Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 47/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 47/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 47/2012
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A. D.
Judecător G. S.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul T. M. G. împotriva sentinței penale nr. 2858/27.10.2011, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art.211 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. G. M. care substituie pe av. D. Milatinovici R. P., apărător ales, lipsă fiind partea vătămată intimată .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. G. M. depune la dosar împuternicire avocațială, delegația de substituie și motivele de recurs formulate în scris pentru inculpatul T. M. G. .
Instanța constată că încetează delegația apărătorului desemnat din oficiu- av. N. E. .
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri .
Av. G. M. solicită declarat de inculpatul T. M. G. împotriva sentinței penale nr. 2858/27.10.2011, pronunțată de Judecătoria Iași, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2, lit. d Cod procedură penală, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, întrucât faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, motiv de recurs prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 Cod procedură penală .
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, reținându-se că în ziua de 21.04.2011, acesta a sustras din supermarketul B. produse cosmetice în valoare de 49 lei, iar la ieșirea din magazin a agresat fizic un agent de pază pentru a-și asigura scăparea .
Solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 lin. 2 lit. c Cod penal în infracțiunea de furt prevăzută de art. 209 lit. e Cod penal, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de tâlhărie. Martorii audiați în cauză și-au schimbat declarațiile în fața instanței, doar agentul de pază susținând și în faza cercetării judecătorești aspectele relatate la urmărirea penală. Probatoriul administrat nu conturează infracțiunea de tâlhărie care presupune exercitarea de violențe fizice sau morale . Inculpatul nu a întrebuințat violențe sau amenințări pentru a-și asigura scăparea, ci doar l-a împins pe agentul de pază pentru a putea părăsi magazinul .
Bunurile sustrase au fost recuperate, astfel că magazinul B. nu s-a constituit parte civilă în cauză .
Solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice cu toate consecințele ce derivă și asupra cuantumului pedepsei .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, aspectele invocate de inculpat fiind analizate și de instanța de fond care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Inculpatul T. M. G., având ultimul cuvânt, arată că doar a sustras bunurile și s-a deplasat spre ieșirea din magazin, unde agentul de pază l-a oprit și l-a întrebat ce are sub geacă .Agentul l-a tras de haină, deși el a spus că bunurile înapoi, numai să fie lăsat în pace. Agentul este cel care l-a agresat în încercarea de a-l reține până la venirea organelor de poliție . Regretă că a furat, dar nu a gresat în nici un fel agentul de pază . Are antecedente penale, dar pedeapsa aplicată pentru fapta sa este prea mare, apreciază că pentru o faptă de furt, cu prejudiciu de 50 lei, este suficientă o pedeapsă de doi ani închisoare .
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
P. sentința penală nr. 2858 din 27 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2858 din 27 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași s-a dispus condamnarea inculpatul T. M. G., fiul lui G. si S., ns. la 15.12.1979 in mun. Iasi, CNP_, cetatean roman, studii 8 clase, stagiu militar satisfacut, sportiv “boxer”, necasatorit, fara copii, domiciliat in mun. Iasi, ., jud. Iasi, cunoscut cu antecedente penale-recidivist postexecutoriu) la pedeapsa de 6 (sase) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie, prev. de art. 211 al. 1,2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
In baza art. 71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.p. de la ramanerea definitiva a hotararii si pana la executarea in intregime sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
In baza art. 350 C.p.p. s-a mentinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 alin. 1 C.p. s-a dedus din pedeapsa pronuntata prin prezenta pentru inculpat, durata retinerii si a arestarii preventive, respectiv de la 21.04.2011 la zi .
S-a luat act ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila, prejudiciul fiind recuperat.
In baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, aferente ambelor faze ale procesului penal, din care suma de 400 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu( in faza de urmarire penala, delegatia nr. 3216/2011 si in faza judecatii, delegatie nr. 3711/2011), va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti catre Baroul Iasi.
S-a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
In ziua de 21.04.2011, in jurul orelor 10.00, inculpatul T. M. G. s-a deplasat la supermarketul B. din mun. Iasi, unde a sustras de pe rafturile magazinului produse cosmetice (deostick Garnier, deostick Adidas si un parfum Adidas), pe care le-a ascuns sub hainele cu care era imbracat, moment in care a fost observat de unul din agentii de paza ai magazinului, martorul S. C. C., care in momentull in care a incercat sa treaca de casele de marcat fara a plati contravaloare bunurilor, l-a oprit si i-a solicitat explicatiii in acest sens. Instanta mai retine ca, desi initial inculpatul a fost de acord sa il urmeze pe agentul de paza S. C. C. pentru a-l identifica, ulterior a refuzat, moment in care acesta din urma l-a prins de brat, incercand sa il imobilizeze, insa inculpatul T. M. G. s-a smucit din bratele agentului de paza si l-a impins cu mana in piept, astfel incat acesta s-a lovit usor de usa de acces a magazinului, iar inculpatul a fugit, fiind prins in cele din urma de organele de politie in zona Garii, in apropierea magazinului B..
Situația de fapt în modalitatea expusă rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiati in cauza.
Astfel, fiind audiat, martorul S. C. C. a aratat ca inculpatul a incercat sa treaca de casele de marcat fara a plati produsele, motiv pentru care l-a oprit, s-a legitimat si i-a solicitata explicatii in acest sens, insa ulterior inculpatul s-a opus sa il urmeze pentru a-l identifica, motiv pentru care a incercat sa il imobilizeze, mai concret l-a tinut de brat, insa inculpatul s-a smucit din mainile sale si l-a impins cu mana in piept, lovindu-se usor de usa magazinului, fara sa cada din picioare, doar dezechilibrandu-se . Totodata martorul a mai declarat ca inculpatul l-a impins intrucat dorea sa isi asigure scaparea si ca l-a impins cu o forta suficient de puternica, astfel incat a fost nevoit sa faca trei pasi in spate si ca astfel a reusit sa scape din mainile sale.
Astfel, atat martora R. Crsitiana, cat si martorul Hodoroaba F. au confirmat imprejurarea ca agentul de paza a fost impins si lovit de usa de catre inculpate pentru a-si asigura scaparea .
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut actiunea de sustragere a bunurilor din interiorul magazinului, dar nu a recunoscut faptul ca ar fi exercitat acte de violenta asupra agentului de paza, aratand ca nici macar nu l-a imbrancit, ci doar s-a smuls din mainile sale .
Sustinerile inculpatului nu pot fi retinute in cauza, acesta invocand imprejurari neconfirmate de celelalte mijloace de proba administrate in cauza.
In ceea ce priveste solicitarea inculpatului, prin aparator, de schimbare a incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata, din infractiunea de talharie in infractiunea de furt calificat, motivat de imprejurarea ca nu a exercitat nici un act de violenta, instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata avand in vedere urmatoarele considerente:
In alcatuirea laturii obiective a infractiunii de talharie intra doua activitati, strans legate intre ele, una de furt, activitatea principala, iar a doua folosirea violentei, ca una dintre modalitati, apare ca si activitate secundara.
P. intrebuintarea violentei, in cadrul activitatii secundare, s-a statuat ca aceasta presupune o constrangere fizica, exercitata asupra unei persoane, activitate de constrangere care trebuie sa fie efectiva si sa aiba aptitudinea de a infrange rezistenta victimei, nefiind necesar ca ea sa aiba caracterul unei forte irezistibile, ci raportat la imprejurarile concrete ale faptei, actiunea de violenta sa fie apta sa constranga victima.
Astfel se apreciaza atat in literatura de specialitate, cat si in practica judiciara, ca actiunea de imbrancire a victimei este apta sa constituie un act de violenta susceptibil de a constitui actiunea secundara a faptei de talharie.
In consecinta instanta a respins cererea formulata de inculpat, prin aparatorul din oficiu, privind schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de talharie in infractiunea de furt calificat.
În drept, fapta inculpatului T. M. G., care in dimineata zilei de 21.04.2011, in jurul orelor 10.00, a sustras din supermarketul B. din mun. Iasi produse cosmetice in valoare de 49 de lei, intrebuintand acte de violenta asupra agentului de paza S. C. C. pentru a-si asigura scaparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev.și ped.de art.211 alin.1, alin. 2 lit. c) C.pen. .
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea de sustragere a unor bunuri in valoare de 49 lei, incercand sa isi asigure scaparea, prin exercitarea unor acte de violenta .
Urmarea imediată se concretizează atât în producerea unei pagube materiale în patrimoniul părții vătămate, cât și în lezarea unui atribut fundamental al persoanei, și anume libertatea acesteia, pentru partea vătămată.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a) C.pen., acesta având reprezentarea scopului faptei, însușirea pe nedrept a unor bunuri, și urmărind atingerea acestui scop prin folosirea violentei.
În conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, intră și elementele circumstanțiale de loc prevăzute de art.211 alin.2 lit.c) C.pen., instanța reținând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată. Astfel, fapta este săvârșită într-un loc public, loc care se circumscrie noțiunii prev. de art. 152 lit. a) Cod penal, astfel încât instanța a reținut incidența agravantei prevăzute de art.211 alin.2 lit.c C.pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate de art.211 alin.1, 2 C.pen. (de la 5 la 20 ani închisoare), de gradul concret de pericol social al faptei (care a fost săvârșită prin acte de violență, prejudiciul fiind recuperat).
Totodată, un criteriu aplicat de instanță la stabilirea cuantumului pedepsei este persoana inculpatului, reținând că acesta este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar, fapta fiind savarsita in stare de recidiva postexecutorie, fiind incidente prevederile art. 37 lit. b c.p. .
In consecinta, in temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p., instanta a condamnat inculpatul T. M. G. .
De asemenea, instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, și lit. b Cod penal. În ceea ce privește aplicare pedepsei accesorii, instanța a reținut că prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Deciziile date de către instanța supremă în soluționarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești în temeiul art.414² alin.3 C.proc.pen. De asemenea, instanța a ținut seama și de jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c.României, C. și mazăre C.României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către R. a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.
Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, cu ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, instanța a mentinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 alin. 1 C.p., instanta a dedus din pedeapsa pronuntata prin prezenta pentru inculpat, durata retinerii si a arestarii preventive, respectiv de la 21.04.2011 la zi .
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanta a luat act ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila, prejudiciul fiind recuperat.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală sentința penală pronunțată de Judecătorie a fost recurată de inculpatul T. M. G. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar și susținute oral de apărătorul ales al inculpatului s-a invocat greșita încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat întrucât, sub aspectul elementului material al laturii obiective, activitatea inculpatului de sustragere a bunurilor fără folosirea violenței asupra agentului de pază pentru a se sustrage, nu mai poate fi considerată infracțiunea unică de tâlhărie, ci trebuie disociate și examinate distinct actele de sustragere și actele de violență.
În concluzie, fapta săvârșită de inculpat fiind lipsită de acțiunea adiacentă a violenței, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, infracțiune ce a fost recunoscută încă din faza de urmărire penală, ceea ce impune schimbarea încadrării juridice, cu toate consecințele ce derivă și asupra cuantumului pedepsei.
Examinând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului prim prisma criticilor invocate de inculpat, dar și sub toate aspectele conform prevederilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond, prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise. Au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la împrejurările comiterii acesteia, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele care au servit ca temei al hotărârii pronunțate.
De asemenea, au fost verificate toate probele administrate prin prima apărărilor inculpatului, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție, instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Curtea constată că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la aprecierea probelor, instanța de fond reținând în mod corect și real situația de fapt.
Pe baza probelor administrate s-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului T. M. G. în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, soluția de condamnare fiind fundamentată pe procesul verbal întocmit cu ocazia surprinderii inculpatului, planșe foto reprezentând imaginile surprinse de camerele video din super-marketul B., procesul verbal de vizionare și declarațiile martorilor S. C. C., R. C., Nagit M. L., H. F. G..
Inculpatul a recunoscut acțiunea de sustragere a bunurilor de magazin, dar a negat faptul că ar fi exercitat acte de violență asupra agentului de pază.
Susținerile inculpatului referitoare la împrejurarea că nu l –a îmbrâncit pe agentul de pază care, dezechilibrându-se s-a lovit de ușă, ci doar s-a smuls din mâinile acestuia pentru a părăsi incinta magazinului, sunt infirmate de probatoriului administrat.
Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond, în mod just a înlăturat aspectele din declarațiile inculpatului prin care sunt prezentate alte variante ale situației de fapt, având în vedere toate împrejurările și datele ce conduc la o reală stabilire a situației de fapt și la convingerea că, în cauză, sunt întrunite atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Acțiunea de îmbrâncire a fost exercitată de inculpat asupra agentului de pază în momentul în care acesta a încercat să-l imobilizeze și este aptă să constituie un act de violență susceptibil de a realiza acțiunea adiacentă din conținutul elementului material al laturii obiective a infracțiunii complexe de tâlhărie, având semnificația conferită de legiuitor în teza ultimă a alin. 1 al art. 211 Cod penal, violența fiind exercitată tocmai pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea.
Pentru considerentele expuse anterior, curtea constată că în cauză a fost corect interpretat și coroborat probatoriul administrat, iar soluția de condamnare este corectă, criticile formulate de inculpat sub aspectul reținerii unei situații de fapt nereale, ce a condus la o greșită încadrare juridică, se dovedesc a fi neîntemeiate.
Analizând hotărârea pronunțată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, curtea constată că în operațiunea de individualizare a pedepsei s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, corelat cu condițiile concrete de săvârșire, urmările produse, precum și atitudinea procesuală adoptată de inculpat.
Procedând la evaluarea tuturor datelor prezentate cu privire la fapta și la persoana inculpatului, curtea apreciază că pedeapsa aplicată este de natură să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de noi infracțiuni și resocializarea sa pozitivă viitoare.
În concluzie, considerentele expuse demonstrează aspectul nefondat al criticilor aduse de recurentul – inculpat, motiv pentru care în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins recursul promovat.
Conform dispozițiilor art. 385 ind. 16 alin. 2 raportat la art. 381 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive scursă după data pronunțării hotărârii recurate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul T. M. G., fiul lui G. și S., născut la 15.12.1979,, deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 2858 din 27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._ hotărâre pe care o menține .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive după data de 27.10.2011..
În baza disp. art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.
Președinte Judecător Judecător
G. S. A. D. G. S.
Grefier
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. L.C.
2 ex. – 26.01.2012
Judecător de fond: Judecătoria Iași – M. G. C.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 13/2012. Curtea de... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 238/2012. Curtea... → |
|---|
