Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 235/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 235/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 235/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Judecător:A. P.
Grefier: E. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului penal, având ca obiect „omorul - revizuire”, declarat de condamnatul D. C., fiul lui A. și M., născut la data de 07 august 1953, aflat în P. Iași împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 23.01.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08 aprilie 2014, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a doamnei procuror M. D., susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2014 și apoi pentru astăzi, 06 mai 2014.
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 44 din data de 23.01.2014, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul D. C., fiul lui A. și M., născut la data de 07.08.1953, domiciliat în ., jud. Iași, împotriva sentinței penale nr. 617/20.10.2009 a Tribunalului Iași.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că împrejurările arătate de către revizuient în susținerea cererii vizează aspecte ce puteau fi invocate doar cu prilejul controlului judecătoresc efectuat ca urmare a exercitării căilor ordinare de atac, în limitele aspectului devolutiv recunoscut de lege acestor instanțe. Sentința a cărei revizuire se solicită de către condamnat a fost supusă căilor de atac prevăzute de lege, fiind verificată de instanțele de control.
S-a mai arătat că revizuentul a invocat faptul că există anumite neconcordanțe în cuprinsul actelor medicale și medico legale existente la dosar, respectiv la faptul că deși infracțiunea ar fi fost săvârșită la data de 19.03.2008, raportul final de constatare medico legală datează din data de 22.10.2008. Revizuentul nu a invocat nici o împrejurare nouă, doar a făcut aprecieri cu privire la interpretarea probatoriului de către instanța de judecată. Nici caracterul fals al actelor medicale aflate la dosarul cauzei nu este motiv de revizuire, în sensul dispozițiilor art. 394 lit. c Cod procedură penală, neexistând nici o plângere penală în acest sens, care să fi fost formulată de revizuent. Rejudecare dosarului nu poate avea loc decât în situațiile prevăzute expres de lege, așa cum am arătat mai sus, iar susținerile revizuentului nu se încadrează în nici una din aceste situații. În această etapă, a verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitatea în principiu, instanța este datoare să verifice dacă noile fapte și împrejurări invocate sunt de natură să pună la îndoială faptele reținute prin hotărârea definitivă, urmând ca în a doua etapă să se deschidă procedura de rejudecare a cauzei în fond.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus a declarat apel revizuentul D. C., reiterând apărările din cererea de revizuire.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, C. constată următoarele:
Reglementată în cuprinsul dispozițiilor art. 393-408 Cod procedură penală, revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe temeiul unor împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Fiind o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, cazurile legale de revizuire fiind enumerate limitativ în art. 394 Cod procedură penală. Potrivit textului de procedură penală anterior indicat, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod procedură penală din 1968, în vigoare la data formulării cererii, revizuirea poate fi cerută când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă in cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune in legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
- când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă.
Căile extraordinare de atac au fost reglementate ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale rămase definitive.
În această categorie de remedii procesuale se încadrează și revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmărește o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Față de reglementarea motivele de revizuire în Codul de procedură penală și raportând cererea revizuentului D. C. la textele de lege indicate, C. reține că ceea ce particularizează revizuirea față de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 394 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală, este faptul că are menirea de a desființa o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar.
Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în cazul de față).
Din analiza dispozițiilor art. 403 alin. 1 Cod de procedură penală, rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecință, cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.
Astfel, în primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate „probe noi” în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, așa cum este și solicitarea revizuentului de a fi administrate alte probe, dar cu privire la aceleași aspecte de fapt discutate în fața instanței de fond.
Textul art. 394 al. 1 lit. a) Cod de procedură penală este foarte clar din acest punct de vedere, în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza (fie prin administrarea unor probe noi sau prin readministrarea probelor).
Revizuentul a arătat că există mai multe contradicții în declarația părții vătămate B. P., invocând săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către acesta, precum și o . inadvertențe care există în actele medicale aflate la dosar, contradicții care nu au fost luate în considerare de către instanțe. De asemenea, a mai invocat o . acte care dovedesc că este proprietar pe terenul care a făcut obiectul discuțiilor dintre el și partea vătămată.
În realitate, în cererea sa revizuentul nu invocă elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci solicită reanalizarea aceleiași situații de fapt și a acelorași probatorii care au fost avute în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior.
În cauza de față, revizuentul a formulat cererea de revizuire în afara cadrului legal care o autorizează, deoarece a solicitat o reapreciere a probatoriului analizat deja de instanțele care au soluționat cauza în fond și în apel, fără a invoca vreo împrejurare nouă, cea privitoare la actul medico-legal fiind cunoscută de instanța de fond care l-a analizat în operațiunea de statuare asupra temeiniciei acuzațiilor penale aduse inculpatului.
În condițiile în care revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin intermediul acestei căi de atac nu poate fi obținută o prelungire a probatoriului în dovedirea unor aspecte de fapt cunoscute de instanțele care au soluționat definitiv cauza vizată și nici nu se poate realiza o reevaluare și o reinterpretare a probatoriului administrat pe parcursul procesului penal finalizat prin hotărâre definitivă.
Cu privire la celălalt motiv invocat în susținerea cererii de revizuire, existența unei mărturii mincinoase, C. amintește că, pentru admisibilitatea revizuirii este necesar ca să fi fost stabilită existența unei infracțiuni comise de către martor în legătura cu cauza a cărei revizuire se cere.
Referitor la acest aspect se constata că în cauza supusă examinării de față nu a fost pronunțată vreo hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului (prin care să se fi dispus asupra fondului cauzei) prin care să se fi constatat existența vreunei fapte de mărturie mincinoasă care a stat la baza soluției de condamnare a revizuentului D. C..
În considerarea argumentelor mai sus dezvoltate, C. reține că nu există niciunul dintre cazurile legale de revizuire, ceea ce face ca cerere de revizuire formulată de condamnatul revizuent D. C. să nu fie admisibilă în principiu.
Față de acestea, se constată că soluția primei instanțe de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire este legală și temeinică, urmând ca apelul să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin. 3 Cod procedura penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D. C. împotriva sentinței penale nr. 44/23.01.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei, în care este inclus și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, ca va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2014.
Președinte, Judecător,
O. – M. P. A.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red./Tehnored.: OMAG/2ex.
Tribunalul Iași-A. D.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Hotărâre din 15-05-2014, Curtea de... → |
|---|
