Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 83/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 83/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător I. E. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr.1169/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.)
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015, și apoi pentru azi, 11.02.2015, când:
C.
Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1169/06.05.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr._ s-au dispus următoarele:
„În baza dispozițiilor art. 386 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de inculpații G. V. și B. V., prin apărător ales, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală având nr. 9830/P/2011, din infracțiunile de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968 în infracțiunile de „mărturie mincinoasă”, prevăzute de art. 273 alin. 1 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, achită inculpatul G. V., fiul lui I. și A., născut la data de 05.11.1975, în localitatea Prosica din Ucraina, CNP:_, cetățean român și ucrainean, stagiul militar nesatisfăcut, cu studii superioare, căsătorit, cu doi copii minori, având profesia de medic și ocupația de administrator, cu domiciliul legal în mun. București, sector 3, .. 25 și fără forme legale în mu. Iași, .. 7, jud. Iași în ceea ce privește comiterea, în datele de 14.02.2011 și 06.04.2011 a infracțiunii de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, achită inculpatul B. V., fiul lui I. și M., născut la data de 26.07.1976, în mun. Iași, jud. Iași, CNP:_, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, studii 12 clase, căsătorit, având ocupația de administrator, cu domiciliul în satul Hlincea, .. 42, jud. Iași, în ceea ce privește comiterea, în datele de 04.02.2011 și 07.04.2011, a infracțiunii de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Constată că inculpații au fost asistați, în cursul judecății, de către un apărător ales.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală, suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G. V. în cursul judecății, până la prezentarea apărătorului ales, conform delegației nr. 4698 din 13.06.2013, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat A. C., va fi avansată din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală, suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B. V. în cursul judecății, conform delegației nr. 6527 din 23.08.2013, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat Amironoaie G., va fi avansată din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 398 Cod procedură penală cu referire la art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia”.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr. 9830/P/2011 din data de 19.04.2013, înregistrat pe rolul instanței la data de 09.05.2013, sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Iași a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților G. V. și B. V. pentru comiterea, de către fiecare din inculpați, a infracțiunii de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968.
Prin rechizitoriul mai sus menționat s-a reținut în esență că inculpații, fiind audiați în calitate de martori în datele de 14.02.2011 și 06.04.2011, atât olograf cât și cu ocazia depunerii jurământului au făcut declarații necorespunzătoare adevărului asupra unor împrejurări esențiale, determinante în dosarul având ca obiect fapte de corupție (dosarul nr. 21/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție).
S-a reținut astfel că inculpații au fost audiați în calitate de martori în dosarul anterior menționat, în care prin rechizitoriul emis la data de 01.08.2011 s-a dispus trimiterea în judecată a altor persoane în calitate de inculpați, iar în acea cauză au fost efectuate interceptări ale convorbirilor telefonice purtate de inculpații din cauza respectivă cu terțe persoane, între care și martorii G. V. și B. V. (inculpați în această cauză), iar din conținutul și analiza acestor din urmă mijloace de probă a rezultat că afirmațiile făcute de martorii din acea cauză, inculpați în prezenta cauză, au caracter mincinos.
Procurorul de caz a reținut astfel că prin rechizitoriul nr. 21/P/2010 al Parchetului de pe langa înalta Curte de Casație si Justiție, Direcția Naționala Anticoruptie-Serviciul Teritorial lasi, din data de 01.08.2011, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpaților:
1. B. A. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influenta, instigare la infracțiunea de fals in înscrisuri sub semnătura privata, prev. de art. 6, Lg. 78/2000 cu trimitere la art. 257. al. 1, C.pen si art. 75, al. 1. lit.a, C.pen, art. 25. C. pen rap. la art. 17,
lit.c, lg.78/2000 cu trimitere la art. 290, C.pen si aplic. art. 75, al.l, lit.a, C.pen, ambele cu aplic. art. 33, lit.a, C.pen;
2) inculpatului C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență si fals in inscrisuri sub semnătura privata, prev. de art. 61,Lg. 78/2000 si art. 17, lit.c, lg. 78/2000 cu trimitere la art. 290, C.pen cu aplic. art. 75, al.l, lit.a, C.pen, ambele cu aplic. art. 33, lit.a, C.pen;
3) inculpatului C. A. E. pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la trafic de influenta, prev. de art. 26, C.pen rap. la art. 6, lg. 78/2000 cu trimitere la art. 257, al.l, C.pen si aplic. art. 75, al.l, lit.a, C.pen;
4) inculpatului M. R.-E. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influenta, prev. de art. 7, al.3, lg. 78/2000 cu trimitere la art. 257,a 11., C.pen si aplic. art. 75, al. 1, lit.a, C.pen:
5) inculpatului N. C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals in inscrisuri sub semnătura privata, prev.de art. 17, lit.c, lg. 78/2000 cu trimitere la art. 290, C.pen cu aplic. art. 75. al.l.lit.a, C.pen;
Prin același act s-a dispus disjungerea cauzei si declinarea in favoarea Parchetului de pe langa Judecătoria Iasi cu privire la săvârșirea de numiții B. V. si G. V. a infracțiunii de mărturie mincinoasa, prev. de art. 260, al.l. C.pen, constând in darea de declarații nereale sau eliptice cu ocazia audierii in calitate de martori in datele de 06.04.2011 si 07.04.2011.
Referitor la situația faptică în baza căreia s-au formulat acuzațiile împotriva celor doi inculpați, procurorul de caz a expus următoarele:
Cu ocazia audierii in calitate de martor in dos. nr. 21/P/2010, la data de 14.02.2011, G. V. a arătat ca, in cursul lunii ianuarie 2010, „G."- C. Gh- n.n.- l-a înștiințat despre confiscarea de lucratori din cadrul I.J.P.F. Iasi a unui autoturism marca BMW, întrucât mașina ar fi fost sustrasa din Spania. In aceste circumstanțe, G. V. a recomandat pentru clarificarea situației juridice pe av. N. I., zis „J.", scop in care martorul/invinuit l-a contactat pe prietenul sau, B. V.. Cel din urma a intermediat întâlnirea intre av. N. I. si C. G., iar dupa cca. o luna de zile, pe fondul nemulțumirii legate de reținerea mașinii, C. Gh. a apelat la serviciile unui alt avocat, B. A.-T..
In acest context, „G." a solicitat martorului G. V. un împrumut de 300-400 Euro, afirmând ca trebuie sa ii dea avocatului suma de 1000 Euro, insa nu in scopul de rezolvare a situației autoturismului confiscat-Vol. II, f. 90-92.
Dupa un timp, martorul a arătat ca „G." a cerut restituirea banilor de avocatul B. A.-T., deoarece nu i-a rezolvat problema mașinii, suma fiind remisa. Martorul G. V. a negat cunoașterea aspectelor legate de implicarea unui procuror.
In data de 06.04.2011, martorul G. V. a susținut ca o singura data C. G. l-a întrebat daca nu poate vorbi cu B. V. pentru a cere banii inapoi de la av. N. I., insa nu-si amintește ca „G." sa fi insistat cu aceasta rugăminte, deoarece fata de el a afirmat ca „nu ma bag si nu discut aceasta problema cu nimeni"- Voi. II, f. 93-95.
Martorul a afirmat ca nu cunoaște pe av. B. A.-T. iar C. Gh. nu i-a spus niciodată ca ar putea interveni la un procuror sau alta persoana pentru rezolvarea favorabila a solicitării de restituire a autoturismului sau. Martorul a susținut ca stie ca avocatul ii va rezolva problema, insa nu si felul in care va proceda.
In cadrul dos. nr. 9830/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, audiat olograf de către procuror, G. V. a revenit asupra declarației date in dos. 21/P/2010, susținând ca nu stie daca C. Gh. a solicitat restituirea sumei acordate av. B. A.-T. si nu are cunoștința daca banii au fost remisi acestuia. Nu a cunoscut scopul real pentru care C. Gh. a apelat la serviciile avocatului B.-Vol. I, f. 36-37.
Desi învinuitul G. V. a afirmat ca nu are cunoștința de unele demersuri ale lui C. Gh. pentru restituirea mașinii indisponibilizate, a declarat ca pe intreaga durata a procedurilor din dos. 21/P/2010 a păstrat legătura cu „G.", s-a intalnit cu acesta si cu B. V. si au purtat totuși discuții despre „problema" precum si despre evoluția procedurii. C. Gh. nu i-a adus la cunoștința emiterea unei soluții de procurorul de caz, personal sau prin intermediul av. N. sau av. B., având informații de la av. N. doar cu privire la necesitatea de obținere a unui răspuns de la autoritățile spaniole.
Raportat la această din urmă susținere a inculpatului s-a reținut că în cadrul dos. nr. 853/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecătoria Iasi, procurorul de caz nu a efectuat verificări la autoritățile din Spania, autoturismul marca BMW 520d, . WBANC31060CP59101, fiind de proveniența germana, context in care învinuitul G. V. nu putea lua cunoștința de aceste informații decât de urmare a pretextelor invocate de av. B. A.-T. fata de C. Gh. in obținerea unei amânări pentru ridicarea măsurii de indisponibilizare a mașinii.
Învinuitul G. V., audiat in calitate de martor, a susținut ca nu stie la ce procuror face referire C. Gh. in convorbirea telefonica din data de 10.02.2010 si nu stie ce a intenționat sa exprime „G." prin folosirea cuvintelor „N. ca nu am dat ieri"- Voi. II, f. 94. Omisiunea aducerii la cunoștința organelor de cercetare penala de aspecte esențiale in soluționarea cauzei rezulta in mod vădit din atitudinea procesuala adoptata de învinuitul G. V. si din negarea cunoașterii informațiilor care i-au fost comunicate de C. Gh. in repetate rânduri, astfel cum rezulta din convorbirile telefonice redate mai sus si din cele transcrise in procese-verbale in dos. nr. 9830/P/2011.
Cu ocazia audierii in calitate de învinuit, in data de 14.09.2012. G. V. a declarat ca își rezerva dreptul la tăcere si nu dorește sa dea declarații decât in prezenta unui apărător ales. La data de 28.09.2011, învinuitul a susținut ca a contactat un avocat, care insa nu il reprezintă si dorește sa fie confruntat cu numitul C. Gh.-Vol. I, f. 54.
Numitul C. Gh. a fost citat in repetate rânduri pentru îndeplinirea actului procedural al confruntării, insa nu a fost găsit la domiciliu, iar prin adresa nr._/02.01.2013, P.. Mun. Suceava, Biroul O.P. a comunicat ca executarea mandatului de aducere cu privire la martorul propus de invinuit este imposibila, deoarece persoana căutata a decedat . circulație, cf. certificatului de deces ., nr._/12.11.2012 emis de Primăria Orașului Vicovu de Sus, jud. Suceava- Voi. I, f. 72-74.
Fiind audiat in calitate de martor in dos. nr. 21/P/2010, in data de 04.02.2011, inculpatul B. V. a susținut ca, in cursul anului 2010, in timpul unei discuții telefonice cu C. Gh. aceste i-a povestit ca politia de frontiera i-a confiscat un autoturism care ar fi fost furat din Spania, rugandu-l sa ii faca legătura cu un avocat care sa il reprezinte, împrejurare in care martorul a recomandat pe av. N. I., zis ,J.". Pe findul nemulțumirii generate de nerecuperarea autoturismului confiscat de av. N., C. Gh. a angajat ca avocat pe B. A.-T. pentru recuperarea mașinii. Deoarece dupa câteva luni autoturismul a fost trimis in Spania, C. Gh. a solicitat de la av. B. A. restituirea sumei plătite cu titlu de onorariu, recuperând banii. Martorul a arătat ca „G." nu a făcut același lucru si cu avocatul N. I.( nu a solicitat restituirea sumei plătite ca onorariu, desi avocatul nu a recuperat masina-n.n.).
La momentul audierii pe formular inseriat in data de 07.04.2011, martorul B. V. a afirmat ca, in discuțiile telefonice pe care Ie-a avut cu C. Gh. acesta nu i-a spus ca il cunoaște pe proc. M. R., nu cunoaște de ce „G." a vorbit la plural in data de 09.02.2010 referitor la întâlnirea cu av. B. A. si la plata unei sume de bani in avans, fiind vorba de suma de 1000 Euro despre care il înștiințase anterior plecării sale din tara- Voi. II, f. 88.
Martorul B. V. a invocat ca nu isi aduce aminte de mesajul tip text transmis lui C. Gh. in data de 09.02.2010, ora 15:24:27, in care cerea lui C. Gh. sa contacteze o persoana necunoscuta pentru a-i comunica ca s-au cerut banii in avans, recomandandu-i sa „nu dea nume"*. B. V. a declarat ca nu cunoaște considerentele pentru care av. B. A.-T. a restituit lui C. Gh. suma de bani, doar ca nu i-a rezolvat problema masinii-Vol. II, f. 89-90.
In dosarul de urmărire penală nr. 9830/P/2011, învinuitul B. V. a afirmat ca nu se considera vinovat de comiterea infracțiunii reținuta in sarcina sa, întrucât pe parcursul cercetărilor penale, la audierile din dos. nr. 21 /P/2010, a spus adevarul-Vol. I, f. 41. Cu ocazia audierii in calitate de invinuit, in data de 14.09.2012, B. V. a declarat ca isi rezerva dreptul la tăcere si nu dorește sa dea declarații decât in prezenta unui apărător ales. La data de 28.09.2011, învinuitul a susținut ca a contactat un avocat, care insa nu il reprezintă si dorește sa fie confruntat cu numitul C. Gh.-Vol. 1, f. 61.
Numitul C. Gh. a fost citat in repetate rânduri pentru îndeplinirea actului procedural al confruntării, insa nu a fost găsit la domiciliu, iar prin adresa nr._/02.01.2013, P.. Mun. Suceava, Biroul O.P. a comunicat ca executarea mandatului de aducere cu privire la martorul propus de învinuit este imposibila, deoarece persoana căutata a decedat . circulație, cf. certificatului de deces ., nr._/12.11.2012 emis de Primăria Orașului Vicovu de Sus, jud. Suceava- Voi. I, f. 72-74.
În baza situației de fapt anterior expuse, s-a concluzionat de către procuror în sensul că caracterul nereal al declarațiilor susținute de învinuiții G. V. si B. V. rezulta in mod evident din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor si comunicărilor telefonice purtate intre aceștia si C. Gh. in perioada 23.01._10, din contradicțiile existente intre declarațiile proprii si cele ale părtilor din cauza, depozițiile învinuiților susținute in calitate de martor in dos. nr. 21/P/2010 fiind relative, fara a se putea afirma ca sunt infailibile, conținând o doza de alterare a adevărului, de evitare a unei implicări in litigiu si de sprijinire, de întrajutorare a numitului C. Gh. in virtutea relației de prietenie mai vechi cu acesta.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese-verbale de transcriere a convorbirilor si comunicărilor telefonice- Voi. II. f. 180-397; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice Voi. I, f.42-46; declarațiile învinuiților - Voi. I, f. 35-37, 41, 54, 61;
În cursul cercetării judecătorești, ambii inculpați au fost asistați de către un apărător ales și nu s-au prezentat în instanță la niciunul din termenele acordate în vederea audierii acestora. Raportat la specificul probațiunii din cursul urmării penale, având în vedere că la momentul sesizării prezentei instanțe judecarea cauzei în care se emisese rechizitoriul în dosarul de urmărire penală nr. 21/P/2010 al DNA era pendinte în fața Inaltei Curți de Casație și Justiție, s-a solicitat și s-a înaintat la dosarul cauzei, in extenso, sentința penală nr. 914 din 24.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția Penală.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța a reținut că în cauză nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta materială a inculpaților, de a depune declarații în calitate de martori în acea cauză penală este prevăzută de legea penală, întrucât nu se poate stabili cu certitudine, atât existența caracterului mincinos al acestor declarații, cât și omisiunea, cu știință, a inculpaților de a declara anumite fapte sau împrejurări, din următoarele considerente, ce vor fi expuse în ceea ce urmează.
Prin rechizitoriul emis de DNA în dosarul de urmărire penală având 21/P/2010 s-a reținut în esență că în cursul lunii februarie 2010, inculpații B. A. T. (avocat) și M. R. E. (procuror în cadrul DIICOT-ST Iași) au pretins – separat sau împreună - și primit (în data de 10.02.2010, banii fiind împărțiți în cote egale între cei doi) de la inculpatul C. G. (în prezent decedat) suma de 1.000 EUR, în contul cărora s-au obligat să-i obțină, prin intervenții la procurorul de caz C. G., intervenții promise/făcute de procurorul SIICOT, ridicarea măsurii indisponibilizării autovehiculului proprietate a inculpatului C. G., marca BMW 520, ce figura în baza de date INTERPOL ca fiind furat din Spania. Măsura indisponibilizării acestui autoturism fusese dispusă la data de 24.01.2010 de către lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră.
S-a reținut că această activitate infracțională a fost sprijinită, în deplină cunoștință de cauză, de către inculpatul C. A.-E., care a mediat contractul și discuțiile purtate între inculpatul C. G. și inculpații B. A. T. și M. R. E., dând primului asigurări (permanente și determinante) că se poate oferi/da celor doi suma de bani solicitată în contul intervențiilor promise/făcute de procurorul SIICOT pe lângă procurorul de caz în vederea obținerii unei soluții favorabile la cererea de restituire a mașinii indisponibilizate și a făcut ulterior presiuni repetate asupra celor doi inculpați pentru ca aceștia din urmă să-i restituie inculpatului C. G. suma de 1.000 EUR, motivat de faptul că măsura indisponibilizării autoturismului în cauză nu fusese ridicată conform înțelegerii prealabile avute.
În actul de sesizare întocmit de DNA, s-a reținut și faptul că, în scopul de a se ascunde natura reală a sumei de 1.000 EUR, ce a fost pretinsă și primită cu titlu de cumpărare/trafic de influență, la instigarea inculpatului B. A.-T., inculpatul N. C.-avocat în cadrul Baroului Iași, a întocmit pro-causa contractul de asistență juridică nr. 04, antedatat la 19.02.2010, în care se menționa în mod fals că suma de 1.000 EUR urma să fie încasată cu titlu de „onorariu” la data comunicării soluției în dosarul penal nr. 853/P/2010. S-a menționat și că acest contract a fost depus la dosarul de urmărire penală în data de 18.03.2011 și a fost semnat în calitate de client, în cunoștință de cauză și în conivență cu ceilalți doi inculpați, de către inculpatul C. G..
Temeinicia acuzațiile aduse prin rechizitoriul anterior menționat a fost confirmată, cu titlu provizoriu, de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin sentința penală nr. 914 din 24.10.2013, a hotărât, în majoritate, condamnarea tuturor inculpaților pentru faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.
În prezent, cauza se află în continuare pe rolul Inaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței de fond.
Acuzațiile formulate împotriva inculpaților din prezenta cauză se află în legătură directă cu faptele anterior menționate, împotriva acestora reținându-se, din analiza conținutului convorbirilor purtate de inculpați, astfel cum acestea au fost redate în cadrul proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice existente la dosarul cauzei, că afirmațiile acestora, constând în faptul că nu au cunoscut caracterul nelegal al demersurilor întreprinse de inculpatul C. G. și au pretins că nu cunosc detalii referitoare la maniera în care s-a realizat intervenția asupra procurorului DIICOT (cine a pretins banii, care au fost termenii înțelegerii) sunt nereale, pe de o parte și, pe de altă parte, că aceștia au omis, cu știință să ofere informații cu privire la aspectele esențiale ale cauzei cu privire la care au fost interpelați.
Rezultă astfel că raportat la specificul prezentei cauze, pentru a se putea dispune o soluție de condamnare a celor doi inculpați, este necesar a se stabili existența neîndoielnică și cumulativă a două situații distincte, una principală și una subsecventă și subsidiară, dar la fel de indispensabilă.
I.Ar fi necesar astfel ca instanța să poată să stabilească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acuzațiile formulate împotriva inculpaților din cauza penală aflată pe rolul I.C.C.J. la momentul de față sunt reale, aceștia fiind vinovați dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Stabilirea prealabilă a acestei împrejurări se impune cu necesitate întrucât fundamentul acuzațiilor aduse inculpaților din prezenta cauză se întemeiază tocmai pe faptul, considerat cert, că a existat o înțelegere ilicită în cadrul termenilor folosiți în rechizitoriul DNA, prin care C. G. să fi remis o sumă de 1.000 EUR în schimbul exercitării unei pretinse influențe de către inculpatul M. R. E. asupra procurorului de caz, C. G..
În aceste condiții, trebuie făcute două mențiuni.
În primul rând, inculpații din cauza pendinte în fața ICCJ-Secția penală beneficiază pe deplin de prezumția de nevinovăție consacrată în articolul 4 din Codul de procedură penală, conform căruia „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”.
Instanța nu poate realiza, în cadrul acestui proces, o readministrare a probatoriului efectuat în cadrul urmăririi penale de către DNA întrucât nu dispune de mijloacele procedurale necesare în acest sens, iar singura instanță competentă să stabilească cu titlu definitiv dacă inculpații sunt sau nu vinovați de comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată este Înalta Curte de Casație și Justiție.
În al doilea rând, instanța a recunoscut că din ansamblul textului de incriminare a infracțiunii de „mărturie mincinoasă” ( prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968, respectiv art. 273 alin. 1 Cod penal) nu se relevă necesitatea existenței unei hotărâri definitive în cauza în raport de care se pretinde că s-ar fi comis o infracțiune de mărturie mincinoasă și eventual, ca instanța care pronunță hotărârea definitivă de condamnare, să fi înlăturat din ansamblul probator declarațiile apreciate ca fiind nereale.
Cu toate acestea, a considerat că în unele situații, precum cea de față, în care situația premisă face obiectul unei cercetări judecătorești aflate în derulare, stabilirea în prealabil cu titlu definitiv, a existenței incontestabile a împrejurării/faptului ilicit pretins a fi cunoscut de către persoana cu privire la care se pretinde că face declarații mincinoase într-o cauză penală se impune cu necesitate.
Or, în prezenta cauză, instanța nu a putut decât să constate existența unor indicii referitoare la pretinsa vinovăție a inculpaților trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit de DNA, întrucât, dacă ar proceda altfel la acest moment, ar încălca în mod direct prezumția de nevinovăție de care acești inculpați beneficiază, în condițiile în care respectarea acestei prezumții se impune cu necesitate tuturor autorităților statului.
Sintetizând, în baza celor arătate anterior, instanța a apreciat că nu se află în ipoteza în care ar putea constata, chiar și pe cale incidentală, că faptele asupra cărora poartă obiectul pretinsei fapte de mărturie mincinoasă au existat și au fost comise cu vinovăția prevăzută de lege.
Neputând stabili realitatea acestor fapte, în mod subsevent nu se poate stabili cu certitudine, la acest moment procesual, dacă în legătură cu acestea s-au dat sau nu declarații mincinoase de către inculpații din prezenta cauză.
II. Situația subsecventă, incidentă doar în ipoteza în care instanța ar porni de la premisa că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților în cauza intrumentată de DNA sunt reale și ar fi comise cu vinovăția prevăzută de lege, face obiectul unei probațiuni distincte, prin care s-ar urmări să se stabilească cu certitudinea necesară că inculpații din prezenta cauză au cunoscut aceste împrejurări și au dat declarații nereale sau au omis cu știință să relateze unele fapte sau împrejurări
Chiar pornind de la ipoteza existenței situației principale, instanța a apreciat că din probele administrate rezultă o probabilitate egală ca inculpații să fi cunoscut aceste împrejurări și să fi dat declarații mincinoase la momentul audierii lor sau ca inculpații să nu fi cunoscut detalii legate de activitatea ilicită desfășurată și să fi relatat adevărul.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 2 Cod procedură penală, în conformitate cu care, „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau a inculpatului”.
Instanța a reținut astfel că singurul probatoriu în raport de care s-a argumentat prin actului de sesizare existența vinovăției celor doi inculpați este reprezentat de conținutul proceselor-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați și numitul C. G., în raport de care s-au formulat diferite deducții și presupuneri de către procurorul de caz.
Este adevărat că în procesul coroborării și evaluării probelor, instanța poate să stabilească cu caracter de certitudine o anumită situație de fapt pe baza recurgerii la anumite silogisme, însă acest procedeu trebuie să se bazeze pe elemente certe și să conducă la o concluzie rezonabilă.
Adevărul judiciar nu se poate stabili însă numai pe baza interpretărilor conținutului convorbirilor telefonice, întrucât elementele de fapt ale acestora conțin relatări ale unor fapte, iar cuvintele, ca mod de transmitere ale unor gânduri sau idei nu pot prin ele însele conduce la concluzia că faptele au fost în mod obiectiv transpuse în practică. Necoroborarea acestora cu alte probe duce la concluzia că relatarea verbală a unei împrejurări nu poate fi verificată dacă a fost sau nu urmată de derularea faptelor.
Raportat strict la elementele care formează obiectul acuzației penale îndreptate împotriva celor doi inculpați, în condițiile în care aceștia sunt trimiși în judecată sub aspectul comiterii unor fapte concrete, obiective, descrisă în rechizitoriu, instanța nu a împărtășit argumentele expuse de către procurorul de caz și dincolo de faptul că singura raportare se face la o anumită interpretare a conținutului unor convorbiri telefonice.
1. Referitor la inculpatul G. V., acesta nu a contestat că se afla la curent cu demersurile pe care C. G. îi comunicase că are de gând să le facă pentru a i se restitui autoturismul, iar în aceste condiții i-ar fi recomandat pe prietenul său, B. V., acesta din urmă punându-l în legătură cu avocatul N. I.. S-au reținut însă ca fiind relevante următoarele convorbiri:
10.02.2010. ora 08:32:14 -Voi.II. f. 282-283 [ CG- „Ce faci ? Te-am trezit?"
GV- „ Da" nici nu m-am agitat ca am zis ca esti chiar ceas deșteptător!"
CG- „Da? Ai avaocatul telefonul inchis, procurorul telefonul inchis, A. telefonul inchis. G. telefonul inchis! I-o luat pe toti oare?(...) Is norocos ca nu am dat ieri!"
G V- " Da " ai fost la J.? "
CG- .. La J. nu am fost!"
GV- „ Da" de ce nu au fost? "
CG- „ Da" de ce sa merg "?
GV- „Aaaa da" tu la 8 la cine trebuia sa fii azi? "
CG- „ La asta!"
GV- „ Eii, da" bețivi sa se trezească la ora asta ai văzut?!De unde?!"
CG- „ Da " nu o baut aseară, ai! O plecat acasă toti! Asa stiu eu, cel puțin! " ]
Convorbirea telefonica intre C. Gh. si inv. G. V., din data de 17.02.2010, ora 17:36:47, Voi. II, f. 345
[ CG- „ Mi-o trimis J. pe fax... cum mi-o respins ala procurorul... Aștept acum sa vad ce zic manglitorii si mincinoșii astia.... "
GV- „ Ai, da" mâine daca nu iti rezolva, indiferent, suna-i si ia asa... ca dupa aia nu mai pupi nimic, iti spun eu!"
CG- „ Da, da. Nu mâine, vineri o rămas! Si azi am vortbit cu ei! Vineri daca nu, jucăriile inapoi si la revedere!"
GV- „DA, da, da. Da" V. intelesese ca 500, stii?(...) Ca adică cu tot cu J., stii. onorariul si p**a mea, si-i spun: „Nu, dom"le.... "
CG- „ Si apoi ce o zis? "
GV- „ Aoleu, oai sa-mi bagp**a!" ]
Or, conținutul acestor convorbiri poate fi interpretat în sensul dedus de procurorul de caz, dar în egală măsură poate fi expresia unor negocieri pe care numitul C. G. le-a purtat în paralel cu doi avocați în vederea rezolvării aceleiași probleme juridice, iar acesta să fi fost nemulțumit și de faptul că i s-ar fi promis că în mod sigur situația poate fi rezolvată în favoarea sa, eventual s-a și încasat un onorariu anticipat în acest sens. Simpla împrejurare că numitul C. G. face referire la un moment dat că a sunat și pe un procuror nu este suficient pentru a se concluziona cu certitudine că inculpatul G. V. cunoștea implicarea unui procuror și rolul acestuia în cadrul operațiunii.
De asemenea, împrejurarea că, în cadrul audierii în calitate de martor inculpatul G. V. a relatat o anumită versiune de derulare a evenimentelor, respectiv a recunoscut că avea cunoștință de existența unor demersuri întreprinse de C. G. pentru restituirea sumei de bani de la inculpatul B. A., pentru ca la momentul audierii în calitate de învinuit să menționeze că nu a cunoscut că s-au făcut demersuri în acest sens, nu poate fi interpretată neapărat în defavoarea inculpatului.
Astfel, calitatea de martor și cea de învinuit presupun drepturi și obligații diferite, iar dacă într-o primă fază inculpatul era obligat să spună tot ceea ce știe sub sancțiunea legii penale, în cadrul declarațiilor date de învinuit acesta are dreptul să nu contribuie la propria acuzare, cunoscând faptul că dacă alege să dea declarații acestea pot fi folosite ca mijloace de probă în favoarea sa.
Or, faptul că inculpatul a declarat într-o fază ulterioară a procesului penal că are cunoștință de mai multe împrejurări decât cele cu privire la care a dat declarație în calitate de martor poate fi privită drept o manieră de exercitare a dreptului la apărare al acestuia și nu semnifică neapărat că atunci când a declarat că ar avea cunoștință de aceste împrejurări a mințit.
II. În ceea ce-l privește pe inculpatul B. V., discuțiile purtate de acesta cu numitul C. G. sunt mult mai numeroase, acuzația formulată împotriva sa fundamentându-se pe următoarele date (convorbiri și un SMS):
[BV- Da, domnii"...!
CG- Ce faci?
BV- uite, ce sa fac? Ma duc la ....
CG- Ai reușit sa vorbești cu J. ceva?
BV-Da, l-am sunat.
CG- Asa ca m-o sunat si el acum si mi-o zis ca pe marți sa vin ca se rezolva. Acum ce sa mai fac? Sa mai... le dau bani lu astia?
BV- Nu, ma, da" eu i-am zis, mai, eu i-am zis!
CG- Aaa!
BV- Eu i-am zis, eu i-am spus! Na...)
09.02.2010, ora 18:59:35. Voi. II, f. 280
[ CG- „Aicea o rămas... o rămas ca mâine... ca se rezolva si pe urma se asa.... Stii? O venit si alalalt si, na!"
BV-„ O contat mult...?"
CG- „Da.. Acum eu... imi pare rau ca nu vorbisem inainte! De fata cu ei la masa nu știam cum sa-ti zic ca., stii! Dar te-ai prins repede!"
BV- „Da... ei o... are baza cand le-am zis ceva!"
CG- „ Da.... D.-le, „ da ce nu vorbește V. sa ti-i mai amâne pana mâine? " zic: Da. oi, omu nu-i acasă.... Mie imi pare bine ca o putut asa. dar iti dai seama ca nu vreau sa ma cert cu omu asta sau sa cad de cacat. eu trebuie sa-i duc inapoi ori una, ori cealaltă!"
BV- „Da".
CG- „Da. Bine, dom-le, na.hai! Zic: Uite, eu i-am dus inapoi si oum daca-i nevoie asa si-i pe moment iara,, ma servește iara, nu-i problema!" ]
10.02.2010, Voi. II, f.291-292
[ BV- 14:15:23- „ Ce ai nou de Ia alek? Ai mai sunat la ala ku alea 500? " CG- 14:18:04- „ Cu Alee i-am dat azi dar a venit P. si i-a zis ca el mii împrumuta si ca mâine se rez. Ala cu 500 l-am sunat si mi-a dat ocupat, poate m-a suna el". ]
[ BV-13:22:11- „Da, am inteles ka a fost respinsa cererea de restituire a mașinii. A respins o procuroarea. "
CG- 13:29:12- „Eu nu l-am sunat deloc pe Gion, are rost sa-l sun sau nu. " ]- Voi. II. f.
300,302
12.02.2010, ora 13:23:34-VOL. II, f. 301
[CG- „ Auzi, zi-mi oleacă, dar tu stii asta de la J.? "
BV- „ Da. "
CG- „ Deci lui i-o făcut treaba asta sau la zdrențele astalalte? "
BV- „ F., nu ma intre ba! Eu iti spun, suna-l pe J., are procesul, toate hârtiile... rezoluția care s-o dat si... "
CG- „ Si cum astia ma manglesc ca marți se rezolva? "
BV- „ Dar nu stiu, frate! Suna-l pe J.! Sau las-o asa pana marți!" las- asa ca eu ajung duminica si o sa vedem, stii! Las-o asa, nu zi nimic! B., ti-am zis ceva eu ti-e odată... "
[ CG- 11:41:36- „Nu mi-au zis nimic de respins ci doar ca marți se rezolva ca se așteaptă un fax din Spania care vine luni dar indiferent de răspuns marți o iau. "
BV- 11:42:45- „ Doamne ajuta! Pa vb mâine cand ajung"] - Voi. II, f. 306-307.
Convorbirea telefonica intre C. Gh. si inv. B. V., din data de 15.02.2010, ora 10:16:04, Voi. II, f. 309
[BV- „ (....) Eu azi ma întâlnesc cu J. sa discut problema ta!"
CG- „Eu mâine vin, vin mâine sa vedem ce-mi zic mincinoșii astalalti asa o zis... ca mâine se rezolva!" ]
Conborbirea telefonica intre C. Gh. si inv. B. V., din data de 17.02.2010, ora 12:01:59, Voi. II, f. 343
[ BV- „ (...) Ce ai făcut cu astia? Te tragi cu BMW-ul? " CG- „ Poftim? " BV- „ Te tragi cu BMW-ul? "
CG- „ Da., ma trag cu dracu sa ma ia... prin Iasi! „ (...)
BV-„Da, da, da, da...."
CG- „ Nu ai reușit sa vorbești cu...."
BV- „ Mai ai răbdare, nu am avut... nu am reușit sa vorbesc! Ieri am avut o zi ca dracu! Luni nu am apucat"
CG- „ Sa-i dau un telefon eu oare sau nu are rost!" BV- „ la vezi ce...! Da-i un telefon!" CG- „ Hai ca-l sun acum!" ]
Convorbirea telefonica intre C. Gh. si inv. B. V., din data de 18.02.2010. ora 21:06:24, Voi. II, f. 357
[ CG- „ (...) M-o sunat astia ca mâine dimineața la 9 sa ma duc acolo cu... nu stiu unde. nu știu ce sa zic, nu stiu ce sap**a mea ca m-am luat de ei, am zis ca „Mâine, ori la bal, ori la spital! Jucăriile inapoi daca nu!"
BV- „lhi! Bine, hai ne vedem, te sun... Pe la cat sa te sun eu? "
CG- „ Eu la 8 is treaz, la 9 tre " sa merg la astia înainte de a ma întâlni cu ei? "
BV- „ Da" dom "le! Te sun la .... La 8 te sun eu!" ]
SMS transmis de C. Gh. către B. V. in data de 19.02.2010, ora 20:16:23, Voi. II, f. 382
[CG- „ A venit R cu 20 mii si a zis ca restul luni si nu am vrut. II căutam prin crasme daca nu ma duc la el acasă. Mâine poate ma vezi la știri"]
Și în această situație, instanța a apreciat că deși se pot face în mod logic speculații și raționamente de genul celor folosite de procurorul de caz în cuprinsul rechizitoriului, acestea nu sunt suficiente pentru formarea unei convingeri clare și neîndoielnice din partea instanței cu privire la existența faptei de mărturie mincinoasă din partea acestui inculpat.
Astfel, ce se poate desprinde cu oarecare certitudine doar pe baza analizei acestor convorbiri, este faptul că numitul C. G. făcuse demersuri pentru restituirea autoturismului pe lângă două persoane diferite, unul din avocați îi comunicase că cererea de restituire îi fusese respinsă, iar cea de-a doua persoană(e) pretinsese că trebuie să aștepte până marți în vederea unei soluționări favorabile. Se poate, de asemenea deduce, că se intenționa solicitarea restituirii unei sume de bani anterior dată, fără a exista date (în cadrul acestor convorbiri) cu privire la caracterul și scopul remiterii și, ulterior, al restituirii sumelor.
În aceste condiții, nu se poate susține în mod cert că declarațiile date în calitate de martor de inculpatul B. V. au avut caracter mincinos sau că acesta ar fi omis, cu știință, să dea declarații conforme adevărului.
Referitor la ambii inculpați, având în vedere natura infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, instanța a reținut că, în mod necesar, pentru dovedirea acuzațiilor formulate, trebuie dovedit faptul cunoașterii de către inculpați a unor împrejurări esențiale cauzei în care aceștia au fost audiați.
Având în vedere pregnantul caracter subiectiv al procesului intern al recepției informațiilor, în astfel de situații trebuie probat în plus că, în raport de condițiile și de împrejurările în care s-a înregistrat informația, aceasta nu avea cum să nu fie recepționată de martor în condițiile și în maniera în care evenimentul sau faptul asupra căruia poartă să fi avut loc.
Or, pe lângă caracterul echivoc al convorbirilor telefonice, se impune a se sublinia că, nu în toate cauzele/situațiile, informația transmisă de emițător, în forma eliptică în care a avut loc această transmitere, se plia pe existența unor informații preexistente ale receptorului, în raport de care aceasta avea sensul conferit de acuzațiile formulate împotriva celor doi inculpați.
În plus, în anumite cazuri, se poate recurge, pentru stabilirea existenței faptei, și a posibilității unui mobil care, în cazul infracțiunilor de mărturie mincinoasă poate fi reprezentat de legătura afectivă și intenția (ilicită) de a acorda sprijin unei persoane vizate de ancheta penală.
Această legătură subiectivă putea fi presupusă la momentul la care se afla încă în viață inculpatul C. G., însă ulterior acestui moment, inculpații puteau să-și retracteze declarațiile date anterior, beneficiind astfel de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, lucru pe care nu l-a făcut.
În raport de toate aceste elemente, instanța a conchis că pe baza probațiunii administrate în cauză și a constatării că nu mai pot fi administrate alte probe nu și-a format convingerea că faptele inculpaților sunt prevăzute de legea penală.
Problema legii penale mai favorabile.
Instanța a constatat că de la data presupusei comiteri a faptei și până la acest moment a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ridicându-se astfel problema legii penale mai favorabile.
În opinia instanței, o astfel de evaluare implică o analiză în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de făptuitor, iar în condițiile în care, în baza acestei analize punctuale, nu se poate stabili existența unei legi penale mai favorabile inculpatului (în sensul că situația juridică a acestuia ar fi identică indiferent s-ar aplica legea veche sau legea art. nouă), devine incident și deplin aplicabil art. 3 Cod penal, ce consacră principiul activității legii penale.
În conformitate cu aceste prevederi „legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare”, acesta fiind principiul de bază al aplicării legii penale, retroactivitatea unei legi având caracter de excepție și fiind justificată doar în situațiile în care legea nouă, care nu se afla în vigoare la momentul comiterii faptei, este mai favorabilă inculpatului.
În cauza de față, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, criteriile de comparare a celor două legi penale vizează exclusiv condițiile de incriminare prevăzute de art. 260 Cod penal din 1968, pe de o parte și art. 273 din actualul Cod penal, pe de altă parte.
Se poate observa astfel că în ambele reglementări condițiile de existență a infracțiunii sunt identice.
Analiza subsecventă a condițiilor de tragere la răspundere penală sau a pedepselor prevăzute de cele două legi penale apare ca fiind inutilă în aceste condiții, când nu se pune problema constatării unei cauze de încetare a procesului penal sau situația aplicării unei pedepse.
Împrejurarea că, în abstract, una din legi prevede o cauză de nepedepsire pe care o altă lege nu o prevede sau că una din legile succesive are limite mai blânde ale pedepsei este indiferentă la acest moment inculpaților din prezenta cauză, întrucât procesul de evaluare a legii mai favorabile, dacă este cazul să existe o lege mai favorabilă, este unul eminamente concret, nefiind cazul să se stabilească legea care, în abstract ar fi mai favorabilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, instanța a respins cererea formulată de inculpații G. V. și B. V., prin apărător ales, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală având nr. 9830/P/2011, din infracțiunile de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968 în infracțiunile de „mărturie mincinoasă”, prevăzute de art. 273 alin. 1 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul G. V. în ceea ce privește comiterea, în datele de 14.02.2011 și 06.04.2011 a infracțiunii de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul B. V., în ceea ce privește comiterea, în datele de 04.02.2011 și 07.04.2011, a infracțiunii de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
***
În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către P. de pe lângă Judecătoria Iași, care a criticat-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, P. de pe lângă Judecătoria Iași a arătat că din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit în mod indubitabil caracterul mincinos al afirmațiilor făcute de inculpații G. V. și B. V. cu ocazia audierii în calitate de martori în dosarul nr. 21/P/2010 al DNA Iași și intenția acestora de a induce în eroare organele de urmărire penală prin declararea unor aspecte care nu corespund adevărului sau prin omisiunea unor informații relevante pentru soluționarea cauzei penale în care era cercetat numitul C. G..
Aceștia cunoșteau faptul indisponibilizării autoturismului numitului C. G. de către organele de poliție și au încercat să îl ajute pe acesta în mod legal să redobândească posesia mașinii apelând la serviciile avocatului N. I.. Când aceste demersuri nu au dat rezultate și numitul C. G. a decis să recupereze autoturismul prin intervenția avocatului B. A. T. și a procurorului M. R. E. la procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași care instrumenta dosarul penal, în schimbul sumei de 1000 euro, inculpatul G. V. i-a împrumutat lui C. aproximativ 300-400 euro, iar inculpatul B. V. a fost de acord să garanteze celor 2 că numitul C. va plăti suma de 1000 euro solicitată atunci când avocatul B. și procurorul M. nu au fost de acord cu plata în tranșe.din transcrierea convorbirilor telefonice ale inculpaților cu numitul C. Gh. Nu rezultă în nici un mod că acești bani ar fi reprezentat plata onorariului avocatului B..
Afirmația inculpatului G. că nu cunoaște implicarea unui procuror în rezolvarea problemei autoturismului este contrazisă de convorbirea pe care a avut-o cu C. Gh. la data de 10.02.2010, iar apărarea că nu cunoaște modalitatea în care C. va încerca să redobândească autoturismul și ce reprezintă suma de 1000 euro de plătit avocatului B. și procurorului M. nu poate fi reținută, din convorbiri rezultând că numitul C. îl ținea la curent cu ceea ce se întâmpla în chestiunea privind restituirea autoturismului, solicitările avocatului și procurorului.
Motivarea instanței de fond că aceste convorbiri telefonice nu sunt de natură să formeze convingerea clară și neîndoielnică că inculpații cunoșteau caracterul infracțional al activităților în care erau implicate părțile din dosarul nr. 21/P/2010 al DNA Iași și natura sumei de 1000 euro solicitată de avocat și procuror nu poate fi reținută, întrucât informațiile privind activitatea infracțională a părților implicate nu puteau fi relevate cu ocazia acestor convorbiri efectuate printr-un mijloc de comunicație atât de nesigur ca telefonul mobil, neputându-se cere ca informațiile transmise să fie complete și precise. Din conținutul convorbirilor se poate constata că inculpații cunoșteau situația anterior convorbirilor telefonice cu C..
În apel nu s-au administrat probe noi, inculpații prezenți nu au dorit să dea declarații.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect, pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a statuat că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, caracterul mincinos al afirmațiilor inculpaților G. V. și B. V. ori neredarea tuturor împrejurărilor de fapt asupra cărora au fost întrebați, împrejurări esențiale pentru soluționarea dosarului penal nr. 21/P/2010 al DNA Iași, chestiuni ce pot constitui latura obiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Acuzațiile de mărturie mincinoasă aduse celor doi inculpați constau în aceea că, fiind audiați în calitate de martori în datele de 14.02.2011 și 06.04.2011, atât olograf cât și cu ocazia depunerii jurământului au făcut declarații necorespunzătoare adevărului asupra unor împrejurări esențiale, determinante în dosarul având ca obiect fapte de corupție (dosarul nr. 21/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție), respectiv destinația dată de C. G. sumei de 1000 euro remisă avocatului B. A. T. și procurorului M. R. E. de către C. G., ”demersurile” efectuate de aceștia din urmă pentru ridicarea măsurii indisponibilizării autovehiculului proprietate a inculpatului C. G., marca BMW 520, ce figura în baza de date INTERPOL ca fiind furat din Spania.
Caracterul mincinos al acestor declarații a fost concluzionat de procuror exclusiv din interpretarea unor convorbiri telefonice interceptate în dosarul penal menționat, convorbiri purtate de numitul C. G. cu B. V. și G. V..
În ceea ce privește temeinicia acuzațiilor aduse prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 21/P/2010 al DNA Serviciului Teritorial Iași, C. reține că aceasta a fost confirmată în mod definitiv de instanțele de judecată, atât B. A. T., cât și M. R. E., alături de alți inculpați, fiind condamnați definitiv în cauza penală în care au fost trimiși în judecată, printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 12.11.2014, așadar ulterior datei pronunțării sentinței apelate în cauza penală de față.
Acuzațiile aduse inculpaților B. A. T. și M. R. E. în respectiva cauză penală, soluționată definitiv prin condamnarea acestora, se află, reține C., în legătură directă cu faptele imputate inculpaților intimați B. și G., acuzațiile împotriva celor din urmă fiind bazate exclusiv, cum s-a arătat, pe analiza conținutului convorbirilor purtate de inculpați, astfel cum acestea au fost redate în cadrul proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice existente la dosarul cauzei, că afirmațiile acestora. Mai exact, aceștia au declarat, audiați fiind ca martori, că nu au cunoscut caracterul nelegal al demersurilor întreprinse de inculpatul C. G. și au pretins că nu cunosc detalii referitoare la maniera în care s-a realizat intervenția asupra procurorului DIICOT - cine a pretins banii, care au fost termenii înțelegerii - declarații pretins nereale.
Or, corect a statuat instanța de fond, după o analiză judicioasă și elaborată, că nu s-a dovedit cu certitudine că inculpații din prezenta cauză au cunoscut împrejurările nelegale în care au acționat B. A. T. și M. R. E. pentru a rezolva situația mașinii indisponibilizate de la C. G. și că ar fi dat declarații nereale sau ar fi omis cu știință să relateze unele fapte sau împrejurări
Cum singurele probe administrate de acuzare pentru dovedirea acuzațiilor de mărturie mincinoasă sunt conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați și numitul C. G., analizate pe rând de instanța de fond, corect s-a statuat că există un dubiu ce profită inculpaților B. și G., neexistând certitudinea că inculpații din cauza de față au cunoscut caracterul ilicit al acțiunilor avocatului și procurorului menționați, în vederea ridicării măsurii indisponibilizării autoturismului numitului C. G., scopul în care au fost utilizați banii de către același C.. În acest context, atitudinea lor atunci când au fost audiați ca martori nu poate fi incriminată ca infracțiune de mărturie mincinoasă, ei fiind obligați, în această calitate, să declare tot ce știu, nu să afirme cu caracter de certitudine asupra unor lucruri despre care nu au cunoștință în mod direct, nu știu dacă s-au întâmplat într-un anumit fel ori nu.
Corect a interpretat instanța de fond și atitudinea inculpatului G. V. atunci când a fost audiat ca învinuit în dosarul nr. 9830/P/2011, existând o diferență fundamentală de drepturi și obligații între calitățile de martor și de învinuit. În această din ultimă calitate, G. V. avea dreptul la tăcere, precum și dreptul de a nu se autoincrimina, putând adopta poziția procesuală pe care o consideră necesară, în raport de acuzațiile aduse, având dreptul să nu contribuie la propria acuzare, cunoscând că dacă alege să dea declarații, acestea pot fi folosite ca mijloace de probă în favoarea sa
Apreciind că, într-adevăr, probatoriul administrat în cauză – procese verbale redare interceptări telefonice – nu a dovedit fără nici un dubiu faptul cunoașterii de către inculpați a unor împrejurări esențiale cauzei în care aceștia au fost audiați, faptele de care sunt acuzați inculpații nefiind prevăzute de legea penală.
Subiectivul și echivocul dintr-o comunicare pe calea telefonului, nesusținută de alte probe concrete, directe, trebuie interpretate în favoarea inculpaților, cum corect a statuat instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, C., în conf. cu disp. art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1169/06.05.2014 a Judecătoriei Iași, sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1169 din 06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ *, sentință pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia..
Definitiva.
Pronunțată în ședință publica, astăzi, 11.02.2015.
Președinte,Judecător,
A. PrelipceanIulia E. C.
Grefier,
C. B.
Red. tehnored. A.P.
5 ex. 09 Martie 2015
Judecătoria Iași
Judecător M. G. S.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
