Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 304/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 304/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU M. - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 304/2015

Ședința nepublică de la 07 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. G. O. M.

Judecător I. E. C.

Grefier E. A.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D. E. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. Iași

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 462 din 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect tâlhărie (art.233 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința nepublică se prezintă inculpatul F. D. P. în stare de arest preventiv, asistat de avocat C. V., apărător desemnat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele arătate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelate părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Având în vedere că termenul de astăzi a fost stabilit pentru verificarea măsurii arestului preventiv, având în vedere și faptul că nu mai sunt alte cereri prealabile dezbaterii apelului declarat în cauză, instanța preschimbă termenul de judecată de la 21.04.2015 pentru azi, 7.04.2015.

Interpelat inculpatul arată că nu dorește să facă alte declarații în această fază procesuală.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se admită apelul, să fie casată soluția instanței de fond și să se pronunțe o nouă hotărâre în care să se țină cont de motivul de apel invocat. Apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 124 alin. 7 lit. a Cod penal, au detaliat pe larg în scris raționamentul juridic și cum ar fi trebuit să se procedeze, în sensul că în mod corect instanța trebuia mai întâi să revină asupra înlocuirii măsurii și să dispună într-o primă etapă executarea restului de 233 de zile care rămăsese din pedeapsa inițială și în următoarea etapă trebuia să dispună prelungirea măsurii internării inițiale. S-au detaliat toate acestea în scris, consideră că este întemeiat apelul declarat și poate fi primit în fața instanței.

Avocat C. V. pentru inculpatul F. D. P., având cuvântul, arată că în principiu sunt de acord cu apelul declarat de procuror însă, în ceea ce privește individualizarea pedepsei stabilite în primă instanță solicită să se constate că nu se mai impune și executarea celor 233 de zile de arest preventiv având în vedere că inculpatul este minor, are o situație dificilă iar zilele care au fost deja executate, apreciază că sunt suficiente.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 124 Cod penal, în sensul în care a solicitat reprezentatul Ministerului Public, consideră că trebuie să se stabilească inițial pedeapsa pentru fapta nou comisă însă, în ceea ce privește rezultanta apreciază că este suficientă doar măsura internării într-un centru de detenție.

Inculpatul F. D. P., în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

C.,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 462 din 12.02.2015, a hotărât:

În baza disp. art. 124 alin. 7 lit. a Cod penal, cu referire la art. 124 alin. 1 și 2 Cod penal, revine asupra înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, înlocuire dispusă față de inculpatul minor F. D. P. (fiul lui natural și M., născut la data de 20.05.1997 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în oraș Târgu F., ..80D, jud. Iași -la Centrul de Plasament „Sf. S.”, CNP_, cetățean român, studii – 4 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat în P. pentru M. și T. Tichilești), prin sentința penală nr. 671/01.09.2014, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, definitivă prin necontestare la data de 09.09.2014 și dispune prelungirea până la maximul prevăzut de lege, de 3 ani, a duratei măsurii educative a internării într-un centru educativ, măsură educativă dispusă față de inculpatul minor F. D. P. prin sentința penală nr. 623 NCPP/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, definitivă prin contestare la data de 15.04.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art. 233 din Codul penal, cu aplicarea disp. art. 113 alin. 3 din Codul penal.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, menține măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul F. D. P. prin încheierea de ședință din 03.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2014 al Judecătoriei Iași.

În baza disp. art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală și art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din măsura educativă privativă de liberate aplicată inculpatului F. D. P. durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală de la data de 02.10.2014 la zi.

Constată că persoana vătămată B. A., cu domiciliul în mun. Iași, ..1, ., ., jud. Iași nu s-a constituit parte civile în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunului sustras.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpat în cuantum total de 600 lei, vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției (suma de 400 lei – delegație nr. 6584/02.10.2014, suma de 200 lei – delegație nr. 7250/27.10.2014).

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală cheltuielile privind avocații din oficiu rămân în sarcina statului.

În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul F. D. P. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 900 lei, din care suma de 584,90 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.

P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 02.10.2014, în jurul orelor 16,50, persoana vătămată B. A., în vârstă de 72 ani, în timp ce se deplasa pe ..1, în fața scării B a blocului J2, din municipiul Iași a fost acostată de către inculpatul minor F. D. P., care, inițial, i-a solicitat să-i dea niște bani.

Persoana vătămată B. A. a declarat că a refuzat să-i dea bani tânărului, iar în momentul în care aceasta se deplasa spre ., inculpatul s-a apropiat prin față și a prins-o pe victimă cu mâna stângă de urechea dreaptă, smulgându-i cercelul din aur, prejudiciul fiind estimat de persoana vătămată la suma de 500 lei. Inculpatul a părăsit în fugă locul faptei.

Din declarația martorului D. C. (f. 35-37 d.u.p.) instanța reține că acesta s-a întâlnit cu inculpatul minor F. D. P. în zona unui ., situat între biserica „Sf. Vineri” și Bulevardul A. cel B. din municipiul Iași. Inculpatul i-a arătat martorului cercelul de aur sustras, dar a ascuns proveniența ilicită a cercelului și i-a relatat că l-a găsit în gunoi. Martorul D. C. și inculpatul au stabilit să valorifice cercelul la o casă de amanet.

Instanța reține că martorul D. C. a depus cercelul la casa de amanet S.C. „CHIC & Co” S.R.L. din mun. Iași, Bulevardul A. cel B. – Complex comercial LORD, încasând pe bază de dispoziție de plată suma de 387,75 lei (f. 33 d.u.p.). Ulterior, a revenit în locul unde îl aștepta inculpatul. Aici, cei doi au fost prinși în flagrant de către o patrulă de poliție care a fusese sesizată în legătură cu această faptă, astfel cum reiese din procesul - verbal încheiat în data de 02.10.2014 de către organele de cercetare penală cu privire la depistarea inculpatului (f. 13-16 d.u.p.).

Cercelul a fost răscumpărat de către martorul D. C., care l-a predat organelor de poliție, ulterior fiind restituit persoanei vătămate, aspecte evidențiate de înscrisurile constând în procesul verbal din data de 02.10.2014 de predare către persoana vătămată a bunului sustras (f. 30 d.u.p.), dovezi de predare de către martorul D. C. către organele de poliție a cercelului răscumpărat de la casa de amanet S.C. „CHIC & Co” S.R.L. din mun. Iași, Bulevardul A. cel B. – Complex comercial LORD (f. 32 d.u.p.).

Potrivit procesului- verbal de recunoaștere după fotografii întocmit la data de 02.10.2014 (f. 23- 29 d.u.p.), instanța reține că persoana vătămată B. A. l-a identificat pe inculpatul F. D. P. ca fiind tânărul care i-a sustras prin smulgere cercelul.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut inițial o atitudine sinceră, fapt ce rezultă din declarația dată în calitate de suspect, în care a arătat că a sustras, prin smulgere, singur cercelul de aur, afirmând ulterior că nu este vinovat de săvârșirea faptei, indicând ca autor pe martorul D. C..

În declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că a săvârșit singur fapta, susținând că în momentul respectiv era drogat, întrucât i se puseseră droguri în bere și consumase substanțe toxice, prin inhalarea vaporilor acestora.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior atât pe baza declarației de recunoaștere dată de inculpat în cadrul ședinței publice din 05.02.2015, cât și în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale: proces - verbal încheiat în data de 02.10.2014 de către organele de cercetare penală cu privire la depistarea inculpatului (f. 13-16 d.u.p.); declarația persoanei vătămate B. A. (f. 11-12 d.u.p.), declarația martorului D. C. (f. 35-37 d.u.p.), procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului și planșele fotografice judiciare (f. 18-21 d.u.p.), procesul verbal de recunoaștere după fotografii (f. 23- 29 d.u.p.), procesul verbal din data de 02.10.2014 de predare către persoana vătămată a bunului sustras (f. 30 d.u.p.), dovezi de predare de către martorul D. C. către organele de poliție a cercelului răscumpărat de la casa de amanet S.C. „CHIC & Co” S.R.L. din mun. Iași, Bulevardul A. cel B. – Complex comercial LORD (f. 32 d.u.p.), copie dispoziție de plată nr. 2355 din data de 02.10.2014, pe numele D. C., emisă de S.C. „CHIC & Co” S.R.L. din mun. Iași, Bulevardul A. cel B. – Complex comercial LORD (f. 33 d.u.p.), declarațiile suspectului/inculpatului minor F. D.-P. (f. 44 - 45, 52-53 d.u.p.).

În drept, fapta inculpatului F. D.-P., în vârstă de 17 ani, care, prin smulgere, a sustras de la persoana vătămată B. A. unul dintre cerceii din aur pe care îi purta la urechi, cauzând un prejudiciu în valoare de 500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal cu aplicarea disp. art. 113 alin. 3 Cod penal.

Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material se realizează prin două activități conjugate, dintre care una principală corespunzătoare furtului, și anume luarea bunului mobil din posesia persoanei vătămate, și alta secundară, constând în exercitarea de violențe sub forma smulgerii cercelului din urechea persoanei vătămate. Cele două activități presupun o legătură de la mijloc la scop, în sensul că activitatea secundară este întrebuințată pentru săvârșirea celei principale. Urmarea imediată implică, pe de-o parte, pricinuirea pagubei de 500 lei, iar, pe de altă parte, atingerea adusă integrității corporale a victimei. În plus, între elementul material și urmarea imediată există un raport de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a C. pen., întrucât el a prevăzut și a urmărit rezultatul socialmente periculos al faptei.

Ținând cont că din fișa de evidență anexată la fila 53 d.u.p. reiese că inculpatul minor F. D.-P. s-a născut la data de 20.05.1997, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. 3 C.pen., care statuează că minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. 1 Cod penal, față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, iar potrivitdispozițiilor art. 114 alin. 2 Cod penal, față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat; b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Infracțiunea de tâlhărie constituie o infracțiune de gravitate sporită, aspect ce reiese din regimul sancționator prevăzut de lege, fapta pedepsindu-se cu închisoarea de la 2 la 7 ani și cu interzicerea executării unor drepturi.

Prin comiterea infracțiunii, inculpatul a adus atingere unor valori sociale importante, și anume, patrimoniului persoanei și dreptului la integritate corporală al acesteia.

Periculozitatea sporită a minorului rezultă și din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii: în timpul zilei,la ora 16:50, într-un loc public, împotriva unei persoane în vârstă de 72 de ani, cu o capacitate limitată de a opune rezistență, persoană pe care a urmărit-o până la scara blocului și a atacat-o fără rețineri.

Conform copiei de pe cazierul judiciar (f. 39 d.u.p.), inculpatul nu se afla la primul contact cu legea penală, el a mai comis o infracțiune de violare de domiciliu și o infracțiune de tentativă la tâlhărie calificată, iar fapta din cauza dedusă judecății a fost comisă la scurt timp după eliberarea acestuia dintr-un centru educativ. Toate acestea reflectă perseverența infracțională și ilustrează o conduită predispusă la săvârșirea de acte ilicite.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța arată că potrivit referatului de evaluare nr. 8728/27.11.2014 întocmit de S. de Probațiune Iași privind pe inculpat (f. 60-62), F. D. P. provine din relația de concubinaj dintre F. M. și P. D.. Mama sa lucrează de 6 ani în Italia, iar tatăl său nu are ocupație. Părinții s-au despărțit în urmă cu 10 ani. P. o perioadă destul de lungă veniturile familiei au fost obținute din cerșit. Din acest motiv, patru dintre frații inculpatului au fost dați în plasament, iar inculpatul a început să trăiască pe stradă.

Minorul a absolvit doar trei clase, manifestând un interes pentru educație minim. Nivelul de aspirații este scăzut, nefiind capabil să-și formuleze niște planuri concrete pentru viitor. Grupul de prieteni al inculpatului este format din persoane fără adăpost, alături de care consumă substanțe cu efect halucinogen - prenadez.

S-a mai reținut în referatul de evaluare că minorul a consolidat o atitudine manipulativă și autovictimizantă, pentru a primi atenție și pentru a fi recompensat financiar. Fondul său afectiv este sărăcăcios, capacitatea sa de a recunoaște și de a exprima emoții fiind pervertită. Stilul de viață, consumul de substanțe psihoactive, lipsa de stimulare din partea familiei și nivelul scăzut de educație au produs decalaje semnificative în ceea ce privește nivelul achizițiilor de ordin cognitiv și emoțional. Toate acestea au favorizat săvârșirea infracțiunilor. Temerea manifestată de inculpat față de posibilitatea privării de libertate reprezintă factori care pot susține procesul de reintegrare socială a acestuia.

S-a concluzionat că, din cauza absenței resurselor familiale, este necesar ca inculpatul minor să beneficieze de o intervenție structurată, prin care să se urmărească reîncadrarea sistemului de valori la care acesta se raportează, propunându-se internarea minorului într-un centru educativ.

Din copia de pe cazierul judiciar al inculpatului minor (f. 39 d.u.p.), instanța reține că prin sentința penală nr. 3717/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014, inculpatul F. D.-P. a fost condamnat la măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prev. de art. 104 Cod penal din 1969, pentru săvârșirea la data de 15.10.2013 a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) Cod penal din 1969 și a infracțiunii de tentativă de tâlhărie prev. art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b și (2¹)lit. c Cod penal din 1969, ambele cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și a art. 33 lit. a Cod penal din 1969, pe o durată nedeterminată, dar cel mai târziu până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Prin sentința penală nr. 623 NCPP/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, definitivă prin contestare la data de 15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a dispus înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare prev. de art. 104 Cod penal din 1969 cu măsura educativă a internării într-un centru educativ prev. de art. 124 Cod penal, pe o durată egală cu timpul rămas din momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus internarea într-un centru de reeducare și până la majorat, dar nu mai mult de 3 ani.

Prin sentința penală nr. 671/01.09.2014, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, definitivă prin necontestare la data de 09.09.2014, s-a dispus înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru educativ prev. de art. 124 Cod penal cu măsura educativă a asistării zilnice prev. de art. 120 Cod penal sub supravegherea Serviciului de Probațiune, pentru o perioadă de 6 luni. Inculpatul a fost eliberat din centrul educativ la data de 09.09.2014, cu un rest rămas de executat de 233 de zile.

Față de cele expuse anterior, având în vedere că până la împlinirea duratei internării într-un centru educativ, inculpatul minor F. D.-P., față de care s-a dispus înlocuirea măsurii educative într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, a săvârșit infracțiunea de tâlhărie reținută prin prezenta sentință, la data de 02.10.2014, instanța arată că sunt aplicabile speței prevederile art. 124 alin. 7 Cod penal care arată că, în cazul săvârșirii până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii educative într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune: a) executarea restului rămas din durata măsurii internării inițiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege; b) internarea într-un centru de detenție.

Ca urmare, în baza disp. art. 124 alin. 7 lit. a Cod penal, cu referire la art. 124 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța va reveni asupra înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, înlocuire dispusă față de inculpatul minor prin sentința penală nr. 671/01.09.2014, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, definitivă prin necontestare la data de 09.09.2014.

Luând în considerare circumstanțele personale ale inculpatului minor, astfel cum au fost expuse anterior, instanța consideră că nu se impune internarea inculpatului într-un centru de detenție, fiind însă în interesul inculpatului ca acesta să beneficieze de o intervenție structurată pe o perioadă suficientă pentru a fi determinat să renunțe la stilul de viață.

Astfel, instanța consideră că nu ar fi suficient ca inculpatul minor să execute doar restul rămas din durata măsurii internării inițiale, internare dispusă prin sentința penală nr. 623 NCPP/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, definitivă prin contestare la data de 15.04.2014, respectiv restul de 233 zile, urmând a se dispune direct prelungirea până la maximul prevăzut de lege, de 3 ani, a duratei măsurii educative a internării într-un centru educativ, măsură educativă dispusă față de inculpatul minor F. D. P. prin sentința penală nr. 623 NCPP/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, definitivă prin contestare la data de 15.04.2014, ca urmare a înlocuirii măsurii internării într-un centru de reeducare prev. de art. 104 Cod penal din 1969, dispusă prin sentința penală nr. 3717/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014.

Interpretând dispozițiile art. 124 alin. 7 lit. a C.pen., ca urmare a prelungirii până la maximul prevăzut de lege, de 3 ani, a duratei măsurii educative a internării într-un centru educativ, instanța arată că inculpatul minor va executa atât restul 233 zile, cât și perioada rămasă până la 3 ani.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța va menține măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul F. D. P. prin încheierea de ședință din 03.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2014 al Judecătoriei Iași.

P. a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere că, la momentul pronunțării față de inculpat a unei hotărâri (chiar nedefinitive) de aplicare a unei măsuri educative privative de libertate, necesitatea menținerii sau nu a arestării preventive, se apreciază pe alte temeiuri decât verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanța este obligată să le facă în cursul judecății. În condițiile în care instanța nu numai că a apreciat existența vinovăției inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar și că este necesar ca acesta să execute o măsură educativă privativă de libertate, se impune ca arestarea preventivă a acestuia să fie menținută.

În baza disp. art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală și art. 72 alin. 1 Cod penal, instanța va deduce din măsura educativă privativă de liberate aplicată inculpatului F. D.-P. durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală de la data de 02.10.2014 la zi.

Instanța va constata că persoana vătămată B. A. nu s-a constituit parte civile în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunului sustras, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 02.10.2014 de predare către persoana vătămată a bunului sustras (f. 30 d.u.p.).

Împotriva sentinței penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Iași, arătând că prima instanță trebuia să dispună, într-o primă etapă executarea restului de 233 zile din măsura inițială, și în următoarea etapă să dispună prelungirea măsurii internării inițiale în centru educativ până la 3 ani. S-a arătat, de asemenea că prima instanță a omis să constate că din măsura educativă dispusă inițial inculpatul a executat perioada 15.10._14.

C., verificând sentința atacată în raport cu motivele de nelegalitate invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:

Situația de fapt, pe care inculpatul F. D.-P. a recunoscut-o, a fost corect stabilită de prima instanță în urma coroborării tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, în mod corect stabilind prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie reținute în actul de sesizare.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarațiile lui coroborându-se cu proces - verbal încheiat în data de 02.10.2014 de organele de cercetare penală cu privire la depistarea inculpatului, declarația persoanei vătămate B. A., declarația martorului D. C., procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului și planșele fotografice judiciare, procesul verbal de recunoaștere după fotografii, procesul verbal din data de 02.10.2014 de predare către persoana vătămată a bunului sustras, dovezi de predare de către martorul D. C. către organele de poliție a cercelului răscumpărat de la casa de amanet S.C. „CHIC & Co” S.R.L. din mun. Iași, Bulevardul A. cel B. – Complex comercial LORD, copie dispoziție de plată nr. 2355 din data de 02.10.2014, pe numele D. C., emisă de S.C. „CHIC & Co” S.R.L. din mun. Iași, Bulevardul A. cel B. – Complex comercial LORD, din care rezultă că în data de 02.10.2014, în jurul orei 16.50, în timp ce persoana vătămată B. A., în vârstă de 72 de ani, se deplasa pe .. l, în fața scării B a blocului J2, inculpatul F. D.-P. a acostat-o și, prin smulgere, a deposedat-o de unul din cerceii din aur pe care îi purta la urechi, cauzând un prejudiciu în valoare de 500 lei.

Având în vedere situația de fapt relevată de probele administrate, prima instanță a stabilit corect că fapta inculpatului F. D.-P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 113 alin. 3 Cod penal.

Cu privire la tratamentul sancționator aplicat inculpatului F. D.-P., C. reține că a fost stabilit în acord cu dispozițiile legale incidente situașiei în care acesta a săvârșit infracțiunea dedusă judecății.

Inculpatul F. D.-P. a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. 3717/17.12.2013 a Judecătoriei Iași, la măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prev. de art. 104 Cod penal din 1969, pentru săvârșirea la data de 15.10.2013 a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) Cod penal din 1969 și a infracțiunii de tentativă de tâlhărie prev. art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b și (2¹)lit. c Cod penal din 1969, ambele cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și a art. 33 lit. a Cod penal din 1969, pe o durată nedeterminată, dar cel mai târziu până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Întrucât infracțiunea din 02.10.2014 pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză a fost săvârșită până la împlinirea duratei internării într-un centru educativ, dispozițiile privind sancționarea unei astfel de pluralități de infracțiuni sunt cele ale art. 124 alin. 7 lit. a Cod penal, cu referire la art. 124 alin. 1 și 2 Cod penal.

În aplicarea acestor dispoziții, prima instanță a procedat corect la prelungirea durateimăsurii internării inițiale până la maximul prevăzut de lege, așa încât critica parchetului în acest sens nu este fondată. Având în vedere că prima instanță a ales să prelungească măsura internării inițiale până la maximul prevăzut de lege, nu era necesar să se ajungă la acest maxim în două etape, mai întâi prin dispoziția instanței de executare a restului rămas din durata măsurii internării inițiale și apoi printr-o dispoziție distinctă de prelungire a măsurii internării inițiale până la maximul prevăzut de lege.

Sentința va fi reformată, însă, la solicitarea parchetului, cu privire la omisiunea de a se constata că în perioada 15.10._14 inculpatul a executat o parte din măsura educativă dispusă inițial.

Potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, perioada executată din măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, precum și durata reținerii și arestării preventive, se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul educativ.

Reținând că măsura a fost dispusă până la împlinirea vârstei de 18 ani, prin aplicarea disp. art. 19 alin. l din Legea nr. 187/2012 și că, așa cum reiese din cuprinsul sentinței penale nr. 3717/17.12.2013 a Judecătoriei Iași, inculpatul a fost arestat la data de 15.10.2013 și a fost eliberat la data de 09.09.2014, ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 671/01.09.2014 a Judecătoriei Onești, C. consideră că această perioadă trebuia să fie considerată ca executată în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.

P. aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 462/12.02.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o va desființa în parte, în latură penală.

În rejudecare, va constata că în perioada 15.10._14 inculpatul F. D. P. a executat o parte din măsura educativă a internării într-un centru educativ, prelungită prin sentința apelată până la maximul de 3 ani prevăzut de lege.

Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;

P. aceste motive,

În numele legii,

Decide:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 462/12.02.2015 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o desființează în parte, în latură penală.

Rejudecând:

Constată că în perioada 15.10._14 inculpatul F. D. P. a executat o parte din măsura educativă a internării într-un centru educativ, prelungită prin sentința apelată până la maximul de 3 ani prevăzut de lege.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Deduce din măsura educativă a internării într-un centru educativ perioada arestului preventiv de la 12.02.2015 la zi.

Cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea apelului apeluri rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei (delegația nr._/07.04.2015) va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2015.

Președinte, Judecător,

A. G. I. E. C.

O. M.

Grefier,

E. A.

Red./Tehnored.: O.M.A.G./2 ex.

Judecătoria Iași-Judecător M. D. C.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 51/2015. Curtea de...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 306/2015. Curtea de... →

Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel IAŞI