Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 18/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 18/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 18/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător D. D.
Judecător M. C.
Grefier E. A.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul C. P., fiul lui P. și M., ns. la 16 octombrie 1980, împotriva sentinței penale nr. 118 din 15.11.2012 pronunțată de Judecătoria R., în dosarul nr._, având ca obiect furtul calificat (art. 209 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent C. P. asistat de avocat G. L., apărător desemnat din oficiu și partea civilă B. E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat, inculpatul recurent arată că menține recursul formulat împotriva sentinței Judecătoriei R..
Interpelate părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri sau probe de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G. L. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că motivul de recurs al inculpatului vizează redozarea pedepsei și aplicarea, spune inculpatul, în mod necorespunzător a dispozițiilor legale privitor la circumstanțele atenuante personale ale acestuia, motiv pentru care solicită, ca pe baza probatoriului administrat în fața instanței de fond, să fie reapreciat acest probatoriu și să se dea o eficiență sporită dispozițiilor art. 76 din Codul penal, în sensul în care, constatând existența și aplicând circumstanțele atenuante, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se respingă recursul și să se constate că hotărârea este legală și temeinică, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 74 și 72 în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a realizat o corectă dozare și a avut în vedere toate elementele cu privire la persoana inculpatului.
Partea civilă B. E., interpelată, arată că nu a recuperat nici un ban de la inculpat și nici nu are cum să recupereze ceva, solicită ca poliția să o ajute să-și recupereze bunurile de care știe unde le-a dus inculpatul.
Inculpatul C. P., având cuvântul, arată că regretă faptele săvârșite, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin Sentința penală nr. 118 din 15.11.2012, Judecătoria R. a dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul C. P., fiul lui P. și M., născut la data de 16.10.1980 în ., CNP._, cetățean român, studii primare, agricultor, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în ., în prezent aflat în arestul IPJ Iași, în baza mandatului de arestare preventivă nr.12/U din data de 21.09.2012 emis de Judecătoria R., la următoarele pedepse:
1. pedeapsa principală de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, împotriva părții vătămate B. E.;
2. pedeapsa principală de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate B. E.;
3. pedeapsa principală de 2(doi) ani și 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate B. E.;
4. pedeapsa principală de 2(doi) ani și 10(zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.3201 alin.7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate J. S.;
5. pedeapsa principală de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate B. O. Răducănnei, jud. Iași;
6. pedeapsa principală de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate B. E.;
În baza art. 33 lit. a) Cod penal s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente și în baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele principale stabilite la punctele 1, 2, 3, 4, 5 și 6 în pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani și 10(zece) luni închisoare pe care o sporește cu 2(două) luni închisoare inculpatul C. P. având de executat pedeapsa principală rezultantă de 3(trei) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului C. P..
În baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reținerii și perioada arestării preventive începând cu data de 20.09.2012 și până la zi.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. E., domiciliată în ., și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.300 lei reprezentând despăgubiri civile.
S-a luat act că partea civilă J. S., domiciliat în ., a renunțat la acțiunea civilă formulată în cursul urmăririi penale.
S-a luat act că partea vătămată B. O. Răducănnei, jud. Iași, prin preot paroh L. L. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 10 lei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 760 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale, ce a fost avansat Baroului Iași – d-nul avocat C. E. (delegație nr.182/20.09.2012) din fondul Ministerului Public, și suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul judecății, se va avansa Baroului Iași – d-na avocat B. V. (delegație nr. 225/17.10.2012) din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._, la data de 16.10.2012, P. de pe lângă Judecătoria R. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. P., porecla „C.”, fiul lui P. și M., născut la data de 16.10.1980 în ., CNP._, domiciliat în com. R., ., cetățean român, studii 4 clase, agricultor, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat (patru fapte), tentativă la furt calificat și furt prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. i) Cod penal, art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. i) Cod penal, art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. g) Cod penal, art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. i) Cod penal și art. 208 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că, la începutul lunii iulie 2012, la o dată ce nu a putut fi stabilită cu exactitate, pe timp de zi, inculpatul C. P. a pătruns în cabana nelocuită a părții vătămate B. E., folosind cheia lăsată de partea vătămată pe un raft montat pe peretele cabanei și a sustras o mașină pentru stropit via și un radiocasetofon. În ziua de 10.07.2012, inculpatul s-a deplasat din nou la cabana părții vătămate B. E. și, folosind chei potrivite, a pătruns în imobil și a sustras o pereche de șlapi, iar dint-ro magazie neasigurată a sustras un cazan de aluminiu cu capacitatea de 30 de litri și de lângă magazie 10 țevi metalice. Partea vătămată a recuperat țevile pe care inculpatul le vându-se martorului R. Romuald, acesta necunoscând proveniența ilicită a bunului. Ulterior, în noaptea de 12/13 iulie 2012, inculpatul s-a deplasat din nou la cabana deținută de partea vătămată B. E., a pătruns în cabană pe ușa neasigurată și a sustras mai multe unelte agricole, bunuri alimentare și un binoclu. În aceeași noapte inculpatul afost depistat de organele de poliție având asupra sa două genți în care s-au găsit două ciocane, două foarfece pentru curățat via, un clește, un patent, trei pachete de zahăr, patru ouă și un pet cu ulei de floarea soarelui, bunurile fiind restituite părții vătămate. În zilele de 15 și 16 iulie 2012, inculpatul a pătruns, prin escaladarea unui geam, în imobilul aflat în grija părții vătămate J. S. și a sustras o coasă, o mașină pentru stropit via, o țeavă cu lungimea de 2,5 metri și o pereche de pantofi, inculpatul restituind părții vătămate coasa și pantofii. La data de 28 iulie_, inculpatul s-a deplasat la biserica O. din R., jud. Iași, cu intenția de a sustrage bunuri. pentru realizarea scopului, inculpatul a spart un geam și, prin escaladarea acestuia, a pătruns în biserică. Acest moment a fost perceput de martorul B. V. care a sesizat imediat organele de poliție. În ziua de 13 august 2012 inculpatul C. petru a pătruns pe ușa neasigurată în imobilul deținut de partea vătămată B. emilia pe raza localității R. și a sustras o trompetă, pe care, ulterior, a pierdut-o.
Ca mijloace de probă au fost indicate plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de constatare, de conducere în teren și de cercetare la fața locului, dovezile de recuperare a prejudiciilor, F. C., Dîscă C.-Tarciziu, R. Romuald, L. C., P. V., I. I. R., J. R. M., B. V., declarațiile inculpatului C. P..
În drept s-a reținut că faptele inculpatului C. P. care, la începutul lunii iulie 2012, la odată ce nu a putut fi stabilită cu exactitate, pe timp de zi, precum și în ziua de 10.07.2012 a pătruns, folosind chei potrivite în imobilul deținut de partea vătămată B. E. pe raza localității R., jud. Iași, de unde a sustras o mașină pentru stropit via, un radiocasetofon, un cazan de aluminiu, o pereche de șlapi și 10 țevi metalice, prejudiciul fiind parțial recuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat (două fapte) prevăzute de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. i Cod penal și art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal. Fapta inculpatului C. P. care în noaptea de 12/13 iulie 2012 a pătruns în imobilul deținut de partea vătămată B. E. pe raza satului R., jud. Iași, pe ușa neasigurată, și a sustras mai multe bunuri alimentare și nealimentare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. g Cod penal. Fapta inculpatului care în zilele de 15 și 16 iulie_, în baza aceleași rezoluții infracționale a pătruns, prin escaladarea unui geam în imobilul aflat în grija părții vătămate J. S. și a sustras mai multe bunuri, prejudiciul fiind recuperat parțial întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. i ) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Fapta inculpatului C. P. care în ziua de 28.07.2012 a pătruns prin efracție în incinta Bisericii Ortodoxe din R. cu intenția de a sustrage bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. i) Cod penal. Fapta inculpatului care în ziua de 13 septembrie 2012 a pătruns, pe ușa neasigurată, în imobilul deținut de partea vătămată B. E. și a sustras o trompetă, cauzând un prejudiciu de 1.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că partea vătămată B. E. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 lei, partea vătămată Jzdele S. s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei, iar L. L., reprezentantul părții vătămate B. O. R., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpatul C. P. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, acesta beneficiind de asistență juridică din partea unui avocat desemnat din oficiu.
În instanță, partea civilă J. S. a declarat că și-a recuperat toate bunurile sustrase de inculpat și nu mai are pretenții de la acesta, iar pentru partea vătămată B. O. R., reprezentantul acesteia, preotul paroh L. L. C. a declarat că nu are pretenții de la inculpat.
La primul termen de judecată, invocând dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală, inculpatul C. P., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute prin actul de sesizare a instanței, declarația inculpatului fiind consemnată și atașată la dosar.
Având în vedere că prin declarația dată inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și nu a solicitat administrarea de probe, instanța a constat că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a încuviințat cererea inculpatului.
Coroborând materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și având în vedere recunoașterea totală a inculpatului C. P., prima instanță a reține următoarele:
Inculpatul C. P. și părțile vătămate B. E. și J. S. locuiesc pe raza comunei R., jud. Iași. Partea vătămată B. E. deține la marginea satului R. o suprafață de teren cu viță de vie pe care se află și o cabană, nelocuită, în care ține mai multe bunuri, precum și uneltele pentru vie. De asemenea, partea vătămată J. S. are în întreținere un imobil nelocuit, situat pe raza localității R..
I. La începutul lunii iulie 2012, la odată ce nu a putut fi stabilită cu exactitate, pe timp de zi, inculpatul C. P. s-a deplasat la cabana deținută de partea vătămată B. E. și, cu cheia aflată pe un raft de pe peretele exterior al cabanei, a deschis ușa de acces, a pătruns în cabană de unde a luat o mașină de stropit via și un radiocasetofon.
La data de 10 iulie 2012, inculpatul a revenit la cabană și, folosind aceeași cheie, a pătruns din nou în imobil de unde a sustras o pereche de șlapi. Din magazia alăturată și neasigurată, inculpatul a luat un cazan de aluminiu cu capacitatea de 30 de litri, iar de lângă magazie 10 țevi metalice, țevi restituite părții vătămate B. E..
Situația de fapt expusă a fost reținută de instanță pe baza recunoașterii inculpatului C. P. și prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile martorilor F. C., Dîscă C.-Tarciziu, R. Romuald și L. C., precum și declarațiile părții vătămate, declarații ce se coroborează cu situația de fapt rezultată din probe.
În drept instanța a constatat că fapta inculpatului C. P., care, la începutul lunii iulie 2012, la odată ce nu a putut fi stabilită cu exactitate, pe timp de zi, folosind chei potrivite a pătruns în imobilul nelocuit aparținând părții vătămate B. E. și a luat, fără consimțământul acesteia, o mașină de stropit via și un radiocasetofon, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. i) Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului care în data de 10.07.2012 a pătruns, folosind chei potrivite în imobilul nelocuit deținut de partea vătămată B. E. și a sustras o pereche de șlapi, un cazan de aluminiu și 10 țevi metalice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. i) Cod penal.
II. În noaptea de 12 spre 13 iulie 2012 inculpatul C. P. a mers din nou la cabana părții vătămate B. E.. Inculpatul a pătruns în imobil pe ușa de acces care nu era asigurată și a sustras mai multe unelte și bunuri alimentare, precum și un binoclu. În aceeași noapte inculpatul a fost depistat de lucrătorii de poliție care au descoperit în gențile aflate în posesia inculpatului două ciocane, două foarfece pentru vie, un clește, un patent, trei pachete de zahăr, patru ouă și un pet cu ulei de floarea soarelui, aceste bunuri fiind restituite părții vătămate B. E..
Situația de fapt expusă a fost reținută de instanță pe baza recunoașterii inculpatului C. P. și prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile martorilor P. V. și I. I. R., mențiunile procesului-verbal de constatare și ale dovezii de recuperare a bunurilor, precum și declarațiile părții vătămate, declarații ce se coroborează cu situația de fapt rezultată din probe.
În drept instanța a constatat că fapta inculpatului C. P., care, în noaptea de 12 spre 13 iulie 2012, a pătruns, pe ușa de acces neasigurată, în imobilul nelocuit aparținând părții vătămate B. E. și a luat, fără consimțământul acesteia, mai multe unelte și bunuri alimentare, precum și un binoclu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. g) Cod penal.
III. În data de 15 iulie 2012 și apoi în data de 16 iulie 2012, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul C. P. a pătruns, pe geam, în imobilul nelocuit aflat în grija părții vătămate J. S. și a luat o coasă, o mașină de stropit via, o pereche de pantofi și o țeavă de 2,5 metri. Țeava a fost vândută de inculpat pentru suma de 10 lei și apoi, în cursul procesului restituită, împreună cu celelalte bunuri părții vătămate, care în instanță a confirmat că a recuperat toate bunurile.
Situația de fapt expusă a fost reținută de instanță pe baza recunoașterii inculpatului C. P. și prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarația martorei J. R. M., mențiunile dovezii de recuperare a bunurilor, precum și declarațiile părții vătămate, declarații ce se coroborează cu situația de fapt rezultată din probe.
În drept instanța a constatat că faptele inculpatului C. P., care, în data de 15 iulie 2012 și apoi în data de 16 iulie 2012, în baza aceleași rezoluții infracționale, a pătruns prin escaladare, în imobilul nelocuit al părții vătămate J. S. și a luat, fără consimțământul acestuia, o coasă, o mașină de stropit via, o pereche de pantofi și o țeavă de 2,5 metri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzut de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, rezoluția infracțională unică rezultând din modul identic de săvârșire a faptelor într-un timp foarte scurt și de natura bunurilor sustrase.
IV. În ziua de 28 iulie 2012, inculpatul C. P., intenționând să sustragă bunuri din B. O. din localitatea R., a spart unul din geamurile bisericii și prin geamul spart a pătruns în incintă. În acel moment a fost văzut de martorul B. V. care a sesizat organele de poliție. Lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului și l-au găsit pe inculpat în biserică.
Situația de fapt expusă a fost reținută de instanță pe baza recunoașterii inculpatului C. P. și prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv mențiunile proceselor-verbale de constatare, de conducere în teren și de cercetare la fața locului, declarația martorului B. V., precum și declarațiile reprezentantului părții vătămate, declarații ce se coroborează cu situația de fapt rezultată din probe.
În drept instanța a constatat că fapta inculpatului C. P., care, în data de 28 iulie 2012, a pătruns prin efracție în incinta Bisericii Ortodoxe R. cu intenția de a sustrage bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. i) Cod penal.
V. În data de 13 august 2012 inculpatul C. P. a pătruns, pe ușa neasigurată, în imobilul nelocuit pe care îl deține pe raza satului R. și a sustras o trompetă. După săvârșirea faptei, inculpatul a pierdut trompeta sustrasă, aceasta fiind găsită de martorul I. G. care a dus-o la locuința sa, de unde a dispărut.
Situația de fapt expusă a fost reținută de instanță pe baza recunoașterii inculpatului C. P. și prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile martorilor I. G. și O. I., precum și declarațiile părții vătămate, declarații ce se coroborează cu situația de fapt rezultată din probe.
În drept instanța a constatat că fapta inculpatului C. P., care, în data de 13 august 2012 a pătruns pe ușa neasigurată în imobilul nelocuit al părții vătămate B. E. și a luat o trompetă evaluată de parte la suma de 1.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal.
La stabilirea pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile legale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal și limitele de pedeapsă rezultate ca urmare a reducerii conform dispozițiilor art. 3201 alin.7 Cod procedură penală a limitelor fixate prin partea specială a codului penal, gradul de pericol social al fiecărei fapte, urmarea produsă de fiecare faptă, persoana inculpatului.
Astfel, având în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv pe timpul nopții, prin folosirea fără drept de chei potrivite, prin efracție și escaladare, cunoscând că imobilele respective nu sunt locuite și sunt situate în zone puțin populate, de urmările produse care, deși din punct de vedere material nu sunt însemnate, dar care prin multitudinea faptelor și constanța acestora, devin apreciabile, aducând atingere nu doar patrimoniului părților vătămate, ci mai ales stării de securitate și încredere pe care cetățenii comunități rurale se bazează, instanța a reținut că infracțiunile au un pericol social ridicat.
Referitor la persoana inculpatului instanța a reținut că acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 71 din 18.03.2009 a Judecătoriei R. definitivă prin decizia penală nr. 289/09.06.2009 a Tribunalului Iași la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a), c) și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal și furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) Cod penal cu reținerea art. 41 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a), c) și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat. De asemenea, potrivit fișei de cazier, inculpatul a mai fost cercetat penal de P. de pe lângă Judecătoria R. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzut de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal, fiind sancționat cu amendă administrativă prin ordonanțele procurorului nr.108/P/2011 din 01.11.2011 și nr.416/P/2011 din 02.03.2012. Antecedența penală a inculpatului și sancțiunile administrative dovedesc perseverența și specializarea inculpatului în săvârșirea infracțiunilor împotriva patrimoniului, activitatea infracțională devenind sursa de venit a acestuia.
Față de cele reținute, instanța a stabilit pentru fiecare infracțiune câte o pedeapsă individualizată atât prin raportare la împrejurările concrete de săvârșire, la conduita inculpatului, cât și prin raportare la regimul sancționator rezultat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Astfel, instanța a condamnat inculpatul la următoarele pedepse: pedeapsa principală de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și pedeapsa principală de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate B. E. - I; pedeapsa principală de 2(doi) ani și 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g) Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate B. E. - II; pedeapsa principală de 2(doi) ani și 10(zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate J. S. - III; pedeapsa principală de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate B. O. Răducănnei, jud. Iași - IV; pedeapsa principală de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală împotriva părții vătămate B. E. – V.
Ca urmare a faptului că cele șase infracțiuni pentru care au fost stabilite pedepse în paragraful anterior au fost săvârșite de inculpat în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) Cod penal, în baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele principale stabilite anterior și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani și 10(zece) luni închisoare pe care, având în vedere numărul mare de infracțiuni săvârșite într-un termen foarte scurt, de aproximativ o lună, o sporește cu 2(două) luni închisoare urmând ca inculpatul C. P. să execute pedeapsa principală rezultantă de 3(trei) ani închisoare.
Sub aspectul executării pedepsei, instanța, având în vedere conduita anterioară a inculpatului, faptul că, deși acesta a mai fost condamnat și sancționat pentru săvârșirea unor fapte similare, nu și-a îndreptat conduita, a reținut că pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, se impune privarea de libertate a inculpatului, astfel încât, pe durata executării pedepselor acestuia îi vor fi interzise de drept, conform art. 71 alin. 2 Cod penal, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a și lit. b) Cod penal, instanța reținând că, prin săvârșirea infracțiunilor, inculpatul a avut un comportament nedemn, incompatibil cu exercitarea drepturilor electorale constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii cu executare într-un loc de deținere, în baza art. 350 Cod procedură penală instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și, în baza art. 88 Cod penal, va fi scăzută din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 20.09.2012 și până la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cauză s-au constituit părți civile, în cursul urmăririi penale partea vătămată B. E. solicitând obligarea inculpatului la plata sumei totale de 2.000 lei și partea vătămată J. S. cu suma de 100 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Potrivit art. 14 Cod procedură penală acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și urmărește recuperarea prejudiciului rezultat în urma săvârșirii faptei penale, repararea urmând a fi făcută potrivit normelor civile care reglementează răspunderea civilă delictuală, potrivit cărora cel care, prin fapta sa, cauzează altuia un prejudiciu este obligat să-l repare.
Având în vedere dovezile de restituire a bunurilor sustrase întocmite în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că partea vătămate B. E. și-a recuperat următoarele bunuri: 10 țevi metalice, uneltele agricole și alimentele, rămânând nerecuperate mașina de stropit via, un radiocasetofon, o pereche de șlapi, un cazan de aluminiu de 30 litri, un binoclu și trompeta, bunuri evaluate de partea vătămată prin plângerile depuse la suma totală de 1.300 lei, sumă necontestată de inculpat.
În consecință, având în vedere că partea vătămată, prin restituirea bunurilor, și-a recuperat o parte din prejudiciu, va admite în parte acțiunea civilă, și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 1.300 lei reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate, cu titlu de despăgubiri civile.
Referitor la partea civilă J. S., instanța a reținut că în cursul urmăririi penale acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei. În cursul judecății, partea a arătat că și-a recuperat toate bunurile sustrase și nu mai are pretenții civile de la inculpat, astfel încât instanța va lua act de renunțarea părții civile la acțiunea civilă formulată în cursul urmăririi penale.
De asemenea, instanța a luat act că, prin reprezentant legal, partea vătămată B. O. R., jud. Iași, nu s-a constituit parte civilă.
Reținând, conform declarației inculpatului, că prin vânzarea țevii metalice sustrase de la partea vătămată J. S., inculpatul a obținut suma de 10 lei, sumă ce nu servește la despăgubirea părții vătămate, în baza art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal, instanța a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat.
Ca urmare a condamnării suferite, în baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale în cuantum de 510 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale va fi avansată din fondul special al Ministerului Public, cât și în cursul judecății în cuantum de 250 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul judecății va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
În termenul legal prevăzut de art. 3853 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea a fost recurată de inculpatul C. P. și criticată ca netemeinică.
Prin recursul declarat, inculpatul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, susținând că în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență circumstanțelor personale, aplicând o pedeapsă prea aspră.
Curtea, verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpat, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului C. P. și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului C. P. ce a recunoscut comiterea faptelor, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură civilă.
În raport de situația de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului și criticat prin recursul promovat, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise prin ale căror modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante corelat cu condițiile concrete de săvârșire – în timpul nopții, prin efracție, escaladare și folosirea fără drept de chei potrivite precum și de atitudinea procesuală a inculpatului caracterizată prin recunoaștere și regret, dar și de persistența în activitatea infracțională dovedită de inculpat ce a înțeles să-și continue conduita ilicită deși a mai fost condamnat și sancționat anterior pentru fapte similare.
Curtea nu poate reține critica inculpatului – recurent cu privire la greșita individualizare a pedepselor, prin ignorarea circumstanțelor personale deoarece instanța de fond, prin pedepsele aplicate, între limitele speciale reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală a asigurat o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptelor și profilul socio-moral al inculpatului.
În ceea ce privește circumstanțele judiciare, art. 74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza penală (fapta și persoana inculpatului) pot dobândi prin aprecierea instanței, valențe atenuante.
Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite în concret satisfac imperativul unei juste individualizări a pedepselor.
Circumstanțele personale invocate de inculpat prin recursul declarat nu sunt de natură a diminua gravitatea faptelor comise ori a învedera o periculozitate redusă a persoanei sale, ele trebuie raportate la gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise – cinci infracțiuni de furt și una de tentativă la furt – la maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracțională, la urmarea produsă, precum și la conduita inculpatului anterioară comiterii faptei, elemente care, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepselor sub limitele stabilite, așa cum s-a solicitat de către inculpatul recurent.
Aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției are drept consecință reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege, instanța, în operațiunea de individualizare, urmând a ține seama de toate datele privitoare la faptă și făptuitor și a stabili o pedeapsă situată între limitele astfel reduse.
Cum în cauză pedepsele stabilite în sarcina inculpatului C. P. se încadrează între aceste limite, și nu s-au reținut date sau împrejurări de natură a impune pedepse sub minimul special, criticile inculpatului recurent privind greșita individualizare judiciară a pedepsei sunt nefondate.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, prima instanță realizând o adecvare corespunzătoare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
Pentru considerentele expuse, legalitatea și temeinicia sentinței recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. ”b” Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. P. împotriva Sentinței penale nr. 118 din 15.11.2012 a Judecătoriei R., hotărâre ce va fi menținută.
Potrivit art. 38516 alin. 2 raportat la art. 381 alin. 1 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței recurate până la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C. P., fiul lui P. și M., ns. la 16 octombrie 1980, deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 118 din 15.11.2012 pronunțată de Judecătoria R., hotărâre pe care o menține.
Deduce din pedeapsa ce urmează a executa inculpatul C. P. și arestarea preventivă cuprinsă între 15.11._13.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. E. CiobanuDaniela DumitrescuMaria C.
Grefier,
E. A.
Red. D.D.
Tehnored. A.E.
2 ex. /25.01.2013
Judecătoria R.
. jud. G. D. E.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 252/2013. Curtea de... → |
|---|
