Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 950/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 950/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 950/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 950/2013

Ședința publică de la 19 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C.-G. T.

Judecător T. J.

Judecător A. G. O. M.

Grefier E. M. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași reprezentat prin procuror

E. P.

Pe rol judecarea recursurilor penale, având ca obiect „tâlhărie (art. 211 Cod penal)”, formulate de inculpații G. C. M., fiul lui C. și E., născut la 30 mai 1994, S. A. A., fiica lui L. și M., născută la 18 ianuarie 1993 și V. M. B., fiul lui L. și M., născut la 28 iulie 1991 – deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 1855 din 21.06.2013, a Judecătoriei Iași, dată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul G. C. M. asistat de avocat ales Gust V., inculpata S. A. A. asistată de avocat ales T. D. și inculpatul V. M. B. asistat de avocat C. A. care substituie pe avocat ales Atasiei D.. Lipsă părțile civile intimate și partea vătămată intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că s-a depus prin serviciul de registratură motivele de recurs formulate în scris pentru inculpatul V. M. B..

Avocat T. D. C. depune la dosar câte o copie după Cartea de Identitate și certificatul de naștere ale inculpatei S. A. A..

Interpelate părțile și nemaifiind cereri de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Avocat Gust V., având cuvântul pentru inculpatul recurent G. C. M., solicită admiterea recursului, a se reține în cauză incidența dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d, cu trimitere la dispozițiile art. 385 ind. 9 pct.17 Cod procedură penală, prin sentința de condamnare s-a făcut greșita aplicare a legii, și aici are în vedere efectiv modalitatea de aplicare a regimului de executare, pentru care instanța de fond a înțeles că acest inculpat nu are vocație la o suspendare prin simpla convingere a instanței de fond, fără a o justifica și a face trimiteri materiale în piesele dosarului.

Din punctul său de vedere o asemenea apreciere și o asemenea analiză în considerentele sentinței recurate este una greșită, pentru că orice considerent și orice chestiune care este dispusă de instanța de fond, atunci când dispune condamnarea sau eventual achitarea, trebuie motivată în concret. Or, simpla convingere a instanței fără a face trimitere la elemente care țin de persoana inculpatului, care țin de natura cauzei sunt contrare dispozițiilor legale.

Astfel, solicită a se avea în vedere situația expusă în pagina 14 în sentința recurată, partea de jos, unde instanța arată că, deși inculpatul are vocație la a beneficia la o astfel de suspendare condiționată sub supraveghere a pedepsei, instanța, prin propria convingere, ajunge la concluzia că totuși această modalitate nu va atinge scopul pedepsei aplicate și o va percepe inculpatul ca pe un simplu avertisment.

Dacă inculpatul nu ar înțelege pe viitor ce înseamnă o pedeapsă, cu siguranță sunt alte dispoziții incidente în cauză sau față de persoana inculpatului. Dar, față de modalitatea în care a fost dispusă sau a fost apreciată modalitatea de executare, una cu suspendare sub supraveghere, din punctul său de vedere, este contrară dispozițiilor legale.

Față de acest considerent solicită, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală a se reține această chestiune sub efectul devolutiv al recursului, iar, rejudecând cauza, sub acest aspect solicită în primul rând redozarea pedepsei, pentru că, pe de o parte, în raport de vârsta inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale, de faptul că era bine integrat în comunitatea, avea o familie, avea un loc de muncă, cuantumul pedepsei de 4 ani este unul ridicat în raport atât de natura faptei, de vârsta acestuia, în raport de contextul în viața sa.

Se poate observa din fișa de cazier, acest inculpat nu a fost cercetat în alte cauze penale, nici anterior, nici ulterior, de către oricare dintre organele de cercetare penală sau parchete, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, a fi ținută o persoană în stare de arest preventiv, iar ulterior a fi trimisă într-un mediu încarcerat, o persoană cu o vârstă atât de fragedă, deja aduce o oarecare contrazicere față de voința legiuitorului. Și dacă se dorește să se facă o redozare și o prevenție, crede că cel mai eficient mod ar fi ca această persoană, odată după ce a simțit rigorile legii, și aici se referă strict la perioada în care a stat arestat preventiv, ar fi mult mai eficient ca odată lăsat în societate sub anumite condiții, sau sub anumite suspendări, așa cum solicită astăzi, ar fi mult mai eficient în cazul în care va merge în comunitate să spună tinerilor unde se poate ajunge în cazul în care se va încălca legea într-o manieră asemănătoare sau apropiată.

Astfel, a tinde să fie încarcerate persoane tinere, nu se face decât să se evite orice responsabilitate din partea statului de a-și asuma soluția, soluția de a fi predat în comunitate și de a i se impune acea condiție, că dacă va săvârși o nouă faptă se va dispune revocare și ulterior și executarea acestei pedepse.

Față de aceste considerente, în raport de voința legiuitorului atunci când vorbește și în practică și în teorie de natura pedepsei care trebuie aplicate persoanelor tinere, solicită a se dispune redozarea pedepsei aplicate acestui inculpat și, reanalizând piesele dosarului, a se observa că inculpatul are vocație la a beneficia de o pedeapsă cu suspendare, însă solicită ca această suspendare să fie una sub supraveghere, pentru că dacă va merge periodic și va semna în fața unei persoane desemnate, cu siguranță va simți că se face acel control și se va opri, și pe termen scurt, și pe termen lung, de la a mai avea orice contact cu legea penală.

Avocat T. D. C., având cuvântul pentru inculpata recurentă S. A. A., solicită a se observa din actele dosarului rezultă foarte clar că inculpata a achitat prejudiciul ambelor părți vătămate. Instanța de fond a reținut doar art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal.

Solicită aplicarea și a art. 74 lit. b Cod penal.

Solicită a se dispune redozarea pedepsei și aplicarea articolului 86 ind. 1 Cod penal.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că este prezentă și familia inculpatei, o sprijină tot timpul, inculpata nu are antecedente penale, era studentă în momentul când a săvârșit aceste fapte, regretă foarte mult ceea ce s-a întâmplat, datorită anturajului, are unde să se integreze, deci nu ar fi o problemă dacă ar fi lăsată în stare de libertate și să fie eventual condamnată sub supraveghere.

Mai mult decât atât, așa cum a spus și colegul său, va fi chemă la organul de supraveghere să semneze în fiecare lună sau cum va dispune instanța, a conștientizat deja ceea ce a făcut și cât de greu îi este în stare de arest și nu va mai săvârși astfel de fapte, are sprijinul familiei. Inculpata a recunoscut că a greșit, și familiala fel, însă încearcă să o ajute, să o reeduce. Șansa ei de a fi în libertate și de a urma studiile universitare va fi un beneficiu pentru toată lumea.

De aceea, având în vedere aceste concluzii solicită a se dispune redozarea pedepsei, aplicarea art. 74 lit. b Cod penal și aplicarea unei pedepse sub supraveghere.

Avocat C. A., având cuvântul pentru inculpatul recurent V. M. B., susține că, singurul motiv al recursului vizează individualizarea pedepsei de 3 ani, aplicată inculpatului, apreciază că pedeapsa aplicată este prea aspră raportat la gradul de participație al inculpatului la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, i-au fost aplicate dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, și se poate observa că complicitatea inculpatului a fost una de natură morală, el i-a ajutat de ceilalți inculpați să plece de la locul faptelor.

De asemenea, activitatea lui a fost una nonviolentă, acesta nu a folosit vreun mijloc contondent la adresa părților vătămate, deși a aderat la hotărârea generică de a săvârși această infracțiune, niciunul din cele două acte materiale care au fost reținute în sarcina lui nu au fost la inițiativa acestuia. Chiar dacă instanța de fond reține implicarea inculpatului V. ca și complice nu doar în conducerea mașinii cu care inculpații au părăsit locul faptelor, ci și în avertizarea lor, nu există dovezi la dosar că în săvârșirea faptelor au fost prezente organele de poliție sau studenții de la cămin.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei aplicate, consideră că se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special orientată spre limita de 3 luni potrivit art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.

Reprezentantul Ministerului Public susține că, nu înțelege să critice sentința instanței de fond, din punctul său de vedere s-a făcut o individualizare corectă a pedepsei pentru toți cei 3 inculpați. Este adevărat că întotdeauna pentru individualizarea pedepselor la infracțiunea de tâlhărie, având în vedere limitele de pedeapsă care sunt mai mari ca la celelalte infracțiuni, să existe dezbateri și nemulțumiri. În concluzie, apreciază că este corect individualizată fapta pentru toți cei 3 inculpați și solicită respingerea recursurilor.

Având ultimul cuvânt, inculpatul recurent G. C. M. arată că regretă tot ce s-a întâmplat, dorește a i se acorda o șansă pentru a fi alături de familia sa, să se integreze în comunitate.

Având ultimul cuvânt, inculpata recurentă S. A. A. solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale, s-a aflat într-un anturaj nefericit, era studentă, penitenciarul nu este un mijloc propice de reeducare, aparține unei familii respectate în societate, părinții o susțin. În momentul săvârșirii faptei nu a conștientizat ceea ce face, nu va mai repeta faptele comise. Solicită a i se aplica o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.

Având ultimul cuvânt, inculpatul recurent V. M. B. solicită admiterea recursului, a fi avute în vedere concluziile apărătorului său, dorește să se reintegreze cât mai repede în societate.

Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.

Ulterior deliberării,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 1855/21 iunie 2013 a Judecătoriei Iași, s-au hotărât următoarele:

„I. Condamnă inculpata S. A.-A., fiica lui L. și M., născută la data de 18.01.1993, în mun. Fălticeni, jud. Suceava, CNP:_, cu domiciliul legal în mun. Fălticeni, ., ., și fără forme legale în mun. Iași, ., jud. Iași, în prezent deținută la Penitenciarul Bacău, cetățean român, studii liceale,fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorită, fără antecedente penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni de „tâlhărie în formă continuată”(două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013, unul în formă consumată și unul în forma unei tentative pedepsibile), prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, cu referire la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, cu referire la art. 80 Cod penal, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpatei și, în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, cu referire la art. 136 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de inculpată, prin apărătorul ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea,

În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză penală, de la 11.04.2013 la zi.

II. Condamnă inculpatul G. C.-M., fiul lui C. și E., născut la data de 30.05.1994, în mun. Iași, CNP:_, cu domiciliul legal în mun. Iași, .. 73, ., etaj 3, . și fără forme legale în mun. Iași, ., jud. Iași, în prezent deținut la Penitenciarul Iași, cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, studii 10 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni de „tâlhărie în formă continuată”(două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013, unul în formă consumată și unul în forma unei tentative pedepsibile), prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, cu referire la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, cu referire la art. 80 Cod penal, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, cu referire la art. 136 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de inculpat, prin apărătorul ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea,

În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză penală, de la 11.04.2013 la zi.

III. În temeiul art. 334 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de inculpatul V. M.-B., prin apărătorul ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 5237/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, din infracțiunea de „complicitate la tâlhărie în formă continuată” (două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013), prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracțiunea de „complicitate la tâlhărie în formă continuată” (două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013), prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal

Condamnă inculpatul V. M.-B., fiul lui L.-M. și M., născut la data de 28.07.1991, în mun. Iași, CNP:_, cu domiciliul legal în mun. Iași, ., . 2, ., în prezent deținut la Penitenciarul Iași, cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, student la Fundația Ecologică Green, necăsătorit, recidivist postcondamnatoriu, pentru săvârșirea unei infracțiuni de „complicitate la tâlhărie în formă continuată” (două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013), prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, cu referire la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, cu referire la art. 80 Cod penal, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86⁴ alin. 1 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal, revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3360 din 14.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 27.11.2012, pentru comiterea unei infracțiuni de „furt calificat în formă continuată”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și 41 alin. 2 Cod penal, pedeapsă ce devine astfel executabilă și dispune executarea în întregime a acesteia, alăturat pedepsei din prezenta cauză: total pedeapsă: 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.

În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză penală, de la 11.04.2013 la zi.

În baza dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, dispune confiscarea de la inculpata S. A.-A., în folosul statului, a cheii tubulare de roți, în lungime de aproximativ 30 cm, bun folosit la comiterea infracțiunii și ridicat de organele de poliție conform procesului-verbal aflat la filele 123 d.u.p., constatând că situația juridică a bastonului de cauciuc de culoare neagă, de lungime de aproximativ 40 de cm și a cuțitului de bucătărie cu lamă zimțată, în lungime de aprox 10 cm, bunuri ridicate prin același proces-verbal, au relevanță în cauza penală disjunsă.

Conform art. 357 alin. 2 lit. e Cod procedură penală, dispune restituirea către inculpatul G. C.-M. a următoarelor bunuri: un hanorac prevăzut cu glugă de culoare neagră, cu dungi albe orizontale, având aplicată pe partea stângă superioară o emblemă ZBURA FASHION și o pereche de blugi de culoare albastru-deschis, bunuri ridicate de organele de poliție conform procesului-verbal aflat la filele 123 d.u.p.

Constată că inculpații au fost asistați, la judecarea cauzei, de apărători aleși.

În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 600 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S. A. A., conform delegației nr. 2889 din 11.04.2013, emisă de Baroul Iași (fila 215, d.u.p.), va fi avansată inițial din fondurile Ministerului Public, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., obligă inculpata S. A.-A. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 800 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 600 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G. C. M., conform delegației nr. 2890 din 11.04.2013, emisă de Baroul Iași (fila 203, d.u.p.), va fi avansată inițial din fondurile Ministerului Public, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., obligă inculpatul G. C. M. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 800 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 600 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V. M.-B., conform delegației nr. 2891 din 11.04.2013, emisă de Baroul Iași (fila 248, d.u.p.), va fi avansată inițial din fondurile Ministerului Public, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., obligă inculpatul V. M.-B. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 800 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

Conform dispozițiilor art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, obligă pe fiecare din inculpații S. A.-A., G. C. M. și V. M.-B. să plătească părții vătămate/civile S. M. A. D., suma de câtre 625 lei/fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare efectuate în cauză de aceasta (onorariu avocat).

Constată că prin încheierea de ședință de la termenul din 17.06.2013 a fost disjunsă cauza penală ce-l privește pe inculpatul M. I., precum și acțiunea civilă exercitată în procesul penal în raport de toți inculpații.”

Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 5237/P/2013 din data de 30.04.2013 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. C.-M., M. I., S. A.-A. și V. M.-B. pentru comiterea infracțiunilor de „tâlhărie”, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru inculpații G. C.-M., M. I. și S. A.-A., respectiv „complicitate la tâlhărie”, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, pentru inculpatul V. M.-B..

În actul de sesizare al instanței s-a reținut în esență că la datele de 06.04.2013 și 07.04.2013, inculpații G. C.-M., M. I., S. A.-A., cu ajutorul inculpatului V. M.-B., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, noaptea, în public, prin exercitarea de acte de violență în mod conjugat (aplicarea de lovituri cu pumnii, cu picioarele, cu o cheie tubulară, cu un baston de cauciuc și prin folosirea unui cuțit) au deposedat, respectiv au încercat să deposedeze, în cazul celui de-al doilea act material, două părți vătămate de sex feminin de bunurile pe care acestea le aveau asupra lor.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu este probată prin: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare (filele 36-38, d.u.p.), declarația părții vătămate T. E. I. (filele 45-48, d.u.p.), proces-verbal de cercetare a locului faptei și planșa fotografică (filele 49-54, d.u.p.), declarațiile martorului P. C.-I. (filele 62-66, d.u.p.), proces-verbal privind discuțiile purtate cu D. N. (fila 79, d.u.p.), declarația martorului D. N. (fila 81, d.u.p.), procese-verbal de reconstituire (filele 165-167, 168-172, 173-179, 188-189, 180-187, 190-194 d.u.p.), procese-verbal de recunoaștere a inculpaților de către părțile vătămate și de către martora P. C. I., planșele fotografice aferente, precum și declarațiile martorului asistent la recunoaștere, P. G. (filele 55-59,, 60-61, 72, 78, 67-71, 72, 73-77, 78, 104, 109, 115, 110-114 ), declarațiile părții vătămate S. M. A.-D. (filele 88-92, d.u.p.), planșa fotografică de examinare a părții vătămate S. M. A.-D. (filele 98-103, d.u.p.), copie de pe certificatul medico-legal nr. 3614 din data de 11.04.2013, din care rezultă că partea vătămată S. M. A.-D. a suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale, planșă fotografică privind examinarea lamei de bisturiu pe care partea vătămată a folosit-o pentru a se apăra (filele 120-121, d.u.p.), planșă fotografică ce cuprinde înregistrările video captate de camerele video exterioare cabinetului medical „B. C.”, ce au surprins autoturismul marca Opel Astra în imediata apropiere a locului comiterii faptei, în data de 08.04.2013, în jurul orelor 00,00, declarațiile martorilor C. D. M. (filele 129-134, d.u.p.), F. G. A. (filele 135-139, d.u.p.), D. B.-S. (filele 140-145, d.u.p.), Limișovschi A.-S. (filele 146-148, d.u.p.), B. D. (filele 149-151, d.u.p.), declarațiile inculpaților G. C. M. (filele 198-202, 205-208, 260, d.u.p.), S. A.-A. (filele 212-215, 218-223, 263, d.u.p.), M. I. (filele 227-234, 237-240, 261, d.u.p.), V. M.-B. (filele 244-247, 250-254, 262).

În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 64 din data de 12.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ , s-a luat față de cei patru inculpați, măsura arestării preventive reținându-se (în esență) că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât există indicii temeinice privind săvârșirea faptei de către inculpaților, pedeapsa pentru infracțiunea de „tâlhărie” este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere în special modul în care se presupune că a fost săvârșită fapta, prin violență, în timpul nopții, de către mai multe persoane înarmate cu cuțit, o cheie tubulară, baston de cauciuc, asupra unor persoane vulnerabile, cu insistența necesară pentru a asigura deposedarea și scăparea coautorilor, fugind repede de la locul faptei cu un autoturism. Toate aceste elemente, a apreciat instanța, denotă determinare în comiterea faptelor penale și atingerea rezultatului propus, atitudine confirmată și de reiterarea aceluiași comportament infracțional în aceeași formulă și aceeași metodă chiar a doua zi după comiterea primei fapte

Prin încheierea din 02.05.2013, instanța a constatat, în temeiul dispozițiilor art. 300¹ Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor patru inculpați și, în baza dispozițiilor art. 300¹ alin. 2 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a acestuia.

Instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost dispusă față de acesta cu respectarea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 136 alin. 1, art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. a și f din Codul de procedură penală, a garanțiilor instituite de dispozițiile care reglementează procedura de luare a măsurii arestării, fiind totodată respectate dispozițiile art. 149¹ alin. 11 lit. h Cod procedură penală, arestarea inculpaților fiind dispusă pe o perioadă de 29 zile.

La termenul din 03.06.2013, cei patru inculpați au solicitat judecarea cauzei în procedura reglementată de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, arătând că recunosc comiterea faptei astfel cum a fost expusă în actul de sesizare al instanței, iar instanța a admis cererea formulată de inculpații G. C.-M., M. I. și S. A.-A. și a respins cererea formulată de inculpatul M. I., dispunând ca judecarea cauzei în ceea ce-l privește pe acest inculpat să se facă potrivit procedurii reglementate de dispozițiile de drept comun.

La termenul din 17.06.2013, instanța a dispus disjungerea cauzei penale privindu-l pe inculpatul M. I. și a acțiunii civile exercitate în procesul penal în raport de toți cei patru inculpați și înregistrarea manuală a cauzei disjunse, sub nr._/245/2013.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată dovedită vinovăția inculpaților cu privire la comiterea infracțiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, urmând a reține următoarea situație de fapt, ce concordă cu situația de fapt expusă în actul de sesizare al instanței

1. În data de 06.04.2013, G. C.-M.,M. I.,S. A.-A. si V. M.-B. s-a întâlnit in jurul orelor 14,00 în cartierul P., aceștia fiind prieteni, obișnuind să iasă deseori în oraș împreună.

S-au plimbat cu autoturismul proprietate personală marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_ al inculpatului M. I., autoturism condus de acesta.

În jurul orelor 21⁰⁰, inculpații au ajuns la restaurantul ,,Familial’’ din cartierul A. cel B., unde au rămas doar inculpații G. C.-M., M. I. și S. A.-A., în timp ce inculpatul V. M.-B. s-a întâlnit pe . sa, C. C..

După circa 30-40 minute, V. M.-B. s-a întors la restaurantul ,,Familial’’, plecând împreună cu ceilalți inculpați la plimbare prin oraș.

În jurul orelor 02³⁰, inculpații au ajuns în zona b-dului T. V., iar în mașină M. I. le-a propus celorlalți să comită o infracțiune, folosind expresia ,,sa dăm o cioată’’, expresie utilizată de aceștia în momentul în care doreau să deposedeze persoane de bunuri.

La un moment dat, inculpații au observat două persoane de sex feminin aflate într-o stare vizibilă de ebrietate, luând pe loc hotărârea de a le deposeda de bunuri, prin exercitarea de acte de violență în acest sens.

Acționând conform rezoluției infracționale adoptate, din mașină a coborât S. A.-A., iar în același moment și inculpatul M. I., îndreptându-se înspre cele două fete.

La momentul la care au coborât din autoturism, inculpata S. A.-A. avea în mâneca gecii o cheie tubulară luată din portiera mașinii, iar inculpatul M. I. avea un cuțit cu lamă de aproximativ 10 cm, cu mâner negru din plastic.

În mașină au rămas inculpații G. C.-M. și V. M.-B., cel din urmă trecând la volan, având cunoștință despre ce avea de făcut pentru a-i ajuta pe cei doi. Inculpata S. A.-A. a mers la partea vătămată, T. E.-I. și a tras de geantă, dar nu a reușit să o smulgă, partea vătămată opunând rezistență, moment la care inculpatul a cerut ajutorul inculpatului G. C.-M.

Pentru a reuși să sustragă geanta, S. A.-A. a îmbrâncit partea vătămată, însă aceasta a opus rezistență, lucru care a dus la căderea atât a inculpatei cât și a părții vătămate.

În același timp, M. I. i-a pus cuțitul la gât martorei P. Ceazara-I., spunându-i să nu țipe.

Totodată, S. A.-A. a lovit-o pe partea vătămată cu cheia tubulară în zona capului. G. părții vătămate a căzut la sol, baierele acesteia rupându-se în momentul în care S. A.-A. trăgea cu putere de ea.

Văzând că prietena sa, S. A.-A. era căzută la pământ peste partea vătămată, inculpatul G. C.-M. a coborât din mașină și i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu piciorul în zona capului, reușind astfel să o scape pe prietena sa .

Cei trei au urcat în mașină la strigătele inculpatului V. M.-B., care i-a avertizat că este o mașină de poliție parcată în zonă, moment în care S. A.-A. s-a urcat în mașină pe scaunul șoferului, iar G. C.-M. și M. I. pe bancheta din spate.

Înainte de a urca în mașină, inculpatul M. I. a luat geanta ce aparținea părții vătămate și care a căzut în momentul în care aceasta era agresată.

V. M.-B. a condus mașina oprind după scurt timp, la volan trecând M. I..

În timp ce se aflau în mașină, inculpații au controlat geanta sustrasă, găsind în interior cosmetice, un parfum ,,Ball Room Beauty’’ de la Avon și un telefon mobil marca Blackberry 8520 cu carcasă de culoare neagră. Telefonul mobil a fost examinat de către inculpatul V. M.-B., care s-a oferit să-l valorifice a doua zi, la o cunoștință. M. I. a condus mașina până în zona Podul de Piatră, în fața spălătoriei auto ,,K9’’, unde V. M.-B. a aruncat geanta sustrasă.

2. A doua zi, la data de 07.04.2013 inculpații s-au întâlnit în jurul orelor 13⁰⁰ și au mers în zona Rond 28, cartier A. cel B., la o casă de amanet, unde învinuitul V. M.-B. a vândut telefonul mobil unei cunoștințe în schimbul sumei de 50 lei, bani cheltuiți în interes personal de inculpați.

În ziua respectivă, inculpații s-au plimbat prin oraș până în jurul orelor 00⁰⁰, când au ajuns în zona Copou.

La un moment dat, G. C.-M. a coborât din mașină cu V. M.-B. pentru a cumpăra țigări de la un magazin din apropierea căminelor C9-C10.

În acel moment, în mașină au rămas inculpații S. A.-A. și M. I., care au observat-o pe partea vătămată S. M. A.-D., ce se deplasa singură pe trotuar.

Aceștia au luat hotărârea de a o deposeda pe aceasta de geanta pe care o purta, motiv pentru care M. I. a parcat mașina în apropierea căminului C10, făcându-i în același timp semn lui V. M.-B. să treacă la volan.

Astfel, V. M.-B. a trecut la volan, încercând să-i blocheze calea părții vătămate, pe scaunul din dreapta trecând G. C.-M..

Inculpata S. A.-A. s-a apropiat de partea vătămată, S. M. A.-D. încercând să o deposedeze prin smulgere de geantă, iar pentru a asigura reușita acțiunii de sustragere, inculpatul M. I. a lovit partea vătămată cu un baston de cauciuc în zona capului.

Având cheia tubulară asupra ei, S. A.-A. a lovit-o și ea pe partea vătămată cu aceasta în zona capului, căzând amândouă într-un șanț din apropiere, geanta părții vătămate fiind prinsă sub corpul acesteia. La acel moment, partea vătămată a început să strige după ajutor, încercând, în același timp, să o țină pe inculpata S. A.-A., pentru ca aceasta să nu fugă.

Văzând acesta, inculpatul M. I. s-a apropiat de partea vătămată și a continuat să o lovească pentru a-i asigura scăparea prietenei sale.

Din mașină a coborât și inculpatul G. C.-M., care a intervenit pentru a asigura scăparea inculpatei S. A.-A., lovind partea vătămată cu piciorul în zona corpului.

V. M.-B. se afla la volanul mașinii și la un moment dat a strigat către prietenii săi că înspre ei se îndreptau mai mulți studenți și că luminile camerelor de la căminele studențești aflate în apropiere se aprindeau, moment în care inculpații s-au urcat în mașină, plecând imediat de la fața locului.

În sprijinul părții vătămate, au intervenit mai multe persoane din căminele apropiate, care au observat cele întâmplate și autoturismul care plecase de la fața locului.

Inculpații nu au reușit să-i smulgă părții vătămate, S. M. A.-D. nici un bun, întrucât geanta acesteia era postată sub corpul ei, în momentul în care căzuse în șanț.

Situația de fapt astfel expusă rezultă din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, cu referire expresă la declarațiile părților vătămate, ale martorilor oculari, precum și ale inculpaților, care au recunoscut comiterea faptei, au descris în mod detaliat modul în care au conlucrat în comiterea ambelor acte materiale de sustragere, participând și la efectuarea reconstituirii faptelor.

În acest sens, instanța reține că, potrivit declarației părții vătămate T. E. I. (filele 45-47, d.u.p.), studentă în anul IV la Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului, în data de 06.04.2013, a plecat din clubul BILLA 8, în jurul orei 02,30, însoțită fiind de prietena ei, martora P. C., după ce în prealabil ambele consumaseră băuturi alcoolice.

În timp ce se îndreptau înspre căminul unde locuiau (T. 13, din complexul T. V.), în dreptul căminului T22 a observat un autoturism care a trecut prin dreptul lor și s-a oprit în apropiere. Din autoturism a coborât inculpata Stăliciuc A.-A. și inculpatul G. C.-C., iar inculpata s-a îndreptat înspre partea vătămată și a început să tragă de geanta pe care aceasta o avea în mână, însă partea vătămată nu a dat drumul genții, motiv pentru care inculpata S. A.-A. a cerut ajutorul inculpatului G. C.-C., iar acesta a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul în zona capului, aceasta căzând și pierzându-și cunoștința pentru câteva momente. A simțit însă, la un moment dat, cum era în continuare lovită, dar nu a putut observa cine o lovea.

Aceeași modalitate de derulare a evenimentelor a fost expusă, în linii mari și de către martora P. C.-I. (filele 62-64, d.u.p.), care a precizat însă că, datorită stării de ebrietate în care se afla, precum și a stării de șoc prin care a trecut, nu a putut observa toate detaliile legate de modul în care au acționat agresorii.

A reținut însă că din autoturism au coborât inculpații S. A.-A. și G. C.-C., ultimul prinzând-o pe mână și de păr pe martoră, pentru ca aceasta să nu poată interveni în timp ce inculpata încerca să sustragă geanta părții vătămate, precizând însă că l-a observat cu certitudine pe inculpatul G. C.-C. la momentul la care acesta i-a aplicat o lovitură cu piciorul în cap părții vătămate, fapt ce a provocat căderea acesteia pe asfalt.

Martora a refuzat să fie confruntată cu inculpații, întrucât comiterea faptei i-a indus o stare puternică de panică.

Relevantă sub aspectul succesiunii evenimentelor este declarația dată de inculpata S. A.-A., (filele 218-220, d.u.p.) ce a fost avută în vedere în măsura în care s-a coroborat cu declarațiile date de ceilalți trei inculpați.

Astfel, aceasta a arătat că în timp ce circula cu autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, a observat două tinere aflate în stare vizibilă de ebrietate, ce se îndreptau spre căminul T 22 din cartierul studențesc T. V., iar unul dintre inculpați a spus „Hai să dăm o cioată”, precizând că acest lucru însemna în limbajul lor „să tâlhărească”. Toți au fost de acord și au hotărât să urmărească tinerele și să le deposedeze prin violență sau amenințare de bunurile aflate asupra lor, stabilind în consecință să coboare din autoturism și să le amenințe cu o cheie tubulară și un cuțit, timp în care inculpatul V. B. să treacă la volan, să îi aștepte și să le asigure scăparea. Inculpata a mai precizat că luase din mașină o cheie tubulară de 10-15 cm, iar inculpatul M. I. un cuțit cu o lamă de aproximativ 10 cm, cu mâner negru din plastic.

Aceleași aspecte sunt surprinse și de declarația dată de inculpatul V. O. (filele 250-254, d.u.p.), care a menționat că la momentul în care inculpatul M. I. le-a propus celorlalți trei inculpați „să dăm o cioată”, aceștia au înțeles că li se propune să fure un obiect, să tâlhărească o persoană și au început să râdă, consimțind acest lucru. Același inculpat a menționat că a văzut-o pe inculpata S. A. cum, în momentul în care se deplasa înspre partea vătămată, își îndesa în mâneca de la geacă un obiect, despre care a aflat ulterior că era cheia tubulară de la roțile mașinii. De asemenea, acesta a arătat că după momentul sustragerii genții părții vătămate, în timp ce se aflau în autoturism și examinau bunurile sustrase, inculpata S. A. a afirmat că fata de la care luase geanta era rezistentă, din moment ce a suportat lovitura cu cheia tubulară pe care, în momentul în care a intrat în autoturism, a scos-o din mâneca dreaptă a gecii și a băgat-o sub scaunul șoferului și că au bătut-o degeaba pe partea vătămată, întrucât nu reușiseră să sustragă suficiente bunuri.

În ceea ce privește cel de-al doilea act material comis de inculpați, relevante sunt declarațiile detaliate ale părții vătămate S. M. A.-D. (filele 88-92, d.u.p.) ce se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză și corespunde versiunii concordante expuse de cei patru inculpați.

Astfel, partea vătămată, studentă la UMF Iași-Facultatea de Medicină, a arătat că în noaptea de 07/08.04.2013 a plecat din căminul C 4, situat în cartierul studențesc Târgușor în jurul orei 23,50, îndreptându-se spre căminul C9, unde era cazată în timpul anului școlar, cămin situat e .. 7. Pe traseu a avut senzația că este urmărită de un autoturism, observând la un moment dat cum din acesta a coborât o fată, motiv pentru care a scos dintr-un buzunar la gecii o lamă tip bisturiu, pe care a început să o țină în mâna dreaptă.

Observând cum autoturismul, ce părea a parcurge un traseu sinuos a început să meargă când în față, când în spate, partea vătămată a evitat să-l ocolească pe acesta prin spate și a încercat să parcurgă un traseu oblic înspre căminul său, respectiv a părăsit . să meargă pe . cămine studențești. A auzit un zgomot de portieră închisă, după care a simțit o lovitură puternică în spatele capului și a căzut pe rigola de scurgere a apei, cu fața în jos, moment la care a auzit o voce bărbătească care striga „sari pe ea!”. La acel moment persoana, recunoscută ulterior ca fiind inculpata S. A., a sărit pe partea vătămată în partea stângă, trăgând cu putere de geanta acesteia și, concomitent, trăgând-o de păr pe aceasta, spunându-i „Taci tu!”.

Trasă fiind în această manieră de inculpată, partea vătămată și-a modificat poziția, ajungând cu fața în sus, pe cealaltă parte a rigolei, iar la acel moment l-a observat pe inculpatul G. C.-M., care a început să o lovească cu pumnii în zona capului de mai multe ori.

În timp ce inculpata S. A. a încercat în continuare să-i smulgă geanta și o trăgea puternic de păr, partea vătămată a început să țipe după ajutor și l-a lovit pe inculpatul G. C.-M. cu lama pe care o avea în pumn, iar în același timp o ținea pe inculpata S. A., încercând să o imobilizeze.

Văzând acest lucru, pentru a asigura scăparea inculpatei S. A., inculpatul G. C.-M. i-a aplicat părții vătămate încă două lovituri cu pumnul în zona feței, reușind să o desprindă pe inculpată și să fugă ambii spre autoturism.

Din examinarea coroborată a declarațiilor celor patru inculpați rezultă, sub aspectul contribuției concrete a fiecăruia dintre aceștia următoarele:

Inițiativa acțiunii infracționale a aparținut inculpaților M. I. și S. A., care au observat-o pe partea vătămată la momentul la care ieșea din cămin, având în mână un telefon mobil și o geantă, ambii luând hotărârea să o urmărească pe aceasta pentru a-i lua geanta, le-au făcut semn celorlalți inculpați, care au înțeles scopul pentru care trebuia să se urce în autoturism (fila 220, d.u.p., fila 329, d.u.p)
Inculpatul V. B. a pus autoturismul în mișcare și a făcut mai multe mișcări stânga-dreapta, pentru a o deruta pe partea vătămată și pentru a-i tăia calea acesteia (fila 220 verso, d.u.p., fila 207, verso d.u.p.), iar la momentul la care a observat că, urmare a strigătelor părții vătămate, luminile de la camerele căminelor se aprindeau, a strigat către inculpați „Hai că vine garda!”
Inculpatul M. I. a lovit partea vătămată în zona capului de două ori, cu un baston de cauciuc pe care-l luase în prealabil din autoturism, apoi i-a pus piedică acesteia, fapt ce a provocat căderea acesteia în rigolă, după care s-a dus înapoi în autoturism
Inculpata S. A. a sărit pe partea vătămată, căzând împreună cu aceasta în rigolă, atras-o de păr, a tras puternic de geanta acesteia pe care nu a reușit să o sustragă întrucât era prinsă sub corpul părții vătămate și i-a aplicat acesteia o lovitură cu cheia tubulară în zona capului (fila 220, verso, fila 253 verso, fila 207 verso-208, d.u.p.)
Inculpatul G. C.-M. a intervenit pentru a asigura scăparea inculpatei S. A., lovind partea vătămată cu pumnul, de două ori în zona capului, după care, lovit fiind de partea vătămată și pentru că nu reușea să o desprindă pe inculpată, i-a mai aplicat acesteia încă două lovituri cu pumnul.

Potrivit declarației părții vătămate, coroborate cu aspectele menționate în cuprinsul certificatul medico-legal nr. 3614 din data de 11.04.2013 (fila 117, d.u.p.), rezultă că partea vătămată S. M. A.-D. a fost internată în perioada 08-09.04._ cu diagnosticul de „traumatism cranio-cerebral, hematom periorbitar drept, contuzie cervicală, excoriații, contuzie genunchi drept”, iar la momentul examinării aceasta prezenta hematom epicranian, excoriații, echimoză, hemoragie conjunctivală, vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În drept,

I. Fapta inculpatei S. A.-A. care, în mod repetat (două acte materiale), în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, în locuri publice, împreună cu alte trei persoane, a sustras, respectiv a încercat să sustragă, în cazul celui de-al doilea act material, bunuri aflate în posesia a două părți vătămate, prin exercitarea de acte de violență, atât pentru a-și însuși pe nedrept bunurile pe care intenționa să le sustragă, cât și pentru a-și asigura scăparea, lovind ambele părți vătămate cu o cheie tubulară pe care și-o procurase anterior în acest scop, agresându-le în mod repetat, trăgând de geanta primei părți vătămate, bareta acesteia rupându-se ca urmare a acțiunii inculpatei, îmbrâncind-o și trăgând-o pe păr pe cea de-a doua parte vătămată, în timp ce încerca să ajungă la geanta acesteia, ce fusese prinsă sub corpul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie în formă continuată”(două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013, unul în formă consumată și unul în forma unei tentative pedepsibile), prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de două acțiuni – o acțiune principală, îndreptată împotriva patrimoniului părților vătămate, de luare a genții părții vătămate, în condițiile prevăzute de art. 208 Cod penal, respectiv fără consimțământul persoanei în a cărei proprietate se afla acest bun, în scopul de a și-l însuși pe nedrept; - o acțiune secundară, îndreptată împotriva integrității fizice a persoanei vătămate, constând în deposedarea acesteia, într-o manieră violentă, respectiv prin exercitarea, atât de inculpată, cât și alte două persoane, de acte de violență fizică, pentru a putea intra în posesia bunurilor pe care partea vătămată le avea asupra sa, acte de violență ce s-au exercitat în mod conjugat pentru realizarea scopului principal urmărit-însușirea pe nedrept a unor bunuri.

Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii genții primei părți vătămate de către inculpată prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a persoanei vătămate, prin exercitarea acțiunilor violente menționate mai sus și deplasarea în fugă cu acesta.

Infracțiunea a cunoscut și un moment al epuizării, ce a avut loc la momentul la care inculpata a încercat, în a doua zi, tot prin exercitarea repetată de acte de violență, să sustragă geanta celei de-a doua părți vătămate, însușirea bunurilor nefiind realizată, în pofida eforturilor inculpatei, datorită unor împrejurări exterioare de voința acesteia-reprezentată de împrejurarea că geanta părții vătămate a fost prinsă sub corpul acesteia, la momentul la care partea vătămată a căzut și, deși inculpata a tras în mod repetat de aceasta, nu a reușit să o scoată.

Urmarea imediată a faptei constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, constând în lipsirea primei părții vătămate de posesia portofelului și a banilor ce se găseau în acesta. În același moment s-a consumat și urmarea secundară, producându-se o stare de temere persoanei vătămate, care s-a văzut în mod brusc lipsită de posesia acestui bun, aducându-se atingere astfel atingere și relațiilor sociale privind integritatea fizică și morală a persoanelor, relații protejate, în aceeași măsură de legea penală, prin incriminarea infracțiunii complexe de „tâlhărie”.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părților civile și urmărind producerea lui prin sustragerea prin violență a bunurilor, fără a avea consimțământul persoanelor care le dețineau.

Va fi reținută forma agravată a acestei infracțiuni, formă reglementată de dispozițiile art. 211 alin. 2 lit. b Cod penal, în considerarea împrejurării că ambele acte materiale au fost comise în timpul nopții, mai exact la intervale orare (ora 03,00, respectiv ora 00,00) în care străzile erau foarte puțin circulate, împrejurări de natură să confere condiții favorabile sustragerii de bunuri și să întârzie intervenția altor persoane sau a autorităților în sprijinul părților vătămate, sporind astfel vulnerabilitatea acestora, aspecte pe care inculpații au mizat la momentul conceperii activității infracționale și care sunt de natură să confere caracter agravat infracțiunii comise de aceștia, întrucât pun în evidență o periculozitate ridicată a acestora.

Reținerea variantei agravate a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, este justificată de împrejurarea că tâlhăria a fost comisă „într-un loc public”, prin raportare la dispozițiile art. 152 alin. 1 lit. a Cod penal, în conformitate cu care fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, reținându-se că infracțiunea imputată inculpatei a fost comisă în stradă, (în cazul ambelor acte materiale), împrejurare de natură să confere un caracter agravat infracțiunii comise în astfel de condiții, întrucât inculpatul care recurge la comiterea faptei în această manieră denotă un grad de o periculozitate sporită, întrucât înțelege să procedeze astfel pentru a comite actul infracțional, amplificându-se totodată ecoul social al infracțiunii săvârșite și temerea persoanelor vătămate.

Mai mult, locurile publice, în accepțiunea dispozițiilor art. 152 Cod penal, sunt locuri în care cetățenii tind să se simtă mai protejați împotriva unor acțiuni ilicite, fie datorită prezenței efective a altor persoane în aceste locuri, fi datorită împrejurării că locul în sine, prin poziționarea lui (o stradă, o piață) are potențialitatea de a fi frecventat de mai multe persoane. Or, în condițiile în care se acționează în mod ilicit în astfel de locuri, se poate presupune că inculpatul este mai periculos, întrucât înțelege să-și realizeze actul infracțional, chiar cu riscul de a fi surprins, iar fapta este mai gravă, întrucât un număr nedeterminat de persoane pot lua nemijlocit cunoștință de acest act, scăzând totodată gradul de încredere față de capacitatea autorităților publice de a proteja cetățenii împotriva fenomenului infracțional.

În încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei vor fi reținute și dispozițiile art. 211 alin. 21 lit. a Cod penal, având în vedere că infracțiunea a fost comisă de patru persoane împreună, aspect ce a rezultat din expunerea situației de fapt, circumstanță în care fapta comisă are un caracter și mai grav, întrucât prin acționarea în mod conjugat a patru persoane (trei în calitate de autori și unul în calitate de complice concomitent), crește îndrăzneala și gradul de reușită al acțiunii întreprinse, fiind practic anihilate posibilitățile de rezistență a părților vătămate, aspecte pe care inculpații au mizat, de asemenea.

În ceea ce privește reținerea formei agravate prevăzută art. 211 alin. 21 lit. b Cod penal, aceasta este justificată de împrejurarea că inculpata a comis infracțiunea imputată (în cazul ambelor acte materiale) având asupra sa o armă, respectiv o cheie tubulară pe care a folosit-o în cadrul violențelor exercitate asupra părților vătămate, fiind aplicabile în consecință dispozițiile art. 151 alin. 2 Cod penal. De asemenea, inculpata a cunoscut și faptul să inculpatul M. I. avea asupra sa arme, pe care intenționa să le folosească tot în scopul agresării părților vătămate (un cuțit în cazul primului act material și o bâtă, în ceea ce privește al doilea act material), circumstanța agravantă fiind aplicabilă în condițiile art. 28 alin. 2 Cod penal.

Se va reține forma continuată a infracțiunii, având în vedere intervalul de timp scurs între actele materiale de sustragere (de doar o zi), precum și modul similar în care inculpații au conceput și realizat activitatea infracțională, aspecte ce demonstrează existența unei rezoluții infracționale suficient de determinate și anterioară ambelor acte de sustragere.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.

Astfel, va reține incidența dispozițiilor părții generale a Codului penal, precum și limitele de pedeapsă fixate în art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal din partea specială, închisoarea de la 7 la 20 ani, astfel cum aceste limite au fost reduse ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, de la 4 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni

De asemenea, va aprecia gradul de pericol social concret al faptei prin raportare la dispozițiile art.18, alin.2 C.pen., reținând că fapta a fost săvârșită cu participarea concomitentă a încă trei persoane, asupra unor persoane de sex feminin, profitând de condițiile favorabile sustragerii de bunuri în condițiile în care era noapte, pe străzi se aflau puține persoane, inculpații erau înarmați, beneficiind de superioritate numerică față de victime, lucru de natură să ducă la atingerea cu ușurință a scopului produs. De asemenea, se impune a se reține acțiunea extrem de violentă a inculpatei, în ambele ocazii, în condițiile în care aceasta a fost cea care a tras de gențile ambelor părți vătămate, le-a lovit pe acestea cu cheia tubulară luată în prealabil din autoturism, a dovedit o insistență deosebită în urmărirea scopului, aspect ce a putut fi pus în evidență cu precădere în cazul celui de-al doilea act material, când inculpata a lovit partea vătămată, a tras-o pe păr, a încercat să-i schimbe poziția acesteia, pentru a ajunge la geanta care era poziționată sub corpul părții vătămate și a încetat acțiunile violente doar la momentul la care era evident că nu avea cum să-i sustragă geanta și exista pericolul să fie depistată de persoanele care auziseră strigătele părții vătămate și se îndreptau spre locul comiterii faptei.

Toate aceste aspecte sunt de natură să pună în lumină un grad de pericol concret ridicat al acestei infracțiuni.

Pe de altă parte însă, instanța va avea în vedere că inculpata a recunoscut în mod complet circumstanțele în care a comis infracțiunea imputată, oferind toate detaliile necesare pentru ca organele judiciare să poată soluționa în mod corect și complet cauza penală în care era angrenată, participând și la reconstituirea infracțiunii, dar și faptul că aceasta este angrenată pentru prima dată într-o procedură judiciară, nu are antecedente penale, iar evoluția sa personală anterioară pleda, până la un moment dat, spre un traseu normal în viață, aceasta fiind absolventă de liceu, cu rezultate bune, cu participări la diferite concursuri, fiind înscrisă la Facultatea de Litere din cadrul Universității Al. I. C. din Iași, deși se va avea în vedere că aceasta renunțase la studiile universitare, fiind angajată într-o relație de concubinaj cu inculpatul G. C. M..

Din aceste considerente, instanța va dispune reținerea, în favoarea inculpatei, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod procedură penală, urmând a coborî pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, astfel cum acesta a fost redus ca efect al aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, cu observarea totodată a dispozițiilor art. 80 Cod penal.

Pentru aceasta, instanța ține să sublinieze că conduita procesuală corectă a inculpatei nu poate fi considerată a fi valorificată exclusiv prin aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală, ce se întemeiază pe o simplă recunoaștere, în fața instanței, a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, atât timp cât nu s-a limitat doar la acest moment procesual, ci a existat de la momentul primei audieri a acestuia și a persistat pe tot parcursul cercetărilor efectuate în cursul urmăririi penale.

O interpretare contrară ar presupune negarea posibilității inculpatei de a beneficia de efectele mai ample ce pot fi antrenate ca urmare a recunoașterii acestei circumstanțe atenuante, prin simpla împrejurare că aceasta a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, în condițiile în care aceste din urmă prevederi permit reducerea limitelor pedepsei, indiferent dacă inculpatul a avut sau nu o atitudine procesuală corespunzătoare în cursul urmăririi penale.

Or, dispozițiile art. 74 lit. c au o arie de acoperire mult mai largă, ce vizează tocmai întreaga atitudine pe care o are infractorul după săvârșirea infracțiunii și până la soluționarea cauzei în care este angrenat, atitudine ce poate fi sau nu de natură să confere valențe pozitive persoanei sale, ce pot fi valorificate tocmai pentru o justă individualizare a pedepsei ce urmează a fi aplicată.

Față de cele de mai sus, apreciază că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpată și formarea unei atitudini corecte a acesteia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 4 (patru) ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de gravitatea extrem de ridicată a faptei comisă de inculpată, de circumstanțele concrete în care aceasta a acționat, precum și de nivelul ridicat al actelor de violență exercitate nemijlocit de acesta, astfel cum acestea au fost descrise la momentul expunerii situației de fapt, văzând și consecințele aduse integrității fizice ale părților vătămate, instanța apreciază că executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate este singura modalitate adecvată ce poate fi de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 52 Cod penal, respectiv prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

În acest sens, instanța constată că, deși formal, inculpata are vocație la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, acest beneficiu al legii poate fi aplicat doar în considerarea persoanei sale, prin aprecierea, în raport de datele ce o caracterizează pe acesta, că simpla condamnare constituie un avertisment și că nu va mai săvârșit infracțiuni, chiar dacă nu va executa pedeapsa în regim de detenție.

Or, față de conduita inculpatei și modalitatea comiterii infracțiunii imputate, instanța nu are o astfel de convingere.

În acest sens, va reține că inculpata, făcând parte dintr-o familie legal constituită a beneficiat în principiu de modele psihocomportamentale pozitive, iar prin prisma educației primite a avut posibilitatea de a conștientiza toate aspectele negative și antisociale ale faptei comise, lucru care nu a oprit-o să acționeze extrem de agresiv și determinat, neavând însă nici remușcare, nici compasiune față de victimele sale.

De altfel, inculpata a fost cea care, în mod determinat, înainte de comiterea infracțiunii, a rupt orice legătură cu familia sa, mutându-se cu inculpatul G. M. C., iar la momentul la care coinculpatul M. I. le-a propus „să dea o cioată”, toți s-au declarat amuzați de idee, inculpata fiind prima care a inițiat acțiunea violentă, ducându-se la prima parte vătămată și smulgând de geanta acesteia, îmbrâncind-o, lovind-o în cap cu cheia tubulară, manifestări care au fost departe de a avea un caracter circumstanțial, în condițiile în care, ulterior primului act material de sustragere, inculpata a fost cea care s-a declarat uimită de rezistența fizică a victimei, care a ripostat chiar dacă fusese lovită cu cheia tubulară în cap.

În plus, comiterea primului act de sustragere prin violență nu a determinat nici o transformare pozitivă în conștiința inculpatei, care a reiterat actele de violență, de această dată de o amplitudine mai ridicată; mai mult, inculpata a fost cea care a observat-o pe partea vătămată S. M. A. și a luat hotărârea să procedeze ca în noaptea precedentă, aspecte care exclud caracterul accidental al comportamentului infracțional al inculpatei și determină instanța să aprecieze cu rezervă manifestarea de regret expusă de inculpată de la momentul arestării sale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.

Fată de natura și gravitatea faptei săvârșite – o infracțiune contra patrimoniului, comisă de patru persoane împreună, precum și de persoana inculpatei, rezultă că acesta este nedemnă de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b C.pen., urmând a interzice executarea lor pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatei și, în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, cu referire la art. 136 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de inculpată, prin apărătorul ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere că, la momentul pronunțării față de inculpată a unei hotărâri (chiar nedefinitive) de condamnare a acesteia, în care a apreciat că singura modalitate de executare posibilă cea în regim de detenție, necesitatea menținerii sau nu a arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 350 Cod procedură penală, se apreciază pe alte temeiuri decât verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanța este obligată să le facă în cursul judecății, în conformitate cu prevederile art. 300² și art. 160^b Cod procedură penală.

În acest sens, instanța reține că potrivit deciziei nr. 178 din 20.01.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, „pronunțarea cu privire la menținerea măsurii arestării preventive prin hotărârea primei instanțe, în condițiile art. 350 C. proc. pen., este un accesoriu al soluției pe care prima instanță o pronunță cu privire la fondul cauzei, depinde de această soluție și, prin urmare, nu reclamă o dezbatere separată asupra menținerii măsurii arestării preventive”, decizie ce este conformă jurisprudenței CEDO, legalitatea privării de libertate a unei persoane după pronunțarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, în ceea ce o privește, urmând a fi examinată în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenție.

Curtea a statuat că persoana arestată preventiv în cauză, din momentul condamnării sale în primă instanță, are calitatea de „condamnat”, privarea sa de libertate ulterior acestui moment intrând sub incidența literei „a” și trebuind să îndeplinească condițiile textului menționat, chiar dacă împotriva hotărârii de condamnare se exercită căi de atac și chiar dacă legea internă îl consideră un arestat preventiv.

Soluția este logică, întrucât instanța care pronunță hotărârea de condamnare a inculpatului dezleagă problema vinovăției sau nevinovăției acestuia și stabilește modalitatea de executare a pedepsei, iar pentru această instanță nu se mai pune problema existenței unor „indicii privind vinovăția inculpatului”, ci a existenței „probelor certe de vinovăție”, chiar dacă inculpatul beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei, de prezumția de nevinovăție.

Sintetizând, în condițiile în care instanța nu numai că a apreciat existența vinovăției inculpatei dincolo de orice îndoială rezonabilă a inculpatei, dar și că este necesar ca aceasta să execute pedeapsa în regim de detenție, se impune ca arestarea preventivă a acesteia să fie menținută, considerând că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 88 Cod penal, va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză penală, de la 11.04.2013 la zi.

II. Fapta inculpatului G. C. M. care, în mod repetat (două acte materiale), în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, în locuri publice, împreună cu alte trei persoane, a sustras, respectiv a încercat să sustragă, în cazul celui de-al doilea act material, bunuri aflate în posesia a două părți vătămate, prin exercitarea de acte de violență, atât pentru a-și însuși pe nedrept bunurile pe care intenționa să le sustragă, cât și pentru a asigura scăparea inculpatei S. A. A., lovind ambele părți vătămate cu pumnii în cap și agresându-le în mod repetat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie în formă continuată”(două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013, unul în formă consumată și unul în forma unei tentative pedepsibile), prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii genții primei părți vătămate de către inculpata S. A. A. prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a persoanei vătămate, prin exercitarea acțiunilor violente menționate mai sus și deplasarea în fugă cu acesta.

Infracțiunea a cunoscut și un moment al epuizării, ce a avut loc la momentul la care inculpatul a încercat, în a doua zi, tot prin exercitarea repetată de acte de violență, să asigure sustragerea genții celei de-a doua părți vătămate, însușirea bunurilor nefiind realizată, în pofida eforturilor inculpatei S. A. A., datorită unor împrejurări exterioare de voința acesteia-reprezentată de împrejurarea că geanta părții vătămate a fost prinsă sub corpul acesteia, la momentul la care partea vătămată a căzut și, deși inculpata a tras în mod repetat de aceasta, nu a reușit să o scoată, iar inculpatul a reușit să asigure scăparea inculpatei prin lovirea părții vătămate cu pumnul în zona feței.

Va fi reținută forma agravată a acestei infracțiuni, formă reglementată de dispozițiile art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal, din aceleași considerente ca și cele expuse la punctul I.

În încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului vor fi reținute și dispozițiile art. 211 alin. 21 lit. a Cod penal, având în vedere că infracțiunea a fost comisă de patru persoane împreună, aspect ce a rezultat din expunerea situației de fapt, circumstanță în care fapta comisă are un caracter și mai grav, întrucât prin acționarea în mod conjugat a patru persoane (trei în calitate de autori și unul în calitate de complice concomitent), crește îndrăzneala și gradul de reușită al acțiunii întreprinse, fiind practic anihilate posibilitățile de rezistență a părților vătămate, aspecte pe care inculpații au mizat, de asemenea.

În ceea ce privește reținerea formei agravate prevăzută art. 211 alin. 21 lit. b Cod penal, aceasta este justificată de împrejurarea că inculpatul a cunoscut faptul că ceilalți doi inculpați avea asupra sa arme, pe care intenționau să le folosească tot în scopul agresării părților vătămate (un cuțit, o bâtă, o cheie tubulară) și a înțeles să participe la comiterea faptei în aceste împrejurări, circumstanța agravantă fiind aplicabilă în condițiile art. 28 alin. 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.

De asemenea, se impune a se reține acțiunea extrem de violentă a inculpatului, în ambele ocazii, acesta intervenind de fiecare dată pentru a asigura scăparea inculpatei S. A. A. și aplicând lovituri părților vătămate, în primul caz, pentru a asigura sustragerea genților acestora și, în cazul celui de-al doilea act material, și pentru a asigura scăparea inculpatei, în condițiile exista riscul ca aceasta să fie descoperită, pentru că partea vătămată se agățase de aceasta și nu voia să-i dea drumul.

În această ultimă ocazie, de altfel, inculpatul s-a comportat foarte agresiv, lovind partea vătămată cu pumnul, de două ori în zona capului, după care, lovit fiind de partea vătămată și pentru că nu reușea să o desprindă pe inculpată, i-a mai aplicat acesteia încă două lovituri cu pumnul în aceeași zonă.

Or, având în vedere diferența vizibilă de forțe între inculpat și partea vătămată, precum și zona vizată și intensitatea loviturilor, se puteau produce consecințe extrem de grave asupra integrității corporale a victimei, aspecte pe care inculpatul le-a ignorat.

Toate aceste aspecte sunt de natură să pună în lumină un grad de pericol concret ridicat al acestei infracțiuni.

Pe de altă parte însă, instanța va avea în vedere că inculpatul a recunoscut în mod complet circumstanțele în care a comis infracțiunea imputată, oferind toate detaliile necesare pentru ca organele judiciare să poată soluționa în mod corect și complet cauza penală în care era angrenată, participând și la reconstituirea infracțiunii, dar și faptul că acesta este angrenat pentru prima dată într-o procedură judiciară, nu are antecedente penale.

Din aceste considerente, instanța va dispune reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod procedură penală, urmând a coborî pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, astfel cum acesta a fost redus ca efect al aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, cu observarea totodată a dispozițiilor art. 80 Cod penal.

Pentru aceasta, instanța ține să sublinieze că conduita procesuală corectă a inculpatului nu poate fi considerată a fi valorificată exclusiv prin aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală, ce se întemeiază pe o simplă recunoaștere, în fața instanței, a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, atât timp cât nu s-a limitat doar la acest moment procesual, ci a existat de la momentul primei audieri a acestuia și a persistat pe tot parcursul cercetărilor efectuate în cursul urmăririi penale.

O interpretare contrară ar presupune negarea posibilității inculpatului de a beneficia de efectele mai ample ce pot fi antrenate ca urmare a recunoașterii acestei circumstanțe atenuante, prin simpla împrejurare că aceasta a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, în condițiile în care aceste din urmă prevederi permit reducerea limitelor pedepsei, indiferent dacă inculpatul a avut sau nu o atitudine procesuală corespunzătoare în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de gravitatea extrem de ridicată a faptei comisă de inculpat, de circumstanțele concrete în care aceasta a acționat, precum și de nivelul ridicat al actelor de violență exercitate nemijlocit de acesta, astfel cum acestea au fost descrise la momentul expunerii situației de fapt, văzând și consecințele aduse integrității fizice ale părților vătămate, instanța apreciază că executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate este singura modalitate adecvată ce poate fi de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 52 Cod penal, respectiv prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

În acest sens, instanța constată că, deși formal, față de cuantumul pedepsei aplicate, inculpatul are vocație la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, acest beneficiu al legii poate fi aplicat doar în considerarea persoanei sale, prin aprecierea, în raport de datele ce o caracterizează pe acesta, că simpla condamnare constituie un avertisment și că nu va mai săvârșit infracțiuni, chiar dacă nu va executa pedeapsa în regim de detenție.

Or, față de conduita inculpatului și modalitatea comiterii infracțiunii imputate, instanța nu are o astfel de convingere.

Pentru aceasta, instanța are în vedere caracterul repetat al activității infracționale desfășurate de acesta, aspect ce exclude concluzia caracterului accidental al conduitei adoptate, precum și natura și intensitatea actelor de violență exercitate de acesta.

Fată de natura și gravitatea faptei săvârșite – o infracțiune contra patrimoniului, comisă de patru persoane împreună, precum și de persoana inculpatului, rezultă că acesta este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b C.pen., urmând a interzice executarea lor pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, cu referire la art. 136 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de inculpată, prin apărătorul ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere că, la momentul pronunțării față de inculpat a unei hotărâri (chiar nedefinitive) de condamnare a acestuia, în care a apreciat că singura modalitate de executare posibilă cea în regim de detenție, necesitatea menținerii sau nu a arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 350 Cod procedură penală, se apreciază pe alte temeiuri decât verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanța este obligată să le facă în cursul judecății, în conformitate cu prevederile art. 300² și art. 160^b Cod procedură penală, pentru motivele ce au fost expuse pe larg la punctul I.

În condițiile în care instanța nu numai că a apreciat existența vinovăției inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar și că este necesar ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenție, se impune ca arestarea preventivă să fie menținută, considerând că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 88 Cod penal, va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză penală, de la 11.04.2013 la zi.

III. Fapta inculpatului V. M. B. care, în mod repetat (două acte materiale), în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, în locuri publice, a ajutat trei persoane să sustragă, prin exercitarea de acte de violență și prin folosirea de arme, bunuri aflate în posesia legitimă a două părți vătămate, activitățile concrete ale acestui inculpat constând în plasarea acestuia în autoturismul parcat în apropierea locului comiterii fiecăruia din cele două acte materiale de sustragere, pentru a inculpații să poată fugi, fără a fi depistați, în alertarea acestora cu privire la necesitatea părăsirii locului comiterii faptei și prin conducerea în mod sinuos a autoturismului, pentru a o deruta pe cea de-a doua parte vătămată și pentru a-i tăia calea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la tâlhărie în formă continuată” (două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013), prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunile menționate mai sus, prin care inculpatul, în mod deliberat, a acordat sprijin celor trei inculpați, pentru ca aceștia să poată sustrage bunurile prin exercitarea de acte de violență, inculpatul cunoscând maniera în care urma să aibă loc desfășurarea activității infracționale, aspect ce reiese din propriile declarații ale acestuia, activitate care a conferit celor trei inculpați confortul necesar pentru a putea duce la sfârșit acțiunile propuse, iar în plus, în cadrul celui de-al doilea act material, prin acțiunea inculpatului s-a facilitat acostarea părții vătămate de către inculpații M. I. și S. A.-A..

Va fi reținută forma agravată a acestei infracțiuni, formă reglementată de dispozițiile art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal, din aceleași considerente ca și cele expuse la punctul I.

În ceea ce privește reținerea formei agravate prevăzută art. 211 alin. 21 lit. b Cod penal, aceasta este justificată de împrejurarea că inculpatul a prevăzut, cel mai târziu la momentul comiterii celui de-al doilea act material, faptul că ceilalți doi inculpați aveau asupra sa arme, pe care intenționau să le folosească tot în scopul agresării părților vătămate (un cuțit, o bâtă, o cheie tubulară) și a înțeles să participe la comiterea faptei în aceste împrejurări, circumstanța agravantă fiind aplicabilă în condițiile art. 28 alin. 2 Cod penal.(„circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut”)

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere că, la momentul comiterii primului act material al infracțiunii, când inculpații M. I. și S. A.-A. au coborât din autoturism, primul avea în mână un cuțit, folosit pentru a amenința martora P., iar cea de-a doua avea în mâneca gecii, o cheie tubulară.

Este adevărat că probele administrate în cauză nu au pus în evidență, cunoașterea de către inculpat, anterior comiterii primului act material al infracțiunii, a împrejurării că sustragerea de bunuri prin exercitarea de acte de violență, urma a se face și prin folosirea de arme în acest scop, însă, pe parcursul derulării activității infracționale, inculpatul, care se afla la volanul autoturismului și era poziționat la o distanță mică de agresori și de partea vătămată, a văzut (după cum reiese din propria sa declarație) că martora era amenințată cu un cuțit și că inculpata S. lovise partea vătămată cu cheia tubulară și a înțeles să le acorde în continuare sprijin acestora în comiterea infracțiunii.

Cu atât mai mult se justifică reținerea acestei circumstanțe agravante în condițiile în care, în a doua seară, inculpații se pregăteau să comită o nou tâlhărie, iar inculpatul însuși a precizat că, după ce i-a văzut pe inculpații M. I. și S. A.-A. urmărind-o pe partea vătămată, a „realizat că cei doi voiau să o tâlhărească și pe această faptă”, după care „a realizat că trebuia să-i ajute”. (fila 253, verso, d.u.p.)

Or, în condițiile în care inculpatul asistase la modul în care se desfășurase activitatea infracțională în seara precedentă, era previzibil că, și de această dată, exercitarea de violențe urma să se facă prin folosirea unor „arme”, în sensul de obiecte contondente ce urmau să fie întrebuințate pentru lovirea părții vătămate, mai ales în condițiile în care inculpatul, în continuarea propriei declarații arată că „inculpatul M. I. a lovit-o cu un baston de cauciuc pe care îl luase din mașină”.

Este adevărat că, așa cum susține apărătorul ales al inculpatului, acesta din urmă a recunoscut fapta așa cum aceasta este descrisă în actul de sesizare, iar rechizitoriul nu face în mod expres referire la cunoașterea/necunoașterea de către inculpat a împrejurării că infracțiunea urma să se comită prin folosirea de arme, însă simpla împrejurare că această situație nu a fost expres punctată în expunerea situației de fapt din rechizitoriu (deși este reliefată la momentul încadrării în drept a faptei), nu poate duce la înlăturarea acestei circumstanțe agravante, din moment ce probele administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit, conform dispozițiilor art. 320¹ alin. 3 Cod procedură penală, duc neîndoielnic spre concluzia cunoașterii sau cel puțin a prevederii de către inculpat a acestei împrejurări.

În plus, această analiză nu duce la modificarea conținutului faptei pe care inculpatul „a înțeles să o recunoască”, în condițiile în care rechizitoriul, deși nu analizează expres de ce se reține în sarcina inculpatului această circumstanță agravantă, se bazează în mod implicit, dar neîndoielnic, pe faptul cunoașterii de către inculpat a modalității de derulare a activității infracționale.

În acest sens, la încadrarea „în drept” a faptei, procurorul menționează că inculpatul a acordat sprijin inculpaților (…), așteptându-i în autoturismul marca Opel, când cei trei, folosind un cuțit și o cheie tubulară, au deposedat prin exercitarea de acte de violență, partea vătămată.

Din toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, va respinge cererea formulată de inculpatul V. M.-B., prin apărătorul ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 5237/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, din infracțiunea de „complicitate la tâlhărie în formă continuată” (două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013), prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracțiunea de „complicitate la tâlhărie în formă continuată” (două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013), prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

În încadrarea juridică vor fi reținute și dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză după ce a fost condamnat prin sentința penală nr. 3360 din 14.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 27.11.2012, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, înainte de începerea executării pedepsei aplicate, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, iar legea prevede pentru infracțiunea comis ă în prezenta cauză pedeapsa închisorii mai mare de un an.

De asemenea, se impune a se reține că inculpatul a înțeles să le acorde în mod necondiționat sprijin autorilor faptei, deși a putut observa, în cadrul primul act material, modalitatea extrem de agresivă în care aceștia au înțeles să acționeze pentru a putea să-și însușească bunuri și, mai mult de atât, activitatea de sprijin a inculpaților a fost și mai puternică în cea de-a doua noapte, când inculpatul, prin mișcările pe care le-a făcut cu autoturismul, a încercat să deruteze partea vătămată, să-i limiteze mișcările, pentru a ceilalți inculpați să o poată surprinde și să-i poată sustrage bunurile.

Va reține însă contribuția mult mai redusă a acestui inculpat la comiterea faptei, prin raportare la activitatea concretă desfășurată de ceilalți trei inculpați.

Toate aceste aspecte sunt de natură să pună în lumină un grad de pericol concret ridicat al acestei infracțiuni.

Referitor la antecedentele penale ale inculpatului, după cum s-a menționat mai sus, prin sentința penală nr. 3360 din 14.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 27.11.2012, același inculpat a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de „furt calificat în formă continuată”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și 41 alin. 2 Cod penal la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare. Executarea acestei pedepse a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, termen care a început să curgă la 27.11.2012, urmând a fi fost considerat împlinit cel mai târziu la 26.11.2016.

Față de momentul comiterii prezentei infracțiuni (07.04.2013- data consumării), rezultă că aceasta a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală sus-menționată, motiv pentru care instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 86⁴ alin. 1 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal, va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3360 din 14.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 27.11.2012, pentru comiterea unei infracțiuni de „furt calificat în formă continuată”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și 41 alin. 2 Cod penal, pedeapsă ce devine astfel executabilă și dispune executarea în întregime a acesteia, alăturat pedepsei din prezenta cauză: total pedeapsă: 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Fată de natura și gravitatea faptei săvârșite – o infracțiune contra patrimoniului, comisă de patru persoane împreună, precum și de persoana inculpatului, rezultă că acesta este nedemnă de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b C.pen., urmând a interzice executarea lor pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, cu referire la art. 136 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de inculpat, prin apărătorul ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, va dispune confiscarea de la inculpata S. A.-A., în folosul statului, a cheii tubulare de roți, în lungime de aproximativ 30 cm, bun folosit la comiterea infracțiunii și ridicat de organele de poliție conform procesului-verbal aflat la filele 123 d.u.p., constatând că situația juridică a bastonului de cauciuc de culoare neagă, de lungime de aproximativ 40 de cm și a cuțitului de bucătărie cu lamă zimțată, în lungime de aprox 10 cm, bunuri ridicate prin același proces-verbal, au relevanță în cauza penală disjunsă.

Conform art. 357 alin. 2 lit. e Cod procedură penală, va dispune restituirea către inculpatul G. C.-M. a următoarelor bunuri: un hanorac prevăzut cu glugă de culoare neagră, cu dungi albe orizontale, având aplicată pe partea stângă superioară o emblemă ZBURA FASHION și o pereche de blugi de culoare albastru-deschis, bunuri ridicate de organele de poliție conform procesului-verbal aflat la filele 123 d.u.p.

Va constata că inculpații au fost asistați, la judecarea cauzei, de apărători aleși.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., va obliga inculpata S. A.-A. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 800 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., va obliga inculpatul G. C. M. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 800 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., va obliga inculpatul V. M.-B. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 800 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

Conform dispozițiilor art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare din inculpații S. A.-A., G. C. M. și V. M.-B. să plătească părții vătămate/civile S. M. A. D., suma de câtre 625 lei/fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare efectuate în cauză de aceasta (onorariu avocat).

Va constata că prin încheierea de ședință de la termenul din 17.06.2013 a fost disjunsă cauza penală ce-l privește pe inculpatul M. I., precum și acțiunea civilă exercitată în procesul penal în raport de toți inculpații.”

Prin încheierea penală din 12 iulie 2013 s-au hotărât următoarele:

„În baza art. 195 Cod procedură penală dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul (minuta) sentinței penale nr. 1855/21.06.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Iași în sensul că, în ceea ce-l privește pe inculpatul V. M.-B., după dispoziția de condamnare a acestuia la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, se va menționa:

„În baza art. 86⁴ alin. 1 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal, revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3360 din 14.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 27.11.2012, pentru comiterea unei infracțiuni de „furt calificat în formă continuată”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și 41 alin. 2 Cod penal, pedeapsă ce devine astfel executabilă și dispune executarea în întregime a acesteia, alăturat pedepsei din prezenta cauză: total pedeapsă: 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.”

în loc de:

„În baza art. 83 Cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3360 din 14.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 27.11.2012, pentru comiterea unei infracțiuni de „furt calificat în formă continuată”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și 41 alin. 2 Cod penal, pedeapsă ce devine astfel executabilă și dispune executarea în întregime a acesteia, alăturat pedepsei din prezenta cauză: total pedeapsă: 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție”, cum s-a consemnat în mod eronat.

Conform dispozițiilor art. 195 alin. 3 Cod procedură penală, despre îndreptarea efectuată se vor face mențiuni pe ambele exemplare ale actului corectat (minuta întocmită în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Iași).”

Împotriva sentinței penale, au declarat recurs inculpații S. A. A., G. C. M. și V. M. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recurs, inculpatul G. C. M. arată că s-a făcut o greșită aplicare a legii în ce privește modalitatea de aplicare a regimului de executare, și nu i s-a aplicat suspendarea condiționată a executării fără a motiva și fără a face trimitere la piesele dosarului.

Instanța ajunge la concluzia că modalitatea de individualizare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate nu-și atinge scopul prevăzut de lege, motivat pe convingerea instanței.

Solicită reducerea cuantumului pedepsei raportat la vârsta inculpatului, nu are antecedente penale, este bine integrat în comunitate, are familie și are un loc de muncă.

Solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate de individualizare mult mai eficientă având în vedere că a stat o perioadă în arest preventiv și a conștientizat consecințele faptelor comise.

Inculpatul are vocație la a beneficia de o pedeapsă cu suspendare condiționată sub supraveghere, prin obligațiile de supraveghere urmând să se prezinte periodic la organul de supraveghere și în viitor nu va mai încălca legea penală.

În recurs, inculpata S. A. A. susține că a achitat prejudiciul și solicită să se rețină în favoarea sa și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. b Cod penal, redozarea pedepsei și aplicarea art. 86 ind. 1 Cod penal.

Inculpata este studentă, nu are antecedente penale, regretă faptele comise din cauza anturajului. A conștientizat deja consecințele faptelor sale și măsurile de supraveghere ce vor fi impuse constituie garanții că inculpata nu va reitera comportamentul infracțional, fiind sprijinită și de familie în reeducare și va putea, astfel, să-și continue studiile.

În recurs, inculpatul V. M. B. solicită individualizarea pedepsei de 3 ani închisoare care este prea aspră raportat la gradul de participație a inculpatului la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. A recunoscut fapta, i s-au aplicat dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, iar complicitatea inculpatului a fost de natură morală, ajutându-i pe ceilalți inculpați să plece de la locul faptelor.

Activitatea infracțională nu a fost violentă, iar actele materiale infracționale nu au fost comise la inițiativa acestuia.

Solicită reducerea pedepsei sub limita de 3 ani închisoare, orientată spre limita de 3 luni închisoare conform art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.

Nu există dovezi în cauză că inculpatul ar fi cunoscut despre modalitatea violentă în care urmau a se comite faptele, nu au discutat în concret anterior săvârșirii faptelor. În cazul celui de-al doilea act material infracțional hotărârea de comitere a faptelor are loc fără cunoștința sau implicarea inculpatului V., acesta aderând la activitatea infracțională, în sensul conducerii mașinii, pe parcursul comiterii actului infracțional.

Avertizările date celorlalți doi inculpați au fost pretexte, pentru a-i determina, în cazul ambelor acte materiale, pe ceilalți trei inculpați, să stopeze actele de agresiune și să revină la mașină.

Agravantele legale speciale nu pot determina și o creștere în concret a pericolului social.

Recursurile inculpaților sunt nefondate.

Instanța de fond, în cadrul procedurii simplificată prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală a examinat și evaluat toate probele administrate la urmărirea penală coroborându-le cu probele cu înscrisuri și declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor și vinovăției, administrate în primă instanță, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Faptele și vinovăția inculpaților sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică.

Fapta inculpatului G. C. M. care, în mod repetat (două acte materiale), în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, în locuri publice, împreună cu alte trei persoane, a sustras, respectiv a încercat să sustragă, în cazul celui de-al doilea act material, bunuri aflate în posesia a două părți vătămate, prin exercitarea de acte de violență, atât pentru a-și însuși pe nedrept bunurile pe care intenționa să le sustragă, cât și pentru a asigura scăparea inculpatei S. A. A., lovind ambele părți vătămate cu pumnii în cap și agresându-le în mod repetat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie în formă continuată”(două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013, unul în formă consumată și unul în forma unei tentative pedepsibile), prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatei S. A. A. care, în mod repetat (două acte materiale), în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, în locuri publice, împreună cu alte trei persoane, a sustras, respectiv a încercat să sustragă, în cazul celui de-al doilea act material, bunuri aflate în posesia a două părți vătămate, prin exercitarea de acte de violență, atât pentru a-și însuși pe nedrept bunurile pe care intenționa să le sustragă, cât și pentru a-și asigura scăparea, lovind ambele părți vătămate cu o cheie tubulară pe care și-o procurase anterior în acest scop, agresându-le în mod repetat, trăgând de geanta primei părți vătămate, bareta acesteia rupându-se ca urmare a acțiunii inculpatei, îmbrâncind-o și trăgând-o pe păr pe cea de-a doua parte vătămată, în timp ce încerca să ajungă la geanta acesteia, ce fusese prinsă sub corpul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie în formă continuată”(două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013, unul în formă consumată și unul în forma unei tentative pedepsibile), prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatului V. M. B. care, în mod repetat (două acte materiale), în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, în locuri publice, a ajutat trei persoane să sustragă, prin exercitarea de acte de violență și prin folosirea de arme, bunuri aflate în posesia legitimă a două părți vătămate, activitățile concrete ale acestui inculpat constând în plasarea acestuia în autoturismul parcat în apropierea locului comiterii fiecăruia din cele două acte materiale de sustragere, pentru ca inculpații să poată fugi, fără a fi depistați, în alertarea acestora cu privire la necesitatea părăsirii locului comiterii faptei și prin conducerea în mod sinuos a autoturismului, pentru a o deruta pe cea de-a doua parte vătămată și pentru a-i tăia calea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la tâlhărie în formă continuată” (două acte materiale, comise la datele de 07.04.2013 și 08.04.2013), prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului G. C. M., în considerarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, a scopului și funcțiilor pedepsei prev. de art. 52 Cod penal s-au avut în vedere gradul de pericol social concret sporit a infracțiunii comise, modalități și împrejurări de săvârșire, activitatea materială concretă infracțională a inculpatului și gradul lui de participare, limitele legale de pedeapsă reduse cu 1/3 ca efect al dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală și față de împrejurările ce țin de persoana inculpatului au fost reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal cărora li s-a dat eficiență prin reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Raportat tuturor acestor criterii, pedeapsa nu va fi redusă sub limita stabilită de instanța de fond, împrejurările personale invocate în recurs fiind deja valorificate în procesul individualizării.

Deși teoretic inculpatul are vocație la beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în art. 86 ind. 1 Cod penal, o astfel de modalitate de individualizare este inadecvată atâta timp cât pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, iar infracțiunea comisă este una de violență, săvârșită în împrejurări reale ce agravează conținutul de bază al infracțiunii și implicit limitele răspunderii penală și concretizează dimensiunea gradului de pericol social concret ridicat al infracțiunii comise.

Pedeapsa aplicată este just individualizată în cuantum și ca modalitate de executare fiind proporțională cu faptele și persoana inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei S. A. A., instanța de fond a avut în vedere aceleași criterii de individualizare, grad de pericol social concret ridicat a infracțiunii comise, modalități și împrejurări în care a comis faptele și care agravează răspunderea penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru forma calificată a infracțiunii de tâlhărie, forma continuată de săvârșire, contribuția materială concret infracțională, prejudiciul cauzat, limite de pedeapsă reduse conform art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, reducere potențată prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal cărora li s-a dat efect prin reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. S-au avut în vedere și împrejurări care caracterizează pozitiv persoana inculpatei, împrejurări invocate și în recurs, dar care au fost just valorificate și evaluate în procesul individualizării la instanța de fond și care nu sunt de natură să conducă la reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit, fără ca astfel să-și piardă caracterul de proporționalitate și adecvare la fapte comise și persoana inculpatei.

Pedeapsa închisorii cu executare este just individualizată, este proporțională cu faptele și persoana inculpatei atât în cuantum cât și ca modalitate de executare.

Contextul factual, gradul de participare, modalități de comitere, prejudiciu produs cât și datele cu caracter personal ale inculpatei nu justifică alegerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. O astfel de modalitate de individualizare nu răspunde exigențelor unei juste individualizări față de scopul și funcțiile pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.

Acțiunea civilă a cauzei a fost disjunsă prin încheierea de ședință din 17 iunie 2013, iar plata despăgubirilor în sumă de 3000 lei către partea civilă S. M. este o susținere a inculpatei și nu reprezintă o plată legală a prejudiciului, obligația fiind solidară a inculpaților și nu divizibilă.

În consecință nu se va reține în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b Cod penal, constatând că inculpata nu a depus stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită în cauză fiind mai multe părți civile, S. Melaxima A. D., T. E. I., S. C. de Urgență P.. Dr. N. O., iar latura civilă a fost disjunsă.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului V. M. B., a fost avută în vedere contribuția materială concretă infracțională mai redusă decât a celorlalți doi inculpați, constând în înțelegerea prealabilă de comitere a infracțiunilor, în prezența la locul faptelor și participarea activă în sensul blocării trecerii părții vătămate S. M. A. D.. Avertismentele inculpatului în cazul ambelor acțiuni infracționale au fost date după consumarea acțiunilor de violență și sustragere. Toate circumstanțele reale de agravare se răsfrâng asupra inculpatului.

În favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, precum și starea de recidivă postcondamnatorie, infracțiunea de tâlhărie calificată fiind comisă înlăuntru termenului de încercare al suspendării condiționată pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 3360/14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Iași, recidiva fiind o cauză de agravare a răspunderii penale și de natură a contura profilul infracțional al inculpatului, respectiv persistența infracțională.

Chiar în aceste condiții, pedeapsa aplicată inculpatului este redusă sub minimul special prevăzut de lege, după reducerea acestui minim conform art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, iar pedeapsa de executat este rezultatul aplicării tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorie constând în cumulul aritmetic al pedepselor, prin aplicarea art. 83 Cod penal.

Apărarea invocată că inculpatul nu a cunoscut despre modalitatea violentă în care urmau să se comită faptele este nesusținută, acesta fiind prezent constant și continuu la locul săvârșirii faptelor, luând cunoștință cel puțin direct de toate împrejurările și modalitățile de săvârșire, participând activ la îngrădirea libertății de mișcare a uneia dintre părțile vătămate, și prin înțelegerea anterioară cu ceilalți inculpați descrisă în rechizitoriu, pentru care sunt probe și recunoscută de inculpat în cadrul procedurii simplificată.

Împrejurările de fapt circumscrise agravantelor legale integrate încadrării juridice dată infracțiunii comise, prin limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, agravează răspunderea penală și conturează în concret gradul de pericol social al infracțiunii comisă.

Pedeapsa aplicată este sub minimul special prevăzut de lege și a fost individualizată în concret avându-se în vedere toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal precum și scopul și funcțiile pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.

Împrejurările invocate în recurs nu justifică reducerea pedepsei de 3 ani închisoare sub acest cuantum și aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege de 3 luni închisoare față de toate elementele de individualizare luate în considerare de instanța de fond și prevăzute de lege.

În consecință, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații S. A. A., G. C. M. și V. M. B. împotriva sentinței penale nr. 1855 din 21.06.2013, a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.

Conform art. 381 și 385 ind. 16 Cod procedură penală va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada prevenției de după data de 21.06.2013, la zi.

Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală.

În numele Legii

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații S. A. A., G. C. M. și V. M. B. împotriva sentinței penale nr. 1855 din 21.06.2013, a Judecătoriei Iași, pe care o menține.

Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada prevenției de după data de 21.06.2013, la zi.

Obligă recurenții să plătească statului suma de 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. G. T. T. J. A. G. O. M.

Grefier,

E. M. D.

Red. TJ

Tehnored. EMD

(2 ex.)

Judecătoria Iași – M. G. S.

← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.....		Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 158/2013. Curtea de Apel IAŞI →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 950/2013. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 950/2013. Curtea de Apel IAŞI