Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Sentința nr. 2064/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2064/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 31-07-2015 în dosarul nr. 606/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 606
Ședința publică de la 31 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. S.
Grefier M. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de condamnatul D. I. D. împotriva sentinței penale nr. 2064/15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 28.07.2015, cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, s-a stabilit pronunțarea pentru azi, 31.07.2015.
C. DE A.,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 2064/15.06.2015, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„În baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, cu referire la art. 466 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă în principiu, cererea formulată de petentul-condamnat D. I. D., fiul lui G. și E., născut la data de 23.01.1976, în mun. Iași, cu domiciliul înb mun. Iași, bulevardul T. V. nr. 9, .. A, ., deținut în prezent în Penitenciarul B., privind redeschiderea procesului penal în care s-a dispus condamnarea sa, conform sentinței penale nr. 2525 din 23.09.2011 a Judecătoriei Iași, (dosar nr._/245/2010), menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1323 din 24.11.2011 a Curții de A. Iași (prin care s-a respins ca nefondat recursul promovat de inculpat).
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul de 100 lei al apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, conform delegației nr. 9377 din 16.01.2015, emisă de Baroul Iași, va fi avansat inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2525 din 23.09.2011 a Judecătoriei Iași, (dosar nr._/245/2010), menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1323 din 24.11.2011 a Curții de A. Iași (prin care s-a respins ca nefondat recursul promovat de inculpat) la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Concret, instanța a dispus condamnarea petentului pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:
1 - infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul (…) de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, completată și republicată prin Legea nr. 49/2006, la pedeapsa de 1(un) an și 2(două) luni închisoare (faptă comisă la data de 14.11.2007);
2 - infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste 0,80g/l.”, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, modificată și republicată prin Legea nr.49/2006, la pedeapsa de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare (faptă comisă la data de 14.11.2007).
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente, respectiv, aflate în concurs real cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului D. I.-D. prin sent. pen. nr.1748 din 12.05.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 02.06.2009 și prin sent. pen. nr.2011 din 03.06.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.07.2009.
În baza disp. art.85 din Codul penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei totale rezultante de 1(un) an închisoare, aplicată inculpatului D. I.-D. prin sent. pen. nr.1748 din 12.05.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 02.06.2009 și a executării pedepsei totale rezultante de 1(un) an închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sent. pen. nr.2011 din 03.06.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.07.2009.
S-a descontopit pedeapsa totală rezultantă de 1(un) an închisoare aplicată petentului prin sent. pen. nr.1748 din 12.05.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 02.06.2009 și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:
3 - pedeapsa de 1(un) an închisoare aplicată pentru comiterea – la data de 11.09.2007 – a infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul (…) de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, completată și republicată prin Legea nr.49/2006;
4 - pedeapsa de 1(un) an închisoare aplicată pentru comiterea – la data de 11.09.2007 – a infracțiunii de„conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste 0,80g/l.”, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, modificată și republicată prin Legea nr.49/2006.
S-a descontopit pedeapsa totală rezultantă de 1(un) an închisoare aplicată inculpatului D. I.-D. prin sent. pen. nr.2011 din 03.06.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.07.2009 și repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:
5 - pedeapsa de 1(un) an închisoare aplicată pentru comiterea – la data de 10.11.2007 – a infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul (…) de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, completată și republicată prin Legea nr.49/2006;
6 - pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare aplicată pentru comiterea – la data de 10.11.2007 – a infracțiunii de „fals privind identitatea”, prev. și ped. de art.293 alin.1 din Codul penal.
În baza disp. art.36 alin.1 din Codul penal rap. la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) din Codul penal, au fost contopite pedepsele cu închisoare indicate la punctele 1-6, petentul urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare, pe care a sporit-o cu 8(opt) luni închisoare.
În ceea ce privește maniera în care a decurs procesul penal pornit împotriva petentului D. I. D., din analiza actelor și lucrărilor dosarului se pot extrage următoarele concluzii:
La data de 14.11.2007, în jurul orelor 03.35, organele de cercetare penală din cadrul Secției a IV a Poliție Iași, în timp ce efectuau serviciul de supraveghere și controlul traficului rutier, în zona . din municipiul Iași, au observat autoturismul marca „Dacia 1300”, cu numărul de înmatriculare_, care circula din direcția intersecției Podul de F., spre localitatea C., cu viteza redusă, oscilând pe ambele benzi de mers.
La vederea mașinii de politie, șoferul autoturismului menționat a oprit pe partea dreaptă, în fața căminului UCECOM. În momentul în care organele de cercetare penală au ajuns lângă autoturism, au constatat că la volanul acestuia nu se afla nici o persoană, că pe scaunul din dreapta față se afla martorul C. I., că pe bancheta din spate partea dreaptă, se afla martorul Zdrevita R. P., iar în partea stânga se afla inculpatul D. I. D..
Întrucât nici una dintre persoanele aflate în autovehicul nu a precizat cine s-a aflat la volanul acestuia, toate au fost conduse la sediul Secției a IV a Poliție Iași, loc în care, în prezența martorului asistent G. C., martorul C. I. a susținut că inculpatul D. I. D. a fost cel care a condus autoturismul.
Întrucât inculpatul D. I. D. prezenta halena alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest Drager, rezultând la data de 14.11.2007, ora 03.51, o alcoolemie de 0.51 mg/l alcool în aerul expirat.
Datorită acestui motiv, inculpatul D. I. D. a fost condus la Spitalul „Sf. S.” Iași, unde i-au fost recoltate două probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, la orele 04,05 și, respectiv, 05,05 și a fost examinat clinic de către medicul de gardă.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3029-30 din 15.11.2007, emis de către I.M.L. Iași, rezultă că inculpatul D. I. D. prezenta, la ora 04.05, o alcoolemie de 1.00 g%o alcool pur în sânge (prima probă), iar la ora 05.05, o alcoolemie de 0.90 g%o alcool pur în sânge (a doua probă).
Prin ordonanța din 11.03.2008 s-a dispus, în cursul urmăririi penale, efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei prezentate de către inculpat la ora depistării în trafic, respectiv, 03,35. Din raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei nr.230A din 25.03.2008, întocmit de I.M.L. Iași – Comisia pentru Interpretarea Alcoolemiei rezultă că, la momentul depistării în trafic – data de 14.11.2007, ora 03.35 – inculpatul D. I. D., ar fi putut avea o alcoolemie cu valoarea cuprinsă intre 1.00-1.10 g%o alcool în sânge (aproximativ 1,05 g%0).
Din adresa nr._ din 20.11.2007 emisă de Instituția Prefectului Județului Iași – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a rezultat că inculpatul D. I. D. nu figurează în evidențe cu permis de conducere.
Prin rezoluția din 28.01.2008 a organului de cercetare penală s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul D. I. D., rezoluție ce a fost confirmată în aceeași zi de către procurorul de caz (filele 6-7, d.u.p.).
S-a procedat la audierea petentului în calitate de învinuit, după ce i s-au adus la cunoștință învinuirea și drepturile procesuale în data de 27.07.2009 (fila 56, d.u.p.), ocazie cu care acesta a solicitat administrarea unui probatoriu suplimentar în cauză.
În aceeași zi, procurorul de caz a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului, ocazie cu care acesta a formulat cereri suplimentare, în sensul de a fi testat atât el, cât și martorii care se aflau împreună cu el în autoturism cu aparatul poligraf.
Cu toate acestea, învinuitul nu a mai fost găsit la domiciliu ulterior și nici nu s-a mai putut realiza contactarea telefonică a sa, din procesele-verbale întocmite succesiv de agenții de poliție rezultând că petentul ar fi plecat în Franța în luna ianuarie 2010 și nu s-a mai întors (filele 77-83,92, 94 d.u.p.), concluzionându-se astfel că petentul se sustrage urmăririi penale, motiv pentru care acestuia nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală (referatul de terminare al urmăririi penale).
Pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, în cadrul primului ciclu procesual, inculpatul nu s-a prezentat, asistența juridică fiind asigurată de apărătorul desemnat din oficiu, care nu a luat legătura cu inculpatul pe parcursul soluționării cauzei.
Inculpatul a fost citat la adresa de domiciliu, unde nu a fost găsit, prin afișare la sediul Consiliului local Iași, precum și emiterea în mod succesiv a unor mandate de aducere pe numele acestuia. Toate procesele-verbale întocmite de organele de poliție însărcinate cu executarea mandatelor de aducere emise pe numele inculpatului au cuprins invariabil mențiunea că acesta este plecat în Franța, din anul 2010 și că nu menține legătura cu părinții săi, care nu îi cunosc adresa exactă.
Se impune a se menționa că în procesul-verbal întocmit de agentul procedural însărcinat cu înmânarea actelor de procedură, s-a consemnat că citația emisă pe numele inculpatului pentru termenul din 08.03.2011 a fost primită personal de acesta în data de 08.02.2011, motiv pentru care s-a apreciat de către instanță că acesta are termen în cunoștință, (f. 26, d.i.) deși . numărul actului de identitate înscris pe acest proces-verbal nu corespunde cu cel rezultat din evidențe.
La termenul din 14.06.2011, instanța a revenit însă asupra termenului în cunoștință acordat inculpatului, constatând că din conținutul tuturor proceselor-verbale întocmite de agenții însărcinați cu executarea mandatelor de aducere emise pe numele inculpatului, atât în cursul judecății, cât și în cursul urmăririi penale, a rezultat că acesta este plecat în Franța de aproximativ doi ani, mențiune ce nu este consonantă cu faptul primirii de către inculpat personal al citației emise pe numele său. (f. 79, d.i.).
Prin sentința penală nr. 2525 din 23.09.2011 a Judecătoriei Iași s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, conform celor anterior menționate.
Minuta sentinței penale a fost comunicată la ultima adresă de domiciliu a inculpatului, conform evidențelor, fiind primită de mama acestuia în data de 05.10.2011. (proces-verbal, fila 100, d.i.)
La data de 14.10.2011, inculpatul D. I. D. a depus la Judecătoria Iași, o cerere de apel, prin care a solicitat să i se stabilească o pedeapsă cu suspendarea executării, întrucât are trei copii minori și probleme mari de sănătate, urmând a depune acte doveditoare în sensul celor susținute, la cererea formulată fiind anexată o copie a minutei sentinței penale de condamnare.
La soluționarea recursului, inculpatul anterior menționat a fost asistat și reprezentat de către un apărător desemnat din oficiu, conform delegației nr. 2886 din 10.11.2011, emisă de Baroul Iași.
Prin decizia penală nr. 1323 din 24.11.2011 a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de inculpat, fiind menținută sentința primei instanțe.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii având nr. 2991/2011 din 25.11.2011, ce a nu a putut fi executat imediat, întrucât inculpatul nu se afla în țară, fiind emis astfel mandatul european de arestare nr. 2991/2011/61 din data de 20.12.2011.
În drept, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 466 Cod procedură penală, „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa. Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre aceasta respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la proces și nu a putut încunoștința instanța.
Se impune a se avea în vedere și că, într-o primă fază, potrivit art. 469 alin. 1 Cod procedură penală, instanța, ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466;
b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.”
I. În ceea ce privește prima condiție, cea a termenului de o lună în care persoana condamnată poate formula cerere de redeschidere a procesului penal, instanța reține că această exigență de ordin procedural a fost introdusă de actualul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, iar acest termen, în cazul petentului, începe să curgă de la momentul la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
Cum petentul a formulat cererea în data de 17.12.2014 (conform ștampilei de pe plicul cu care a fost transmisă cererea), la cinci zile de la momentul la care a fost adus în România (12.12.2014), ca urmare a extrădării din Franța, rezultă neîndoielnic că cerința legală este îndeplinită, nemaifiind necesar să se verifice dacă în acest interval i s-a comunicat sau nu hotărârea de condamnare.
II. Instanța reține de asemenea, în urma verificărilor efectuate în sistemul informatizat ECRIS, astfel cum rezultă din referatul grefierului desemnat cu repartizarea aleatorie a cauzelor din data de 29.12.2014, că motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care să fi fost judecată definitiv, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de art. 469 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală.
III. În ceea ce privește cea de-a treia condiție dedusă spre analiză instanței, din analiza dispozițiilor 469 alin. 1 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, pentru a se stabili existența unor temeiuri legale în vederea redeschiderii procesului penal, este necesar a se stabili că petentul a fost judecat și condamnat în lipsă.
În ceea ce privește întrunirea acestei condiții, art. 466 alin. 2 Cod procedură penală aduce lămuriri cu privire la conținutul acestei sintagme, iar în raport de conținutul textului legal, instanța consideră că petentul nu se încadrează în categoria persoanelor judecate și condamnate în lipsă.
În acest sens, instanța are în vedere că textul legal folosește terminologia de „proces penal”, cadru în care se exercită și funcția de urmărire penală, conform art. 3 Cod procedură penală.
Procesul penal debutează la momentul începerii urmăririi penale, iar în condițiile în care, în această fază procesuală petentul a fost notificat oficial cu privire la demersurile inițiate de organele judiciare împotriva sa, notificare ce a avut loc pe cale oficială, acesta fiind prezent și dând o declarație cu privire la acuzațiile aduse, angajându-se că se va prezenta la chemările ulterioare, nu poate invoca ulterior că nu a cunoscut existența procesului penal aflat în derulare împotriva sa.
Mai mult decât atât, petentul s-a și sustras de la procedura judiciară în care era implicat, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de organele de poliție însărcinate cu executarea mandatelor de aducere emise pe numele său.
În mod tacit, dar neechivoc, acesta a renunțat la dreptul de a se prezenta personal în fața instanțelor sesizate cu judecarea cauzei, aspect ce rezultă din ansamblul de date aflat la dispoziția instanței, a căror valență urmează a fi expusă în cele ce urmează.
Petentul era conștient de faptul că avea obligația să anunțe orice schimbare de domiciliu organelor judiciare ce făceau cercetări împotriva sa și că, în condițiile în care nu face acest lucru și pleacă în străinătate, aceleași organe judiciare se află în imposibilitatea depistării sale și prezentării la proces.
Raportat la datele aflate la dispoziția organelor de urmărire penală și, ulterior, a instanțelor sesizate cu judecarea cauzei, citarea petentului s-a făcut în mod legal, pe baza normelor procedurale în vigoare la momentul soluționării cauzelor, respectiv atât la ultimul domiciliu cunoscut în România și cel care rezulta din baza de date, cât și la domiciliul unde acesta locuia fără forme legale.
Nu existau exigențe suplimentare de ordin procedural care să fi fost necesar a fi respectate de instanțele sesizate cu judecarea cauzei, acestea epuizând toate demersurile posibile pentru identificarea și prezentarea petentului.
În aceste condiții, petentul nu poate fi considerată persoană judecată în lipsă întrucât, prin prisma celor anterior expuse, el a fost citat la proces.
Nu poate fi ignorată împrejurarea că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost audiat ca învinuit, ocazie cu care a luat la cunoștință în mod detaliat de acuzațiile formulate împotriva sa, iar la aceeași dată, respectiv 27.07.2009, procurorul de caz i-a prezentat materialul de urmărire penală.
Din această împrejurare, se pot trage două concluzii: că petentul a cunoscut tot materialul probator pe care s-a întemeiat acuzațiile formulate împotriva sa și că, în raport de acest material probator, intenția procurorului era în sensul dispunerii trimiterii sale în judecată, acesta fiind motivul pentru care s-a dispus prezentarea materialului de urmărire penală.
Astfel cum rezultă anterior, la acel moment, inculpatul a solicitat ca atât el, cât și doi din martorii din lucrări să fie testați poligraf.
Or, în condițiile în care, imediat după acest moment inculpatul a plecat în străinătate, făcând astfel imposibilă (cel puțin parțial) testarea la poligraf, chiar dacă procurorul de caz ar fi admis solicitarea sa, era extrem de clar faptul că se va dispune trimiterea sa în judecată.
Singura semnificație a acestei atitudini adoptate de inculpat este cea subliniată de organele de cercetare penală, de sustragere de la cercetările ce urmau să se facă ulterior față de el și, mai ales, de la judecata cauzei.
Mai mult decât atât, există suficiente prezumții concordante, dar destul de puternice, în sensul că petentul a urmărit îndeaproape desfășurarea procedurilor judiciare derulate împotriva sa, în condițiile în care a declarat apel imediat (la nouă zile) după ce minuta hotărârii pronunțate în primă instanță i-a fost comunicată la domiciliul legal, același loc în care fusese citat succesiv pe tot parcursul procesului penal ce avusese loc în primă instanță, fără nici un rezultat.
De asemenea, în raport de aceste împrejurări, instanța privește cu reticență susținerea părinților inculpatului, consemnată în cadrul proceselor-verbale de aducere ce au fost emise succesiv pe numele acestuia, în sensul că inculpatul, de la momentul plecării în Franța, nu a ținut deloc legătura cu aceștia și nu au cunoscut unde se află inculpatul, pentru a-l încunoștința de procesul desfășurat împotriva sa.
Toate aceste elemente duc la convingerea fermă a instanței că petentul nu se încadrează în categoria procedurală a persoanelor „judecate în lipsă”, acesta sustrăgându-se în mod deliberat de la participarea personală la judecarea cauzei în care a fost implicat, deși avea cunoștință de faptul trimiterii în judecată și, ulterior, al condamnării în primă instanță.
În sensul celor anterior expuse, instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului Hotărârea din 24 martie 2005, (Hotărârea Stoichchkov împotriva Bulgariei, par. 55).
În raport de principiile expuse de instanța de contencios european, în procesele penale, prezența celui trimis în judecată la procedurile judiciare este un element esențial al dreptului la un proces echitabil. Prezența inculpatului este necesară având în vedere, pe de o parte dreptul său de a fi audiat și, pe de altă parte, pentru a putea compara declarațiile sale cu cele ale persoanelor vătămate și ale martorilor.
Singura situație în care acest principiu nu s-ar aplica este aceea în care însuși inculpatul ar renunța la dreptul său de a se prezenta în fața instanței și de a se apăra, această renunțare, în acord cu jurisprudența Convenției Europene, fiind însoțită, în mod obligatoriu de garanții corespunzătoare și trebuind să fie univocă (cauza RR contra Italiei).
În cadrul acestor principii, trebuie avut în vedere că CEDO analizează întotdeauna echitabilitatea procedurilor penale în ansamblu, ceea ce nu poate exclude, din elementele supuse analizei, faza procesuală a urmăririi penale, importantă mai ales în condițiile în care, în acest cadru, acuzatul este oficial notificat cu privire la acuzația îndreptată împotriva sa.
Astfel, în cauza Somogyi c Italia (2004), C. a apreciat că informarea unei persoane cu privire la acuzația ce i se aduce este un element atât de important încât lipsa unei notificări oficiale face irelevant faptul că acuzatul a aflat pe alte căi de respectiva acuzație (paragraf 75).
per a contrario, instanța consideră că notificarea făcută petentului cu privire la infracțiunea de care era acuzat, încadrarea juridică a faptei, împrejurarea că era considerat suspect în ceea ce privește comiterea acesteia, în condițiile în care a luat cunoștință de întreg materialul probator pe baza căruia s-a dispus ulterior trimiterea sa în judecată, este în egală măsură importantă în analiza conduitei adoptată ulterior de petent, pentru a se putea concluziona dacă acesta a renunțat tacit la dreptul său de a participa la proces.
Pentru aceste motive, în temeiul art. art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, cu referire la art. 466 Cod procedură penală, va respinge cererea formulată de petentul-condamnat D. I. D., fiul lui G. și E., născut la data de 23.01.1976, în mun. Iași, cu domiciliul înb mun. Iași, bulevardul T. V. nr. 9, .. A, ., deținut în prezent în Penitenciarul B., privind redeschiderea procesului penal în care s-a dispus condamnarea sa, conform sentinței penale nr. 2525 din 23.09.2011 a Judecătoriei Iași, (dosar nr._/245/2010), menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1323 din 24.11.2011 a Curții de A. Iași (prin care s-a respins ca nefondat recursul promovat de inculpat).
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul de 100 lei al apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, conform delegației nr. 9377 din 16.01.2015, emisă de Baroul Iași, va fi avansat inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petentul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.”
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat apel condamnatul D. I. D. care a solicitat admiterea apelului și a cererii de redeschidere a procesului penal motivat de faptul că nu a avut cunoștință despre desfășurarea acestuia.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și situația criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 466 C.p.p. stabilesc clar condițiile în care poate avea loc redeschiderea procesului penal.
Redeschiderea procesului penal poate avea loc dacă persoana condamnată nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la proces și nu a putut încunoștința instanța.
Același articol precizează că nu se consideră judecată în lipsă persoana care s-a prezentat oricând în cursul procesului.
J. a stabilit judecătorul de la fond că petentul nu se încadrează în categoria persoanelor judecate și condamnate în lipsă.
Văzând prevederile art. 3 C.p.p., C. împărtășește opinia judecătorului de la fond că sintagma de proces penal folosită de art. 466 C.p.p. include și funcția de urmărire penală.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în această fază procesuală condamnatul a fost notificat oficial cu privire la demersurile inițiate de organele judiciare împotriva sa, notificare ce a avut loc pe cale oficială, acesta fiind prezent și dând o declarație cu privire la acuzațiile aduse, angajându-se că se va prezenta la demersurile ulterioare.
Prin urmare, acesta nu poate invoca că nu a cunoscut existența procesului penal aflat în derulare împotriva sa.
Mai mult, acesta avea obligația să anunțe orice schimbare de domiciliu organelor judiciare ce făceau cercetări împotriva sa.
Pe tot parcursul procesului penal, citarea condamnatului s-a făcut în mod legal la adresele indicate pe baza normelor procedurale în vigoare la momentul soluționării cauzelor, acesta, prin plecarea în străinătate fără să anunțe organele judiciare, prin încălcarea obligațiilor pe care le avea, nefăcând altceva decât să se sustragă de la desfășurarea procesului penal și de la o eventuală răspundere penală.
C. consideră ca și judecătorul care a soluționat cauza în primă instanță că există suficiente prezumții că petentul a urmărit îndeaproape desfășurarea procedurilor judiciare derulate împotriva sa, în condițiile în care a declarat apel imediat după ce minuta hotărârii pronunțate în primă instanță i-a fost comunicată la domiciliul legal, același loc în care fusese citat succesiv pe tot parcursul procesului penal.
Instituția redeschiderii procesului penal a fost înființată pentru respectarea dreptului la apărare a persoanelor supuse unor proceduri judiciare despre care acestea nu au avut cunoștință nu pentru a tergiversa tragerea la răspundere penală a unor persoane care cu bună știință înțeleg să se sustragă de la judecată pentru ca ulterior să invoce aceste aspecte.
C. consideră ca și judecătorul de la prima instanță că notificarea făcută petentului cu privire la infracțiunea de care era acuzat, încadrarea juridică a faptei, împrejurarea că era considerat suspect în ceea ce privește comiterea acesteia, în condițiile în care a luat cunoștință de întreg materialul probator pe baza căruia s-a dispus ulterior trimiterea sa în judecată și declararea căii de atac a apelului înaintat după comunicarea hotărârii date în primă instanță la adresa la care a fost citat pe parcursul procesului penal, dovedește că a cunoscut și urmărit desfășurarea procesului penal pornit împotriva sa dar a renunțat la dreptul său de a participa la acest proces.
Pentru aceste motive, constatând că sentința instanței de fond este temeinică și legală, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul D. I. D.împotriva sentinței penale nr. 2064/15.06.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Va obliga pe condamnatul D. I. D.să achite suma de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul D. I. D.împotriva sentinței penale nr. 2064/15.06.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Obligă pe condamnatul D. I. D.să achite suma de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.07.2015.
Președinte, (pentru Judecător S. G.,
S. E. aflat în C.O.) Semnează Președintele Completului,
S. E.
Grefier,
M. G.
Red. G.S.31.07.2015
Tehnored. M.G.
5ex/06 August 2015
Judecătoria Iași: jud. S. M. G.
Trei comunicări emise:
- Condamnat,
- PNT
- PCA
| ← Incestul. Art.377 NCP. Sentința nr. 508/2015. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
