Traficul de persoane. Art.210 NCP. Decizia nr. 42/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 42/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 42/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător M. M.
Grefier C. B.
Ministerul Public – DIICOT – Serviciul Teritorial Iași a fost reprezentat prin procuror A. Z. L.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de persoana condamnată D. (fostă B.) M. L. împotriva deciziei penale nr. 734 din 12.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă persoana condamnată contestatoare D. (fostă B.) M. L. în stare de deținere, asistată de av. Nesvadba A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența persoanei condamnate,după care,
După ce în prealabil a luat legătura cu persoana condamnată, avocat Nesvadba susține că aceasta dorește să mai fie audiați martori ale căror declarații nu au fost luate în considerare și că este nemulțumită de pedeapsa primită. Apreciază apărarea că obiectul cauzei de față ar fi acela de contestație la executare și nu contestație în anulare.
Președintele completului de judecată precizează doamnei avocat că din dezvoltarea motivelor expuse de contestatoare, nu rezultă că ar fi vorba de o contestație la executare, astfel cum ar sugera temeiul de drept invocat în mod generic, respectiv, art. 598 alin.2 lit. d Cod procedură penală.
Persoana condamnată pe de o parte își intitulează cererea „ Contestație în anulare” însă, invocă temeiul de drept de la contestația la executare. Din dezvoltarea motivelor aflate la fila 22 din dosar rezultă că persoana condamnată este nemulțumită de pedeapsa aplicată și de stabilirea vinovăției în privința acesteia, invocând faptul că din declarațiile părții vătămate și a învinuiților rezultă mai multe contradicții și neadevăruri.
Contestatoarea condamnată, având cuvântul, susține că cererea sa este o contestație în anulare, deoarece pedeapsa este prea mare și nu este vinovată.
Curtea, având în vedere că a fost precizat obiectul cauzei de față ca fiind o contestație în anulare, constată că procedura prevede judecarea cererii de contestație în anulare în cameră de consiliu, astfel încât, invită persoanele care nu au legătură cu cauza să părăsească sala, urmând ca în sală să rămână doar părțile și avocații acestora.
Curtea, pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare.
Procurorul solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că nici unul dintre motivele invocate nu se pliază pe disp. art. 426 Cod procedură penală și solicită respingerea prezentei cereri ca inadmisibilă.
Avocat Nesvadba apreciază cererea de față admisibilă, având în vedere precizările făcute de condamnata contestatoare.
Condamnata contestatoare D. (fostă B.) M. L., având ultimul cuvânt, susține că a făcut această contestație deoarece inițial martorii au dat declarații sub presiune și amenințări, că în realitate ea este nevinovată, ba chiar a fost și ea o victimă.
Consideră de prezenta contestație este admisibilă.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
La data de 21.10.2015, sub nr._ a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași contestația în anulare formulată de contestatoarea-condamnată D. (fostă B.) M.-L., fiica lui E. și D., născută la data de 30.07.1983, în mun. Bârlad, jud. V., în prezent deținută în P. B., împotriva deciziei penale nr. 734 din 12.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ .
În motivarea contestației în anulare, s-a solicitat ,,verificarea situației juridice prin individualizarea legală a pedepsei închisorii”, invocându-se ca temei de drept disp. ,,art. 598 alin. 2 lit. d Cod procedură penală”.
Printr-un memoriu depus ulterior la dosar, contestatoarea-condamnată D. (fostă B.) M.-L. a precizat că se consideră nevinovată, că au existat multe piedici în a se apăra și a-și dovedi nevinovăția pe timpul judecării cauzei.
A mai arătat contestatoarea-condamnată că din declarațiile părții vătămate și a învinuiților rezultă mai multe contradicții și neadevăruri, declarațiile martorilor ,,se bat cap în cap” ceea ce dovedește că nu spun adevărul și că ea însăși se consideră o victimă a ceea ce s-a întâmplat.
Față de contradicția între motivele generice indicate de contestatoarea-condamnată în cererea inițială și temeiul de drept invocat în aceasta precum și motivele dezvoltate ulterior prin memoriul menționat, Curtea a pus în vedere contestatoarei-condamnate să precizeze temeiul juridic al cererii sale. Contestatoarea condamnată a precizat doar că că cererea sa este o contestație în anulare, deoarece pedeapsa este prea mare și nu este vinovată.
Procedând la examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare, conform dispozițiilor art. 431 Cod procedură penală, în camera de consiliu, Curtea constată că:
Prin decizia penală nr. 734 din 12.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D. (fostă B.) M. L., C. M. C. și G. D. împotriva sentinței penale nr. 88 din 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, sentință care a fost menținută.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut că prin rechizitoriul procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial V. din 06.02.2015 dat în dosarul de urmărire penală numărul 4D/P/2015, Tribunalul V. a fost investit cu judecarea în primă instanța a inculpaților D. (fostă B.) M. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de ”trafic de persoane”, în forma prevăzută de 210 alin. (1) lit. a) Cod penal și ”lipsire de libertate în mod ilegal”, în varianta normativă prevăzută de art. 205 alin. (1) Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin. (1) Cod penal; C. M.–C., pentru săvârșirea infracțiunii de ”trafic de persoane”, în varianta prevăzută art. 210 alin. (1) lit.a) Cod penal; G. D., pentru săvârșirea infracțiunii de ”viol”, în forma tip prevăzută de art.218 alin. (1) Cod penal și C. M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ”viol”, în forma tip prevăzută de art. 218 alin. (1) Cod penal, constând în aceea că în ziua de 05.01.2015, prin inducere în eroare, inculpata D. (fostă B.) M. L. ar fi recrutat-o și transportat-o pe persoana vătămată H. A., în satul Băcani, jud. V., la locuința inculpatului C. M. C., scopul urmărit fiind acela de a o constrânge să întrețină relații intime cu diferiți bărbați contra unor foloase materiale sau bănești. În locuința inculpatului C. M. C., persoana vătămata H. A. ar fi fost ținută împotriva voinței sale și prin constrângerea realizata asupra sa prin violență fizica și amenințare de către inculpata D. (fostă B.) M. L. ar fi fost determinată să întrețină acte sexuale cu inculpații C. M. C. și G. D. care, la rândul lor, au constrâns-o moral.
A reținut instanța de control judiciar că, fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond a parcurs inițial procedura de camera preliminara la finele căreia prin încheierea din10.03.2015 dată de judecătorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului V., s-a dispus începerea judecății. În continuare, în fața instanței de la Tribunalul V. s-a desfășurat judecata în primă instanță care, față de manifestarea de voință exprimata de fiecare dintre cei patru inculpați din dosar – C. M. C., C. M. C., G. D. și D. (fostă B.) M. L. - a avut loc potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii în ceea ce în privește pe inculpații C. M. C., C. M. C. și G. D. și respectiv potrivit procedurii obișnuite, în cazul inculpatei D. (fostă B.) M. L..
Cauza a fost soluționată în primă instanță în raport cu inculpatul C. M. C. prin sentința penală nr. 61/20.04.2015 a Tribunalului V., hotărâre prin care inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de ”complicitate la trafic de persoane” prev. și ped. de art. 48 Cod penal raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) Cod penal la pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu executare în regim carceral.
Anterior pronunțării sentinței penale sus menționate, instanța fondului a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi privește pe inculpații C. M. C., G. D. și D. (fostă B.) M. L. în vederea continuării judecații.
Pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a procedat la administrarea nemijlocită a unui amplu material probator pe baza căruia să poată fi stabilit adevărul și lămurită cauza sub toate aspectele de fapt. Astfel, în condițiile în care nu au înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, s-a procedat la ascultarea inculpațilorC. M. C., G. D. și D. (fostă B.) M. L., a persoanei vătămate H. A. și a martorilor C. C. și I. G. E.. Totodată a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțierea profilului socio-moral al inculpaților.
Se impune a evidenția faptul că în declarațiile date în fața judecătorului fondului la termenul de judecata din data de 07.05.2015, inculpații C. M. C. și G. D. au recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol pentru care au fost trimiși în judecata în modalitatea reținută de procuror prin rechizitoriu ce constituie actul de sesizare al instanței.
În etapa deliberării, judecătorul fondului a realizat o analiză și o evaluare judicioasă și completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, pe baza căruia a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva dovedit petrecută în data de 05.01.2015, pe care, de altfel, și trei dintre cei patru inculpați care au fost puși sub acuzare (inculpații C. M. C., C. M. C. și G. D.) au recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) Cod procedura penală.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În considerentele sentinței penale supusa prezentei analize, sunt prezentate într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținută în sarcina inculpaților D. (fostă B.) M. L., C. M. C. și G. D. în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
În considerentele hotărârii date, judecătorul fondului a făcut trimitere la mijloacele de proba care susțin elementele de fapt reținute în descrierea situației faptice și, totodată, a realizat o analiză amănunțită a probatoriului existent la dosar, punctând acele aspecte de fapt redate de martorii ascultați în cauza și de inculpați apreciate ca relevante pentru stabilirea derulării faptice a evenimentelor petrecute în ziua de 05.01.2015.
Efectuând propria analiză și evaluare a întregului material probator existent la dosar, instanța de apel constată dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă situația de fapt reținută în considerentele hotărârii supuse prezentului control judiciar și, implicit, vinovăția fiecăruia dintre inculpații D. (fostă B.) M. L., C. M. C. și G. D. în comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați în primă instanță. Analiza judicioasă și coroborată a plângerii și declarațiilor persoanei vătămate H. A., cu declarațiile martorilor A. M., C. C., B. R. M., B. D. I., Ț. C. G., I. G. E., Holbat M., G. M. I., B. P. C., C. C. și V. R., cu actele medico-legale existente la dosar, cu procesul-verbal de redare a convorbirii purtata la data de 05.01.2015, ora 21,22, de martorul C. C. cu lucrătorul de poliție – operator la numărul unic de urgențe ”112”, procesul –verbal din 05.01.2015, orele 21,24 întocmit de lucrătorul de poliție din cadrul Postului de Poliție Băcani, jud. V., urmarea sesizării primite prin numărul ”112” și a deplasării la locuința inculpatului C. M. C., procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 06.01.2015 la locuința lui C. M. C. și planșa fotografică efectuată cu aceeași ocazie și planșa fotografică întocmită cu prilejul recunoașterii pe bază de fotografii judiciare efectuată de către persoana vătămată, dovedește fără putință de tăgadă comportamentul ce se circumscrie sferei ilicitului penal pe care l-au avut inculpații D. (fostă B.) M. L., C. M. C. și G. D. în ziua de 05.01.2015 asupra persoanei vătămate H. A..
Pe baza plângerii și a declarațiilor persoanei vătămate H. A. care se coroborează cu declarațiile martorilor C. C., Holbat M. și A. M., rezultă neechivoc faptul că inițiativa deplasării din municipiul Bârlad la locuința lui C. M. C. din localitatea Băcani i-a aparținut inculpatei D. (fostă B.) M. L. care, prin inducere în eroare, mai exact sub pretextul că în acea locuință se organiza o petrecere, a ademenit-o și apoi a transportat-o (cu taxiul) pe victima H. A. în locația vizată. Inițiativa infracțională a inculpatei D. (fostă B.) M. L. este confirmată și de martora B. D. I. care a relatat că inculpata și-a manifestat voința de a veni la locuința lui C. M. C. spunându-i că ”… aduc o piesă bună ..” și solicitându-i lui C. M. C. ”… să caute între timp niște clienți cu care fata să întrețină relații sexuale pentru a face rost de bani…”.
Faptul că victima H. A. a fost indusă în eroare de inculpat D., necunoscând scopul real pentru care a fost ademenită și transportată la locuința lui C. M. C. rezultă și din acțiunile pe care martorul C. C. le-a întreprins imediat ce a părăsit acea locuință în sensul că a făcut demersuri pentru a găsi un telefon mobil cu care să poată apela numărul unic de urgențe ”112”, apelare pe care a făcut-o, iar dialogul purtat cu operatorul – lucrător de poliție (redat în procesul-verbal aflat la fila 148, dosar urm. pen.) este extrem de relevant sub aspectul constrângerii ce era exercitată asupra persoanei vătămate și ținerea forțată a acesteia în locuința lui C. M. C.. De altfel, faptul că intenția reală a inculpatei D. (fostă B.) M. L. a fost aceea de a o exploata pe persoana vătămata prin obligarea la a întreține acte sexuale contra unor bunuri ori bani rezultă și din acțiunile pe care C. M. C. le-a executat mai înainte ca victima să ajungă la locuința lui și care au constat în căutarea și identificarea de posibili clienți care, în schimbul unor foloase materiale, să întrețină relații sexuale cu aceasta, modalitate în care au fost atrași în derularea activității infracționale și co-inculpații C. M. C. și G. D.. Realizarea de către inculpata D. (fostă B.) M. L. a unor acte de constrângere fizică și morală asupra victimei H. A. pentru a o determina pe aceasta să întrețină relații sexuale cu inculpații C. M. C. și G. D. este dovedită în mod cert de depozițiile celorlalți trei inculpați din dosar care au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea descrisa prin rechizitoriul procurorului, depoziții ce se coroborează pe deplin cu declarațiile persoanei vătămate și ale martorului ocular B. D. I. care a arătat că ”… Lori (referindu-se la inculpata D.) a lovit-o cu palma peste față (cu referire la persoana vătămată H. A.), spunându-i pe un ton răspicat să se ducă cu C. M. să întrețină relații sexuale pentru a face rost de bani de taxi”.
Declarația martorei B. D. I. se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 3/E din 06.01.2015 întocmit de S.M.L. V. care atesta existența unor leziuni pe corpul persoanei vătămate care au necesitat pentru vindecare un număr de 2 – 3 zile îngrijiri medicale, precum și cu declarațiile martorilor Braharu M. R. care a relatat că,,Bruneta (referindu-se la persoana vătămată) plângea într-un colț al bucătăriei, iar cea blonduță (referindu-se la inculpata D.) avea un comportament foarte agitat si o înjura… Persoana blondă i-a spus brunetei să o urmeze… După cele două a ieșit și C. M.…La scurt timp blonda a revenit în bucătărie și a spus că o doare mâna dreaptă de la loviturile pe care i le aplicase brunetei întrucât aceasta refuzase să întrețină relații sexuale cu C. M.” și Ț. C. G. care a declarat că ,,am intrat în curte … L. (referindu-se la inculpata D.) a intrat în casă si a ieșit însoțită de o altă tânără brunetă și grăsuță. Tânăra respectivă părea speriată … Mi-am dat seama că L. o bătea pe acea tânără că refuzase sa întrețină relații sexuale cu mine…”.
Împrejurarea că victima H. A. a fost constrânsă și obligată să întrețină relații sexuale cu inculpații C. M. C. și G. D. rezultă și din cuprinsul procesului–verbal din 05.01.2015, orele 21,24 întocmit de lucrătorul de poliție din cadrul Postului de Poliție Băcani, jud. V. în care a fost redata declarația lui H. A. făcută în momentul în care la locuința lui C. M. C. a ajuns lucrătorul de poliție care a salvat-o pe victima și astfel a pus capăt activității infracționale. De altfel, inculpații C. M. C. și G. D. prin atitudinea lor procesuală de recunoaștere a comiterii infracțiunii de viol, au recunoscut că actele sexuale pe care le-au întreținut cu victima H. A. au avut loc în lipsa consimțământului acesteia.
În aceeași ordine de idei s-a observat că prin motivele de apel formulate inculpații apelanți C. M. C. și G. D. nu au contestat situația de fapt imputată și reținută în sarcina lor prin hotărârea de condamnare, ceea ce înseamnă că și-au însușit situația faptică descrisă în considerentele sentinței penale apelate care, în esență, presupune realizarea unor raporturi sexuale cu persoana vătămata H. A. prin constrângerea acesteia.
Ca o concluzie la cele sus dezvoltate, Curtea a reținut că întreg materialul probator administrat în cauza dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea de către inculpata D. (fostă B.) M. L. a infracțiunilor de trafic de persoane și lipsire de liberate în mod ilegal asupra persoanei vătămate H. A..
Față de această constatare, observând totodată că mijloacele de probă administrate de inculpata D. (fostă B.) M. L. în apărare nu au fost în măsura să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție, declarația inculpatei rămânând singulara și contrazisă de întreg probatoriul strâns la dosar, Curtea a constatat ca fiind legală și temeinica hotărârea instanței de fond în ceea ce privește situația de fapt și vinovăția reținută în sarcina inculpatei apelante.
Pe baza situației de fapt dovedita dincolo de orice îndoială de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptelor comise de către fiecare dintre inculpații D. (fostă B.) M. L., C. M. C. și G. D..
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei D. (fostă B.) M. L. și la cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de aceasta, instanța de control judiciar a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpată se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor de trafic de persoane, în varianta normativă prevăzută la art. 210 alin. (1) lit. a) Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal, în forma normativă prevăzută de art. 205 alin. (1) Cod penal, ambele comise în condițiile concursului real de infracțiuni, motivat de considerentele ce vor fi redate în continuare.
Din perspectiva elementului material al laturii obiective infracțiunea de trafic de persoane se realizează prin mai multe acțiuni alternative, respectiv acțiunea de recrutare, acțiunea de transportare, acțiunea de transferare, acțiunea de adăpostire și acțiunea de acțiunea de primire. S-a constatat că în speța supusă prezentului examen, infracțiunea de trafic de persoane, sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a comis prin două dintre cele cinci acțiuni alternative, mai exact prin acțiunile de recrutare și de transportare - din localitatea de domiciliu (.) până în localitatea Băcani, jud. V. - a victimei H. A. în scopul exploatării sexuale a acesteia.
Este adevărat că infracțiunea de trafic de persoane absoarbe în mod natural în conținutul său și fapta de lipsire de libertate a persoanei traficate însă, în cauza de față, activitatea infracțională ce se circumscrie conținutului constitutiv al traficului de persoane s-a consumat la momentul la care s-a finalizat activitatea de transport a victimei H. A., adică în momentul în care aceasta a ajuns la locuința lui C. M. C.. Privarea de libertate a persoanei vătămate a avut loc pe timpul cât aceasta a fost ținută în locuința inculpatului C. M. C. astfel că perioada de timp în care s-a realizat privarea ilegală de libertate nu coincide/ nu se suprapune cu/pe timpul în care au fost realizate acțiunile de traficare (recrutarea și transportare), situație în care traficul de persoane nu absoarbe lipsirea ilegală de libertate. Cu alte cuvinte, comiterea infracțiunii de lipsire de libertate a avut loc după ce infracțiunea de trafic de persoane s-a consumat, astfel că aceasta din urma nu poate să absoarbă privarea de libertate a victimei pe timpul cât aceasta a fost exploatată sexual, perioada ulterioara momentului consumării traficului de persoane.
În considerarea motivelor redate mai sus, Curtea a constatat neîntemeiate criticile inculpatei apelante D. (fostă B.) M. L. referitoare la nevinovăția sa și la încadrarea în drept data faptelor penale comise.
În ceea ce privește individualizarea judiciară realizată de instanța fondului, ca un aspect preliminar, Curtea a ținut să amintească faptul că această operațiune se impune a fi efectuată în baza criteriilor generale de individualizare pe care legiuitorul penal le prevede la art. 74 Cod penal, criterii pe care le-a avut în vedere și le-a dezvoltat și judecătorul fondului cu ocazia operațiunii de individualizare pe care a efectuat-o în prezentul dosar.
Rezultă din considerentele sentinței penale analizate că în operațiunea de individualizare judiciara au fost avute în vedere, pe lângă circumstanțele reale, și circumstanțele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre cei trei inculpați, reținându-se în acest sens lipsa antecedentelor penale, vârsta, situația familială și socială și conduita procesuală adoptată pe parcursul procesului penal de față.
Se reține astfel că elementele referitoare la faptă și la persoana inculpatului invocate de inculpații C. M. C. și G. D. în motivarea căii de atac de față au fost avute în vedere și ”cântărite” de judecătorul fondului atunci când a stabilit cuantumul pedepsei principale.
În condițiile în care în privința inculpaților C. M. C. și G. D. judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsa prevăzute de textul de incriminare au fost reduse cu o treime, iar pedeapsa concret aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați este puțin dozata (cu 6 luni) peste nivelul minimului special redus cu o treime.
Pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților C. M. C. și G. D. și pedepsele de 2 ani închisoare și 4 ani închisoare aplicate inculpatei D. (fostă B.) M. L., analizate în raport cu importanța valorilor sociale ce au fost încălcate, cu multitudinea și natura relațiilor sociale lezate, respectiv relațiile ce vizează dreptul fundamental al persoanei la libertatea fizică, demnitatea și inviolabilitatea sexuală, împrejurările concrete în care au fost comise faptele - pe fondul lipsei de ocupații licite, profitând de naivitatea și credulitatea persoanei vătămate, precum și de buna credință a martorului C. C., în prezența mai multor persoane între care se găseau și minori, aspect ce denotă ”tupeu” infracțional din partea inculpaților, prin folosirea atât a unor acte de violență fizică cât și a unor amenințări pentru a înfrânge opoziția victimei la a întreține relații sexuale, prin ținerea victimei într-o locație necunoscută împotriva voinței sale și supunerea acesteia să suporte acte care i-au afectat libertatea sexuală, victima fiind transformată într-un obiect aflat la dispoziția inculpatei D. și de care au profitat ceilalți doi inculpați atunci când au realizat raporturile sexuale împotriva voinței ei - urmările faptelor comise, respectiv crearea unei stări de pericol pentru libertate persoanei, împiedicarea persoanei vătămate de a se deplasa și acționa potrivit propriei sale voințe, producerea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2 – 3 zile de îngrijiri medicale, atingerea adusă dreptului de libertate și inviolabilitate sexuală, precum și producerea pentru membrii societății a unui sentiment de respingere/repulsie față de faptele de genul celor comise de inculpații din prezenta cauză, apar ca fiind proporționale cu gravitatea, cu împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile și cu rezultatul acestora, cât și cu circumstanțele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpații apelanți.
În aceeași ordine de idei, Curtea a arătat că nu poate să nu aibă în vedere și conduita procesuală incorecta, nesincera pe care inculpata D. (fostă B.) M. L. a înțeles să o adopte în fața organelor judiciare; aceasta a negat învinuirea adusă chiar și în condițiile în care probatoriul existent la dosar dovedește în mod indubitabil vinovăția sa. Prin conduita procesuală adoptată D. (fostă B.) M. L. a dovedit că nu a conștientizat natura faptelor comise și gravitatea acestora, nu și-a asumat responsabilitatea pentru consecințele faptelor săvârșite și nu a empatizat cu victima sa, aspecte ce justifică nevoia accentuată de reeducare și corijare a acestei inculpate, nevoie ce poate fi satisfăcuta doar prin executarea pedepsei închisorii în regim privativ de libertate.
Gravitatea sporită a infracțiunilor dovedit comise de către inculpații D. (fostă B.) M. L., C. M. C. și G. D., împrejurările și modalitatea concretă în care au acționat inculpații (ce au fost dezvoltate mai sus), urmările produse de infracțiunile comise și conduita procesuală pe care aceștia au înțeles să o adopte (inculpații C. M. C. și G. D. au ignorat parte dintre măsurile impuse în cadrul controlului judiciar), constituie elemente în baza cărora instanța de apel apreciază că executare pedepselor cu închisoarea aplicate prin hotărârea examinată se impune a se face în mediul carceral pentru a avea asigurată funcția de mijloc de constrângere a pedepsei, precum și scopul prevenției speciale a pedepsei.
Alegerea unei modalități alternative de executare - suspendarea sub supraveghere - este de natura a-i lăsa pe inculpații apelanți să concluzioneze că pot încălca într-o manieră ”grosolană” normele de drept penal și autoritatea statului, să adopte conduite nesincere, de neconformare la măsurile impuse în sarcina lor de organele judiciare, fără ca statul prin organele abilitate să intervină în mod ferm pentru restabilirea ordinii juridice încălcate, prin aplicarea de sancțiuni penale care să fie apte pe viitor să-l corijeze pe infractor, astfel ca acesta să nu mai reintre în câmpul infracțional.
În considerarea tuturor argumentelor sus redate, Curtea a reținut ca pedepsele aplicate inculpaților D. (fostă B.) M. L., C. M. C. și G. D. sunt proporționale cu gravitatea concreta a fiecărei fapte și cu elementele referitoare la persoana fiecărui inculpat, iar critica acestora referitoare la cuantumul pedepselor principale aplicate de instanța de fond apare ca fiind nejustificată, hotărârea examinata fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Analizând actele și lucrările dosarul și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, Curtea a constatat că judecata în primă instanță s-a desfășurat cu respectarea tuturor normelor de procedură penală incidente în cauză, iar sentința penală pronunțata la finele acestei prime judecăți a fost dată în deplină consonanță cu materialul probator administrat în cauză și în acord cu dispozițiile de drept material și procesual incidente în speță, neexistând motive de modificare a acesteia.
Prin intermediul contestației in anulare, cale de atac de retractare, se tinde, în principal, la remedierea unor încălcări importante ale normelor de procedură, ivite în cursul judecății cauzei, care de regulă sunt sancționate cu nulitatea absolută, și care nu mai pot fi înlăturate prin intermediul unei căi ordinare de atac.
Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile expres și limitativ determinate prin art. 426 Cod procedură penală și în termenul instituit imperativ de art. 428 Cod procedură penală.
Potrivit art. 426 Cod procedură penală, se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
În lipsa unor asemenea cazuri, contestația în anulare împotriva hotărârii judecătorești definitive nu poate fi solicitată, întrucât este o cale extraordinară de atac ce presupune examinarea hotărârii judecătorești definitive numai în anumite situații, iar nu de plano, prin simpla promovare a acestei căi de atac.
Conform dispozițiilor art. 427 alin. 2 C.pr.pen., în cererea de contestație în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora.
Potrivit alin. 1 al art. 431 C.pr.pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
În stadiul admiterii în principiu, instanța verifică dacă cererea de contestație privește o hotărâre definitivă, dacă cererea a fost introdusă în termenul legal, dacă contestatorul este un subiect procesual îndreptățit să folosească această cale de atac, dacă cererea este întemeiată pe vreunul dintre motivele prevăzute în art. 426 lit. a) – i) Cod de procedură penală, dacă sunt depuse dovezi în sprijinul contestației (constatări oficiale, certificate, declarații notariale atestate, etc.) ori dacă în cerere sunt invocate dovezi care se află la dosar (citații sau dovezi de înmânare greșite, declarații de retragere a plângerii prealabile sau de împăcare a părților, etc.).
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.
Decizia penală nr. 734/12.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași este definitivă de la data pronunțării.
Curtea constată, de asemenea, că prezenta contestație în anulare a deciziei penale nr. 734/12.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași a fost formulată de condamnata D. (fostă B.) M.-L., persoană care are calitate, conform art. 427 alin. 1 Cod de procedură penală.
Însă, contestatoarea-condamnată a precizat doar că cererea sa este o contestație în anulare, fără a indica vreunul dintre temeiurile prev. de art. 426 Cod de procedură penală, motivând că se consideră nevinovată, că au existat multe piedici în a se apăra și a-și dovedi nevinovăția pe timpul judecării cauzei, că din declarațiile părții vătămate și a învinuiților rezultă mai multe contradicții și neadevăruri, declarațiile martorilor ,,se bat cap în cap” ceea ce dovedește că nu spun adevărul și că ea însăși se consideră o victimă a ceea ce s-a întâmplat, că pedeapsa este prea mare și nu este vinovată.
Astfel cum sunt reglementate motivele de contestație în anulare în Codul de procedură penală și raportând cererea contestatoarei-condamnate la textele de lege indicate, rezultă că solicitarea acesteia nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 Cod de procedură penală.
Mai mult decât atât, Curtea constată că aceasta a invocat doar apărări de fond prin care tinde către dovedirea netemeiniciei acuzațiilor aduse, instanța de fond analizând toate apărările contestatoarei în procesul deliberativ.
În realitate, în cererea sa, contestatoarea-condamnată nu invocă existența unor veritabile motive de contestație în anulare, ci solicită reanalizarea unor apărări care a fost avute în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior, reanalizarea probatoriului în sensul unei soluții favorabile acesteia.
Contestația în anulare nu trebuie să constituie o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv, și aceasta, tocmai asupra aspectelor pe care contestatorul le-a ridicat în timpul procesului.
În această ordine de idei, trebuie menționat, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că simplul fapt că există două puncte de vedere asupra aceluiași subiect, nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.
Curtea apreciază că nu se poate identifica în cauză nicio circumstanță substanțială și imperativă de natură să justifice redeschiderea procesului, în aceste condiții contestația în anulare încălcând principiul securității raporturilor juridice și, prin acesta, dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac împotriva sentințelor penale definitive, nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii juridice și autorității de lucru judecat.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 431 cu ref. la art. 426 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatoarea-condamnată D. (fostă B.) M.-L. împotriva deciziei penale nr. 734 din 12.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ .
Având în vedere culpa procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va obliga contestatoarea-condamnată D. (fostă B.) M.-L. să plătească statului suma de 560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea-condamnată (av. Nesvadba A., delegația nr._/22.10.2015) care se va avansa inițial din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 cu ref. la art. 426 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatoarea-condamnată D. (fostă B.) M.-L., fiica lui E. și D., născută la data de 30.07.1983, în mun. Bârlad, jud. V., în prezent deținută în P. B., împotriva deciziei penale nr. 734 din 12.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ .
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedura penală, obligă contestatoarea-condamnată D. (fostă B.) M.-L. să plătească statului suma de 560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea-condamnată (av. Nesvadba A., delegația nr._/22.10.2015) care se va avansa inițial din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016.
Președinte, Judecător,
M. MocanuMaricica M.
Grefier,
C. B.
Redactat/tehnoredactat M.M.
4 ex./26.01.2016
Curtea de Apel Iași
Judecători C.-C. A.
C. M.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 18/2016. Curtea... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
