Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 235/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 235/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ NR. 235/2014
Ședința publică de la 01 Iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: T. C. G.
Grefier: L. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași
– a fost reprezentat prin procuror: P. E.
S-a luat în examinare contestația declarată de contestatorului L. C., fiul lui G. și L., ns. la data de 13.11.1968, CNP 1._.017, împotriva sentinței penale cu nr. 445/30.04.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul condamnat L. C., personal, în stare de deținere, asistat de avocat A. C. care o substituie pe doamna avocat A. A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența condamnatului, precum și faptul că Baroul Iași a înaintat la dosarul cauzei delegația apărătorului desemnat din oficiu.
Instanța procedează la identificarea contestatorului condamnat care, interpelat, învederează instanței că înțelege să își retragă contestația formulată.
Instanța procedează la luarea unei declarații în acest sens contestatorului-condamnat, depoziția acestuia fiind consemnată și, după citire și semnare și de către apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta, atașată la dosarul cauzei.
Avocat A. C., pentru condamnatul contestator, având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de manifestarea de voință a condamnatului.
Contestatorul condamnat L. C., în ultimul cuvânt, solicită să se ia act de retragerea contestației.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
C. de A.,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 445 din data de 30.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a hotărât:
„În temeiul art.23 din Legea 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală respinge contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de Comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2013 din cadrul Penitenciarului Iași, pentru persoana condamnată L. C., fiul lui G. și al L., născut la 13.11.1968 în Bîrlad jud. V., deținut în P. Iași, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea cauzei rămân în sarcina statului.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„În baza sentinței penale nr. . 811 din 29.11.2011 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3119 din 03.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1957/2012, din data de 04.10.2012, pe care-l execută în prezent persoana condamnată L. C., executarea pedepsei începând cu data de 16.03.2009, urmând să ia sfârșit la data de 15.03.2031.
Examinând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate definitiv, instanța reține următoarele:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
- aplicare legii mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni și a recidivei.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la limitele de pedeapsă, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedepsele aplicate sub legea veche depășesc maximul special din noua normă de incriminare.
Se constată că, în baza sentinței penale nr. 811 din 29.11.2011 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3119 din 03.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1957/2012, din data de 04.10.2012, inculpatul L. C. a fost condamnat definitiv la o pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni în concurs, respectiv pentru comiterea unei infracțiuni de viol prev. de disp.art. 197 alin. 1,3 Cod Penal și 3 fapte de perversiune sexuală prev. de art. 201alin. 1,2,4 Cod Penal.
Aceste infracțiuni sunt incriminate în Noul Cod Penal prin dispozițiile art. 218 alin.1,3 lit. c din Noul Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi și respectiv art. 219 alin. 1,2 lit. c, faptă pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Infracțiunea de perversiuni sexuale este incriminată sub o altă denumire, respectiv în infracțiunea de agresiune sexuală iar, în conf. cu art. 3 alin. 2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi potrivit disp. art. 66 alin.1 din Noul Cod penal, aceasta nu poate depăși 5 ani, astfel că instanța nu trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a ,b, d Cod penal, aplicată condamnatului.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la recidivă, ținând seama că toate infracțiunile cuprinse în sentința penală nr. 811 din 29.11.2011 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3119 din 03.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost săvârșite în stare de recidivă, instanța constată că sub acest aspect legea mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969, respectiv dispozițiile art.39 alin.1 din vechiul Cod penal.
Dispozițiile noi ce stabilesc regulile pluralității de infracțiuni (art. 43 alin. 2 Noul Cod penal) în cazul recidivei prevăd că atunci: „când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.”
În cauza de față, dacă ar fi aplicate dispozițiile noi în cazul recidivei, iar pedeapsa rezultată prin aplicarea disp. art. 39 lit. b Noul Cod penal, referitoare la regulile concursului de infracțiuni care stabilesc că se aplică pedeapsa cea mai gravă, în speță cea de 12 ani închisoare prevăzută de Noul Cod Penal pentru comiterea infracțiunii de viol(art. 218 alin. 1, 3 lit. c) la care s-ar aplica un spor obligatoriu de 1/3 din totalul maximurilor celorlalte pedepse prevăzute de Noul Cod Penal pentru comiterea infracțiunilor de agresiune sexuală ( de 10 ani închisoare), la care s-ar adăuga restul de 1566 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară aplicată prin sentința penală nr. 43/1997 a Tribunalului V., acest fapt ar conduce la o pedeapsă rezultantă mai mare pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul L. C. prin sentința penală nr. 811 din 29.11.2011 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3119 din 03.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere că pedeapsa principală de 22 ani închisoare, pe care o execută în prezent condamnatul nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,” instanța constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal în vigoare cu privire la pedeapsa principală.
În consecință, în baza art.23 din Legea 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală, instanța va respinge contestația la executare formulată de comisia de aplicarea a legii penale mai favorabile constituită în P. Iași cu privire la pedeapsa de 22 ani închisoare pe care o execută în prezent condamnatul L. C., fiul lui G. și al L., născut la 13.11.1968 în Bîrlad jud. V., deținut în P. Iași.”
Nemulțumit de soluția dispusă prin sentința penală nr. 445 din 30.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, condamnatul L. C., în termen legal, a formulat contestație împotriva respectivei hotărâri judecătorești.
Dosarul cauzei a fost înaintat la C. de A. Iași pentru competenta soluționare a căii de atac a contestației promovată de condamnatul L. C..
La primul termen de judecată stabilit la C. de A. Iași, la data de 01.07.2014, prezent în fața judecătorului, în condițiile în care a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu, contestatorul condamnat L. C. a precizat că înțelege să-și retragă contestația formulata împotriva sentinței penale 445 din 30.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași. În acest sens, instanța a procedat la luarea unei declarații scrise, contestatorului condamnat.
Față de manifestarea de voință exprimată de contestatorul condamnat L. C., reținând faptul că prezenta contestație reprezintă o cale de atac asupra căreia titularul cererii are un drept de dispoziție, având astfel posibilitatea de a-și retrage cererea, instanța urmează să ia act de declarația acestuia în sensul retragerii contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 445 din 30.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin.2 Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de declarația contestatorului L. C., fiul lui G. și L., ns. la data de 13.11.1968, CNP 1._.017, de retragere a contestației formulate împotriva sentinței penale cu nr. 445/30.04.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod pr. penală, obligă contestatorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei RON, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2014.
Președinte,
C.-G. T.
Grefier,
L. A.
Red.T.C.G.
Tehnored.A.L.
5 ex./03.07.2014
Tribunalul Iași
Judecător: S. C. C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 664/2015. Curtea... → |
|---|
