Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 81/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 81/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 81/2015

Ședința publică de la 11 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. P.

Judecător I. E. C.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad și de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 461/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect furtul calificat (art.229 NCP) și violare de domiciliu.

La apelul nominal lipsesc părțile. .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie La acel termen de judecată Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015, și apoi pentru azi, 11.02.2015, când .

INSTANȚA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală 461/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

„ I. În temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 12.11.2013 în dosar nr. 1504/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului C. G., din infracțiunile de:

- violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior,

în infracțiunea de:

- furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cod penal– Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

II.1.) - Condamnă pe inculpatul major C. G., fiul lui natural și M., născut la data de 17.01.1995 în Bârlad, jud. V., CNP –_, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în ., aflat în prezent în Penitenciarul V. - în stare de arest preventiv în altă cauză, la pedeapsa de:

- 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cod penal– Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 5 Cod penal cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală actual, în dauna persoanelor vătămate F. R. – M. și M. F. (faptă săvârșită la data de 29.03.2013).

2.) – În temeiul art. 15 și art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 83 Cod penal anterior:

- revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. G. prin Sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 04.01.2011 - termen de încercare 3 ani și 6 luni.

- revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. G. prin Sentința Penală nr. 175 din 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad - rămasă definitivă la data de 12.04.2011 - termen de încercare 5 ani.

3.) – Constată că prin Sentința penală nr. 352 din 05.07.2011 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 08.09.2011 inculpatul C. G. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu executare, pedeapsă rezultată din contopirea, conform art. 34 lit. b Cod penal anterior, a pedepselor aplicate pentru infracțiuni săvârșite în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal anterior, respectiv infracțiunile pentru care a fost judecat în acea cauză, infracțiunile pentru care a fost condamnat prun Sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 175 din 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad.

4.)– În temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 125 Cod penal,

- înlocuiește pedeapsa închisorii executabilă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. G. în baza Codului penal din 1969 prin Sentința penală nr. 352 din 05.07.2011 a Judecătoriei Bârlad, pentru fapte comise în timpul minorității, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, respectiv pe o durată de 2 ani.

5.)– Constată că inculpatul a executat în parte pedeapsa închisorii în detenție în penitenciar, parte care se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție, în perioada 19.04._12, fiind liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 135 zile.

6.) – În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal:

- aplică inculpatului C. G. pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare pe care o majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata restului de 135 de zile rămas neexecutat la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat, respectiv o majorează cu 4 luni ( 120 zile) închisoare .

7.) Dispune ca inculpatul C. G. să execute în întregime pedeapsa rezultantă de 1 an și 11 luni închisoare.

Anulează vechile forme de executare și dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Ia act că persoanele vătămate nu se constituie părți civile.

Constată recuperat integral prejudiciul.

Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei în faza de judecată, rămâne în sarcina statului și va fi plătit Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2014.”

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Sub nr._ din 23.12.2013 a fost înregistrat la instanță dosarul nr. 1504/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, împreună cu Rechizitoriul din 12.11.2013 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate și ulterior în arest în alte cauze, a inculpatului major:

- C. G. – fiul lui natural și M., născut la data de 17.01.1995 în mun. Bârlad, jud. V., domiciliat în .. V., CNP_, cetățean român, studii gimnaziale, agricultor, cu antecedente penale – pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- violare de domiciliu – prev. de art. 192 al. 2 Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968 (în dauna părții vătămate F. R. M.) și

- furt calificat - prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. g Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968 (în dauna părților vătămate F. R. M. și M. F.),

cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța retine următoarele:

Inculpatul C. G. este în vârstă de 18 ani, este cunoscut cu antecedente penale și are domiciliu în ., jud. V..

În seara de 29.03.2013, în jurul orei 19.00, inculpatul C. G. s-a deplasat în vizită la locuința prietenului său, P. C. situată în cartierul „Sub Deal” din satul și ..

La întoarcere, în jurul orei 20.30, trecând prin fața locuinței părții vătămate F. R.-M., a observat în curtea acestuia o motocicletă marca KAWASAKI, vopsită în culoarea verde și acoperită cu două pături, astfel că atrăgându-i atenția a luat hotărârea de a o sustrage.

În baza hotărârii luate, inculpatul C. G. s-a apropiat de poarta de acces în curtea locuinței, însă constatând cu această ocazie că aceasta era luminată de un bec ce era activat de un senzor de mișcare, a smuls firul de alimentare, a tras zăvorul cu care era închisă poarte în partea superioară, după care pătrunzând în interior, s-a deplasat la motocicleta sus-menționată, ce era rezemată de unul din pereții casei, lângă fereastră.

Verificând motocicleta respectivă și constatând că aceasta avea cheile în contact, sus-numitul a luat-o de ghidoane și a părăsit curtea locuinței cu tot cu cele două pături, îndreptându-se în direcția locuinței sale.

După ce a parcurs o distanță apreciabilă de locuința părții vătămate, sus-numitul a încercat să o pornească, dar nereușind a continuat să meargă pe lângă aceasta, ținând-o de mânere.

Pe traseu, văzând însă că motocicleta nu pornește, din reflex inculpatul a introdus cheia de contact în buzunarul pantalonilor, unde își ținea și telefonul mobil.

După aprox. 200-300 metri, deoarece motocicleta era foarte grea, acesta a scăpat-o la nivelul solului și întrucât nu a mai putut să o ridice, a abandonat-o în acel loc și a plecat.

În momentul respectiv, constatând că a pierdut cheia de contact și telefonul mobil ca urmare a faptului că buzunarul îi era rupt, a început să le caute în jurul motocicletei precum și pe traseul parcurs, până în acel punct. În timp ce căuta obiectele pierdute, sus-numitul a fost observat de numiții A. M. și I. M.-C., situație în care aceștia l-au întrebat ce face.

Spunându-le că-și caută telefonul mobil, inculpatul și-a continuat căutările până în dreptul locuinței părții vătămate F. R.-M., unde era căzută și una din cele două pături de pe motocicletă.

Realizând că motocicleta căzută pe drum fusese sustrasă de către inculpat și ar aparținea lui F. R.-M., întrucât o văzuse în curtea acestuia, sus-numiții au început să-l urmărească pentru a vedea ce face.

În consecință, observându-l pe inculpat că s-a deplasat până în dreptul locuinței lui F. R.-M., unde era căzută și acea pătură despre care am făcut vorbire, cele două persoane au hotărât să sesizeze organele de poliție, privitor la sustragerea acelei motociclete.

Ca urmare, organele de poliție s-au deplasat la fața locului și găsindu-i aici atât pe martori cât și pe inculpat, i-au cerut explicații acestuia cu privire la prezența sa în acel loc.

Deși inițial inculpatul C. G. a afirmat că se afla acolo deoarece își căuta telefonul mobil, ulterior, cu ocazia reaudierii a recunoscut că el este autorul sustragerii motocicletei din curtea numitului F. R.-M., dar aparținând părții vătămate M. F..

Ulterior, în cursul cercetărilor, inculpatul a predat organelor de poliție și cheia de contact de la motocicletă pe care o pierduse în seara comiterii faptei, dar pe care a găsit-o a doua zi, pe traseul pe care-l parcursese.

Prejudiciul cauzat de inculpat prin comiterea faptei sus-menționate este în sumă de 1.800 lei și a fost recuperat, motiv pentru care părțile vătămate F. R.-M. și M. F. au declarat că nu înțeleg să se constituie părți civile în procesul penal.

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:

Față de inculpatul C. G. s-a dispus începerea urmăririi penale de către organele de poliție la data de 25.04.2013 și a fost confirmată de procuror, prin rezoluția din aceeași dată (f. 4, 5).

Pe parcursul cercetărilor, inculpatului i s-au respectat prev. art. 6 și 70 C.p.p., referitor la dreptul de apărare (f. 54, 55).

Inculpatul nu a fost audiat la procuror și nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, deoarece imediat după audierea sa în calitate de inculpat, a părăsit localitatea de domiciliu, plecând la o adresă necunoscută.

Inculpatul C. G. este în vârstă de 18 ani, studii gimnaziale, ocupația agricultor, necăsătorit, este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție sinceră în cursul cercetărilor.

După audierea sa în calitate de inculpat, sus-numitul a părăsit localitatea de domiciliu și a plecat la o adresă necunoscută, situație în care acestuia nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală.

Ca urmare, la dosarul cauzei au fost atașate procesele-verbale de căutare la domiciliu, precum și adresele de răspuns de la diferite instituții.

Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de proba: proces-verbal de depistare f. 9.10; declarațiile părților vătămate f. 11-15;proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto și plicuri cu folii conținând urmele ridicate cu această ocazie f. 16-34 .declarațiile martorilor f. 35-46; A. M., I. M.-C., G. E., G. N. – idem f. 41-42proces-verbal de reconstituire a faptei comise de inculpat și planșe foto f. 47-53.declarațiile inculpatului f. 56-59;dovezi de primire-predare a unei chei de contact de motocicletă f. 70-72;proces-verbal de examinare a încălțămintei purtate de inculpat f. 71.procese-verbale de căutare la domiciliu și adrese de răspuns de la diferite instituții privind pe inculpatul C. G. f. 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69.; actele dosarului.

Inculpatul C. G. a fost judecat, inițial în stare de libertate și ulterior de detenție, în alte cauze.

La data de 18.02.2014, în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 255/2013 ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal și Cod de procedură penală, conform căruia:

(1) Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente.", prezenta cauză a fost trimisă Judecătorului de Cameră Preliminară.

A)- În procedura de Cameră preliminară, conform art. 432 Cod procedură penală, a fost verificată după trimiterea în judecată, competența și legalitatea sesizării instanței, și a fost verificată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

La judecarea cauzei în primă instanță, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, instanța a pus în vedere inculpaților că pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la faptul că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

1. La termenul de judecată din 10.07.2014 inculpatul C. G., a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în aplicarea dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .

Inculpatul C. G. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, nu le contestă și le însușește.

Audiat fiind inculpatul C. G. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora au fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.

Și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat că poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

Instanța va soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul a solicitat aceasta și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață., fiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri., urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime.

F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către inculpat, existând probele necesare si legal administrate și necontestate.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Fapta mai sus descrisă este prevăzută de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminată ca infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului C. G..

Prin actul de sesizare al instanței, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost următoarea:

- Fapta inculpatului C. G. de a pătrunde în noaptea de 29.03.2013, fără drept și pe timp de noapte în curtea locuinței părții vătămate F. R.-M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 Cod penal .

- Fapta inculpatului C. G. de a sustrage în noaptea de 29.03.2013, din curtea părții vătămate F. R.-M. o motocicletă KAWASAKI, vopsită în culoarea verde și acoperită cu două pături, motocicleta aparținând părții vătămate M. F., iar păturile aparținând părții vătămate F. R.-M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. g Cod penal, printr-o singură acțiune de furt inculpatul producând prejudiciu în patrimoniul a două părți vătămate distincte, aspect necunoscut de acesta la momentul săvârșirii faptei.

Faptele au fost săvârșite în concurs real sau real, privind concursul de infracțiuni.

Concurs de infracțiuni există conform art. 33 Cod penal anterior:

a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni;

Sub aspectul laturii subiective inculpat a săvârșit faptele cu vinovăție, fapta fiind comisă cu intenție potrivit art. 16 punctul 1-3 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit rezultatul faptelor sale..

Obiect juridic special al infracțiunii constă în relațiile sociale care ocrotesc relațiile patrimoniale și domiciliul.

Soluționând acțiunea penală:

În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpatul C. G. la pedeapsa închisorii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanța urmează sa aplice inculpatului câte o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Din fișa de cazier emisă de IPJ V., rezultă că inculpatul are antecedente penale, pentru săvârșirea unor fapte de aceeași natură, aspect care formează instanței convingerea că inculpatul nu mai are vocație concretă la reținerea de circumstanțe atenuante.

Din fișa de cazier judiciar, rezultă că, inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte de același gen încă din perioada minoratului.

În perioada 2010-2011 a suferit mai multe condamnări pentru fapte similare, ultima condamnare fiind aplicată prin Sentința penală nr. 352/05.07.2011 a Judecătoriei Bârlad, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a, i Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal; art. 208 al.1, 209 al. lit. g, i Cod penal cu aplic. art. 412 al.2 Cod penal; art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,g, i Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, art. 217 al.1 Cod penal; art. 217 al.1 Cod penal și art. 192 al.2 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal. Arestat la data de 19.04.2011, eliberat la data de 04.12.2012, rest de executat 135 zile, care s-ar fi împlinit la data de 19.04.2013, faptele din prezenta cauză fiind săvârșite la data de 29.03.2013.

De asemenea, rezultă că inculpatului i-au fost aplicate pedepse cu închisoarea pentru fapte de furt săvârșite în perioada minoratului, pedepse a căror executare a fost suspendată condiționat pe perioada unui termen de încercare prev. de art. 81 cod penal anterior, iar în perioada termenelor de încercare inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză.

De asemenea, rezultă că inculpatului i-au fost aplicate sancțiuni administrative pentru comiterea altor infracțiuni, de însușirea bunului găsit, iar acesta a continuat să săvârșească fapte antisociale, nerealizând clemența de care au beneficiat din partea organelor judiciare.

Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, având în vedere că acesta continuă să săvârșească fapte antisociale, de gravitate sporită. Acesta nu a dat dovadă niciun moment că ar fi dispus să-și îndrepte comportamentul în societate si nu a ezitat să-și îndrepte . în locuri publice, de față cu un număr mare de persoane, consumatori din locațiile mai sus menționate..

La aprecierea pericolului social se va avea în vedere faptul că inculpatul nu are nicio ocupație, existând posibilitatea ca acesta să săvârșească și alte infracțiuni.

Lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere perseverența în activitatea infracțională, prezintă realmente un pericol social pentru ordinea publică, putând oricând să comită o nouă infracțiune, posibil de o gravitate sporită.

De asemenea, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică se au în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului.

Cu toate că inculpatul, se afla în perioada termenului de încercare stabilit de instanță, pentru condamnări anterioare, a perseverat în activitatea sa infracțională., săvârțind în continuare fapte de furt perseverînd în infracțiuni care aduc atingere relațiilor patrimoniale.

F. de acesta imprejurare, instanța urmeaza sa faca aplicarea art. 83 cod penal.

Gravitatea faptei a avut un impact deosebit asupra comunității fiind benefică pentru societate și oportună pentru inculpat, o pedeapsă, proporțional cu gravitatea faptei.

Inculpatul a dovedit o inclinație spre fapte antisociale, perseverența infracțională manifestată de acesta evidențiază astfel un grad de pericol social sporit, o persistență în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni, și nu se poate reține că a fost un incident nefericit în viața inculpatului, că este o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial.

F. de modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, curajul infracțional de a acționa în modalitatea perseverent violentă descrisă mai sus, raportat la persoana făptuitorului, instanța apreciază că scopul de prevenire și reeducare putând fi atins prin aplicarea pedepsei închisorii.

Executarea pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al acestuia, precum și îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, iar inculpatul nu a dat dovadă de îndreptare, săvârșind noile fapte, de același gen, ceea ce denotă perseverență infracțională, în săvârșirea infracțiunilor de violență, comportamentul recurent al acestuia prin prisma normelor ocrotite de legiuitor conferind faptelor săvârșite de inculpat un pericol social și o gravitate sporită.

Inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, manifestând un comportament antisocial, prin istoricul antecedențelor reținute în fișa de evidență operativă, context în care, instanța apreciază că faptele săvârșite de inculpat nu au fost un incident nefericit, și nu sunt o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial, prin săvârșirea faptei deduse judecății în prezenta cauză, inculpatul a reiterând comportamentul infracțional.

Având în vedere persoana și conduita inculpatului, anterior săvârșirii faptei prin existența antecedentelor penale, instanța apreciază că inculpatul manifestă o perseverență infracțională, manifestând o atitudinea antisociala recurentă, ceea ce demonstrează indiferența acestuia față de respectarea legii, neintegrare social.ă., iar reeducarea acestuia poate avea loc prin aplicarea pedepsei proporționale cu gravitatea faptei și prin izolare de societate, la acest moment prezența sa în societate fiind un pericol.

Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că faptele săvârșite de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Într-adevăr, faptele se regăsesc incriminate în continuare sub aceeași denumire sau sub o altă denumire în noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), sau în conținutul altei infracțiuni.

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 4 Cod penal, Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la fapta săvârșită de C. G. instanța reține următoarele:

* Legea penală anterioară datei de 01.02.2014 - Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968:

Conform art. 192 alin. 2 Cod penal, constituie infracțiunea de Violarea de domiciliu:

Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

În cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Conform art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal, constituie infracțiunea de Furt calificat:

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, săvârșit în timpul nopții; se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

# Legea penală ulterioară datei de 01.02.2014 - Cod penal– Legea nr. 286 din 2009:

Conform art. 224 alin. 2 Cod penal, constituie infracțiunea de Violarea de domiciliu:

Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, în timpul nopții, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cod penal Cod penal, constutie infracțiunea de Furt calificat:

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, în timpul nopții, prin violare de domiciliu sau sediu profesional, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Conform art. 231 Cod penal În cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.

* Pornind de la aprecierea instanței că față de gravitatea faptelor instanța va opta pentru pedeapsa închisorii, iar față de circumstanțele inculpatului instanța va opta pentru o modalitate de executare privativă de liberate, în ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele minime și maxime de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modul de calcul al pedepsei rezultante, sfera interdicțiilor.

În acest sens, instanța va avea în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei se va reține cauza legală de reducere a pedepsei pentru inculpat prevăzută de dispozițiile art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Legea nouă este mai favorabilă pentru că:

- prevede limite de pedeaspă mult mai mici,

- infracțiunea de furt calificat absoarbe și agravanta violării de domiciliu, context în care conform noii legi penale inulpatul a săvârșit o singură infracțiune, aspect care face ca să fie irelevant concursul de infracțiuni reținut conform legii penale anterioare ( nefavorabil ca modalitate de clacul conform noii legi .

- antecedente inculpatului privesc și fapte săvârșite în perioada minoratului, context în care sunt mai favorabile dispozițiile noii legi penale care prevăd doar măsuri educative în regimul sancționator al inculpatului minor.

În aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 .05.2014 instanța apreciază că noile reglementări prevăzute în Codul penal actual - Legea nr. 286 din 2009, în vigoare la data judecării cauzei sunt mai favorabile atât sub aspectul limitelor de pedeapsă, a încadrării jueridice sub aspectul reținerii unei singure infracțiuni și nu a două infracțiuni în concurs real, a posibilității încetării procesului penal prin împăcarea părților, având în vedere și faptul că în procesul de individualizare instanța a apreciat oportună pedeapsa închisorii, iar cuantumul pedepsei orientat spre limita minimă specială a pedepsei închisorii prevăzută de lege și care urmează să fie redusă cu 1/3 ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .

Față de împrejurarea că inculpatul a fost anterior condamnat prin Sentința penală nr.352/05.07.2011 rămasă definitivă la data de 08.09.2011 prin nerecurare, inculpatul fiind arestat preventiv la data de 19.04.2011 și eliberat la 04.12.2012 cu un rest de executat de 135 zile și față de împrejurarea că această sentință penală de condamnare a intervenit pentru infracțiuni comise în minoritate, se va înlocui pedeapsa anterioară a închisorii cu măsura internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani, conform art. 21 din legea de punere în aplicare a Noului Cod penal.

Conform art.21 alin.4 din legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, se va considera că a executat perioada în care acesta a fost arestat de la 19.04.2011, până la data de 04.12.2012, iar potrivit disp.art.129 alin.2 lit. b Cod penal actual, se va stabili o pedeapsă pentru infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, pedeapsa cu închisoarea la care va adăuga cel puțin 1/4 din restul rămas neexecutat din restul de 135 zile .

În consecință, instanța:

I. În temeiul art. 386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 12.11.2013 în dosar nr. 1504/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului C. G., din infracțiunile de:

- violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior, în infracțiunea de:

- furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cod penal– Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

II.1.) - Va condamna pe inculpatul major C. G., la pedeapsa de:

Conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.

Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."

Având în vedere istoricul infracțional al inculpatului - faptele deduse judecății în prezenta cauză fiind săvârșite înainte de expirarea termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 04.01.2011- termen de încercare 3 ani și 6 luni ( termen care s-ar fi împlinit la data de 04.07.2014) Și prin Sentința Penală nr. 175 din 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad - rămasă definitivă la data de 12.04.2011 - termen de încercare 5 ani., ( termen care s-ar fi împlinit la data de 12.04.2016), faptele din prezenta cauză fiind săvârșite la data de 29.03.2013, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile imperative ale art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, care prevede că, în situația în care, în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, dispoziții asupra cărora, de altfel, a fost atrasă atenția inculpatului, fiindu-i puse în vedere prin hotărârea anterioară.

Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este obligatorie, conform art. 83 alin. (1) Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.

Inculpatul a pierdut beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare prin comportamentul său de săvârșire de noi fapte în timpul termenului de încercare, iar față de persistența infracțională a inculpatului instanța apreciază că este benefică izolarea acestuia de societatea, scopul de reeducare și prevenție urmând a fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, în condițiile în care modalitate de executare a pedepsei anterioare nu și-a atins scopul.

Conform art. 21 din Legea nr. 187/2012:

(1) Pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

(4) Partea executată din pedeapsa închisorii, precum și durata reținerii și arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție."

Conform art. 22 din Legea nr. 187/201:

(1) Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal.

(2) În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani..

(4) Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:

a) dacă noua a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;

b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal."

ART. 129 Cod penal: Pluralitatea de infracțiuni

(1) În caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74.

(2) În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care:

b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat;

În consecință, instanța:

2.) – În temeiul art. 15 și art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 83 Cod penal anterior:

- va revoca beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. G. prin Sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 04.01.2011- termen de încercare 3 ani și 6 luni.

- va revoca beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. G. prin Sentința Penală nr. 175 din 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad - rămasă definitivă la data de 12.04.2011 - termen de încercare 5 ani.

3.) – Va constata că prin Sentința penală nr. 352 din 05.07.2011 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 08.09.2011 inculpatul C. G. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu executare, pedeapsă rezultată din contopirea, conform art. 34 lit. b Cod penal anterior, a pedepselor aplicate pentru infracțiuni săvârșite în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal anterior, respectiv infracțiunile pentru care a fost judecat în acea cauză, infracțiunile pentru care a fost condamnat prun Sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 175 din 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad .

4.)– În temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 125 Cod penal,

- va înlocui pedeapsa închisorii executabilă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. G. în baza Codului penal din 1969 prin Sentința penală nr. 352 din 05.07.2011 a Judecătoriei Bârlad, pentru fapte comise în timpul minorității, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, respectiv pe o durată de 2 ani.

5.)– Va constata că inculpatul a executat în parte pedeapsa închisorii în detenție în penitenciar, parte care se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție, în perioada 19.04._12, fiind liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 135 zile.

6.) – În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal:

- va aplica inculpatului major C. G. pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare pe care o va majora cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata restului de 135 de zile rămas neexecutat la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat, respectiv o va majora cu 4 luni ( 120 zile) închisoare .

7.) Va dispune ca inculpatul C. G. să execute în întregime pedeapsa rezultantă de 1 an și 11 luni închisoare.

Va lua act că persoanele vătămate nu se constituie părți civile.

Va constata recuperat integral prejudiciul.

Va anula vechile forme de executare și dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Ca o consecință a condamnării, pentru faptele mai sus menționate, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Onorariu avocat din oficiu asistență în cursul judecății, va fi plătit Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției .”

În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de către P. de pe lângă Judecătoria Bârlad și de inculpatul C. G., fiind criticată pentru nelegalitate, în apelul procurorului, și netemeinicie sub aspectul modului de individualizare a pedepsei aplicate, în apelul inculpatului.

Astfel, în apelul declarat de procuror se apreciază că în mod greșit prin sentința primei instanțe s-a dispus revocarea celor două suspendări condiționate dispuse prin sentința penală nr. 457/14.09.2010 și sentința penală nr. 175/29.03.2011 ale Judecătoriei Bârlad, în condițiile în care, ambele suspendări au fost anulate prin sentința penală nr. 175/29.03.2011 și sentința penală nr., 325/05.07.2011 ale Judecătoriei Bârlad. Odată anulate aceste suspendări, prin hotărâri anterioare rămase definitive, intrate în puterea lucrului judecat, instanța nu mai putea dispune revocarea ulterioară a lor.

În apelul declarat de inculpat a se da o eficiență mai mare circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.

C. examinând sentința penală apelată, în temeiul dispozițiilor art.417 Cod procedură penală raportat la temeiurile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege.

Starea de fapt reținută prin sentința penală apelată este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță procedând la o analiză completă a probelor administrate și o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecății, inclusiv din perspectiva legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, aspecte ce nu au fost criticate de către apelant, situația de fapt fiind însușită în mod expres de către acesta, prin accesarea procedurii simplificate reglementată de dispozițiile art. 396 alin. 10 cod proc. pen.

Cu privire la legea penală identificată ca fiind mai favorabilă inculpatului, având în vedere că limitele de pedeapsă mult mai mici prevăzute în noul cod penal, condițiile de încriminare constând în aceea că infracțiunea de furt calificat absoarbe și agravanta violării de domiciliu, context în care conform noii legi penale inculpatul a săvârșit o singură infracțiune, aspect care face ca să fie irelevant concursul de infracțiuni reținut conform legii penale anterioare, nefavorabil ca modalitate de clacul conform noii legi, antecedente inculpatului privesc și fapte săvârșite în perioada minoratului, context în care sunt mai favorabile dispozițiile noii legi penale care prevăd doar măsuri educative în regimul sancționator al inculpatului minor, în mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile mai favorabile situației concrete a inculpatului sunt cele reglementate de prevederile noului cod penal.

Așa fiind, prin raportare la prevederile privind individualizarea pedepsei reglementate de prevederile codului penal, instanța de apel, apreciază că în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată și modalitatea de executare, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului apelant care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, prezentându-se în fața autorităților și recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina sa, cuantumul fiind astfel stabilit încât să asigure îndeplinirea scopului prevăzut lege, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit art.74 Cod penal la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definite de legiuitor aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Au fost, de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală fiind cunoscut cu antecedente penale.

Raportat conduitei sincere de recunoaștere și regret manifestate de inculpat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, conduita bună a acestuia înainte și după comiterii faptei, instanța de fond în mod optim a apreciat că pot fi apreciate ca împrejurări ușurător în planul cuantificării pedepsei, pe care a orientat la minimului special prevăzut de lege pentru fapta comisă, astfel cum au fost reduse acestea cu o treime ca urmare a aplicării disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cod penal este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de Cod penal, iar raportat considerentelor expuse, este și concluzia însușită de către instanța controlului judiciar.

În consecință, C. apreciază că în cauză s-a aplicat un eficient tratament sancționator, atât sub natura și cuantumul pedepsei aplicate, cât și in privința modalității de executare, astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei, întrucât nu se justifică lărgirea sferei efectului atenuant recunoscut de disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală, or al împrejurărilor reținute ca pozitive în planul individualizării pedepsei, și respectiv reducerea cuantumului acesteia, o atare soluție împiedicând realizarea scopului pedepsei înscris în cod penal cât și conștientizarea inculpatului asupra consecințelor faptelor săvârșite.

În consecință, pentru considerentele expuse, C. urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.1 lit. „b” Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 461 din 04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ și, să mențină, ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Cu privire la apelul procurorului, C. reține:

Instanța de fond a reținut că faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt săvârșite înainte de expirarea termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 04.01.2011- termen de încercare 3 ani și 6 luni (termen care s-ar fi împlinit la data de 04.07.2014) și prin Sentința Penală nr. 175 din 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad - rămasă definitivă la data de 12.04.2011 - termen de încercare 5 ani, (termen care s-ar fi împlinit la data de 12.04.2016), faptele din prezenta cauză fiind săvârșite la data de 29.03.2013, fiind aplicabile dispozițiile imperative ale art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, care prevede că, în situația în care, în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, dispoziții asupra cărora, de altfel, a fost atrasă atenția inculpatului, fiindu-i puse în vedere prin hotărârea anterioară.

Prin sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 04.01.2011, inculpatul C. G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 cod penal din 1968, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Prin sentința penală nr. 175 din 29.03.2011 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 12.04.2011, inculpatul C. G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 cod penal din 1968, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin care s-a dispus, totodată, și anularea suspendării inițiale de 1 an si 6 luni închisoare dispusa prin sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad.

Prin sentința penală nr. 352 din 05.07.2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă la data de 08.09.2011, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru alte fapte săvârșite pana la împlinirea vârstei de 18 ani, 1a o pedeapsa de 2 ani închisoare si totodată anularea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare dispuse anterior sentința penală nr. 175 din 29.03.2011 a Judecătoriei Bârlad. Dispoziția privind anularea, respectiv revocarea suspendărilor condiționate aplicate prin sentințele penale anterioare, a intrat în puterea lucrului judecat, dispoziție în baza căreia pedeapsa aplicată inculpatului a devenit executabilă.

Astfel, inculpatul a început executarea acestei pedepse la 19.04.2011, fiind liberat condiționat la data de 04.12.2012 cu un rest de executat de 135 de zile, rest înăuntrul căruia inculpatul C. G. a săvârșit faptele deduse judecații.

Din prevederile art. 83 din Codul penal din 1969, al căror efect continuă să se producă în baza art. 15 alin. 2 din legea nr. 187/2012, reiese că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare, suspendarea se revocă. Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este, în acest caz, obligatorie, iar instanța nu poate dispune o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei, indiferent dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81 alin. 1 lit. b privind durata pedepsei aplicate pentru infracțiunea anterioară, întrucât, potrivit art. 83 alin. 3 din Codul penal din 1969, numai dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, nu și atunci când aceasta este săvârșită cu intenție, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar revocarea primei suspendări nu mai are loc.

În cauză nu sunt incidente aceste dispoziții, întrucât odată anulate aceste suspendări prin hotărâri anterioare ramase definitive, intrate in puterea lucrului judecat, instanța nu mai putea dispune revocarea ulterioara a lor, nefiind incidente dispozițiile art. 22 din legea nr. l87/2012, ci ale art. 21 din aceeași lege. În același context, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a stabilit că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

Este adevărat ca in situația în care, în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate inculpatul săvârșește o noua infracțiune suspendarea se revoca, dar în cauză această suspendare a fost deja anulata printr-o hotărâre definitiva ce are putere de lucru judecat, neputându-se revoca ceea ce era deja anulat.

Instanța trebuia sa dispună in baza art. 21 din Legea nr. 187/2012 înlocuirea acesteia cu măsura educativa a internării . detenție pe o perioada egala cu durata pedepsei închisorii, respectiv pe o perioada de 2 ani, iar conform art. 129 al. 2 lit. b din codul penal, să aplice doar pedeapsa închisorii stabilită pentru faptele din prezenta cauza, majorata cu cel puțin 1/4 din durata restului rămas neexecutat din măsura educativa la data săvârșirii infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv din restul de 135 de zile, sens în care instanța de fond a și procedat de altfel.

Raportat celor mai sus expuse, în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 83 din Codul penal din 1969, al căror efect continuă să se producă în baza art. 15 alin. 2 din legea nr. 187/2012, instanța de fond nu trebuia să dispună revocare a beneficiului suspendării condiționate ci doar să mențină revocarea dispusă deja printr-o sentință penală anterioară.

În consecință, pentru considerentele expuse, C. urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.2 lit. „a” Cod procedură penală să admită apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 461 din 04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință pe care o va desființa în parte, în latură penală.

În rejudecare va înlătura dispoziția de revocare a beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. G. prin sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad și dispoziția de revocare a beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. G. prin sentința penală nr. 175 din 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad.

Va menține anularea suspendării condiționate a pedepselor sus-amintite dispusă prin sentința penală nr. 352 din 05.07.2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă la data de 08.09.2011.

Vor fi menținute toate dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 8957 din 06.01.2015.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul C. G. la cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și suma reprezintând onorariu avocat desemnat din oficiu.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 461 din 04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 461 din 04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală.

Rejudecând:

Înlătură dispoziția de revocare a beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. G. prin Sentința penală nr. 457 din 14.09.2010 a Judecătoriei Bârlad și dispoziția de revocare a beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. G. prin Sentința Penală nr. 175 din 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad.

Menține anularea suspendării condiționate a pedepselor sus-amintite dispusă prin sentința penală nr. 352 din 05.07.2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă la data de 08.09.2011.

Menține toate dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului rămân în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul C. G. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publica, astăzi, 11.02.2015.

Președinte,Judecător,

A. PrelipceanIulia E. C.

Grefier,

C. B.

Red./tehnored. CIE

8 ex. – 28 februarie 2015

Judecătoria Bârlad

Judecător R. M. G.

← Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 83/2015....		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 51/2015. Curtea de... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel IAŞI