Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 681/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 681/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 30 Septembrie 2015

Completul compus din:

Președinte A. C.

Judecător E. S.

Grefier L. M. P.

Decizia nr. 681

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de partea civilă M. I. G., prin reprezentant legal M. Fedorin, împotriva sentinței penale nr. 87/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria H., în dosar_, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 196 Noul Cod Penal).

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 21.09.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.09.2015.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 87/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria H., s-a hotărât:

„În baza art. 5 alin. 1 C.pen., stabilește că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este noul Cod penal – respectiv art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., cu referire la art. 194 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.pen., raportat la art. 74-79 C.pen. – și nu vechiul Cod penal, respectiv art. 184 alin. 2 și 3 din vechiul C.pen., cu referire la art. 182 alin. 2 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 99 alin. 3 din vechiul C.pen., raportat la art. 72-80 din vechiul C.pen.

În baza art. 115 alin. 1 lit. a C.pen., raportat la art. 117 C.pen., aplică inculpatului (minor la data săvârșirii infracțiunii) A. C.-V., fiul lui M. și P., nǎscut la data de 30.12.1990, în orașul P. Iloaiei, județul Iași, cu domiciliul în satul Bîrlești, ., CNP_, cetățenia română, studii 8 clase, gestionar, necăsătorit, măsura educativă neprivativă de libertate a stagiului de formare civică, pe o durată de 3 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., cu referire la art. 194 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.pen.

În baza art. 121 alin. 1 lit. a, b, e C.pen., impune inculpatului (minor la data săvârșirii infracțiunii), pe durata executării stagiului de formare civică, următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională, stabilit împreună cu S. de Probațiune Iași;

b) să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a județului Iași;

c) să se prezinte la S. de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta.

Conform art. 117 alin. 2 C.pen., organizarea, asigurarea participării și supravegherea minorului pe durata cursului de formare civică, se vor face sub coordonarea Serviciului de Probațiune Iași, fără a afecta programul (școlar sau) profesional al minorului (la data săvârșirii infracțiunii).

În baza art. 123 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării cu rea-credință, a condițiilor de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, ori ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative neprivative de libertate, ce atrag înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate cu o altă măsură mai severă sau măsură educativă privativă de libertate.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., art. 49-50 din Legea nr. 136/1995, cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., constată stinsă acțiunea civilă intentată de partea civilă M. I.-G., prin reprezentant legal M. Fedorin (asistați de apărătorul ales, avocat B. C.), ca urmare a tranzacției încheiate în data de 27 mai 2015 cu partea responsabilă civilmente B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2 (prin plata sumei de 50.000 euro).

Respinge, ca neîntemeiată, cererea părții civile M. I.-G., prin reprezentant legal M. Fedorin (asistați de apărătorul ales, avocat B. C.), de obligare a Fondului de Protecție a V. Străzii la plata sumei de 1.000.000 (un milion) euro, reprezentând daune materiale.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea părții civile M. I.-G., prin reprezentant legal M. Fedorin (asistați de apărătorul ales, avocat B. C.), de obligare a inculpatului A. C.-V. la plata în favoarea sa a unei prestații periodice lunare, în funcție de veniturile pe care le realizează.

În temeiul dispozițiilor art. 397 alin. 1 C.proc.pen. și art. 25 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. de Ambulanță Județean Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași, și obligă B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2, în calitate de parte responsabilă civilmente, prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 1.154 (o mie o sută cincizeci și patru) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport a părții civile M. I.-G., sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

În temeiul dispozițiilor art. 397 alin. 1 C.proc.pen. și art. 25 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași, și obligă B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2, în calitate de parte responsabilă civilmente, prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 4.695,53 (patru mii șase sute nouăzeci și cinci, 53) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile M. I.-G., sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

În temeiul dispozițiilor art. 397 alin. 1 C.proc.pen. și art. 25 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgențe pentru C. „Sf. M.” Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Iași, .. 62, județul Iași, și obligă B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2, în calitate de parte responsabilă civilmente, prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 5.539,24 (cinci mii cinci sute treizeci și nouă, 24) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile M. I.-G., sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

În baza art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 C.proc.pen., ia act de tranzacția încheiată în data de 27 mai 2015, între partea civilă M. I.-G., prin reprezentant legal M. Fedorin (asistați de apărătorul ales, avocat B. C.) și partea responsabilă civilmente B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate (prin care s-a achitat suma de 1.500 euro reprezentând onorariul avocațial pentru serviciile prestate de apărătorul ales al părții civile).

În baza art. 398 și art. 274 alin. 1 și 3 C.proc.pen., raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente C. P., să plătească statului suma de 1.000 (o mie) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 500 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul fazei judecății.”

P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„P. rechizitoriul nr. 240/P/2012 din 19.03.2014, P. de pe lângă Judecătoria H. a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul A. C.-V., fiul lui M. și P., nǎscut la data de 30.12.1990, în orașul P. Iloaiei, județul Iași, domiciliat în satul Bîrlești, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 C.pen., cu referire la art. 194 alin. 1 lit. a, cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.pen. și art. 5 C.pen.

În fapt, s-a reținut în rechizitoriu că, la data de 20.09.2008 (în timpul minorității), deși nu poseda permis de conducere, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Volkswagen B., cu numărul de înmatriculare YHY 3081 (înmatriculat în G.), iar pe raza localității Sprânceana, ., l-a accidentat pe persoana vătămată minoră M. I.-G. (la acea dată, în vârstă de 4 ani), producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă, conform certificatului medico-legal nr. 8977/24.10.2008, emis de I.M.L. Iași.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului, cu planșe foto;

- proces-verbal de verificare a stării tehnice a autoturismului;

- buletin de analiză toxicologică;

- proces-verbal de prelevare probe biologice;

- buletin de examinare clinică;

- declarații martori;

- certificat medico-legal;

- raport de expertiză medico-legală;

- bilet de externare;

- scrisoare medicală;

- referat de evaluare psiho-socială;

- adrese unități spitalicești;

- adresă S. poliției rutiere Iași;

- declarație reprezentant persoană vătămată;

- declarație învinuit.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei H. sub nr._ .

P. încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.04.2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În cursul judecății, la primul termen cu procedură completă, din data de 16.01.2015, anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul, personal, asistat de apărătorul ales, avocat I. S.-L., cu împuternicirea nr. IS/_/2014, a arătat că înțelege să recunoască în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanței și a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 377 C.proc.pen., ca judecarea cauzei să se facă prin aplicarea procedurii speciale în cazul recunoașterii învinuirii. Instanța a pus în discuția contradictorie a părților această cerere a inculpatului.

Instanța, după punerea în discuția contradictorie a cererii formulate în baza art. 374 alin. 4 C.proc.pen., a admis cererea inculpatului, de judecare în cazul recunoașterii învinuirii și a reținut cauza spre soluționare.

Având în vedere succesiunea de legi în timp (. noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală), instanța a pus în discuția contradictorie a părților aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește infracțiunea dedusă fondului cauzei. După punerea în discuția contradictorie a tuturor acestor aspecte, instanța a decis să se pronunțe asupra aplicării legii penale mai favorabile o dată cu fondul cauzei, atunci când se vor fi lămurit toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei. În acest sens, instanța a apreciat că stabilirea instituțiilor juridice mai favorabile inculpatului (cele din vechiul Cod penal sau cele din noul Cod penal) poate fi făcută doar după stabilirea cu exactitate a tuturor aspectelor prezentului dosar.

Instanța, din oficiu, a solicitat fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă faptul că, la data comiterii faptei, acesta nu se afla înscris în evidențele cazierului judiciar, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

În anul 2008, inculpatul A. C.-V. locuia împreună cu mama sa, C. P. și cu concubinul acesteia, B. P., acesta din urmă fiind proprietarul autoturismului marca Volkswagen, înmatriculat în G., având numărul YHY 381.

La data de 20.09.2008, profitând de lipsa de la domiciliu a mamei sale și a concubinului acesteia, inculpatul minor a luat cheile autoturismului și, deși nu poseda permis de conducere și nu urmase cursurile vreunei școli pentru conducătorii auto, a condus autoturismul de la domiciliul său (din satul Bîrlești, . satul Sprânceana, .> În jurul orei 19.30, pe raza acestui . lovit cu partea dreaptă a autoturismului pe care îl conducea, pe minorul M. I.-G., în vârstă de 4 ani, care se juca pe marginea carosabilului, împreună cu un alt copil.

Ulterior acestui moment, minorul a fost luat în brațe de tatăl său, M. Fedorin (căruia îi fusese adus pe brațe de martora Zgîmboi C.), care i-a solicitat inculpatului să-i ducă de urgență la S. orășenesc P. Iloaiei. După parcurgerea unei distanțe de aproximativ 2 km., pe un sector de drum acoperit cu piatră, inculpatul a pierdut controlul autoturismului pe care-l conducea, răsturnându-se în afara părții carosabile.

După acest moment, inculpatul și reprezentantul legal al persoanei vătămate au pornit spre spital pe jos, cel din urmă ducându-l în brațe pe fiul său (persoana vătămată), aceștia fiind preluați transportați ulterior, către spital, de un lucrător de poliție, care i-a ajuns pe aceștia, în timp ce-și conducea autoturismul proprietate personală.

Persoana vătămată a fost transportată la S. C. de Urgențe ”P.. N. O.” Iași, unde a fost internat în perioada 20.09-06.10.2008, ulterior fiind transferat la S. de C. ”Sf. M.” Iași, unde a fost internat în perioada 06-22.10.2008.

Conform certificatului medico-legal emis de IML Iași ulterior externării persoanei vătămate, respectiv la data de 24.10.2008, persoana vătămată a prezentat ”excoriații, fractură liniară biparietală cu hematom extradural parietal stâng, evaluat chirurgical, comă gradul II și prezintă hemipareză dreapta”, necesitând ”50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu reexaminare la un an de zile de la data traumatismului”.

În cursul lunii februarie 2013, s-a dispus reexaminarea persoanei vătămate, concluzionându-se că acesta ”prezintă sechele după un traumatism cranio-cerebral sever operat cu craniectomie, hemipareză spastică dreapta ușoară, întârziere în dezvoltarea intelectuală... Aceste sechele... îi conferă o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de adaptabilitate în proporție de 25%. Necesită consiliere psihologică și psihiatrică...”.

Reprezentantul legal al persoanei vătămate, M. Fedorin, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000.000 euro.

De asemenea, S. Județean de Ambulanță Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 1154 lei, S. C. de Urgență ”P.. Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 4695,53 lei, iar S. de C. ”Sf. M.” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 5539,248 lei.

Situația de fapt reținută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului, dată conform dispozițiilor art. 374 alin. 4 C.proc.pen., prin care a arătat că recunoaște în totalitate faptele descrise în cuprinsul actului de sesizare.

Declarațiile de mai sus sunt confirmate și de documentele aflate la dosarul cauzei (certificatele medico-legale, certificat de psihodiagnostic).

În drept, fapta inculpatului care, la data de 20.09.2008 (în timpul minorității), deși nu poseda permis de conducere, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Volkswagen B., cu numărul de înmatriculare YHY 3081 (înmatriculat în G.), iar pe raza localității Sprânceana, ., accidentându-l pe persoana vătămată minoră M. I.-G. (la acea dată, în vârstă de 4 ani), producându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă, conform certificatului medico-legal nr. 8977/24.10.2008, emis de I.M.L. Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., cu referire la art. 194 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.pen., raportat la art. 74-79 C.pen. (ori de art. 184 alin. 2 și 3 din vechiul C.pen., cu referire la art. 182 alin. 2 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 99 alin. 3 din vechiul C.pen., raportat la art. 72-80 din vechiul C.pen.).

În acest sens, cu privire la această infracțiune, sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de lovire/accidentare a persoanei vătămate cu autoturismul pe care-l conducea pe drumurile publice, acțiune care a avut ca urmare imediată producerea unor excoriații, fractură liniară biparietală cu hematom extradural parietal stâng, evaluat chirurgical, comă gradul II și hemipareză dreapta, necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, precum și o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de adaptabilitate în proporție de 25%.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în producerea unor excoriații, fractură liniară biparietală cu hematom extradural parietal stâng, evaluat chirurgical, comă gradul II și hemipareză dreapta, necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, precum și o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de adaptabilitate în proporție de 25%.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal, precum și de celelate mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între producerea accidentului și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.

Reținând din concluziile certificatului medico-legal împrejurarea că partea civilă a necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, precum și o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de adaptabilitate în proporție de 25%, se constată incidența în cauză a alin. 2 al art. 196 C.pen., rap. la art. 194 alin. 1 C.pen.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere necesare exercitării profesiei de conducător auto, instanța constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii a fost realizat în forma agravantă prevăzută de art. 196 alin. 3 C.pen. În acest context, se reține, din probatoriul administrat, că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cele patru condiții prevăzute în literatura și practica judiciară pentru existența acestei forme agravante a infracțiunii, respectiv: inculpatul efectua – deși nu avea calificarea necesară, întrucât nu deținea permis de conducere și nici nu urmase cursurile vreunei școli în vederea obținerii permisului de conducere - activitatea de conducător auto, fapta a fost comisă în exercițiul acestei activități, există anumite dispoziții legale și măsuri de prevedere pentru efectuarea activității de conducător auto și împrejurarea ca fapta să fie urmarea nerespectării acestor dispoziții legale și măsuri de prevedere.

Astfel, este evident că inculpatul nu deținea permis de conducere, de altfel acesta neavând dreptul de a deține astfel de permis, întrucât era minor la data comiterii infracțiunii.

În aceste împrejurări, se reține că inculpatul nu a respectat aceste obligații profesionale, ceea ce a condus la afectarea unor părți anatomice ale corpului părții civile.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma culpei cu prevedere reglementate de art. 16 alin. 4 lit. a C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei, date fiind condițiile producerii accidentului – pe de o parte, conducând autoturismul deși nu deținea permis de conducere și nu avea dreptul să se afle la volanul acestuia, iar pe de altă parte, neavând aptitudinile și abilitățile necesare conducerii acestuia – dar neacceptându-l, sperând fără temei că nu se va produce. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă și din certificatul medico-legal, precum și din depozițiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, din care reiese că acesta, deși nu deținea permis de conducere, totuși a condus autoturismul pe care l-a scăpat de sub control (chiar de două ori), cauzându-i părții civile vătămări grave și ireversibile, astfel că trebuia și putea să prevină accidentarea părții civile, prin evitarea folosirii unui autoturism pentru care nu deținea permis de conducere care să-i permită să îl conducă pe drumurile publice.

Chiar dacă în noul Cod penal nu se mai prevede pericolul social al faptei ca și trăsătură esențială a infracțiunii, pentru a da eficiență aplicării legii penale mai favorabile, principiu constituțional consfințit și de art. 5 alin. 1 C.pen., instanța va analiza și acest aspect, ca element favorabil de care inculpatul poate încă să beneficieze.

De aceea, în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța constată că din probele administrate în cauză reiese în mod evident că aceasta prezintă un pericol social ridicat, astfel încât aceasta constituie infracțiune, neaflându-ne în prezența cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de art. 181 din vechiul C.pen.

Astfel, pericolul social al infracțiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei, trebuie să existe și să se verifice prin fiecare faptă săvârșită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracțiune.

Fiind stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia dacă, în concret, fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, demers în care acesta va ține seama de vătămarea sau periclitarea valorii sociale împotriva căreia este îndreptat actul de conduită ilicit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în condițiile concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările comiterii acesteia.

Potrivit art. 181 din vechiul C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Astfel, analizând criteriile expuse de legiuitor în aprecierea aplicabilității dispozițiilor art. 181 din vechiul C.pen. în prezentul dosar, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului nu poate fi exclusă din sfera ilicitului penal, prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, conform exigențelor legale.

Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar prin aplicarea unei pedepse/măsuri educative în limitele prevăzute de lege.

Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind dovedită și reținută de către instanță, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acesteia în vederea stabilirii unei pedepse/măsuri educative concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

La alegerea pedepsei sau măsurii educative ce-i va fi aplicată inculpatului precum și pentru o justă individualizare a cuantumului acesteia, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., inculpatul recunoscând învinuirea care i s-a adus.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

La acest moment, instanța se va pronunța asupra aplicării legii penale mai favorabile, constatând că în prezenta cauză penală s-au lămurit toate aspectele de fapt și de drept ale speței.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, conform art. 184 alin. 2 și 3 din vechiul C.pen., pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Potrivit art. 100 din vechiul C.pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsura educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Având în vedere fapta săvârșită și persoana infractorului, instanța apreciază că pentru îndreptarea minorului nu este suficientă aplicarea unei măsuri educative, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Potrivit art. 109 alin. 1 din vechiul C.pen., pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate.

Aplicând, așadar, prevederile art. 109 alin. 1 din vechiul C.pen., instanța constată că inculpatului din prezenta cauză i s-ar putea aplica o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 1 lună și 15 zile și 1 an, ca urmare a înjumătățirii limitelor de pedeapsă.

Făcând și aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., ca urmare a recunoașterii faptei săvârșite de către inculpat, instanța constată că acestuia i s-ar putea aplica o pedeapsă cuprinsă între 1 lună și 8 luni închisoare.

Ținând cont de împrejurările comiterii faptei, dar și de atitudinea inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, față de persoana vătămată minoră, față de care nu a dovedit nicio compasiune, în condițiile în care minorul persoană vătămată suferă nu doar fizic, ci și psihic, instanța apreciază că o pedeapsă de 7 luni închisoare, cu executarea efectivă a acesteia, aplicată inculpatului A. C.-V. ar fi suficientă pentru îndreptarea acestuia și pentru realizarea scopului pedepsei.

Conform art. 196 alin. 2, 3 lit. c C.pen., în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Conform art. 114 alin. 1 C.pen., față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, iar conform alin. 2 lit. b, față de minorul prevăzut în alin. 1 se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Față de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, instanța apreciază că față de acesta poate fi luată doar o măsură educativă neprivativă de libertate (având în vedere că maximul pedepsei nu depășește 7 ani).

La individualizarea măsurii educative ce urmează a fi aplicată inculpatului minor, instanța va avea în vedere, potrivit art. 115 alin. 2 C.pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, având în vedere și concluziile referatului de evaluare a inculpatului minor întocmit de S. de Probațiune Iași, instanța reține că față de acesta se poate lua măsura educativă neprivativă de libertate a stagiului de formare civică, în cadrul căruia va urma un program de pregãtire școlarã și formare profesionalã potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială, motiv pentru care, în baza art. 117 C.pen., va aplica inculpatului măsura educativă neprivativă de libertate a stagiului de formare civică.

Având în vedere că, potrivit art. 117 alin. 1 C.pen., stagiul de formare civică se dispune pe o perioadã de maxim 4 luni, dar și criteriile descrise anterior, cu prilejul analizării individualizării pedepsei conform vechiului Cod penal, instanța apreciază că aplicarea măsurii educative neprivative de libertate pe perioada maximă, ar fi suficientă pentru îndreptarea minorului; deși legea nu prevede în mod expres limitarea perioadei măsurilor educative aplicate (ci doar a pedepselor), instanța apreciază că la individualizarea măsurii aplicabile pot fi avut în vedere și prevederile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., cărora le va da eficientă, stabilind durata măsurii educative privative de libertate ce ar putea fi aplicată minorului, la 3 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În acest sens, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei care urmează să fie aplicată inculpatului, instanța apreciază că instituțiile juridice mai favorabile inculpatului din prezentul dosar sunt cele reglementate de noul Cod penal și nu cele reglementate de vechiul Cod penal (cu toate că limitele de pedeapsă sunt mai mari în actualul Cod penal). În considerarea acestei soluții, în aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., instanța are în vedere că potrivit prevederilor art. 184 alin. 2, 3 din vechiul Cod penal, inculpatului i s-ar aplica o pedeapsă de 7 luni închisoare, iar potrivit art. 196 alin. 2, 3 din actualul Cod penal, inculpatului i s-ar aplica o măsură educativă neprivativă de libertate (stagiul de formare civică) pe o durată de 3 luni.

De aceea, raportat la toate aceste criterii și considerente mai sus enunțate, instanța stabilește că, în ceea ce privește individualizarea judiciară în integralitatea ei a pedepsei, apare evident că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar, în sensul art. 5 alin. 1 C.pen., este actualul Cod penal și nu vechiul Cod penal.

De aceea, instanța, în baza art. 5 alin. 1 C.pen., va stabili că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este noul Cod penal – respectiv art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., cu referire la art. 194 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.pen., raportat la art. 74-79 C.pen. – și nu vechiul Cod penal, respectiv art. 184 alin. 2 și 3 din vechiul C.pen., cu referire la art. 182 alin. 2 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 99 alin. 3 din vechiul C.pen., raportat la art. 72-80 din vechiul C.pen.

Urmare a acestui fapt, în temeiul art. 115 alin. 1 lit. a C.pen., raportat la art. 117 C.pen., va aplica inculpatului (minor la data săvârșirii infracțiunii) A. C.-V., măsura educativă neprivativă de libertate a stagiului de formare civică, pe o durată de 3 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., cu referire la art. 194 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.pen.

În baza art. 121 alin. 1 lit. a, b, e C.pen., instanța va impune inculpatului (minor la data săvârșirii infracțiunii), pe durata executării stagiului de formare civică, următoarele obligații:

d) să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională, stabilit împreună cu S. de Probațiune Iași;

e) să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a județului Iași;

f) să se prezinte la S. de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta.

Conform art. 117 alin. 2 C.pen., organizarea, asigurarea participării și supravegherea minorului pe durata cursului de formare civică, se vor face sub coordonarea Serviciului de Probațiune Iași, fără a afecta programul (școlar sau) profesional al minorului (la data săvârșirii infracțiunii).

De asemenea, în baza art. 123 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării cu rea-credință, a condițiilor de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, ori ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative neprivative de libertate, ce atrag înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate cu o altă măsură mai severă sau măsură educativă privativă de libertate

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța reține că, în cursul cercetării judecătorești, între reprezentantul legal al părții civile, M. Fedorin, și B. Național ”Carte V.” din G., prin B. Asigurătorilor de A. din R., în calitate de asigurător de răspundere civilă auto, a fost încheiată o tranzacție, conform căreia cea din urmă a plătit minorului M. I.-G., prin reprezentantul legal, suma de 50.000 euro, reprezentând daune materiale și morale, precum și 1.500 euro reprezentând onorariul avocațial, sume ce reprezintă valoarea globală, totală definitivă și nerenegociabilă a tuturor daunelor morale și materiale produse părții civile în accidentul de circulație de la data de 20.09.2008, cu excepția pretențiilor ce le va avea asupra autorului accidentului.

Urmare a acestui fapt, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., art. 49-50 din Legea nr. 136/1995, cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va constata stinsă acțiunea civilă intentată de partea civilă M. I.-G., prin reprezentant legal M. Fedorin (asistați de apărătorul ales, avocat B. C.), ca urmare a tranzacției încheiate în data de 27 mai 2015 cu partea responsabilă civilmente B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2 (prin plata sumei de 50.000 euro).

De asemenea, având în vedere că F. de Protecție a V. Străzii nu are nicio calitate în cadrul prezentei cauze, întrucât a fost identificat asigurătorul de răspundere civilă al autovehiculului care a produs accidentul rutier, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea părții civile M. I.-G., prin reprezentant legal M. Fedorin (asistați de apărătorul ales, avocat B. C.), de obligare a Fondului de Protecție a V. Străzii la plata sumei de 1.000.000 (un milion) euro, reprezentând daune materiale.

Instanța va respinge, ca neîntemeiată, și cererea părții civile M. I.-G., prin reprezentant legal M. Fedorin (asistați de apărătorul ales, avocat B. C.), de obligare a inculpatului A. C.-V. la plata în favoarea sa a unei prestații periodice lunare, în funcție de veniturile pe care le realizează, întrucât, pe de o parte, partea civilă poate beneficia de drepturi bănești pentru persoane cu handicap, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că partea civilă (care era minor la data accidentului, fiind minor și în prezent) realiza anterior accidentului venituri bănești, pe care nu le mai poate realiza ca urmare a leziunilor suferite, inclusiv ca urmare a diminuării capacității de adaptabilitate în proporție de 25%. Deși este evident că partea civilă necesită nu doar medicamentație și consiliere specială în urma accidentului suferit, ci și o atenție sporită din partea părinților, instanța apreciază că nu s-a făcut în vreun fel dovada nevoilor materiale necesare acestuia, ce ar trebui suportate de inculpat, suplimentar față de veniturile încasate de partea civilă de la bugetul asigurărilor sociale (care să compenseze atenția suplimentară acordată părții civile).

Cât privește acțiunea civilă formulată de către părțile civile S. de Ambulanță Județean Iași, S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași și S. C. Județean de Urgențe pentru C. „Sf. M.” Iași, instanța reține faptul că acestea și-au dovedit pretențiile civile, conform actelor depuse la dosarul cauzei.

P. urmare, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. de Ambulanță Județean Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași, și va obliga B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2, în calitate de parte responsabilă civilmente, prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 1.154 (o mie o sută cincizeci și patru) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport a părții civile M. I.-G., sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului, va admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași, și va obliga B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2, în calitate de parte responsabilă civilmente, prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 4.695,53 (patru mii șase sute nouăzeci și cinci, 53) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile M. I.-G., sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului și va admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgențe pentru C. „Sf. M.” Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Iași, .. 62, județul Iași, și va obliga B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2, în calitate de parte responsabilă civilmente, prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 5.539,24 (cinci mii cinci sute treizeci și nouă, 24) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile M. I.-G., sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

În baza art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 C.proc.pen., instanța va lua act de tranzacția încheiată în data de 27 mai 2015, între partea civilă M. I.-G., prin reprezentant legal M. Fedorin (asistați de apărătorul ales, avocat B. C.) și partea responsabilă civilmente B. Național ”Carte V.” din G., cu sediul social în G., reprezentat legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), cu sediul în municipiul București, .. 40-40 bis, etaj 6, Sectorul 2, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate (prin care s-a achitat suma de 1.500 euro reprezentând onorariul avocațial pentru serviciile prestate de apărătorul ales al părții civile).

Cât privește cheltuielile judiciare avansate de stat și ocazionate de acest proces penal, în baza art. 398 și art. 274 alin. 1 și 3 C.proc.pen., raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanța îl va obliga pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente C. P., să plătească statului suma de 1.000 (o mie) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 500 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul fazei judecății. Instanța va reține și faptul că inculpatul a beneficiat de asistență juridică din partea unui apărător ales, pe parcursul cercetării judecătorești.”

Împotriva sentinței instanței de fond, în termenul legal prevăzut de art. 410 Cod de procedură penală, a declarat apel M. Fedorin, reprezentant legal al părții civile-minore M. I. G., prin apărătorul ales, solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei pe fond, modificarea în parte a sentinței apelate, în ceea ce privește despăgubirile civile.

În motivare, a arătat că a solicitat acordarea despăgubirilor astfel:

a. având în vedere că de la producerea evenimentelor, inculpatul a dat dovadă de un profund dezinteres față de victima accidentului, nu s-a interesat de starea sănătății părții vătămate, că nu a avansat în mod real părții vătămate niciun fel de sumă pentru împăcarea părților și încercarea de a ameliora suferința prin care partea vătămată a trecut, cât și pentru cheltuielile suplimentare la care acesta a trebuit să facă față, în condițiile în care a avut nevoie de tratament special pentru refacerea după accident, că partea vătămată nu și-a mai putut desfășura în condiții optime activitățile sociale în care era implicată, rămânând cu 25% disfuncționalități pentru tot restul vieții, dar și având în vedere posibilitățile materiale ale inculpatului, solicită ca acesta să fie obligat personal la a achita o prestație periodică lunară, funcție de veniturile ce le realizează, iar în lipsa acestora la minimul legal pe economia națională;

b. 1.000.000 euro - în lei - daune materiale neachitate, față de F. de Protecție a V. Străzii, capăt de cerere nesoluționat, la care solicită disjungerea pentru a finaliza pretențiile civile;

c. 50.000 euro - în lei - daune morale față de B.A.A.R.,ca reprezentant al asigurătorului carte verde din G.. Menționează că tranzacția a fost semnată, dar dovada plății urmează a fi remisă și solicită ca suma să fie cuprinsă în sentință;

La termenul de judecată din 21 septembrie 2015, apărătorul ales al părții civile a renunțat la susținerea acestui motiv de apel.

d.2.000 lei cheltuieli de judecată conf. chitanțelor depuse anexat.

La termenul de judecată din 21 septembrie 2015, s-a indicat că suma reprezintă cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond, care nu au fost acordate.

Precizează că instanța de fond a reținut, eronat, faptul că a fost de acord cu despăgubirile propuse de B.A.A.R., dar acestea au vizat numai daunele morale, iar nu cele materiale, pe care le-a solicitat separat.

În drept: au fost invocate prevederile art. 408 - 425 din Noul Cod de Procedură Penală și Lg. nr. 136/1995 republicată, împreună cu normele metodologice.

În susținere, a fost solicitată proba cu înscrisuri.

Au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.

Examinând actele și lucrările cauzei, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, criticile formulate de partea civilă vizând strict modalitatea de soluționare a acesteia, cu referire la cuantumul despăgubirilor stabilite, Curtea constată, în primul rând, că au fost dovedite, în cauză, condițiile de existență și de angajare a răspunderii civile delictuale.

După . Noului Cod de procedură penală, asigurătorul are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Conform art. 54 alin. 4 din Legea nr. 136/1995 modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie." De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.

D. analiza dispozițiilor legale rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe Codul civil - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată. Mai mult, potrivit art. 2224 din Noul Cod Civil, drepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Curtea arată însă că, în ipoteza stabiliri vinovăției inculpatului, obligarea societății de asigurare se face în mod direct la repararea prejudiciului cauzat prin implicarea în accident a autovehiculului asigurat, în limita obligației contractuale.

Se impune a se avea în vedere actuala reglementare a Legii nr. 136/1995 (art. 54 alin. 1 și art. 55 alin. 1), prin care este stabilit că persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, angajarea răspunderii inculpatului, în temeiul răspunderii civile delictuale, fiind posibilă doar pentru pagubele neacoperite, în ipoteza în care prejudiciul depășește întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare și normele speciale aplicabile în materie (a se vedea, în același sens, minuta întâlnirii reprezentanților Înaltei Curți de Casație și Justiție cu președinții secțiilor penale ale curților de apel, B., 4-5 iunie 2015, disponibila pe www.inm-lex.ro).

Or, în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond, între M. Fedorin, în calitate de reprezentant legal al părții civile M. I. G., și B. Național ”Carte V.” din G., prin B. Asigurătorilor de A. din R. a fost încheiată, la data de 27.05.2015, o tranzacție (filele 168-170 dosar instanța de fond).

În baza acesteia, B. Asigurătorilor de A. din R. a plătit minorului M. I.-G., prin reprezentantul legal, suma de 50.000 euro, reprezentând daune materiale și morale, precum și 1.500 euro,reprezentând onorariul avocațial, sume care reprezintă, conform clauzelor (punctul 2 al tranzacției din 27 mai 2015), valoarea globală, totală, definitivă și nerenegociabilă a tuturor daunelor morale și materiale produse părții civile în accidentul de circulație de la data de 20.09.2008.

Prevederea tranzacției potrivit căreia sunt exceptate pretențiile pe care partea civilă le va avea asupra autorului accidentului, respectiv obligarea acestuia la plata unei prestații periodice (punctul 2 și punctul 4 ale tranzacției din 27 mai 2015) nu produce niciun efect juridic și nu este opozabilă inculpatului A. C.-V., întrucât dispozițiile art. 54 alin. 1 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga prin voința părților care au încheiat actul juridic anterior menționat.

Conform art. 1169 Cod civil, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Așadar, o limită a principiului libertății contractului există chiar în textul acestui articol, care stipulează că libertatea determinării clauzelor contractuale este limitată de normele imperative, adică de normele care în scopul protecției intereselor generale stabilesc niște reguli de la care părțile nu pot deroga.

Pe cale de consecință, nu se poate solicita obligarea directă a inculpatului-intimat A. C. V. la plata unor daune materiale, constând în prestații periodice lunare, funcție de veniturile ce le realizează, iar, în lipsa acestora, la minimul legal pe economia națională și nici la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pe de altă parte, nu este posibilă nici o eventuală solicitare de obligare a Biroului Național ”Carte V.” din G., prin B. Asigurătorilor de A. din R., la plata acestor sume, cât timp tranzacția încheiată a stabilit la suma de 50.000 euro, reprezentând daune materiale și morale, și la suma de 1.500 euro, reprezentând onorariul avocațial, valoarea globală, totală, definitivă și nerenegociabilă a tuturor daunelor morale și materiale produse părții civile în accidentul de circulație de la data de 20.09.2008 (punctul 2 al tranzacției). Conform punctului 3 al tranzacției din 27 mai 2015, M. Federin,în calitate de reprezentant legal al minorului M. I. G., a renunțat definitiv față de B. Național ”Carte V.” din G. la orice fel de drept trecut, prezent sau viitor, cu privire la orice fel de despăgubiri, globale sau sub formă de alte prestații periodice și constând în, dar fără a se limita la, si după caz - cheltuieli de transport la si de la spital; cheltuieli pentru îngrijire; contravaloare tratamente medicale, a intervențiilor chirurgicale și a tratamentelor baleneo-climaterice și recuperărilor de orice natură, oriunde acestea ar trebui să fie efectuate și indiferent de durata și de frecvența lor în timp; cheltuieli pentru medicamente, proteze și alte dispozitive medicale și alimentație suplimentară; plăți către terțe persoane pentru îngrijire și/sau înlocuirea persoanei vătămate la efectuarea treburilor gospodărești; eventuala pierdere și nerealizare a câștigului din muncă si/sau alte pierderi de venit; eventualele onorarii achitate sau datorate de partea vătămată avocaților pentru recuperarea daunelor – daune morale și/sau orice fel de alte prejudicii cu caracter patrimonial și nepatrimonial, etc., ca urmare a vătămare corporale a minorului în accidentul de circulație din 20.09.2008.

Curtea arată că nu poate fi primit motivul de apel privind obligarea Fondului de Protecție a V. Străzii la plata sumei de 1.000.000 euro - în lei – cu titlu de daune materiale

În mod just, instanța de fond a statuat că F. de Protecție a V. Străzii nu are nicio calitate, în cadrul prezentei cauze, întrucât a fost identificat asigurătorul de răspundere civilă al autovehiculului care a produs accidentul rutier.

Adoptarea Legii nr. 32/2000 transpune în plan intern legislația comunitară și urmărește realizarea obiectivului înscris în Directiva 2009/103/CE, acela ca victima să nu rămână nedespăgubită atunci când vehiculul care a provocat accidentul nu era asigurat.

Instanța de control judiciar arată, de asemenea, că evenimentul rutier a avut loc pe teritoriul României, însă autovehiculul condus de către inculpat era înmatriculat într-un alt stat, respectiv G. (YHY-3081). Pe cale de consecință, devin aplicabile dispozițiile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, care stabilesc că drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin B. Asigurătorilor de A. din R., după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 48 alin. 2.

Conform adresei nr. OJ 2344/17.11.2014 a B. Asigurătorilor de A. din R., la data producerii accidentului – 20.09.2008, autovehiculul condus de inculpatul A. C. V. era asigurat RCA la societatea de asigurare Commercial Value Insurance din G..

Întrucât la data de 26.02.2010, societății de asigurare anterior indicate i-a fost retrasă licența de funcționare, a intervenit garanția Biroului de Carte V. din G., ca organism sub a cărui autoritate a fost emisă polița de carte verde, de care beneficia autoturismul condus de inculpatul-intimat A. C. V..

Art. 3 din Regulamentul general al Birourilor Carte V. (la care sunt semnatare și Birourile de Carte V. din R. și G.) stabilește că interesele Biroului Carte V. din G. în R. sunt reprezentate de B. Asigurătorilor de A. din R..

Asumarea explicită a reprezentării o constituie chiar tranzacția încheiată de B. Asigurătorilor de A. din R. cu reprezentantul legal al părții civile.

Analizând actele și lucrările dosarului și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, Curtea constată că nu există motive de modificare a sentinței penale apelate.

Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de către partea civilă M. I. G. prin reprezentant legal M. Fedorin împotriva sentinței penale nr. 87/16.06.2015 pronunțată de judecătoria H. în dosarul nr._, sentință pe care o va menține.

Constatând culpa procesuală a apelantului, față de respingerea căii de atac, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga partea civilă-apelantă M. I. G., prin reprezentant legal M. Fedorin, la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel către stat în cuantum de 200 lei.

Având în vedere respingerea apelului promovate de către partea civilă, Curtea arată că nu se impune obligarea părții responsabile civilmente B. Național ”Carte V.” din G., reprezentată legal de B. Asigurătorilor de A. din R. (B.A.A.R.), la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel de apelant.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de către partea civilă M. I. G. prin reprezentant legal M. Fedorin împotriva sentinței penale nr. 87/16.06.2015 pronunțată de judecătoria H. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă partea civilă apelantă M. I. G., prin reprezentant legal M. Fedorin, la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel către stat în cuantum de 200 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2015.

Președinte, Judecător,

A. C. E. S.

Grefier,

L. M. P.

Red./Tehnored: C.A

2 ex. + 10 ex./19.10.2015

Judecătoria H.

Judecător C. D.

← Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 664/2015. Curtea...  Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 112/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel IAŞI