Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 252/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 252/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.252/2013
Ședința nepublică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: E. S.
Judecător: D. A.
Judecător: D. D.
Grefier: L. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași
–a fost reprezentat prin procuror: P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr. 3015 din data de 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect – furt calificat (art.209 Cod penal).
La apelul nominal făcut în ședința nepublică se constată lipsa inculpatului R. G., reprezentat de avocat C. R. S., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind părțile vătămate, părțile responsabile civilmente și reprezentantul Serviciului de Probațiune de pe lângă T. Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că dosarul se află la al doilea termen de judecată, precum și faptul că prin serviciul registratură al instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat C. R., a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 250 lei, sancțiune aplicată la termenul de judecată din data de 07 februarie 2013.
Avocat C. R. S. învederează instanței că motivele de recurs vizează reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de instanța de fond.
Totodată, solicită instanței scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 250 lei, sancțiune ce i-a fost aplicată la termenul de judecată din data de 07 februarie 2013 pentru lipsa nejustificată. Precizează că nu a avut cunoștință despre faptul că a fost desemnat apărător din oficiu în cauză, întrucât, de peste 2 ani, a solicitat Baroului Iași scoaterea sa de pe lista apărătorilor din oficiu, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că nu va mai primi oficii.
Instanța, având în vedere motivele invocate de apărătorul inculpatului, constată că cererea de scutire de la plata amenzii judiciare în cuantum de 250 lei aplicată în ședința publică din data de 7.02.2013 este întemeiată, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art.199 alin.3 Cod procedură penală, admite cererea și dispune scutirea de la plata amenzii judiciare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat C. R. S., pentru inculpat, solicită admiterea recursului și, în rejudecare, instanța de control judiciar să dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de instanța de fond, raportat la poziția procesuală corectă a acestuia. Totodată, solicită să se aibă în vedere dispozițiile art.74 Cod penal și să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sentința penală pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3015 din 24.10.2012 Judecătoria Iași a condamnat pe inculpatul R. G., fiul lui I. și P., născut la 14.11.1994 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, cu domiciliul în ., jud. Iași, cetățean român, cu antecedente penale, la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 99 alin. 3 Cod penal, precum și a dispozițiilor art. 3201 alin. 7 teza I Cod procedură penală.
A constatat că infracțiunea de furt calificat în formă continuată dedusă judecății, săvârșită la data de 15.01.2011, a fost comisă de inculpatul R. G. în concurs real cu următoarele infracțiuni:
- furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 și 4, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 99 alin. 3 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată, prin sentința penală nr. 2543/23.09.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1268/17.11.2011 a Curții de Apel Iași, pedeapsa de un an și două luni închisoare;
- furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 99 alin. 3 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată, prin sentința penală nr. 2543/23.09.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1268/17.11.2011 a Curții de Apel Iași, pedeapsa de un an și șase luni închisoare;
-conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 99 alin. 3 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată, prin sentința penală nr. 2543/23.09.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1268/17.11.2011 a Curții de Apel Iași, pedeapsa de un an închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2543/23.09.2011 a Judecătoriei Iași, în pedepsele componente, expuse anterior, pe care au fost repuse în individualitatea lor, iar în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 1 și 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit aceste pedepse cu cea aplicată pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată dedusă judecății, de un an și patru luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru inculpatul R. G. fiind de un an și 9 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului R. G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei rezultante stabilite pentru inculpatul R. G. perioada deja executată, de la 30.05.2011 la 31.07.2012.
În temeiul dispozițiilor art. 346 alin. 1 și 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, prin raportare la dispozițiile art. 998-999 și 1000 alin. 2 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. S., cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., și a fost obligat inculpatul R. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. P., cu domiciliul în ., jud. Iași, să achite acestuia suma de 400 de lei, cu titlul de daune materiale.
S-a constatat că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul R. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. P., să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 1500 de lei, incluzând suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale, potrivit delegației nr. 2094/14.03.2011, care va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Public, precum și suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății, potrivit delegației nr. 7802/29.05.2012, care va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Împreună cu făptuitorul R. G. inculpatul a sustras, prin efracție, fie pe timp de zi, fie pe timp de noapte, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acumulatori auto, un set de lanțuri auto și cabluri electrice din autoturismele aparținând părților vătămate V. E., C. R., A. I. C., M. P., R. C., Hudiștanu A., C. G., C. M., Z. H., I. I., GavrilCristian, B. S., T. A. C., U. C. și H. I..
Această situație de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de reconstituire, declarațiile martorilor, declarațiile martorilor asistenți.
La termenul de judecată din data de 17.10.2012 instanța a procedat la audierea inculpatului, acesta arătând, cu asistarea apărătorului său desemnat din oficiu, că înțelege să solicite aplicarea în privința sa a procedurii reglementate de art. 3201 Cod procedură penală, declarând că cunoaște și recunoaște, fără rezerve, faptele pentru care a fost trimis în judecată, că își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și că nu solicită administrarea altor mijloace de probă. Instanța, apreciind probatoriul administrat în faza de urmărire penală, raportat la poziția procesuală a inculpatului, a admis solicitarea acestuia, ulterior fiind depus la dosar referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:
În noaptea de 24/25.11.2010, inculpatul R. G., împreună cu făptuitorul minor R. A. I. a forțat capota autoturismului părții vătămate V. E. și au sustras bateria auto, vânzând-o ulterior unei persoane necunoscute pentru 10 lei.
La data de 19.11.2010, pe timp de zi, inculpatul R. G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu făptuitorul minor R. A. I. a forțat capota autoturismului părții vătămate C. R. și au sustras bateria auto, vânzând-o ulterior unei persoane necunoscute pentru 20 lei.
În noaptea de 4/5.12.2010, pe timp de zi, inculpatul R. G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu făptuitorul minor R. A. I., a forțat una dintre portierele autoturismului Dacia aparținând părții vătămate M. P. și au distrus bordul, răvășind bunurile din interiorul mașini, după care au sustras bateria auto.
În noaptea de 2/3.01.2011, inculpatul R. G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu făptuitorul minor R. A. I., a forțat capota autoturismului părții vătămate R. C., parcat într-un loc public, și au sustras bateria auto, vânzând-o ulterior unei persoane necunoscute pentru 20 lei.
În perioada 19-21.12.2010, inculpatul R. G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu făptuitorul minor R. A. I., a forțat capota autoturismului părții vătămate H. A., parcat într-un loc public, și a sustras bateria auto, vânzând-o ulterior unei persoane necunoscute pentru 15 lei.
În noaptea de 26/27.12.2010 inculpatul R. G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a forțat portiera stânga față autoturismului părții vătămate C. G., parcat într-un loc public, și au sustras bateria auto, vânzând-o ulterior unei persoane necunoscute pentru 20 lei.
În noaptea de 5/6.01.2011, inculpatul R. G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu făptuitorul minor R. A. I., a forțat capota autoturismului părții vătămate C. M., parcat într-un loc public, și au sustras bateria auto, vânzând-o ulterior unei persoane necunoscute pentru 5 lei.
În noaptea de 9/10.01.2011, inculpatul R. G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu făptuitorul minor R. A. I., au forțat capotele autoturismelor părților vătămate Z. H., I. I., B. S., T. A. C. și G. C., parcate în locuri publice, și au sustras din acestea bateriile auto, vânzându-le unor persoane necunoscute pentru suma totală de 65 lei.
În noaptea de 10/11.01.2011, inculpatul R. G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu făptuitorul minor R. A. I., a forțat capota autoturismului părții vătămate U. C., parcat într-un loc public, și au sustras bateria auto, vânzând-o ulterior unei persoane necunoscute pentru 10 lei.
În noaptea de 14/15.01.2011 cei doi, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, au tăiat cu un cuțit mai multe cabluri electrice de la remorca Krone aparținând părții vătămate H. I., cauzându-i un prejudiciu pe care partea vătămată nu l-a putut estima.
Această situație de fapt a fost reținută în baza mijloacelor de probă administrate în urmăririi penale, enumerate anterior, coroborate cu poziția procesuală adoptată de inculpat în cursul judecății, pe care instanța o apreciază ca fiind sinceră și susținută de ansamblul probatoriului.
În drept, faptele inculpatului R. G., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 99 alin. 3 Cod penal.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a apreciat că faptele inculpatului sunt suficient stabilite pentru a permite soluționarea laturii penale, având totodată suficiente date privind persoana inculpatului pentru individualizarea tratamentului sancționator ce se impune în cazul acestuia.
Potrivit referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. Iași, inculpatul are parte de o supraveghere defectuoasă, nu este integrat școlar, gestionând defectuos frustrarea materială și de status. Prezintă dependență față de tutun, are o fire introvertită și solitară, a muncit ca ziler în . fi încarcerat pentru comiterea altei infracțiuni.
Pentru infracțiunea dedusă judecății instanța a aplicat inculpatului R. o pedeapsă sensibil peste minimul special, reduse potrivit dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, ținând cont de gravitatea infracțiunii, de numărul și conținutul actelor materiale, majoritatea similare și comise împreună cu un minor care nu răspundea penal, după același mod de operare, frecvența actelor materiale, multe comise în aceeași noapte, sumele mici obținute pentru bunurile sustrase, care însă nu l-au împiedicat să își continue activitatea infracțională, de vârsta inculpatului la data comiterii faptelor și de atitudinea sa procesuală sinceră, dar și de antecedentele penale ale inculpatului și de datele privind persoana sa astfel cum rezultă din referatul de evaluare.
Analizând fișa de cazier judiciar, instanța a constatat că infracțiunea de furt calificat în formă continuată dedusă judecății, săvârșită la data de 15.01.2011, a fost comisă de inculpatul R. G. în concurs real cu următoarele infracțiuni: furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 și 4, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 99 alin. 3 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată, prin sentința penală nr. 2543/23.09.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1268/17.11.2011 a Curții de Apel Iași, pedeapsa de un an și două luni închisoare; furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 99 alin. 3 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată, prin sentința penală nr. 2543/23.09.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1268/17.11.2011 a Curții de Apel Iași, pedeapsa de un an și șase luni închisoare; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 99 alin. 3 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată, prin sentința penală nr. 2543/23.09.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1268/17.11.2011 a Curții de Apel Iași, pedeapsa de un an închisoare.
Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2543/23.09.2011 a Judecătoriei Iași, în pedepsele componente, expuse anterior, pe care le-a repus în individualitatea lor, iar în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 1 și 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit aceste pedepse cu cea aplicată pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 3 luni închisoare, care să reflecte gravitatea reală a pluralității de infracțiuni și să asigure sancționarea perseverenței infracționale a inculpatului.
În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal instanța a aplicat inculpatului R. G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 3 Cod penal, instanța a scăzut din durata pedepsei rezultante stabilite pentru inculpatul R. G. perioada deja executată, de la 30.05.2011 la 31.07.2012.
În temeiul dispozițiilor art. 346 alin. 1 și 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, prin raportare la dispozițiile art. 998-999 și 1000 alin. 2 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. S. și l-a obligat pe inculpatul R. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. P., să achite acestuia suma de 400 de lei, cu titlul de daune materiale, constatând totodată că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală instanța l-a obligat pe inculpatul R. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. P., să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 1500 de lei, incluzând suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale, potrivit delegației nr. 2094/14.03.2011, care va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Public, precum și suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății, potrivit delegației nr. 7802/29.05.2012, care va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
În termenul legal prevăzut de art.3853 alin.1 Cod procedură penală, hotărârea a fost recurată de inculpatul R. G..
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în raport de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și de elementele ce caracterizează persoana sa – starea de minoritate și poziția procesuală sinceră – reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Curtea, verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate de inculpat, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Pe baza analizei probelor administrate, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului R. G. ce a recunoscut comiterea faptei și a uzat de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală.
În raport de situația de fapt relevată de probele administrate, evaluarea judiciară dată faptei comise de inculpat este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normei de incriminare.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului și criticat prin recursul promovat, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art.100 Cod penal, respectiv art.72 Cod penal.
Astfel, s-aținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, prin ale cărei modalități de săvârșire a fost adusă atingere unei valori sociale importante - patrimoniul persoanei – corelată cu condițiile concrete de săvârșire, numărul actelor materiale, valoarea prejudiciului cauzat, precum și de perseverența infracțională a inculpatului, vârsta și atitudinea sa procesuală caracterizată prin recunoaștere și regret, împrejurări în raport de care în mod justificat a fost dozată pedeapsa în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textul sancționator, redus cu o treime conform art.3201 alin.7 Cod procedură penală.
Referitor la aplicarea circumstanțelor atenuante vizate de art.74 Cod penal, Curtea reține că existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală deoarece recunoașterea unei atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
În această apreciere se ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
Circumstanțele invocate de inculpatul-recurent – respectiv starea de minoritate și atitudinea procesuală adoptată caracterizată prin recunoașterea faptei – au fost avute în vedere de prima instanță în procesul de individualizare și nu sunt de natură a diminua gravitatea faptei comise ori a învedera o periculozitate redusă persoanei sale întrucât trebuie raportate la gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, la maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracțională, la urmarea produsă și la conduita anterioară a inculpatului care, deși condamnat anterior pentru infracțiuni similare, a persistat în activitatea infracțională, elemente care,în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță.
În raport cu cele menționate, Curtea constată că au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa finală de 1 an și 9 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului urmare aplicării dispozițiilor art.36 alin.1 și art.34 alin.1lit.b Cod penal privind contopirea pedepselor anterioare cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății de față și aplicării unui spor justificat de ansamblul activității infracționale a inculpatului, executabilă în regim privativ de libertate, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului, față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru considerentele expuse, legalitatea și temeinicia sentinței recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, Curtea, în baza art._ pct.1 lit.”b” Cod procedură penală, va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr.3015 din data de 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Iași.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art.191 alin.3 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul-recurent, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr.3015 din 24.10.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul,în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei către Baroul de Avocați Iași, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. S. D. A. D. D.
Grefier,
L. A.
Red.D.D.
Tehnored.A.L.
2 ex./19.03.2013
Judecătoria Iași
Judecător:M. A. M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 18/2013. Curtea de... | Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... → |
|---|
