei) ani.

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 399 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului N. I..

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 11 (unsprezece) ani și 4 (patru) luni de închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. I. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

2.- În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. F. M. prin rechizitoriul nr.610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal

Condamnă pe inculpatul N. F. M., fiul lui G. și E., născut la data de 23.04.1984 în mun. Bîrlad, jud. V., domiciliat în ., jud. V., studii-10 clase, prefesia –agricultor, fără antecedente penale, CNP -_, cetățenia română, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit a Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate D. A..

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 399 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului N. F. M..

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. F. M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

3. - În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. N. G. prin rechizitoriul nr.610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal

Condamnă pe inculpatul C. N. G., fiul lui I. și M., născut la data de 31.01.1987 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP-_, cetățenia română, studii- 7 clase, profesia-agricultor, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit a Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate D. A..

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 399 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului C. N. G..

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. N. G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

In baza art.19 și 23 al.2,3 Cod proCod penal., art.397 al.1 Cod proCod penal, raportat la art.1357, și art.1382 C.civ., art.313 din Legea nr.95/2006, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență E. B. B. și obligă inculpatul N. I. la plata sumei de 1.345,32 lei, actualizată la data executării (cheltuieli efectuate cu spitalizarea părților vătămate H. M. D. și D. M. C.).

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de:

- partea civilă D. I. și obligă în solidar, pe cei trei inculpați, la plata sumei de 18.000 lei cu titlul de despăgubiri materiale – câte 6.000 lei fiecare inculpat și 30.000 lei cu titlul de daune morale – câte 10.000 lei fiecare inculpat către partea civilă D. I..

- partea civilă H. M. D. și obligă inculpatul N. I. la plata sumei de 3.000 lei cu titlul de daune morale, către partea vătămată H. M. D., constituită parte civilă,

Respinge cererea pentru daune materiale formulată de partea civilă H. M. D., ca nedovedită .

Respinge - ca nefondată - acțiunea civilă pentru daune morale formulată de partea civilă D. M. C..

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, dispune confiscarea de la inculpați a următoarelor obiecte /corpuri delicte folosite la comiterea infracțiunilor și anume: o coasă și o bucată de toporișcă ruptă, o bucată de toporișcă ce prezintă urme de rupere, un par cu lungimea de 1 m,, ce prezintă urme de rupere, o furcă găsită în curtea inculpatului C. N. G. și un par care prezintă pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge - corpuri delicte, aflate la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr.143/2014 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului V..

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G., în solidar, să achite suma de 3.012 lei care reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale (din care, 1.800 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției).

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul N. I. - să achite suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în cursul judecății (din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției), pe inculpatul N. F. M. - să achite suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în cursul judecății (din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției) și pe inculpatul C. N. G. – să achite suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pe inculpatul N. I. să achite părții civile H. M. D., suma de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Obligă pe inculpatul N. I. să achite părții civile D. M. C., suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Obligă – în solidar pe cei trei inculpați – să achite părții civile D. I., suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.”

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele :

„Pe rolul Tribunalului V., în data de 21.10.2014, sub nr._, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 610/P/2014 din 20.10.2014, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G..

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de 27 iulie 2014, inculpații N. I. și N. F. M., care sunt frați, împreună cu inculpatul C. N. G. au mers la un magazin din . cumpărat pulpe de pui pentru a face un grătar în acea după amiază, la locuința inculpatului C. N. G.. Aceștia și-au dat întâlnire la barul . unde la o masă, se aflau și victima D. A.-A. cu fratele său D. M.-C. și tatăl lor D. I.. Cei trei consumau și ei, bere.

Deoarece, în trecut, partea vătămată H. M. D. fusese concubina inculpatului N. F. M., iar în prezent, aceasta concubina cu vătămatul D. M. C., între inculpatul N. F. M. și vătămatul D. M.-C. s-a iscat o discuție, în care inculpatul i-a spus lui D. M. că va merge la locuința numitei Huzuna M.-D. pentru a-și lua o căruță și un cal, ce rămăseseră acolo în momentul despărțirii lor, întrucât bunurile fuseseră cumpărate din banii câștigați de el când a lucrat în G..

D. M.-C. i-a spus că nu are ce căuta la locuința lui Huzuna M.-D., întrucât nu mai sunt împreună. Totodată, a luat o sticlă goală și a vrut să-l lovească pe inculpat, însă nu l-a nimerit, sticla spărgându-se de pardoseală.

Cei doi s-au îmbrâncit și în această împrejurare, cămașa inculpatului N. FIorin-M. s-a rupt în partea din față, în zona nasturilor. A intervenit și vânzătoarea magazinului, care le-a cerut să plece din bar și să nu mai facă scandal. Au ieșit cu toții în drum, iar aici inculpatul N. F.-M. și vătămatul D. M.-C. s-au mai îmbrâncit încă o dată, inculpatul scăpând din mână sacoșa cu pulpe de pui ce le cumpărase pentru grătar, acestea împrăștiindu-se pe carosabil. Conflictul dintre ei a încetat și fiecare a plecat în direcții diferite.

La magazin a venit și Huzuna M.-D. pentru a-1 lua pe concubinul său să plece acasă, însă nu a participat la incidentul dintre acesta și inculpat.

Inculpații l-au invitat la gratar și pe martorul A. M. și pe vărul lor B. B.. După sosirea lui A. M., inculpații au constatat că au rămas fără bere, astfel încât s-au hotărât să meargă la un alt magazin în . cumpere. S-au urcat în căruță să meargă la magazin, acasă rămânând inculpatul N. I. pentru a tăia lemne pentru foc. Inculpații C. N.-G., N. F.-M. și martorul A. M. au mers la magazin, au mai băut câte două beri la halbă, după care au cumpărat o navetă de bere pentru acasă. S-au urcat în căruță și, pe drum, s-au gândit să meargă până în Satu Nou să se plimbe.

Au revenit la locuința lui C. N.-G. pentru a-1 lua și pe N. I. și cu toții au plecat către Satu Nou. S-au oprit în apropierea unei stații de autobuz, au coborât și au început să consume berile cumpărate. La ei au venit și alți tineri și au stat de vorbă, bând cu toții bere, inculpații fiind deja în stare de ebrietate.

Intre timp, seara, în jurul orelor 21.00, H. M.-D. s-a hotărât să meargă în vizită la părinții ei pentru a-și vedea fetița. S-a urcat în căruță împreună cu D. M.-C. și D. A.-A. și au plecat cu toții către locuința părinților ei, spre Satu Nou. Pe drum au trecut prin dreptul inculpaților, care se aflau în stația de autobuz. La locuința părinților lui H. M.-D., aceasta, împreună cu frații D., au stat aproximativ 20 de minute, după care s-au urcat în căruță și s-au îndreptat către casă, trecând încă o dată prin dreptul inculpaților.

Aceștia i-au văzut și s-au hotărât să se răzbune pe D. M.-C. pentru incidentul petrecut în cursul zilei în bar. S-au urcat în căruță și au plecat, mergând la galop, după căruța vătămaților, pentru a-i ajunge din urmă. In căruța inculpaților s-au urcat și tinerii cu care stătuseră de vorbă în stația de autobuz însă, datorită faptului că inculpatul C. N.-G. conducea căruța în viteză, au sărit din mers, în căruță rămânând doar cei trei inculpați.

Inculpații au ajuns din urmă căruța vătămaților, i-au depășit și trecând prin fața lor, au intrat pe ulița unde se află locuința inculpatului C. N.-G..

Inculpații s-au dat jos din căruță și au luat din coșul acesteia mai multe obiecte cu care s-au înarmat, astfel: N. I. a luat în mână o coasă, N. F.-M. a luat o bâtă, iar C. N.-G. o furcă. Cu toții s-au îndreptat către vătămați. Aceștia împreună cu victima au sărit din căruță să fugă, însă nu au mai reușit, întrucât au fost atacați imediat de inculpați.

Este de precizat faptul că uneltele respective se aflau în căruța lui C., deoarece în dimineața respectivă fuseseră la coasă.

Primul care a fost lovit a fost D. M.-C., pe care N. I. 1-a lovit o singură dată cu tăișul coasei în cap. După recepționarea loviturii, D. M.-C. a amețit și a căzut lângă gardul din plasă de sârmă al locuinței inculpatului C. N.-G.. Apoi, inculpatul N. I. s-a dus la Huzuna M.-D., căreia i-a aplicat două lovituri cu tăișul coasei, una în brațul stâng și cea de-a doua în piciorul drept, după care persoana vătămată a fugit țipând și a sărit gardul în curtea unei vecine. D. M.-C. s-a ridicat de la pământ și a fugit înspre căruță.

După ce a lovit-o pe Huzuna M.-D., inculpatul N. I., împreună cu ceilalți doi inculpați au atacat victima D. A.-A. cu obiectele ce le aveau în mâini, respectiv coasa, bâta și furca, atât timp cât victima era în picioare, cât și după căderea ei la pământ. Au aplicat lovituri victimei peste tot corpul, cauzându-i leziuni care au condus imediat către deces. Inculpații au continuat să lovească victima, chiar dacă aceasta era căzută la pământ.

Mama lui C. N.-G., auzind gălăgie, a ieșit pe uliță și le-a cerut celor trei să înceteze și să intre în curte. Nu a putut să vadă ce s-a întâmplat pentru că nici ulița și nici drumul principal nu erau luminate.

Cei trei s-au oprit din agresiune și au intrat în curte. Apoi s-au hotărât să meargă la B. la un restaurant să mănânce.

Între timp, Huzuna M.-D. a apelat serviciul de urgență „112" și a solicitat ambulanța, iar D. M.-C. s-a dus la fratele său și 1-a târât de pe uliță până pe drumul principal, unde a constatat că era decedat.

Ambulanța i-a transportat pe Huzuna M.-D. și D. M.-C. la S. M. de Urgență „E. B." B., unde le-au fost acordate îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 219/N/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., moartea numitului D. A.-A. a fost violentă și s-a putut instala la data de 27 iulie 2014.

Moartea a avut drept cauză o hemoragie masivă, internă și externă, urmare a unui traumatism toracic cu plagă penetrantă și lezarea pulmonului drept, arterei pulmonare drepte și atriului drept.

Plaga penetrantă toracică, responsabilă de tanato-geneză, s-a produs prin lovire activă cu corp tăietor-înțepător, cu un singur tăiș, posibil vârful lamei unei coase (canalul plăgii a interesat pielea, țesutul celular subcutanat, omoplatul drept la extremitatea superioară, coasta C2 secționată parțial, pulmonul drept, artera pulmonară dreaptă și atriul drept). Între plaga penetrantă toracică și moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

La examenul necroptic, în afara leziunilor tanato-generatoare, mai sus menționate, au fost inventariate leziuni traumatice, după cum urmează: un traumatism cranio-cerebral cu 3 plăgi contuze, fractură fronto-parietală dreaptă cu ușoară înfundare și hemoragie meningo-cerebrală (hemoragie subarahnoidiană și contuzie cerebrală); aceste leziuni au fost produse prin loviri active cu corp contondent, cel mai probabil alungit; la nivelul membrului superior drept există o plagă transfixiantă superficială, produsă prin lovire cu obiect înțepător, posibil vârful lamei unei coase; la nivelul toracelui există echimoze, ce sugerează ca agent vulnerant un obiect contondent alungit, infiltrate sanguine, . coastei C8 dreapta, contuzie pulmonară; aceste leziuni de la nivelul toracelui sunt consecința unor lovituri active cu corp contondent; la nivelul toracelui există dorsal și o plaga tăiată superficială; la nivelul membrelor există leziuni relativ minore de tipul plăgii contuze, echimozei și excoriației, produse prin loviri cu sau de corp dur.

Nu se poate preciza cu certitudine succesiunea loviturilor și nici poziția victimă-agresor sau victimă-agresori; s-a apreciat că leziunile de la nivelul extremității cefalice din partea anterioară (plagă contuză, fractură cu înfundare, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidiană) s-au produs prin lovire activă cu corp contondent cu victima și agresorul aflați în același plan sagital, mai probabil față în față; plăgile contuze din regiunea parietală posterioară s-au putut produce tot cu victima și agresorul față în față sau cu agresorul lateral de victimă, în stânga victimei; victima prezintă leziuni pe fața dorsală a toracelui ce sugerează lovituri aplicate cu corp contondent alungit din lateral de victimă; plaga penetrantă toracică cu rol tanato-generator este posibil să fi fost produsă prin aplicarea unei lovituri cu coasa agresorul față în față sau cu agresorul ușor lateral în stânga victimei; în ceea ce privește plaga transfixiantă de la nivelul membrului superior drept se poate avea în vedere un mecanism de apărare la lovire; nu se exclude varianta ca victima să fi căzut după aplicarea unei lovituri la nivelul extremității cefalice sau la nivelul toracelui, iar apoi victima aflată în decubit ventral sau lateral drept să fi fost lovită cu agenții vulneranti menționați.

Sângele recoltat de la cadavru conținea 1,00 g %o alcool; umoarea vitroasă recoltată de la cadavru conținea 1,15 g %o alcool; urina recoltată de la cadavru conținea 0,90 g %o alcool.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 188/E din 30 iulie 2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., partea vătămată D. M.-C. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze și excoriatiei.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente. Pot data din 27 iulie 2014. Au necesitat 7-8 (șapte-opt) zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitului și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 Cod penal S-a apreciat poziția ipotetică victimă-agresor ca fiind față în față.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 189/E din 30 iulie 2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., partea vătămată Huzuna M.-D.a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate coapsa dreaptă, cu lipsă de substanță și plăgii tăiate marginea cubitală antebraț stâng. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiecte tăietoare, respectiv tăietoare-înțepătoare, posibil coasă. Pot data din 27 iulie 2014. Au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitei și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 Cod penal

Astfel, s-a reținut în rechizitoriu că fapta inculpaților N. I., C. N.-G. și N. FIorin-M. de a aplica mai multe lovituri victimei D. A.-A., cu o coasă, respectiv cu o furcă și o țepușă, în împrejurările descrise anterior, cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 188 Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. „a" Cod penal

Fapta inculpatului N. I. care, în aceeași împrejurare, a aplicat mai multe lovituri cu coasa și persoanelor vătămate Huzuna M.-D. și D. M.-C., cauzându-le leziuni traumatice ce au necesitat spitalizarea, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188-189 lit. „f Cod penal în cazul acestui inculpat va fi reținut și concursul de infracțiuni, prev. de art. 38 al. 1 Cod penal

Mijloacele de probă care s-au reținut în sprijinul acuzării au fost - proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; procese verbale de examinare fizică și planșele foto anexe; raport de expertiză medico-legală de autopsie nr. 219/N/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V. și planșa foto anexă; raport de expertiză medico-legală traumatologică nr. 188/E/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V. pentru persoana vătămată D. M.-C.; raport de expertiză medico-legală traumatologică nr. 189/E/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V. pentru persoana vătămată Huzuna M.-D., declarațiile persoanelor vătămate; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor; alte acte.

Inculpații au fost reținuți preventiv pentru 24 ore prin ordonanțele procurorului din data de 28 iulie 2014 și au fost arestați preventiv pe o durată de 30 de zile prin încheierea din data de 29 iulie 2014 a Tribunalului V., arestarea preventivă fiind ulterior prelungită, atât în procedura de cameră preliminară, cât și pe durata desfășurării judecății.

La termenul de judecată din 17.12.2014, instanța a adus la cunoștință inculpaților posibilitatea judecării cauzei în baza procedurii simplificate, în cazul recunoașterii faptelor reținute prin rechizitoriu.

Inculpatul N. I. a solicitat să fie judecat în baza acestei proceduri, recunoscând toate faptele reținute în sarcina sa, însă sub o altă formă decât cea reținută prin rechizitoriu.

Părțile vătămate care s-au constituit părți civile și inculpații au fost audiați și și-au propus probe, atât în latura civilă, cât și în latura penală a cauzei.

Părțile vătămate au declarat că se constituie părți civile astfel:

- partea vătămată H. M. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei – daune materiale și cu suma de 3.000 lei daune morale, împotriva inculpatului N. I..

- Partea vătămată D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale, împotriva inculpatului N. I..

- Mama victimei decedate, D. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 18.000 lei – daune materiale și cu suma de 150.000 lei – daune morale, împotriva celor trei inculpați.

La termenul din data de 14.01.2015, în urma audierii tuturor inculpaților, având în vedere că aceștia și-au schimbat declarațiile față de cele date la urmărirea penală, instanța a revenit asupra celor dispuse prin încheierea din data de 17.12.2014, în sensul judecării cauzei în baza procedurii obișnuite și pentru inculpatul N. I..

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, Tribunalul reține următoarea situație de fapt:

În ziua de 27 iulie 2014, inculpații N. I. și N. F. M., care sunt frați, împreună cu inculpatul C. N. G. au mers la un magazin din . cumpărat pulpe de pui, pentru a face un grătar în acea după amiază, la locuința inculpatului C. N. G.. Aceștia și-au dat întâlnire la barul ., unde, la o masă, se aflau și victima D. A.-A. cu fratele său D. M.-C. și tatăl lor D. I.. Cei trei consumau și ei, bere.

Deoarece, în trecut, partea vătămată H. M. D. fusese concubina inculpatului N. F. M., iar în prezent, aceasta concubina cu vătămatul D. M. C., între inculpatul N. F. M. și vătămatul D. M.-C. s-a iscat o discuție, în care inculpatul i-a spus lui D. M. că va merge la locuința numitei Huzuna M.-D. pentru a-și lua o căruță și un cal, ce rămăseseră acolo în momentul despărțirii lor, întrucât bunurile fuseseră cumpărate din banii câștigați de el când a lucrat în G..

D. M.-C. i-a spus că nu are ce căuta la locuința lui Huzuna M.-D., întrucât nu mai sunt împreună. Totodată, a luat o sticlă goală și a vrut să-l lovească pe inculpat, însă nu l-a nimerit, sticla spărgându-se de pardoseală.

Cei doi s-au îmbrâncit și, în această împrejurare, cămașa inculpatului N. FIorin-M. s-a rupt în partea din față, în zona nasturilor. A intervenit și vânzătoarea magazinului, care le-a cerut să plece din bar și să nu mai facă scandal. Au ieșit cu toții în drum, iar aici inculpatul N. F.-M. și vătămatul D. M.-C. s-au mai îmbrâncit încă o dată, inculpatul scăpând din mână sacoșa cu pulpe de pui ce le cumpărase pentru grătar, acestea împrăștiindu-se pe carosabil. Conflictul dintre ei a încetat și fiecare a plecat în direcții diferite.

La magazin a venit și Huzuna M.-D. pentru a-1 lua pe concubinul său să plece acasă, însă nu a participat la incidentul dintre acesta și inculpat.

În după-amiaza aceleiași zile, inculpații au mers cu căruța în . bere, s-au oprit într-o stație de autobus unde au consumat mai multe sticle cu bere împreună și cu alți tineri din . seară, în jurul orelor 21.00, H. M.-D. s-a hotărât să meargă în vizită la părinții ei pentru a-și vedea fetița. S-a urcat în căruță împreună cu D. M.-C. și D. A.-A. și au plecat cu toții către locuința părinților ei, spre Satul Nou. Pe drum au trecut prin dreptul inculpaților, care se aflau în stația de autobuz. La locuința părinților lui Huzuna M.-D., aceasta, împreună cu frații D., au stat aproximativ 20 de minute, după care s-au urcat în căruță și s-au îndreptat către casă, trecând încă o dată prin dreptul inculpaților.

Vătămații, văzându-i pe inculpați în stația de autobuz și având în vedre că mai devreme au avut conflictul de la bar cu aceștia, s-au hotărât să se înarmeze cu niște bate, pe care le-au luat de la locuința unei verișoare a lui H. M., respective de la locuința numitei D. A., atunci când au fost în Satul Nou.

La întoarcere spre casă, au trecut din nou prin dreptul inculpaților care și ei erau cu căruța. Inculpații s-au urcat în căruță și au plecat, mergând la galop, după căruța vătămaților, pentru a-i ajunge din urmă. In căruța inculpaților s-au urcat și tinerii cu care stătuseră de vorbă în stația de autobuz însă, datorită faptului că inculpatul C. N.-G. conducea căruța în viteză, au sărit din mers, în căruță rămânând doar cei trei inculpați.

Inculpații au ajuns din urmă căruța vătămaților, i-au depășit și trecând prin fața lor, au intrat pe ulița unde se află locuința inculpatului C. N.-G..

În tot acest timp, cât inculpații au mers cu căruța în urma vătămaților și vătămații, apoi, în urma inculpaților, de ambele părți aceștia și-au strigat amenințări.

La un moment dat, chiar când inculpații au depășit în galop căruța vătămaților, victima D. A. s-a coborât din căruță cu o bâtă în mână. Prevăzând că va avea loc un conflict, partea vătămată H. M. D. a sunat-o pe mama fraților D., respective pe D. I. și i-a spus ce se întâmplă. Astfel, în timp ce conflictul avea loc, partea civilă D. I. deja plecase spre locul incidentului.

Acest aspect conturează clar, că iminența conflictului exista anterior acelui moment, atâta timp cât H. M. D. a anunțat-o deja pe mama concubinului ei, respectiv pe D. I., despre faptul că ar putea izbucni un conflict. Acest aspect conturează și faptul că partea vătămată D. M. C., precum și victima omorului, D. A. au fost agresivi la rândul lor și au lăsat impresia că își doresc ca acest conflict să aibă loc.

Deși vătămații își puteau continua drumul spre locuința lor, aceștia au ales să oprească căruța în dreptul uliței pe care locuiește inculpatul C. N. G., și-au luat bâtele pe care le luaseră de la verișoara lor și au intrat pe ulița pe care se aflau inculpații.

Astfel, conflictul a izbucnit între cele două tabere, la inițiativa atât a inculpaților, cât și a vătămaților. Inculpații s-au dat jos din căruță și au luat din coșul acesteia mai multe obiecte cu care s-au înarmat, astfel: N. I. a luat în mână o coasă, N. F.-M. a luat o bâtă, iar C. N.-G. o furcă. Cu toții s-au îndreptat către vătămați. Este de precizat faptul că uneltele respective se aflau în căruța lui C., deoarece în dimineața respectivă fuseseră la coasă.

Vătămații, la rândul lor, s-au coborât înarmați din căruță și au intrat pe ulița pe care se aflau inculpații. Partea vătămată D. M. a plecat cu o bâtă în mână și a strigat la inculpați “vă omor”.

Primul care a fost lovit a fost D. M.-C., pe care N. I. 1-a lovit o singură dată cu tăișul coasei în cap. După recepționarea loviturii, D. M.-C. a amețit și a căzut lângă gardul din plasă de sârmă al locuinței inculpatului C. N.-G.. Apoi, inculpatul N. I. s-a dus la H. M.-D., căreia i-a aplicat două lovituri cu tăișul coasei, una orientată spre zona capului, însă lovitura a fost în brațul stâng, ca urmare a ridicării acestuia pentru a-și apăra capul de lovitură și cea de-a doua în piciorul drept, după care persoana vătămată a fugit țipând și a sărit gardul în curtea unei vecine. D. M.-C. s-a ridicat de la pământ și a fugit înspre căruță.

După ce a lovit-o pe Huzuna M.-D., inculpatul N. I., împreună cu ceilalți doi inculpați au atacat victima D. A.-A. cu obiectele ce le aveau în mâini, respectiv coasa, bâta și furca, atât timp cât victima era în picioare, cât și după căderea ei la pământ. Au aplicat lovituri victimei peste tot corpul, cauzându-i leziuni care au condus imediat către deces. Inculpații au continuat să lovească victima, chiar dacă aceasta era căzută la pământ.

Mama lui C. N.-G., auzind gălăgie, a ieșit mai întâi în drumul principal, i-a văzut pe vătămați cum au fugit pe uliță, însă apoi a intrat în casă, revenind după cca 15 minute, când deja conflictul se încheiase și căruța era băgată în curte.

Inculpații, speriați de ceea ce s-a întâmplat, s-au hotărât să meargă la B., unde au și fost găsiți de către organele de poliție.

Apoi, a venit ambulanța care a fost chemată de partea vătămată H. M. D., a ajuns la fața locului și mama victimei, respectiv partea civilă D. I., s-a constatat că victima D. A. decedase, iar părțile vătămate H. M. D. și D. M. C. au fost transportate la spital, unde li s-au acordat îngrijirile medicale necesare.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 219/N/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., moartea numitului D. A.-A. a fost violentă și s-a putut instala la data de 27 iulie 2014. Moartea a avut drept cauză o hemoragie masivă, internă și externă, urmare a unui traumatism toracic cu plagă penetrantă și lezarea pulmonului drept, arterei pulmonare drepte și atriului drept.

Plaga penetrantă toracică, responsabilă de tanato-geneză, s-a produs prin lovire activă cu corp tăietor-înțepător, cu un singur tăiș, posibil vârful lamei unei coase (canalul plăgii a interesat pielea, țesutul celular subcutanat, omoplatul drept la extremitatea superioară, coasta C2 secționată parțial, pulmonul drept, artera pulmonară dreaptă și atriul drept). Între plaga penetrantă toracică și moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

La examenul necroptic, în afara leziunilor tanato-generatoare, mai sus menționate, au fost inventariate leziuni traumatice, după cum urmează: un traumatism cranio-cerebral cu 3 plăgi contuze, fractură fronto-parietală dreaptă cu ușoară înfundare și hemoragie meningo-cerebrală (hemoragie subarahnoidiană și contuzie cerebrală); aceste leziuni au fost produse prin loviri active cu corp contondent, cel mai probabil alungit; la nivelul membrului superior drept există o plagă transfixiantă superficială, produsă prin lovire cu obiect înțepător, posibil vârful lamei unei coase; la nivelul toracelui există echimoze, ce sugerează ca agent vulnerant un obiect contondent alungit, infiltrate sanguine, . coastei C8 dreapta, contuzie pulmonară; aceste leziuni de la nivelul toracelui sunt consecința unor lovituri active cu corp contondent; la nivelul toracelui există dorsal și o plaga tăiată superficială; la nivelul membrelor există leziuni relativ minore de tipul plăgii contuze, echimozei și excoriației, produse prin loviri cu sau de corp dur.

Nu se poate preciza cu certitudine succesiunea loviturilor și nici poziția victimă-agresor sau victimă-agresori; s-a apreciat că leziunile de la nivelul extremității cefalice din partea anterioară (plagă contuză, fractură cu înfundare, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidiană) s-au produs prin lovire activă cu corp contondent cu victima și agresorul aflați în același plan sagital, mai probabil față în față; plăgile contuze din regiunea parietală posterioară s-au putut produce tot cu victima și agresorul față în față sau cu agresorul lateral de victimă, în stânga victimei; victima prezintă leziuni pe fața dorsală a toracelui ce sugerează lovituri aplicate cu corp contondent alungit din lateral de victimă; plaga penetrantă toracică cu rol tanato-generator este posibil să fi fost produsă prin aplicarea unei lovituri cu coasa agresorul față în față sau cu agresorul ușor lateral în stânga victimei; în ceea ce privește plaga transfixiantă de la nivelul membrului superior drept se poate avea în vedere un mecanism de apărare la lovire; nu se exclude varianta ca victima să fi căzut după aplicarea unei lovituri la nivelul extremității cefalice sau la nivelul toracelui, iar apoi victima aflată în decubit ventral sau lateral drept să fi fost lovită cu agenții vulneranti menționați.

Sângele recoltat de la cadavru conținea 1,00 g %o alcool; umoarea vitroasă recoltată de la cadavru conținea 1,15 g %o alcool; urina recoltată de la cadavru conținea 0,90 g %o alcool.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 188/E din 30 iulie 2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., partea vătămată D. M.-C. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze și excoriatiei.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente. Pot data din 27 iulie 2014. Au necesitat 7-8 (șapte-opt) zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitului și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 Cod penal S-a apreciat poziția ipotetică victimă-agresor ca fiind față în față.

De precizat că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că leziunile prezentate de partea vătămată D. M. C. au fost în zona capului.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 189/E din 30 iulie 2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., partea vătămată Huzuna M.-D.a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate coapsa dreaptă, cu lipsă de substanță și plăgii tăiate marginea cubitală antebraț stâng. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiecte tăietoare, respectiv tăietoare-înțepătoare, posibil coasă. Pot data din 27 iulie 2014. Au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitei și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 Cod penal

Și în cazul părții vătămate H. M. D., reiese din expertiza medico-legală că leziunile au fost produse cu un obiect tăietor. Lovitura de la antebraț a fost ca urmare a poziției de apărare a capului.

Din întreg materialul probator, rezultă că singurele persoane care au perceput în mod direct conflictul, au fost părțile vătămate H. M. D. și fratele decedatului, respectiv vătămatul D. M. C., precum și cei trei inculpați.

Atât părțile vătămate, cât și inculpații au dat declarații oarecum contradictorii în fața instanței, față de cele date în cursul urmăririi penale, însă diferențele dintre declarații nu au fost atât de importante încât să creeze vreun dubiu instanței, asupra situației de fapt existente.

Cele declarate de partea vătămată H. M. D. au fost avute în vedere exact așa cum au fost declarate la momentele respective – în cursul anchetei, aceasta fiind concubina fratelui victimei decedat, iar în cursul judecății fiind despărțită de acesta, partea vătămată a făcut niște completări care nu pot fi interpretate de către instanță ca și schimbare de declarație.

Mai mult decât atât, instanța are în vedere și faptul că partea vătămată D. M. C., fostul concubin al vătămatei H. M., i-a adresat unele amenințări, confirmate de către organele de poliție din comună.

Martorii audiați în prezenta cauză au descris doar situația conflictuală petrecută în cursul zilei respective la bar, situație care confirmă din nou, atitudinea agresivă venită din partea vătămaților.

Conform art. 103 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.

Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor celor administrate, in scopul aflării adevărului.

La aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflecta adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății.

Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății și având ca principiu de bază prezumția de nevinovăție.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin disp. art. 4 NCCP și art. 99 NCPP – îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora.

În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, Tribunalul constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința tuturor celor trei inculpați, probele administrate atât de organele de anchetă din cadrul Parchetului, cât și probele administrate în fața instanței demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestora.

Astfel, instanța de judecată a coroborat: procesul -verbal de sesizare, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu procesele verbale de examinare fizică și planșele foto, cu rapoartele de expertiză medico-legale, cu declarațiile părților vătămate, cu declarațiile martorilor și cu declarațiile inculpaților, date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Pentru a vedea dacă fapta comisă de inculpați există și întrunește toate elementele pentru ca aceasta să constituie infracțiune, instanța va analiza toate aceste aspecte, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic.

Astfel, se observă că potrivit art. 15 Cod penal infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Potrivit art. 46 din Codul penal, autor al infracțiunii este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. În cazul în care, la comiterea acesteia, și-au adus contribuția, nemijlocit, mai multe persoane, toate acestea au calitatea de coautori ai faptei, iar între ei situația de coautori.

Fiecare coautor fiind un autor, poziția lui juridică este cea stabilită de lege pentru autor (art. 46 alin. 2 din Codul penal). Coautorat există, prin urmare, atunci când cel puțin doi participanți au săvârșit în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, adică au efectuat acte de executare a acesteia.

În sensul strict al termenului, prin acte de executare sau săvârșire nemijlocită a faptei se înțelege orice act de conduită exterioară prin care se înfăptuiește direct sau indirect acțiunea sau inacțiunea incriminată.

Actele de executare aparțin laturii obiective a infracțiunii și, pentru a constitui acte de autorat (coautorat) trebuie să îndeplinească și condiția nemijlocirii.

Există însă și o categorie de acte materiale care, fără să aparțină (dar numai în mod aparent) acțiunii incriminate de textul de lege menționat, contribuie totuși într-o măsură determinantă la realizarea ei. Este vorba de acele acte care, deși par extrinseci acțiunii nemijlocite realizate de o altă persoană, sunt indispensabile realizării faptei prevăzute de legea penală și, din această cauză, au valoarea unor acte de săvârșire, de autorat.

Caracterul indispensabil al actului trebuie evaluat raportându-l la modul în care a fost concepută și realizată executarea, față de condițiile de realizare existente în acel moment, ce au putut face necesară contribuția și a altor persoane la înfăptuirea acțiunii incriminate. Cu alte cuvinte, actele indispensabile, pentru a fi asimilate celor de executare, trebuie să se afle într-o unitate indivizibilă cu actele de executare propriu-zise, cu care se completează reciproc, într-o activitate globală, unică, de executare.

Această caracteristică, de indispensabilitate, le atribuie caracterul unor acte de coautorat, în pofida caracterului lor aparent secundar.

Autor (coautor) al infracțiunii de omor este orice persoană care săvârșește, nemijlocit, acte de executare sau acte indispensabile acțiunii constitutive și care, dacă nu s-ar fi efectuat, ar fi împiedicat săvârșirea faptei de ucidere. Așadar, existența unui raport de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată este indispensabilă.

Atât în doctrină, cât și în practica judiciară este admis că legătura de cauzalitate există atât atunci când activitatea făptuitorului constituie cauza exclusivă a morții, cât și atunci când la această activitate s-au adăugat și alți factori, preexistenți, concomitenți sau posteriori, dacă se constată că, în complexul acestor cauze, fără intervenția acțiunii de ucidere moartea victimei nu s-ar fi produs.

Unul din principiile fundamentale ale răspunderii penale, stipulat expres în dispozițiile art. 15 alin. 2 din Codul penal, este acela că infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Acest principiu exprimă concepția că răspunderea penală nu poate exista, în sistemul dreptului nostru penal, decât pentru persoana care a săvârșit o faptă, un act de conduită care constituie, în condițiile legii penale, o infracțiune și presupune totodată că există numai din momentul dovedirii vinovăției persoanei pentru săvârșirea infracțiunii care constituie temeiul răspunderii penale.

Din perspectiva datelor speței de față, rezultă că acțiunile inculpaților au fost conjugate în vederea uciderii vătămatului, cu intenție indirectă, rezultat care s-a și produs.

Fapta de a fi aplicat victimei, în zona capului și a toracelui, regiuni anatomice vitale, mai multe lovituri cu obiecte contondente și tăietoare ca – furca, țepusă și coasă, instrumente apte a produce moartea, provocându-i mai multe leziuni victimei, chiar dacă decesul s-a produs exclusiv ca urmare a loviturii aplicate cu coasa de către unul din inculpați, constituie infracțiunea de omor, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, iar această infracțiune a fost corect reținută în sarcina tuturor inculpaților, deoarece aceștia au acționat conjugat, iar loviturile cauzate de către toți trei au pus victima de fapt, într-o imposibilitate reală de a se mai apăra în vreun mod.

Procedând astfel, în condițiile în care asemenea acte de violență produc de regulă urmări dintre cele mai grave, inculpații au prevăzut neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunilor lor și chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat producerea lui, astfel că toți cei trei inculpați au acționat cu intenția indirectă de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale cărora decesul le-ar fi urmat ca un rezultat praeterintentionat.

Astfel, tribunalul apreciază că intensitatea și numărul mare al loviturilor aplicate victimei de către inculpați dovedește faptul că aceștia au prevăzut moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunilor comise. Săvârșind fapta, chiar dacă nu au dorit rezultatul letal, l-au acceptat în mod conștient, ceea ce înseamnă că au acționat cu intenția indirectă de a ucide.

În condițiile concrete în care s-au desfășurat faptele, mai exact pe timp de noapte, fiind întuneric beznă, inculpații fiind înarmați cu obiecte apte să producă moartea, fiind și sub influența alcoolului, cât și sub impulsul conflictului avut anterior în bar, posibilitatea de a nu fi prevăzut moartea victimei este exclusă.

În cazul de față, nu s-a putut stabili succesiunea loviturilor aplicate, astfel încât, analizând faptele inculpaților N. M. F. și C. N. G., de a lovi victima D. A., cu o furcă, respectiv o bâtă, la întâmplare, în condiții de întuneric beznă și având în vedere că asupra victimei loveau trei persoane, instanța apreciază că aceștia au acceptat producerea oricărui rezultat, deci și pe acela al morții.

Instanța reține și aspectul că inculpații, deși aveau posibilitatea de a intra în curtea inculpatului C. N. G. pentru a evita conflictul, nu au optat pentru această posibilitate, ci au preferat să se înarmeze și să-i înfrunte pe vătămații care și ei, la rândul lor, căutau scandal.

Tribunalul reține că moartea victimei este deci, consecința unei agresiuni al cărei rezultat a fost prevăzut și deși inculpații nu l-au urmărit, fapta apare ca săvârșită cu intenție indirectă sub forma prevăzută în art. 16 alin. 3 din Codul penal și este considerată infracțiune de omor prevăzută în art.188 cu aplic. art. 77 Cod penal

Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc . și rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpaților că ei nu au urmărit și nici nu au acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depășit intenția lor de a aplica o corecție victimei.

În consecință, se impune concluzia că, sub aspectul poziției subiective, inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide, în sensul că deși au prevăzut rezultatul faptei sale și nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Se tine seama, pentru a face această încadrare juridică, reținută și în rechizitoriu și de caracterul vulnerant al instrumentelor folosite, zonele vitale vizate, intensitatea loviturilor aplicate și repetarea acestora de către toți cei trei inculpați.

Nu are relevanță lovitura căruia dintre inculpați a produs moartea, decât sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

In privința cererii de achitare a inculpatului C. N. G. prin care se solicită achitarea sa pentru infracțiunea dedusă judecății, în baza art. 19 Cod penal, instanța reține că această cerere este nefondată, neavând suport în probele dosarului.

Susținerea că inculpatul C. N. G. nu a lovit deloc victima, este infirmată de către părțile vătămate și de raportul medico-legal care descrie multitudinea loviturilor de pe corpul victimei. De asemenea, nici mama inculpatului care a fost audiată ca martor, nu confirmă cele arătate de inculpat.

Cu privire la solicitarea schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală, susținută de inculpatul C. N. G. și de către inculpatul N. F. M., Tribunalul reține că această cerere nu are suport, având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei.

În cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcție de zona anatomică vizată și intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal.Ceea ce deosebește infracțiunea de lovire de infracțiunea de omor, este intenția cu care a acționat inculpatul, respectiv latura subiectivă.

Pentru stabilirea intenției cu care acționează inculpatul, este necesară o analiză minuțioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea formei de vinovăție. Instanța reține că inculpații, deși aveau posibilitatea mai curând să evite conflictul, decât să îl declanșeze, aceștia au preferat ca atunci când au văzut că vătămații opresc și ei căruța și vin spre ei, să se înarmeze și să se lupte efectiv, cu aceștia.

Așa cum rezultă din doctrina și practica judiciară în materie cele două infracțiuni se deosebesc prin latura lor subiectivă, astfel încât, de esență este stabilirea poziției psihice a inculpatului în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, instrumentul folosit, regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre inculpat și victimă anterioare săvârșirii infracțiunii, dar și atitudinea inculpatului ulterior săvârșirii faptei.

Cu privire la cele două infracțiuni de tentativă la omor calificat, săvârșite de inculpatul N. I. asupra părților vătămate H. M. D. și D. M. C., Tribunalul reține aceeași intenție indirectă cu care a acționat inculpatul.

Astfel, cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a acestor două fapte din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, în două infracțiuni de lovire, nu se va ține seama doar de numărul de zile de îngrijiri medicale, ci de toate împrejurările cauzei, în ansamblul lor.

S-a stabilit în practica judiciară că există tentativă de omor, și nu de vătămare corporală sau lovire, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional. Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată etc.

Aceste aspecte vor fi avute în vedere de instanță în cazul de față, respectiv că fapta s-a produs pe fondul unui conflict anterior, prin folosirea unui obiect apt de a produce moartea (coasă), prin aplicarea unor lovituri ce au vizat o zonă anatomică vitală (zona capului la partea vătămată D. M. C. și zona cubitală antebraț stâng, care în practică este considerată o leziune de apărare a capului). Chiar vătămată H. M. D. a explicat că a ridicat mâna pentru a-și proteja capul.

Pentru calificarea faptei în dispozițiile prevăzute de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal este important nu atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă în raport cu viața victimei.

Cu privire la solicitarea de a se reține pentru inculpați circumstanța atenuantă a provocării, prev de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, Tribunalul reține că pentru reținerea provocării drept circumstanța atenuanta se cere îndeplinirea cumulativa a trei condiții, si anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, iar provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Însă, în cazul de față, lovirea in mod repetat si concomitent, cu mare intensitate si in mai multe reprize a corpului victimei, chiar si după ce aceasta era căzută la pământ, folosind coasă, furcă și un par, producându-i leziuni multiple și excluzând orice posibilitate a victimei de a se apăra, ba chiar eliminând și posibilitatea celorlalte două victime de a interveni, prin aplicarea aproximativ, a aceluiași tratament și acestora, sunt elemente constitutive ale infracțiunii de omor, fără a putea fi justificată vreo provocare de natură a le crea inculpaților o tulburare puternică.

În cauză, având în vedere că cei trei inculpați erau ajunși la poarta lor, unde puteau foarte simplu să intre în curte pentru a evita conflictul, însă nu au făcut-o, demonstrează faptul că nu au avut o stare de temere atât de puternică, ci dimpotrivă, fiind trei și înarmându-se, au acționat în sensul declanșării conflictului.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpați, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe convingătoare.

Spre deosebire de intuiția pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raționament. De aceea instanța este obligată să verifice fiecare probă, să analizeze toate probele administrate pentru ca, în final, să înlăture orice îndoială.

Față de cele arătate mai sus, se vor respinge toate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați, prin apărătorii lor.

Astfel, se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. I. prin rechizitoriul nr. 610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal și din

- 2 infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal, în 2 infracțiuni de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal

Se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. F. M. prin rechizitoriul nr.610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal

Se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. N. G. prin rechizitoriul nr.610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal

Având în vedere că faptele au fost comise după . Noului cod penal, legea aplicabilă inculpaților este legea nouă. Tribunalul va alege pedeapsa pentru cei trei inculpați, ținând cont de gravitatea faptelor, de imprejurările în care acestea au fost comise, dar și de persoana inculpaților.

Cu privire la reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a Cod penal, Tribunalul observă că efectele aplicării acesteia se regăsesc în dispozițiile art. 78 alin. 1 Cod penal care prevede că în cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim…

În situația concretă dedusă judecății, analizând întreg materialul probator și circumstanțele concrete ale comiterii faptei, Tribunalul nu va opta pentru aplicarea pedepsei până la maximul special și nici pentru aplicarea unui spor peste acest maxim.

În cauza de față, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor, având în vedere persoana inculpaților și atitudinea vătămaților în toată desfășurarea evenimentelor anterioare comiterii faptelor, dar și atitudinea ulterioară comiterii acestora, Tribunalul va reține circumstanțe atenuante în ceea ce-i privește pe toți cei trei inculpați, față de considerentele care urmează a fi expuse mai jos.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Dar, firește, gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și inculpatului.

Tribunalul consideră că scopul educativ al pedepsei față de inculpați, poate fi atins și cu orientarea limitelor de pedeapsă spre minimul acestora. Pentru a alege o pedeapsă orientată spre minim, Tribunalul are în vedere toate circumstanțele comiterii faptelor, dar și persoana celor trei inculpați așa cum se conturează din cazierele judiciare și din caracterizările depuse de inculpați la dosarul cauzei. De asemenea se are în vedere și atitudinea părților vătămate și anume faptul că frații D. mai mult și-au dorit ca acest conflict să aibă loc, decât să fie evitat.

Noul Cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că, în prezența acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, ca în codul penal vechi, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3. Tribunalul consideră că se impune reținerea circumstanțelor atenuante arătate, având în vedere atitudinea inculpatului N. I. în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, faptul că și-a recunoscut vinovăția, atitudinea de regret a acestuia față de faptele săvârșite, de circumstanțele personale și anume – vârsta acestuia, respectiv 25 de ani, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și fiind la prima faptă, se apreciază de instanță că există toate premisele ca în urma executării pedepsei aplicate, acest inculpat să se îndrepte și pe viitor să nu mai săvârșească fapte penale.

Astfel, față de reținerea circumstanțelor atenuante în privința inculpatului N. I., în prezenta cauză și raportat la dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, limitele de pedeapsă care sunt de la 10 la 20 de ani se vor reduce cu 1/3.

Astfel, limitele de la care se va pleca în stabilirea cuantumului pedepsei sunt de la 6 ani și 8 luni până la un maxim de 13 ani și 4 luni

Instanța se va orienta spre minimul pedepsei, deoarece nu se poate face abstracție de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, nu se poate ca instanța să nu țină cont de faptul că și vătămații au alimentat acest conflict și aproape l-au determinat să aibă loc, atât prin comportamentul din timpul zilei, când s-au întâlnit cu toții la bar, cât și seara, când după ce s-au înarmat cu bâte, intuind că se va întâmpla ceva rău, au continuat să meargă spre conflict deși aveau multe alte variante de a-l evita.

Pentru toate aceste considerente, i se va aplica pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de omor în dauna părții vătămate D. A..

Cu privire la cele două infracțiuni de tentativă la omor calificat, săvârșite în dauna părții vătămate H. M. D. și D. M. C., instanța reține că limitele de pedeapsă de la care trebuie să se plece sunt 7 ani și 6 luni - și până la 12 ani și 6 luni. Din nou se vor reține circumstanțe atenuante astfel încât aceste limite se vor reduce cu 1/3.

Astfel, limita minimă de la care trebuie să plece judecătorul în aplicarea pedepselor pentru aceste două infracțiuni este de la 5 ani. Pentru aceleași considerente arătate mai sus, instanța va opta spre o orientare spre minimul pedepsei, stabilind pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, câte o pedeapsă în cuantum de 5 ani.

Instanța va aplica inculpatului o pedeapsă complementară pentru infracțiunea de omor, în cuantum de 3 ani, iar pentru cele două infracțiuni de tentativă la omor calificat, îi va aplica câte o pedeapsă complementară în cuantum de câte 3 ani. Aceste pedepse complementare vor consta în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal.

Astfel, Tribunalul va stabili pentru inculpatul N. I. o pedeapsă de

- 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit a Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate D. A..

-5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate D. M. C. și

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penalși cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate H. M. D..

Aplicând dispozițiile art. 38 - art. 39 lit.b din Noul Cod penal, prin aplicarea sporului obligatoriu de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pedeapsa ce urmează a fi de executat în urma contopirii este de 11 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 3 (trei) ani.

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

Cu privire la ceilalți doi inculpați, N. F. M. și C. N. G.. aceștia au încercat să-și minimalizeze răspunderea penală, arătând în primul rând că revin asupra declarațiilor de la parchet, prin care recunoșteau în parte, loviturile aplicate victimei, învederând că fiind sub influența alcoolului și sub imperiul săvârșirii faptei, au dat declarații neadevărate.

De asemenea, s-a invocat faptul că toată cercetarea penală efectuată la P., s-a făcut doar în zilele de 27 și 28 iulie, imediat după comiterea faptei.

Din dosarul de urmărire penală însă, se observă că la cererea inculpatului C. N. G. din data de 10.10.2014, acesta a fost chemat la procuror și reaudiat, propunând doar audierea unor martori și nu revenind asupra celor declarate anterior. I s-a adus la cunoștință cu această ocazie că martorii au fost audiați, inculpatul C. N. G. menținându-și declarațiile anterioare.

În fața instanței, inculpații au încercat să plaseze vinovăția comiterii faptei asupra victimei decedate, doar în sarcina inculpatului N. I., însă coroborând toate probele dosarului, administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, instanța apreciază că decesul victimei s-a datorat activității infracționale derulate de către toți cei trei inculpați.

Din vastul material probator existent la dosar, rezultă că declarația inculpatului C. N. G., în care acesta susține că el a intrat în curte și că nu a participat la comiterea faptei, este infirmată de declarațiile celorlalți inculpați, precum și de declarațiile părților vătămate.

De asemenea, nici varianta expusă de mama inculpatului nu confirmă această apărare a inculpatului, că nu ar fi participat la comiterea faptei. Deosebit de relevante sunt si celelalte aspecte prezentate de victima, în sensul că a fost amenințată de către partea civilă D. M. C., că a sesizat aceste aspecte organelor de poliție, aspecte confirmate de însăși D. M.. În atare condiții, schimbarea, în parte, a declarațiilor victimei H. M. D. în cursul judecății este plauzibilă și pertinentă.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele.

Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat de către fiecare parte din proces.

Potrivit art. 69 C.proCod penal, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță.

Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia.

În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „declarațiile pot servi” iar nu „servesc” doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpaților sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestora de consecințele penale ale faptelor săvârșite, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care Tribunalul le va aprecia ca atare.

Dispozițiile art.63 alin.2 C.proCod penal exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art. 5 din C.proCod penal privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța reține și apreciază numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarații.

Pe de altă parte, declarațiile inculpaților date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, instanța este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la C. Europeană de la Strasbourg).

Instanța a avut în vedere principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale. Susținerile inculpaților N. F. M. și C. N. G. nu au suport probator, nefiind dovedite; nici provocarea nu poate fi reținută, așa cum s-a solicitat de către apărător, potrivit acelorași considerente care au fost expuse mai sus.

Tribunalul consideră că în cauză, părțile au avut parte de un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza B. împotriva României - Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele din fața judecătorului, respectiv cele strânse în fața procurorilor, se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătorești, iar scopul lor prev. în art. 97 NCPP, constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele efectuate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpaților, iar faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea lor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării celor din faza de urmărire penală.

La stabilirea pedepsei pentru inculpatul N. F. M., față de reținerea circumstanțelor atenuante, raportat la dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, limitele de pedeapsă care sunt de la 10 la 20 de ani se vor reduce cu 1/3.

Astfel, limitele de la care se va pleca în stabilirea cuantumului pedepsei sunt de la 6 ani și 8 luni până la un maxim de 13 ani și 4 luni.

Ca și circumstanțe atenuante, se vor avea în vedere atitudinea inculpatului N. F. M. înainte de comiterea faptei, circumstanțele personale și anume – vârsta acestuia, respectiv 31 de ani, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și fiind la prima faptă, se apreciază de instanță că există toate premisele ca în urma executării pedepsei aplicate, acest inculpat să se îndrepte și pe viitor să nu mai săvârșească fapte penale.

Nerecunoașterea acestuia a faptei comise este apreciată de instanță ca o neconștientizare a elementelor care au putut determina o astfel de încadrare juridică și a faptului că s-a stabilit în urma autopsiei cadavrului că decesul s-a produs ca urmare a loviturii aplicate doar de inculpatul N. I.. Astfel, faptul că nu și-a recunoscut vinovăția pentru infracțiunea de omor, nu poate fi interpretată de instanță ca fiind o rea voință din partea inculpatului sau ca o încercare de inducere în eroare a instanței asupra desfășurării conflictului.

Astfel, instanța se va orienta tot spre minimul pedepsei, din aceleași considerente arătate mai sus, cu mențiunea că se va ține cont în dozarea pedepsei de faptul că nu loviturile aplicate de acest inculpat au dus în mod direct la deces. Deci, față de inculpatul N. I., pentru care instanța va opta pentru o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru inculpatul N. F. M. se va stabili un cuantum al pedepsei de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit a Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate D. A..

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

Cu privire la inculpatul C. N. G., în stabilirea cuantumului pedepsei, se vor avea în vedere aceleași aspecte și anume că față de reținerea circumstanțelor atenuante, raportat la dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, limitele de pedeapsă care sunt de la 10 la 20 de ani se vor reduce cu 1/3.

Astfel, limitele de la care se va pleca în stabilirea cuantumului pedepsei sunt de la 6 ani și 8 luni până la un maxim de 13 ani și 4 luni.

Se vor avea în vedere ca și circumstanțe atenuante, atitudinea inculpatului C. N. G. înainte de comiterea faptei, circumstanțele personale și anume – vârsta acestuia, respectiv 28 de ani, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și fiind la prima faptă, se apreciază de instanță că există toate premisele ca în urma executării pedepsei aplicate, acest inculpat să se îndrepte și pe viitor să nu mai săvârșească fapte penale.

La fel se are în vedere de către instanță faptul că, nerecunoașterea vinovăției de către acest inculpat în fața instanței este de fapt o neconștientizare a elementelor care au putut determina o astfel de încadrare juridică și a faptului că s-a stabilit în urma autopsiei cadavrului că decesul s-a produs ca urmare a loviturii aplicate doar de inculpatul N. I.. Astfel, faptul că nu și-a recunoscut vinovăția pentru infracțiunea de omor, nu poate fi interpretată de instanță ca fiind o rea voință din partea inculpatului sau ca o încercare de inducere în eroare a instanței asupra desfășurării conflictului.

În stabilirea pedepsei, instanța se va orienta tot spre minimul pedepsei, din aceleași considerente arătate mai sus, cu mențiunea că se va ține cont în dozarea pedepsei de faptul că nu loviturile aplicate de acest inculpat au dus în mod direct la deces. Deci, față de inculpatul N. I., pentru care instanța va opta pentru o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru inculpatul C. N. G. se va stabili un cuantum al pedepsei de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit a Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva părții vătămate D. A..

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informați inculpații că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Conform art. 112 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, sunt supuse confiscării speciale: bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, se va dispune confiscarea de la inculpați a următoarelor obiecte /corpuri delicte folosite la comiterea infracțiunilor și anume: o coasă și o bucată de toporișcă ruptă, o bucată de toporișcă ce prezintă urme de rupere, un par cu lungimea de 1 m,, ce prezintă urme de rupere, o furcă găsită în curtea inculpatului C. N. G. și un par care prezintă pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge - corpuri delicte, aflate la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr.143/2014 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului V..

În baza art. 399 Cod de procedură penală, Tribunalul va menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G..

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, se va dispune deducerea din durata pedepsei de 11 (unsprezece) ani și 4 (patru) luni de închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi, pentru inculpatul N. I., se va dispune deducerea din durata pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi, pentru inculpatul N. F. M. și deducerea din durata pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi, pentru inculpatul C. N. G..

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul va analiza cererile de constituire ca parte civilă care au fost formulate în cauză. Astfel, în baza art.19 și 23 al.2, 3 Cod proCod penal., art.397 al.1 Cod proCod penal, raportat la art.1357, și art.1382 C.civ., art.313 din Legea nr.95/2006, Tribunalul va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență E. B. B. și obligă inculpatul N. I. la plata sumei de 1.345,32 lei, actualizată la data executării (cheltuieli efectuate cu spitalizarea părților vătămate H. M. D. și D. M. C.).

D. I., mama persoanei decedate în conflict, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 18.000 lei reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli de înmormântarea și cu pomenile ulterioare) și cu suma de 150.000 lei reprezentând daune morale, reprezentând suferința produsă de decesul fiului său.

D. M. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a leziunilor produse prin lovirea de către inculpatul N. I..

H. M. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei daune materiale și 3.000 lei reprezentând daune morale, prejudiciul suferit ca urmare a leziunilor produse prin lovirea de către inculpatul N. I..

Tribunalul apreciază că se impune o analiză a împrejurărilor în care au fost săvârșite infracțiunile, precum și a urmărilor cauzate prin acestea.

Totodată, acordarea de daune morale în cuantumul cerut se impune și cu caracterul unei amenzi aplicate inculpatului pentru comportamentul lui antisocial, amendă de natură a suplimenta pedeapsa penală, această modalitate fiind singura în stare de a îndeplini scopul legii penale – reeducarea și îndreptarea infractorului.

Tribunalul reține faptul că în categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse, fără excepție, suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă membrii familiei unui fapt ilicit și culpabil. Prejudiciul afectiv vizează afectarea relațiilor bazate pe legături sufletești, legături care sunt specifice vieții de familie și se referă la copii, soț sau la alte rude apropiate.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecății avându-se în vedere poziția socială a părților, calitatea acestora și gravitatea urmărilor produse. Așadar, încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate pin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și consecințe. Așadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, dauna morală având doar menirea de a ușura suferințele părților civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neașteptat a unor ființe foarte dragi.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă D. I., în cuantum de 18.000 lei și care reprezintă cheltuieli efectuate cu înmormântarea și cu toate pomenirile ulterioare acesteia, având în vedere declarațiile martorilor audiați, Tribunalul apreciază că acestea au fost dovedite, astfel încât va oblige pe fiecare din cei trei inculpați la plata a câte 6.000 lei către partea civilă D. I., cu titlul de despăgubiri materiale.

Cu privire la daunele morale solicitate de către aceeași parte civilă, D. I., Tribunalul arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală al infracțiunii, asupra părții civile D. I., care este mama victimei decedate D. A. A., fiind aduse în mod real vătămări asupra valorilor și drepturilor nepatrimoniale.

Întregul material probator administrat a demonstrat existența faptei ilicite săvârșită de inculpați, a prejudiciului nepatrimonial produs părții civile D. I. constând în suferințele psihice apărute ca urmare a decesului fiului,, survenit în urma infracțiunii comise de către cei trei inculpați.

Însă, se va avea în vedere faptul că în literatura juridică s-a apreciat faptul că în privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru acordarea daunelor morale se face necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă, opusă unei aprecieri in abstracto și obiectivă, bazată pe referirea la metode statice și anumite bareme prestabilite.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

La stabilirea acestui cuantum al despăgubirilor morale, instanța trebuie să țină cont de împrejurările comiterii faptei, de atitudinea inculpaților, dar și a victimei, de circumstanțele în care a avut loc conflictul, iar apoi, va ține cont de suferința mamei și de pierderea suferită de aceasta prin moartea fiului său.

Au fost audiați pe latura civilă martorii V. A. R. – f. 220 – și martora A. E. – f. 222, care au confirmat susținerile părții civile în sensul efectuării cheltuielilor pentru înmormântare, parastas, mesele de comemorare care au avut loc. Pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză si a nu se solicita sume care nu au corespondent în realitate, trebuie ca susținerile parților civile să se coroboreze cu alte mijloace de proba. Toate acestea trebuie raportate si la principiul echității.

De altfel, si în practica sa, atunci când se pronunta asupra cererilor de acordare a daunelor materiale, a rambursării costurilor si cheltuielilor de judecată, C. Europeana a Drepturilor Omului arată că aceste cheltuieli trebuie să fi existat în mod real, să fie în mod necesar suportate si să aibă un cuantum rezonabil.

Sub aspectul daunelor morale, s-a arătat ca, cuantumul acestora rămâne la libera apreciere a instanței de judecata, neexistând criterii matematice, precis determinate, astfel încât sa poata constitui o satisfactie echitabila pentru prejudiciul suferit partilor civile. Decesul numitului D. A. a constituit si constituie, în mod firesc, o grea si ireparabilă pierdere pentru familia acestuia, cuvenindu-se acordarea unei juste reparații morale partii civile, pe care instanța a cifrat-o la suma de 30.000 lei, câte 10.000 lei pentru fiecare din cei trei inculpați, ținând seama de proportia traumei psihice produse părții civile. Instanța a cenzurat, așadar, pretențiile solicitate, întrucât nu se impune stabilirea unor sume mai mari (așa cum s-a solicitat - de 150.000 lei noi), având în vedere scopul acestor daune.

În plus, chiar prin soluția de condamnare dispusă în cauză se poate considera că se acordă, măcar în parte, reparația morală solicitată.

În cazul de față, așa cum s-au desfășurat faptele și față de contribuția inculpaților la rezultatul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, însă ținând cont și de atitudinea provocatoare a victimei, se apreciază de Tribunal că suma de 30.000 lei cu titlul de daune morale este de natură a suplini suferința cauzată, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată mamei victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză. Astfel, vor fi obligați inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. și la plata a câte 10.000 lei cu titlul de daune morale către partea civilă D. I..

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă H. M. D., în cuantum de 3.000 lei și care reprezintă cheltuieli efectuate cu vindecarea leziunilor produse ca urmare a vătămării produse de inculpatul N. I., Tribunalul constată că aceste daune materiale nu au fost dovedite de către partea vătămată.

Astfel, cheltuielile efectuate cu spitalizarea se regăsesc în constituirea de parte civilă a Spitalului, iar celelalte afirmații făcute de partea vătămată și de martorii audiați, nu au fost dovedite cu vreun înscris din care să rezulte cuantumul cheltuielilor efectuate cu medicamentația.

Din declarațiile martorilor a reieșit faptul că în perioada în care partea civilă H. M. D. a avut nevoie de îngrijiri medicale, aceasta s-a prezentat la dispensarul din . fost pansată și unde i s-a administrat tratamentul adecvat. Partea civilă nu a administrat nicio probă care să ateste suma de bani cheltuită cu medicamentele, în eventualitatea cumpărării acestora.

Astfel, instanța va respinge solicitarea părții civile H. M. D. de acordare a daunelor materiale.

Cu privire la daunele morale solicitate de către aceeași parte civilă, Tribunalul arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală al infracțiunii, asupra părții civile H. M. D..

Referitor la solicitarea părții vătămate de acordare a daunelor morale, ținându-se seama și de Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, care subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, se va avea în vedere că au existat prejudicii morale decurgând din prezentarea părții vătămate la spital în vederea acordării îngrijirilor medicale, traumele fizice, astfel cum sunt reliefate de raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, și psihice suferite, sechele post-traumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Acordarea daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile cauzate. Astfel, față de cererea de constituire ca parte civilă a părții vătămate H. M. D., referitor la daunele morale se constată că cererea este întemeiată, astfel încât va fi obligat inculpatul N. I. să-i achite acesteia suma de 3.000 lei cu titlul de daune morale.

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă D. M. C., cealaltă parte vătămată a infracțiunii de tentativă la omor calificat, Tribunalul arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător de natură morală al infracțiunii, asupra acestei părți civile, însă această parte civilă nu a făcut niciun minim de probă cu privire la daunele de natură morală solicitate. Ori, nu se pot acorda sume de bani, chiar cu titlul de daune morale, fără ca pentru ca sumele solicitate cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție, fără a constitui pentru cel care o solicită, o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect obligarea unei autorități publice la plata de daune morale) că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă. Cum în cauza dedusă judecății, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, Înalta Curte a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.

De observat că această parte vătămată nu a solicitat daune materiale.

Față de cele arătate mai sus, se va respinge - ca nefondată - acțiunea civilă pentru daune morale formulată de partea civilă D. M. C..

Constatând culpa procesuală a inculpaților, în baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare, în măsura în care au fost determinate de către aceștia.

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G., în solidar, să achite suma de 3.012 lei care reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale (din care, 1.800 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției).

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul N. I. - să achite suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în cursul judecății (din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției), pe inculpatul N. F. M. - să achite suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în cursul judecății (din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției) și pe inculpatul C. N. G. – să achite suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Va obliga pe inculpatul N. I. să achite părții civile H. M. D., suma de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Va obliga pe inculpatul N. I. să achite părții civile D. M. C., suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Va obliga – în solidar pe cei trei inculpați – să achite părții civile D. I., suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.”

Prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 29.04.2015, Tribunalul V. a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul sentinței penale nr.46/18.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul V., în sensul că în loc de „Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2014” se va trece „„Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2015”.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal prevăzut de art. 410 Cod procedură penală, P. de pe lângă Tribunalul V., inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. și de părțile civile D. I. și D. M. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului, P. de pe lângă Tribunalul V. arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât au fost încălcate disp. art. 274 alin. 1 si 2 Cod procedura penala referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cat si disp. art. 276 alin.4 Cod procedura penala referitoare la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părți.

Astfel, inculpații au fost obligați să plătească în solidar cheltuielile judiciare efectuate de stat și de partea civilă D. I., deși legea prevede că trebuie stabilit cuantumul cheltuielilor judiciare pentru fiecare inculpat în parte.

De asemenea, în mod nelegal instanța de fond, încălcând disp. art. 19 alin. 5 Cod procedura penala coroborat cu disp. art. 1382 Cod civil, referitoare la răspunderea solidara a autorilor unei fapte ilicite, a obligat fiecare inculpat la plata a câte unei sume de bani către partea civilă D. I., atât cu titlu de despăgubiri materiale cât și cu titlu de daune morale, observându-se și o contradicție între dispozitiv și considerente, ( în dispozitiv stabilindu-se și sumele în solidar) .

Se arată că în cauză au fost încălcate dispozițiile referitoare la renunțarea părții civile Huzuna M. D. la pretențiile civile, prev. de art. 22 alin.3 Cod procedura penala, întrucât aceasta a avut un comportament oscilant, s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 lei ( 3000 lei daune materiale și 3000 lei daune morale), precizând la data de 17 decembrie 2014 că nu dorește să se judece cu inculpatul N. I. pentru că a lovit-o, iar la data de 23.02.2015 revine și precizează că dorește să se judece cu inculpatul N. F. pentru că a lovit-o, precizând că își menține pretențiile civile anterior formulate.

Pe de altă parte, procurorul arată că părții civile Huzuna M. D. i-au fost acordate netemeinic daunele morale, întrucât din întreg probatoriul rezultă că această crimă s-a produs din cauza comportamentului anterior al acestei femei.

De asemenea, se arată că hotărârea este nelegală deoarece au fost încălcate dispozițiile art.112 alin. l lit. b Cod penal cu privire la confiscarea speciala; confiscarea „generica" dispusă de instanță a tuturor corpurilor delicte găsite la fata locului si predate la camera de corpuri delicte a instanței, nu corespunde principiilor legalității procesului si aflării adevărului.

Procurorul arată că hotărârea este netemeinică și pentru că instanța a respins cererea de daune morale a părții vătămate D. M. C. ca nefondată, cu motivarea că trebuie dovedite, procedând discriminatoriu între părți, părții civile Huzuna M. D. acordându-i daune morale pentru același gen de fapte.

Se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât pedepsele principale aplicate inculpaților sunt blânde, față de gravitatea faptelor comise, dar și prin reținerea necorespunzătoare a circumstanțelor atenuante prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.

Procurorul critică greșita aplicare a dispozițiilor prev. de art. 79. alin. 3 Cod penal privind concursul între cauzele de atenuare și cauzele de agravare și faptul că „ atitudinea inculpaților înainte de comiterea faptei vârsta lor și aspectul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale” nu pot constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, reținută greșit în cauză, acestea fiind criterii de evaluare.

Arată procurorul că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorilor este prea mică, instanța trecând cu ușurință peste consecințele infracțiunii, modalitatea concretă în care a fost săvârșită și comportamentul inculpaților după săvârșirea faptelor și în cursul procesului penal.

Solicită procurorul aplicarea unor pedepse spre maximul prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, care sunt de o gravitate extrem de ridicată, aducându-se atingere celui mai important drept al omului, viața, drept fundamental consacrat și prin Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În motivarea apelurilor, părțile civile D. I. și D. M. C. arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică în ce privește cuantumul despăgubirilor pe care le-a stabilit în sarcina inculpaților și cuantumul pedepselor stabilite pentru cei trei inculpați.

Arată partea civilă D. I. că în mod greșit i-a fost admisă în parte acțiunea civilă, întrucât a probat în fața instanței de fond pretențiile formulate și trebuiau admise în totalitate.

Arată partea civilă D. M. C. că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea civilă formulată, întrucât el a suferit un prejudiciu prin faptele inculpatului N. I., ce trebuie reparat.

Părțile civile D. I. și D. M. C. solicită majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpați de instanța de fond, astfel încât să reflecte gravitatea faptei comise și modalitatea săvârșirii, fiind trei inculpați care au ucis în bătaie un tânăr, folosind obiecte contondente, urmărind să-l omoare.

În motivarea apelului, inculpatul N. I. arată că pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond, de 11 ani și 4 luni închisoare este prea mare, solicitând reducerea ei.

Susține inculpatul N. I. că era de notorietate starea de tensiune dintre partea civilă D. M. C. și inculpatul N. F. M., pe fondul faptului că amândoi au fost în relație de concubinaj cu partea civilă Huzuna M. D., iar în ziua respectivă conflictul a fost pornit de frații D. la barul din comună și apoi continuat de aceștia care i-au urmărit pe inculpați înarmați cu bâte, până la locuința inculpatului C. N. G., unde a avut loc conflictul.

În motivarea apelului, inculpatul N. F. M. arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică în ce privește latura penală, reținându-se greșit că el este coautor la infracțiunea de omor, prev. de art. 188 Cod penal, întrucât loviturile aplicate de el persoanei decedate D. A. A., cu un par, nu au produs decesul acesteia și nu au caracter extrinsec acțiunii nemijlocite săvârșite de inculpatul N. I., care a aplicat loviturile tanato-generatoare cu tăișul coasei, după cum rezultă și din raportul de expertiză.

Solicită inculpatul N. F. M. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de omor și reindividualizarea pedepsei prin aprecierea întregului complex de circumstanțe reale și personale ce operează în favoarea sa, respectiv, reducerea pedepsei.

Arată inculpatul N. F. M. că orice lovitură aplicată de el, când victima se afla prăbușită la pământ, după lovirea ei cu coasa de inculpatul N. I., nu poate căpăta caracterul indispensabil de care face vorbire instanța de fond în hotărârea atacată, întrucât nu putem avea convingerea, dincolo de orice îndoială că victima mai trăia când a fost lovită de el, iar din expertiză rezultă că și în lipsa loviturilor aplicate de el, victima ar fi decedat.

În motivarea apelului, inculpatul C. N. G. arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că el a comis infracțiunea de omor, prev. de art. 188 Cod penal, împotriva victimei D. A. A. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de complicitate la omor și aplicarea unei pedepse mai mici, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere, conform art. 91 din Codul penal.

Arată inculpatul C. N. G. că el i-a însoțit pe inculpații N. I. și N. F. M. toată ziua pentru a interveni și preveni un eventual conflict al acestora cu frații D., care i-au urmărit cu bâtele, iar la fața locului unde s-au petrecut faptele era întuneric și s-a produs învălmășeală, neputându-se distinge persoanele și ordinea aplicării loviturilor cu certitudine.

Inculpatul C. N. G. arată că există dubiu mare că el ar fi putut aplica vreo lovitură victimei D. A. A., înainte ca aceasta să fie lovită cu coasa de inculpatul N. I., întrucât el a condus căruța pe uliță. Apoi a deschis porțile și a băgat căruța în curte, după care a revenit în drum și nu ar mai fi avut timpul material necesar să aplice vreo lovitură victimei înainte ca aceasta să fie lovită cu coasa de inculpatul N. I., lovitură care a cauzat decesul, conform raportului de necropsie.

Se arată de către inculpatul C. N. G. că doar în primele declarații date la urmărirea penală a precizat că ar fi aplicat lovituri victimei după ce ar fi căzut la pământ, dar această declarație nu a mai menținut-o în timpul cercetării judecătorești, existând dubii cu privire la participarea concretă a sa la comiterea infracțiunii de omor reținută în sarcina sa.

În dovedirea apelurilor, părțile nu au formulat probe noi, solicitând reevaluarea materialului probator administrat în fața instanței de fond.

Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel formulate în cauză, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. apreciază ca fondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V., inculpatul N. I. și de părțile civile D. I. și D. M. C., prin luarea în considerare și examinare și din oficiu a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul N. I., în prima instanță.

De asemenea, motivele de apel invocate de inculpații N. F. M. și C. N. G. apar ca neîntemeiate urmând a fi respinse ca nefondate apelurile acestora.

Instanța de control judiciar reține următoarele considerente:

În mod corect, și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, aceasta a reținut că inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. au comis câte o infracțiune de omor, prev. de art. 188 Cod penal, faptă îndreptată împotriva persoanei vătămate D. A. A..

În mod nelegal, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului N. I. săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 Cod penal raportat la art. 188-189 lit. „f” Cod penal, fapte îndreptate împotriva părții vătămate D. M. C. și a părții vătămate H. M. D. și a dispus condamnarea acestuia pentru aceste două infracțiuni la câte două pedepse principale și complementare.

După cum se poate observa din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 610/P/2014 din 20.10.2014 și încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 21.11.2014 a Tribunalului V., care constată legalitatea sesizării instanței cu acest rechizitoriu, constată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății privind pe cei trei inculpați, inculpatul N. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, prev. de art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și a unei infracțiuni de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 -189 lit. f Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În mod temeinic și motivat, instanța de fond a respins cererea inculpatului N. I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea de omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal și din 2 infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal în 2 infracțiuni de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Fără a fi sesizată în vreun fel și fără a pune în discuția părților din oficiu, vreo schimbare de încadrare juridică a faptelor conform art. 386 Cod procedură penală, instanța de fond a creat inculpatului N. I. o situație juridică mai grea decât cea reținută prin actul de sesizare, reținându-i două infracțiuni de tentativă la omor calificat, prevăzute de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 -189 lit. f Cod penal, faptă comisă împotriva persoanelor vătămate D. M. C. și H. M. D., încadrarea fiind dată tocmai de situația existenței unei tentative de omor asupra a două persoane, fapt ce atrage calificarea și agravarea faptei.

Și sub acest aspect, situația de fapt reținută de instanța de fond, este parțial corectă.

Dacă în ce privește circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de omor împotriva victimei D. A. A. de trei persoane, împreună, prev. de art. 77 lit a Cod penal, aceasta a fost reținută legal în sarcina inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G., fiind reținută corect și în actul de sesizare al instanței, aprecierea că anumite împrejurări, cum ar fi „atitudinea inculpaților înainte de comiterea faptei, vârsta lor, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale”, ar constitui circumstanțe atenuante, este netemeinică și nelegală, întrucât acestea nu pot constitui prin ele însele o circumstanță atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, care se referă în concret la faptul că anumite împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului pot constitui circumstanțe atenuante judiciare.

Apare așadar, nelegal reținută această circumstanță atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și efectele ei, reflectate în pedepsele aplicate celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, iar inculpatului N. I. și pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzute de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 -189 lit. f Cod penal.

Instanța de fond a reținut corect în cauză modul de desfășurare a conflictului dintre părți, din data de 27.07.2014, de la început și până la epuizare, făcând o temeinică analiză a tuturor probelor administrate .

Un prim incident a avut loc în barul aparținând ., între inculpatul N. F. M. și partea vătămată D. M. C., cei doi îmbrâncindu-se, conflictul izbucnind de la solicitarea primului de a-i restitui bunuri cumpărate când trăia în concubinaj cu H. M. D., care devenise ulterior concubina celui de-al doilea.

Al doilea incident s-a petrecut în aceeași zi, spre seară, în jurul orelor 21:00, instanța de fond descriind în amânunt modul de derulare a faptelor, redând cu acuratețe succesiunea în timp a evenimentelor petrecute.

S-a reținut corect că primul lovit a fost vătămatul D. M. C., o singură dată, cu tăișul coasei, în cap, de către inculpatul N. I., iar după recepționarea loviturii acesta a căzut lângă gardul din plasă de sârmă, fiindu-io cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 188/E din 30.07.2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală V..

Apoi, inculpatul N. I. i-a aplicat vătămatei H. M. D. două lovituri cu tăișul coasei, una orientată spre cap, însă parată cu brațul stâng ridicat de aceasta, și una în piciorul drept, după care, persoana vătămată a fugit, sărind gardul în curtea unei vecine, fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 189/E din 30.07.2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală V..

S-a reținut temeinic de către instanța de fond că apoi inculpatul N. I., împreună cu inculpații N. F. M. și C. N. G., au atacat victima D. A. A. cu obiectele ce le aveau în mâini, respectiv, coasa, bâta și furca, atât în timp ce victima era în picioare, cât și după căderea ei la pământ, aplicându-i lovituri peste tot corpul, continuând s-o lovească și după ce aceasta era căzută la pământ.

Instanța de fond a motivat corect, pe baza probelor administrate de ce a reținut că inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. sunt coautori în cauză, rezultând clar, fără dubii, că acțiunile inculpaților au fost conjugate în vederea uciderii vătămatului D. A. A., cu intenție indirectă, rezultat care s-a și produs.

Astfel s-a reținut just în cauză că fapta de a fi aplicat victimei, în zona capului și a toracelui, regiuni anatomice vitale, mai multe lovituri cu obiecte contondente și tăietoare ca – furcă, țepușă și coasă – instrumente apte a produce moartea, provocându-i leziuni victimei, chiar dacă decesul s-a produs exclusiv ca urmare a loviturii aplicate cu coasa de către unul dintre inculpați ( N. I.), constituie infracțiunea de omor iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte ( cerută la fond de către inculpatul N. I.) sau complicitate la infracțiunea de omor (cerută în apel de inculpații N. F. M. și C. N. G.), cereri care sunt neîntemeiate, întrucât inculpații au acționat conjugat, iar loviturile cauzate de toți trei, au pus victima de fapt într-o imposibilitate reală de a se mai apăra în vreun mod.

Temeinic și motivat instanța de fonda respins cererile inculpaților N. F. M. și C. N. G. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 188 Cod penal în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, aceștia necriticând în apel această respingere, deși și-au fundamentat apărarea doar pe faptul că ei au lovit victima și loviturile lor nu au produs moartea, raportându-se exclusiv la concluziile raportului de necropsie, încercând să minimalizeze consecințele faptelor lor, în încercarea de a obține o tragere la răspundere penală mai blândă.

Coroborând toate probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta de omor există, că a fost comisă de inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. împotriva victimei D. A. A. și s-a stabilit în mod corect vinovăția acestora.

De asemenea, inculpatul N. I. a comis o infracțiune unică de tentativă de omor calificat împotriva părților vătămate D. M. C. și H. M. D., prevăzută de art. 32 raportat la art. 188-189 lit. f Cod penal, fiind dovedită existența faptelor și vinovăția acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. s-a făcut în mod greșit de către instanța de fond care a reținut în mod nelegal în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și efectele acesteia prev. de art. 76 alin. 1 Cod penal, întrucât împrejurările enumerate de instanță drept circumstanțe atenuante judiciare, nu sunt altceva decât criterii generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal, și care pot fi avute în vedere la stabilirea pedepselor însă nu în baza art. 79 Cod penal care reglementează concursul între cauza de atenuare sau de agravare.

Împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, intensitatea și numărul mare al loviturilor aplicate victimei de către inculpați, pe timp de noapte, cu obiecte apte de a produce moartea, chiar și după ce aceasta a căzut la pământ, denotă o gravitate deosebită a infracțiunii săvârșite și o periculozitate sporită a inculpaților, care și în prezent, prin conduita adoptată, minimalizează faptele și gravitatea lor, fiind necesară aplicarea unor pedepse mai mari în vederea formării unei atitudini corecte a inculpaților față de normele de drept și regulile de conviețuire socială,pentru reeducarea lor și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de control judiciar apreciază că și pedepsele complementare aplicate inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. sunt aplicate pentru perioade de timp prea scurte, urmând a fi majorate.

De asemenea, examinând din oficiu, C. constată că în mod nelegal, instanța de fond nu a aplicat pedepse accesorii pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului N. I., întrucât Codul penal prevede în art. 65 alin. 1 că pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Instanța de fond a dispus temeinic în cauză, în baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal confiscarea de la inculpați a unei coase; o bucată de toporișcă ruptă; un par cu lungimea de 1 m ce prezenta urme de rupere; o furcă; nu par cu pete de culoare brun-roșcat și o bucată de toporișcă ce prezintă urme de rupere, corpuri delicte folosite la săvârșirea faptei.

În mod nelegal, instanța de fond, dispunând condamnarea inculpaților pentru faptele ce au făcut obiectul judecății, nu a stabilit, conform art. 274 alin. 1, 2 Cod penal, partea din cheltuielile judiciare datorate de către fiecare inculpat părții civile D. I..

De asemenea, instanța de fond trebuia să stabilească către o singură sumă cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în sarcina fiecărui inculpat, în care să includă cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale și din cursul judecății și nu separat, pe faze procesuale.

Potrivit art. 272, 274 alin. 1 Cod procedură penală, cheltuielile privind avocații din oficiu desemnați în cursul urmăririi penale și la fond, rămân în sarcina statului.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată parțial corect de instanța de fond.

Astfel, mama victimei D. I. constituită parte civilă în procesul penal în termen legal a solicitat suma de_ lei cu titlu de despăgubiri materiale de la inculpați, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare ale victimei D. A. A. și suma de 150.000 lei daune morale, reprezentând suferința produsă prin decesul fiului ei.

Instanța de fond, apreciind probele administrate, a reținut corect că despăgubirile materiale solicitate de partea civilă D. I. au fost dovedite în totalitate, în cuantum de_ lei, însă, a obligat nelegal inculpații la plata separată a câte 6000 lei, cu acest titlu, făcând în dispozitiv un mixaj între obligația solidară a inculpaților și apoi obligația personală, știut fiind faptul că răspunderea este solidară în astfel de cazuri, iar în considerente se motivează doar pe răspunderea materială separată a fiecărui inculpat.

Cuantumul daunelor morale cauzate părții civile D. I. prin faptele inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G. a fost corect apreciat de instanța de fond la 30.000 lei, însă, nelegal inculpații au fost obligați separat la plata prejudiciului și nu solidar cu prevede legea.

Rezultă din probele administrate în cauză că partea vătămată H. M. D. constituită parte civilă împotriva inculpatului N. I. cu suma de 3000 daune morale și suma de 3000 daune materiale, a dovedit doar daunele morale solicitate, fără a opera vreo renunțare expresă la acestea în cursul judecății, iar instanța de fond le-a acordat temeinic și legal față de suferințele pricinuite acesteia prin fapta inculpatului N. I., nerezultând din dosar că aceasta ar fi renunțat la pretenții.

Partea vătămată D. M. C. s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului N. I., cu suma de 50.000 lei daune morale, reprezentând suferința cauzată prin lovirea de către inculpatul N. I., cu o coasă în cap.

În mod greșit instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă reținând că aceasta nu a produs probe în dovedire.

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că părții vătămate D. M. C. i-au fost cauzate prin faptele inculpatului N. I. un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, el fiind internat în S. M. de Urgență „E. B.” B., prezentând leziuni traumatice de tipul plăgii contuze și excoriației.

Față de aceste dovezi existente la dosar, soluția adoptată de instanța de fond este nelegală, fiind dovedite suferințele fizice și psihice cauzate părții civile D. M. C. prin faptele inculpatului N. I., C. urmând a admite în parte pretențiile părții civile D. M. C. constând în daune morale, apreciind că suma solicitată este prea mare, iar un cuantum de 3000 lei este în măsură să asigure o despăgubire echitabilă a acestei părți, în raport de suferința încercată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V., de inculpatul N. I. și de părțile civile D. I. și D. M. C. împotriva sentinței penale nr. 46/18.03.2015 a Tribunalului V., pe care o desființează, în parte, în latură penală și civilă, și, rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului N. I., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit a Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva persoanei vătămate D. A. A.;

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva persoanei vătămate D. M. C.;

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal, împotriva părții vătămate H. M. D..

Se va înlătura condamnarea inculpatului N. I. pentru două infracțiuni de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188, 189 lit. f Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin.1 Cod penal împotriva persoanelor vătămate D. M. C. și H. M. D., la pedepse principale și complementare.

Va condamna pe inculpatul N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 16.06.1990, în mun. Tulcea, jud. Tulcea, domiciliat în ., CNP_, studii-8 clase, profesia-agricultor, fără antecedente penale, cetățenia română, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 3(trei) ani pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal împotriva persoanelor vătămate D. M. C. și H. M. D..

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal se va aplica inculpatului N. I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Se va înlătura aplicarea disp. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal în favoarea inculpatului N. I. și majorează pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal împotriva persoanei vătămate D. A. A..

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal se va aplica inculpatului N. I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 45 alin. 3 lit. a, alin. 5 Cod penal, se va contopi pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei, stabilite inculpatului N. I. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal împotriva persoanelor vătămate D. M. C. și H. M. D., cu pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei, stabilite aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal împotriva persoanei vătămate D. A. A. și aplică pedeapsa principală cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani, la care se adaugă un spor de 3 (trei) ani închisoare (reprezentând 1/3 din pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare), urmând ca inculpatul N. I. să execute în total 18 (optsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Se va înlătura aplicarea disp. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal în favoarea inculpatului N. F. M., fiul lui G. și E., născut la data de 23.04.1984 în mun. B., jud. V., domiciliat în ., jud. V., studii-10 clase, profesia –agricultor, fără antecedente penale, CNP -_, cetățenia română, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., și majorează pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 4 (patru) ani pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal împotriva persoanei vătămate D. A. A..

Se va înlătura aplicarea disp. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin.1 Cod penal în favoarea inculpatului C. N. G., fiul lui I. și M., născut la data de 31.01.1987 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP-_, cetățenia română, studii - 7 clase, profesia-agricultor, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., și majorează pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ( doi) ani, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 4 (patru) ani pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal împotriva persoanei vătămate D. A. A..

Înlătură stabilirea cuantumului de câte 6000 lei despăgubiri materiale și de câte 10.000 lei daune morale pentru fiecare dintre inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. datorate părții civile D. I., și menține doar obligarea în solidar a celor trei inculpați la plata sumei de 18.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 lei cu titlul de daune morale către partea civilă D. I..

Se va admite în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă D. M. C. și obligă inculpatul N. I. să-i achite suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.

Înlătură obligarea în solidar a inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G. la plata sumei de 3012 lei care reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale (din care, 1.800 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției).

Se va înlătura obligarea inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G. la plata separată, în cursul judecății și respectiv urmăririi penale, a cheltuielilor judiciare.

În baza art. 272, 274 alin. 1, 2 Cod penal va obliga pe fiecare dintre inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. să achite suma de câte 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la fond.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați în cursul urmăririi penale, în cuantum de 1800 lei va rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații N. F. M. (300 lei – delegație nr. 807/29.10.2014 emisă de Baroul V. – avocat Z. F.) și N. I. (300 lei – delegație nr. 805/29.10.2014 emisă de Baroul V. – avocat A. R.) în cursul judecății, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Va înlătura obligarea în solidar a inculpaților la plata către partea civilă D. I. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 276 alin. 1, 4, 6 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. să achite părții civile D. I. suma de câte 333,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu apărător ales.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului, al inculpatului N. I. și al părților civile D. I. și D. M. C. vor rămâne în sarcina statului.

Suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul N. I. (delegație nr._/03.04.2015 emisă de Baroul Iași – avocat V. I.) se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru considerentele arătate mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N. F. M. și C. N. G., împotriva aceleiași sentințe penale.

Potrivit art. 424 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce în continuare, din pedepsele aplicate inculpaților, arestarea preventivă de la 18.03.2015 la 20.08.2015.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul N. F. M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, inclusiv onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul C. N. G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și se vor înlătura cele contrare prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V., de inculpatul N. I. și de părțile civile D. I. și D. M. C. împotriva sentinței penale nr. 46/18.03.2015 a Tribunalului V., pe care o desființează, în parte, în latură penală și civilă, și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului N. I., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit a Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva persoanei vătămate D. A. A.;

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin.1 Cod penal, împotriva persoanei vătămate D. M. C.;

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal, împotriva părții vătămate H. M. D..

Înlătură condamnarea inculpatului N. I. pentru două infracțiuni de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188, 189 lit. f Cod penal și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin.1 Cod penal împotriva persoanelor vătămate D. M. C. și H. M. D., la pedepse principale și complementare.

Condamnă inculpatul N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 16.06.1990, în mun. Tulcea, jud. Tulcea, domiciliat în ., jud. V., CNP_, studii-8 clase, profesia-agricultor, fără antecedente penale, cetățenia română, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 3(trei) ani pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal împotriva persoanelor vătămate D. M. C. și H. M. D..

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului N. I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Înlătură aplicarea disp. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal în favoarea inculpatului N. I. și majorează pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal împotriva persoanei vătămate D. A. A..

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului N. I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 45 alin. 3 lit. a, alin. 5 Cod penal, contopește pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani, precum și pedeapsa accesoriea interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei, stabilite inculpatului N. I. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f Cod penal împotriva persoanelor vătămate D. M. C. și H. M. D., cu pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani șipedeapsa accesoriea interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei, stabilite aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal împotriva persoanei vătămate D. A. A. și aplică pedeapsa principală cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani, la care se adaugă un spor de 3 (trei) ani închisoare (reprezentând 1/3 din pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare), urmând ca inculpatul N. I. să execute în total 18 (optsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

II. Înlătură aplicarea disp. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal în favoarea inculpatului N. F. M., fiul lui G. și E., născut la data de 23.04.1984 în mun. B., jud. V., domiciliat în ., jud. V., studii-10 clase, profesia –agricultor, fără antecedente penale, CNP -_, cetățenia română, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., și majorează pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 4 (patru) ani pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal împotriva persoanei vătămate D. A. A..

III. Înlătură aplicarea disp. art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin.1 Cod penal în favoarea inculpatului C. N. G., fiul lui I. și M., născut la data de 31.01.1987 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP-_, cetățenia română, studii - 7 clase, profesia-agricultor, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în Penitenciarul V., și majorează pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ( doi) ani, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 4 (patru) ani pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal împotriva persoanei vătămate D. A. A..

IV. Înlătură stabilirea cuantumului de câte 6000 lei despăgubiri materiale și de câte 10.000 lei daune morale pentru fiecare dintre inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. datorate părții civile D. I., și menține doar obligarea în solidar a celor trei inculpați la plata sumei de 18.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 lei cu titlul de daune morale către partea civilă D. I..

Admite în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă D. M. C. și obligă inculpatul N. I. să-i achite suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.

V. Înlătură obligarea în solidar a inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G. la plata sumei de 3012 lei care reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale (din care, 1.800 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției).

Înlătură obligarea inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G. la plata separată, în cursul judecății și respectiv urmăririi penale, a cheltuielilor judiciare.

În baza art. 272, 274 alin. 1, 2 Cod penal obligă pe fiecare dintre inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. să achite suma de câte 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la fond.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați în cursul urmăririi penale, în cuantum de 1800 lei rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații N. F. M. (300 lei – delegație nr. 807/29.10.2014 emisă de Baroul V. – avocat Z. F.) și N. I. (300 lei – delegație nr. 805/29.10.2014 emisă de Baroul V. – avocat A. R.) în cursul judecății, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Înlătură obligarea în solidar a inculpaților la plata către partea civilă D. I. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 276 alin. 1, 4, 6 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. să achite părții civile D. I. suma de câte 333,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu apărător ales.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului, al inculpatului N. I. și al părților civile D. I. și D. M. C. rămân în sarcina statului.

Suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul N. I. (delegație nr._/03.04.2015 emisă de Baroul Iași – avocat V. I.) se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

VI. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N. F. M. și C. N. G., împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul N. F. M. să achite suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care, suma de 400 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu (delegație nr._/03.04.2015 emisă de Baroul Iași – avocat A. C.) și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul C. N. G. să achite suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Deduce în continuare, din pedepsele aplicate inculpaților, arestarea preventivă de la 18.03.2015 la zi ( 20.08.2015).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și înlătură pe cele contrare prezentei.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.08.2015.

Președinte,Judecător,

M. ChirilăMarcel M.

Grefier,

C. B.

Red. M.C.

Tehnored. C.B.

11 ex. 14.09.2015

Tribunalul V.

Judecător E.-G. A.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 86/2015....		Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 72/2015. Curtea de Apel IAŞI Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Hotărâre din 22-06-2015, Curtea de Apel IAŞI Mandat european de arestare. Sentința nr. 32/2015. Curtea de Apel IAŞI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 86/2015. Curtea de Apel IAŞI Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel IAŞI Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 674/2015. Curtea de Apel IAŞI Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 1648/2015. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Hotărâre din 24-09-2015, Curtea de Apel IAŞI