Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 80/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 80/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 26/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 26/CJ/2014
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 80/NCPP/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013 .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 28.03.2014, când:
INSTANȚA
Asupra contestației penale de față,
Prin sentința penală nr.80/NCPP din 25.02.2014, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
„În baza art. 23 din legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, admite sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Iași cu privire la persoana privată de libertate B. D. , fiul lui D. și R., născut la data de 03.09.1967 în mun. Rădăuți, județul Suceava, C.N.P._, în prezent aflat în P. Iași în executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 52/D/2013 din 22.02.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013, numai cu privire la pedepsele complementare aplicate.
În temeiul dispozițiilor art. 6 aliniatul 6 din Codul penal înlocuiește pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului B. D. prin sentința penală nr. 52/D/2013 din 22.02.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013. cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 literele a, b Cod penal în vigoare adoptat prin legea nr. 286/2009 pe o durată de 5 ani .
Prezenta se comunică azi, data pronunțării, procurorului și condamnatului.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele.
„Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.771 /99/2014, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Iași a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare pe care o execută condamnatul B. D., deținut în P. Iași, în baza sentinței penale nr. 52/D/2013 din 22.02.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013 în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 74/D/2013 din 23.04.2013 al Tribunalului Bacău .
S-a arătat că, persoana condamnată B. D. execută pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de 174 – 175 lit. c Cod penal cu aplic. art. 320 indice 1 Cod proc.pen. și 8 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, litera a, teza a doua și litera b C.p. ca pedeapsă complementară
Această infracțiune este incriminată în Noul Cod penal în dispozițiile 188-199 Cod penal și este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
S-au atașat sesizării următoarele acte: fișa de evaluare a situației juridice a persoanei condamnate, fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. din data de., fotocopia sentinței penale și fotocopia cazierului judiciar.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 23 alin.6 din Legea 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal adoptat prin legea nr. 286/2009 Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit al 6 al aceluiași articol, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit art. 66 din Codul penal în vigoare (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
Potrivit art. 4 din legea nr. 187 /2013 pentru punerea în aplicarea a legii nr. 286/2009 privind Codul penal pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a acestei legi.
Cu privire la situația pedepselor definitiv aplicate condamnatului
În baza sentinței nr. 52/D/2013 din 22.02.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. nr. 74/D/2013 din 23.04.2013 al Tribunalului Bacău, pe care-l execută în prezent persoana condamnată B. D., executarea pedepsei începând la data de 5.12.2012, urmând să ia sfârșit la data de 4.12.2024.
Examinând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate definitiv în cauza de față, instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
- aplicare legii mai favorabile în pedepselor complementare aplicate .
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la limitele de pedeapsă, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare.
Se constată că inculpatul B. D. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 – 175 lit. c Cod penal cu aplic. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, pedeapsa aplicată condamnatului nedepășind maximul prevăzut de lege în actuala reglementare, care stabilește pentru sancționarea infracțiunii de omor prev. de art. 199 cu referire la art. 188 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală limite de pedeapsă cuprinse între 8 ani și 4 luni închisoare și 16 ani și 8 luni de închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, potrivit disp. .art.66 alin.1 din Noul Cod penal, aceasta nu poate depăși 5 ani, astfel că instanța trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua și litera b Cod penal, aplicată condamnatului de la 8 ani la 5 ani, conform dispozițiilor art. 66 alin.1 litera a și b din Noul Cod penal .
Având în vedere că pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pe care o execută în prezent condamnatulB. D. nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,” instanța constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal în vigoare cu privire la pedeapsa principală.
În consecință, în baza art. 23 din legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, se va admite sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Iași cu privire la persoana privată de libertate B. D., în prezent aflat în P. Iași în executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 52/D/2013 din 22.02.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013, numai cu privire la pedepsele complementare aplicate.
În temeiul dispozițiilor art. 6 aliniatul 6 din Codul penal se va înlocui pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului B. D. prin sentința penală nr. 52/D/2013 din 22.02.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013 cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 literele a, b Cod penal în vigoare adoptat prin legea nr. 286/2009 pe o durată de 5 ani .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
C. B. D. a contestat sentința penală sus-menționată.
C. a fost asistat de avocat din oficiu, solicitând reducerea pedepsei aplicate raportat la circumstanțele personale, fiind nemulțumit de soluția instanței de fond privind reducerea de pedeapsă aplicată.
C. a analizat contestația formulată prin prisma dispozițiilor art.23 din Legea 255/2013, reținând:
În baza sentinței nr. 52/D/2013 din 22.02.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. nr. 74/D/2013 din 23.04.2013 al Tribunalului Bacău, pe care-l execută în prezent persoana condamnată B. D., executarea pedepsei începând la data de 5.12.2012, urmând să ia sfârșit la data de 4.12.2024.
S-a reținut că inculpatul B. D. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 – 175 lit. c Cod penal cu aplic. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, pedeapsa aplicată condamnatului nedepășind maximul prevăzut de lege în actuala reglementare, care stabilește pentru sancționarea infracțiunii de omor prev. de art. 199 cu referire la art. 188 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală limite de pedeapsă cuprinse între 8 ani și 4 luni închisoare și 16 ani și 8 luni de închisoare.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la limitele de pedeapsă, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare.
În consecință, pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pe care o execută în prezent condamnatul B. D. nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,” astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal în vigoare cu privire la pedeapsa principală.
Însă, în temeiul dispozițiilor art. 6 aliniatul 6 din Codul penal a fost înlocuită pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului B. D. prin sentința penală nr. 52/D/2013 din 22.02.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013 cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 literele a, b Cod penal în vigoare adoptat prin legea nr. 286/2009 pe o durată de 5 ani.
Față de aceste considerente, criticile contestatorului nu sunt întemeiate, întrucât în cadrul analizei dispozițiilor art.4 legea 187/2013 pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.52/D/2013 nu mai poate fi redusă.
Sentința penală contestată este temeinică și legală; urmând a fi respinsă ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. D. (în temeiul art.425 ind.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală).
Va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 80/NCPP din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă contestatorul să achite suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2014.
Președinte,
E. S.
Grefier,
G. A.
Redactat S.E.
Tehnoredactat G.A.
2 ex/01.04.2014
Tribunalul Iași
Judecător O. C. A.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 539/2015. Curtea de Apel IAŞI | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 245/2014.... → |
|---|
