Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 72/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 72/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP – CPJ
Dosar nr._
Ședința publică de la 19 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte G. S.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. S. T. Iași –
procuror D. M.
Decizia nr. 72
Pe rol se află judecarea contestațiilor formulate de inculpații I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D. împotriva încheierii de ședință din 8 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 14, având ca obiect înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații contestatori I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D., în stare de arest, deținuți în P. Iași, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat R. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, cât și despre faptul că a fost atașat dosarul de fond nr._ 14.
Instanța procedează la identificarea inculpaților contestatori I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D. care, interpelați fiind, precizează că își mențin contestațiile formulate și că sunt de acord să fie asistați de apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la contestațiile formulate.
Avocat R. C., pentru inculpații contestatori, solicită instanței admiterea contestației formulate împotriva ședință din 8 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a menținut măsura arestului preventiv și înlocuirea măsurii cu arestul la domiciliu, iar în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale cu privire la art. 220 Cod procedură penală, dispunerea măsurii controlului judiciar. Inculpații sunt arestați de 1 an și sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni destul de grave, însă din probatoriul administrat până la acest moment nu rezultă indicii cum că ar fi săvârșit aceste fapte. Precizează că probatoriul este aproape epuizat, iar din probele administrate nu reiese un profil care să conducă la o hotărâre de condamnare. De asemenea, inculpații nu prezintă un pericol social concret și nu au influențat sau nu vor influența buna desfășurare a judecății. S-au prezentat în fața organelor de cercetare și în fața instanței ori de câte ori li s-a solicitat. Astfel, măsura arestului preventiv nu se justifică, iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive încă mai beneficiază de prezumția de nevinovăție și pot fi judecați în stare de libertate. Inculpatul I. V. are 2 copii minori în întreținere pe care nu i-a mai văzut de foarte mult timp. Precizează că oficiul nu a fost achitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că toți cei 3 inculpați au solicitat în prezenta contestație înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar. Însă, la fond, numai inculpatul I. A.-D. a solicitat înlocuirea măsurii cu o altă măsură, respectiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, iar ceilalți doi au solicitat doar înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, motiv pentru care nu pot solicita direct în calea de atac a contestației ceva ce nu s-a cerut.
În mod just, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, solicitarea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu potrivit regulilor și cunoștințelor care existau la momentul respectiv. Între timp a apărut și motivarea Curții Constituționale cu privire la art. 222 Cod procedură penală, iar în condițiile în care aceste considerente se încadrează în ordinea juridică, trebuie apreciat, pe cale de consecință, că, fiind în cursul judecății, măsura arestului la domiciliu nu mai poate fi dispusă.
Judecătorul fondului a apreciat în mod just, a făcut o analiză pe netemeinicie a cererilor inculpaților atât pe arest la domiciliu, cât și pe cererea de înlocuire cu controlul judiciar, a arătat și explicat în conținutul încheierii contestate faptul că există o durată de circa 10 luni de zile în care inculpații s-au aflat sub puterea măsurii arestului preventiv, dar acest termen este, în continuare, rezonabil, atâta timp cât organele judiciare nu au rămas în pasivitate și există o complexitate a cauzei și o administrare a probatoriului în mod ritmic, iar pe de altă parte, inculpații continuă să constituie o stare de pericol pentru ordinea publică explicată pe larg de judecătorul fondului și extrasă din criteriile prevăzute de lege și de jurisprudența C.E.D.O. Consideră că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală nici pe schimbarea conduitei procesuale ale3 inculpaților, nici pe celelalte elemente, împrejurări concrete ale dosarului, în mod just au fost respinse cererile inculpaților.
Apreciază că fiind nefondate contestațiile formulate de inculpați, motiv pentru care solicită instanței respingerea acestora.
Inculpatul I. A.-I., în ultim cuvânt, precizează că este de acord cu susținerile apărătorului. Dorește să-și ajute tatăl bătrân. Arată că nu va influența martorii din cauză și va respecta obligațiile impuse.
Inculpatul V. Nicușor, în ultim cuvânt, precizează că este de acord cu susținerile apărătorului și dorește înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Inculpatul A. D., în ultim cuvânt, precizează că este de acord cu susținerile apărătorului și dorește înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau cu controlul judiciar.
Avocat R. C., precizează că, chiar dacă ceilalți doi inculpați nu au solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu controlul judiciar, instanța poate dispune, din oficiu, această măsură preventivă.
Instanța reține cauza spre competentă soluționare.
CURTEA DE APEL,
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 08 iunire 2015, Tribunalul Iași a dispus următoarele:
„În baza dispozițiilor art. 362 aliniatul 1 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 242 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul I. V. – Nicușor, fiul lui V. și S. - E., ns. la data de 19.08.1984 în Iași, CNP_, aflat în prezent în P. Iași.
În baza dispozițiilor art. 362 aliniatul 1 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 242 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de inculpatul I. A.-D., fiul lui V. și S. – E., ns. la data de 10.07.1989 în Iași, CNP_, aflat în prezent în P. Iași.
În baza dispozițiilor art. 362 aliniatul 1 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 242 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de inculpatul I. A. – I., fiul lui V. și S. – E., ns. la data de 09.11.1992 în Iași, CNP_, aflat în prezent în P. Iași.
În baza dispozițiilor art. 362 aliniatul 1 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 242 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul C. E. – C., fiul lui G. și A., ns. la data de 17.12.2014 în Iași, CNP_, în prezent aflat în P. Iași.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
„Potrivit art. 242 alin.2 C.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.
Din interpretarea dispozițiilor legale prev. de 242 Cod procedură penală, citate mai sus, rezultă că înlocuirea unei măsuri preventive cu o măsură preventivă mai ușoară se poate dispune în condițiile în care se constată în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, văzând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpații C. E. C., I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D. cu respectarea criteriilor de legalitate și temeinicie, prev. de art.223 C.proc.pen., în acord cu scopul urmărit prin dispunerea măsurilor preventive, prev. de art.202 C.proc.pen., iar în raport de gravitatea faptelor presupus a fi comise de aceștia, măsura arestării preventive era singura proporțională.
Examinând la acest moment procesual dacă în raport de împrejurările concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților o altă măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen. și sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea acesteia, instanța reține următoarele:
Ansamblul probator administrat până în prezent în cauză, verificat sub aspectul temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpați, conduce la ideea că aceste temeiuri nu au suferit modificări de esență în raport de care să se conchidă că măsura preventivă luată nu își mai justifică necesitatea ori că aceasta și-ar fi pierdut caracterul proporțional cu scopul pentru care a fost instituită.
Instanța reține că din perspectiva gravității acuzațiilor, a modului și circumstanțelor în care se presupune au fost comise faptele imputate inculpaților, a datelor privitoare la persoana inculpaților și nu în ultimul rând în raport de stadiul procedurilor, o măsură preventivă mai ușoară nu ar realiza la fel de bine finalitatea măsurilor preventive, la același nivel cu care aceasta este asigurată prin plasarea lor într-un loc de deținere instituționalizat.
Instanța reține că buna desfășurare a procesului penal, fără riscul ca inculpații să influențeze în vreun fel mersul procedurilor – eventuala influențare a martorilor care mai au de testat în cauză, reținându-se că în cauză mai sunt în prezent de audiat un număr de 7 martori și în continuarea se propun probatorii, necesitatea asigurării prezentei inculpaților la desfășurarea procedurilor – fără riscul că aceștia să se sustragă, înlăturarea riscului comiterii unor noi infracțiuni – în condițiile în care toți inculpații sunt recidiviști sau cunoscuți cu antecedente penale, nu se poate realiza cel puțin la acest moment procesual prin plasarea inculpaților în arest la domiciliu sau sub control judiciar.
Chiar dacă s-ar putea susține că măsura arestului la domiciliu este la rândul său o măsură privativă de libertate, instanța reține că arestul domiciliar în cazul inculpaților nu asigură suficiente garanții, cel puțin în ce privește necesitatea ca probele ce mai sunt de administrat în cauză să nu sufere nicio influență – în condițiile în care deși inculpaților aflați sub o astfel de măsură le este interzis să părăsească domiciliul, nimic nu le interzice să primească vizitele altor persoane.
Mai mult, instanța reține că o măsură preventivă mai ușoară cum ar fi aceea a arestului la domiciliu și cu atât mai puțin controlul judiciar nu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și nici suficientă pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acestora.
Este adevărat că măsura preventivă a arestului durează, într-adevăr de cca.10 luni, dar aprecierea caracterului rezonabil trebuie să poarte asupra gradului de complexitate a cauzei – dat de numărul persoanelor implicate și a infracțiunilor cercetate, de conduita organelor judiciare – care fac toate eforturile în vederea soluționării cauzei într-un termen rezonabil – prin acordarea de termene utile în condițiile în care inculpații nerecunoscând comiterea nici uneia dintre infracțiunile reținute în sarcina lor au solicitat și propus administrarea unui număr considerabil de probatorii. În raport de toate aceste criterii se remarcă că în cauză durata măsurii preventive celei mai severe nu a depășit o durată rezonabilă.
Instanța reamintește că scopul măsurilor preventive, nu anticipează vreo soluție procesuala definitivă ci realizează o excludere determinata și limitată temporar a inculpaților din societate în vederea protecției ordinii publice, iar scopul procesului penal, contrar susținerii unora dintre apărători nu se limitează la aplicarea unei pedepse, funcția preventivă fiind asociată ansamblului procesului penal.
Având așadar în vedere gravitatea deosebită a faptelor ce formează obiectul acuzațiilor, modalitățile și împrejurările în care se presupune că s-au săvârșit faptele, persoana inculpaților și rezonanța deosebită în societate a unor astfel de fapte, care sunt de natură a produce o tulburare socială de natură să justifice menținerea celei mai severe măsuri preventive, văzând stadiul procesual al pricinii, Tribunalul reține că în continuare se mențin toate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că luarea unei măsuri preventive mai ușoare nu este nici proporțională cu gravitatea acuzațiilor și nici suficientă pentru buna desfășurarea în continuare a procesului penal, înlăturarea.
Instanța reține că situația personală a inculpaților sau a membrilor familiei acestora, condițiile socio-familiale nu pot constitui în sine criterii care să determine modificarea temeiurilor care au stat la baza luării unei măsuri preventive, acestea putând servi la individualizarea pedepsei și doar în condițiile în care se va stabili vinovăția inculpaților.
Față de toate aceste argumente, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu există motive pentru a considera că măsura arestului la domiciliu și cu atât mai puțin măsura controlului judiciar ar fi aptă la acest moment procesual să asigure atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., instanța va respinge ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura preventivă a controlului judiciar formulate de inculpații I. A. I., C. E. C., I. V. Nicușor și I. A. D., de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu ori cu măsura controlului judiciar.”
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, au formulat contestații inculpații I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D. care au solicitat admiterea contestațiilor formulate și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu apreciind că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestului preventiv nu mai subzistă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac prevăzute de dispozițiile legale în materie, instanța de control constată neîntemeiate contestațiile promovate de inculpați pentru următoarele considerente:
Cum a reținut și instanța de fond, măsura preventivă sub imperiul căreia unii inculpați se află se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitelor procesuale ale inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se presupune că inculpații ar fi acționat, natura și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală și lezate prin activitatea infracțională presupus întreprinsă de inculpați, precum și sentimentul de insecuritate creat în rândul societății de comiterea de fapte de acest gen la care se adaugă și aspectele legate de persoana inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale, Curtea consideră că instanța de fond corect a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, inculpații prezentând, în continuare, un pericol real pentru ordinea publică.
J. a constatat instanța de fond că durata arestului preventiv nu a depășit un termen rezonabil față de complexitatea cauzei determinată de numărul mare de persoane implicate și a infracțiunilor cercetate, a solicitării administrării unui număr considerabil de probatorii.
Nici situația personală a inculpaților sau a membrilor familiei acestora nu pot constitui criterii care să determine modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor preventive.
Raportat la etapa procesuală în care se găsește dosarul, respectiv în faza cercetării judecătorești, a probatoriului ce urmează a fi administrat, Curtea consideră că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea inculpaților contestatori în stare de arest preventiv pentru a înlătura orice posibilitate a acestora de a lua legătura cu martorii ce urmează a fi audiați în vederea împiedicării aflării adevărului.
Constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații contestatori nu s-au schimbat, Curtea va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D., în temeiul art. 206 Cod procedură penală, împotriva încheierii de ședință din data de 08.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 14.
Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) Cod procedură, vor fi obligați inculpații contestatori I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D. să plătească statului suma de câte 230 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor contestații, din care suma de câte 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații I. A.-I., fiul lui V. și S.-E., născut la data de 09.11.1992 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în com. P., ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, I. V.-Nicușor, fiul lui V. și S. - E., născut la data de 19.08.1984 în Iași, cu domiciliul în com. P., ., CNP_, aflat în prezent în P. Iași și I. A.-D., fiul lui fiul lui V. și S.-E., născut la data de 10.07.1989 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în com. P., ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 08.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 14.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură, obligă pe fiecare dintre inculpații contestatori I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D., să plătească statului suma de câte 230 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor contestații, din care suma de câte 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2015.
Președinte,
G. S.
Grefier,
L. M. P.
Red.: S.G.
Tehnored.: L.M.P.
2 ex. + 4 ex./09.07.2015.
Tribunalul Iași
Judecător L. S.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 59/2015.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
