Incestul. Art.377 NCP. Sentința nr. 508/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 508/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 550/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 550/2015

Ședința publică de la 01 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător D. D.

Grefier G. A.

Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul B. G. împotriva sentinței penale nr. 508/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de incest (art.377 NCP) .

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 1 iulie 2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 508 din 22 aprilie 2015 Judecătoria V. a condamnat pe inculpatul B. G., fiul lui G. și Timișoara, născut la data de 20.04.1970, în ., cu domiciliul în ., căsătorit, 4 clase, CNP_, la pedeapsa de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f Noul C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales într-o instituție publică sau în orice altă funcție publică, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 alin.1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f Noul C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales într-o instituție publică sau în orice altă funcție publică, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator.

A constatat existența concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. 1 Noul Cod penal între infracțiunea de incest pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 11(unsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

-pedeapsa de 11(unsprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Noul Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. b și c Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală.

-pedeapsa de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau de alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și a art. 5 Noul Cod penal

În baza art. 40 alin. 1 Noul Cod penal cu referire la art. 38 alin. 1 Noul Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunea de incest pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 11(unsprezece) ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 ani și 4 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în total, inculpatul, având de executat pedeapsa de 12 ( doisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Conform dispozițiilor art. 45 alin. 2 și alin. 3 lit. a Noul Cod penal, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Noul Cod penal pe o perioadă de patru ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. 1 lit. c Noul Cod penal.

Potrivit art. 45 alin. 5 Noul Cod penal, cu referire la art. 45 alin. 2 și alin. 3 lit.a Noul Cod penal, pe lângă pedeapsa principală rezultată stabilită, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Noul Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Noul Cod penal.

În baza art. 404 Cod procedură penală raportat la art. 72 Noul Cod penal a dispus deducerea din durata pedepsei aplicate a reținerii, arestului preventiv și a perioadei executate de la data de 3 octombrie 2013 la zi.

A dispus retragerea mandatului de executare nr. 174/2014, emis în baza Sentinței penale nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform dispozițiilor prezentei sentințe după rămânerea sa definitivă.

A înlăturat dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții ale sentinței penale anterior menționate.

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul B. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpat, în cuantum total de 600 lei, pentru faza de urmărire penală (suma de 200 lei - delegație nr. 112/30.01.2014 și suma de 200 de lei conform delegației nr. 1690/21.11.2014) și pentru etapa judecății (suma de 200 lei- delegație nr. 57/21.01.2015) vor fi avansate către Baroul V. din fondurile Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală cheltuielile privind onorariile apărătorilor din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul nr. 5001/P/2013 din 12.01.2015, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria V. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 14.01.2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. G., arestat în altă cauză, pentru comiterea infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 Cod penal, reținându-se, în esență că, în seara zilei de 02.10.2013 a întreținut relații sexuale cu sora sa majoră B. P. pe un teren viran de la marginea satului P..

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: Declarația inculpatului (filele 18, 43-48 ) Declarația suspectei B. P. (filele 15) Raport de expertiză medico-legală (fila 42) Declarația martorei B. M.(filele 49) Declarația martorului L. M. (fila 51) Declarația martorului A. I. (filele 53) Declarația martorei A. Timișoara (fila 54).

Camera preliminară

Prin încheierea din data de 4 martie 2015 (f. 15 dj) judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5001/P/2013 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria V., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.

III .Desfășurarea cercetării judecătorești

La termenul de judecată din data de 18 martie 2015 (f. 26 dj) i s-au adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. privind judecarea cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii, acesta solicitând ca judcarea cauzei să se realizeze în baza procedurii recunoașterii învinuirii.

La termenul de judecată din data de 01.04.2015, în vederea rezolvării situației infracționale s-a atașat copia sentinței penale nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.

Situația de fapt reținută de către instanță

Din declarația inculpatului B. G. (f. 25-26 dup și 51 dj) coroborată cu declarația martorei B. P. (filele 12-14 dup) se reține că, în seara zilei de 02.10.2013, inculpatul, îndreptându-se către domiciliul său, s-a întâlnit cu sora acestuia, B. P., care s-a oferit să-l ajute să transporte cele două sacoșe pe care le avea. În acest context, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a propus martorei B. P. să întrețină relații sexuale. Aceasta a refuzat, însă, ajungând în direcția unui teren viran, din satul P., la o distanță de aproximativ 150 de metri față de locuința inculpatului, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, fila 35 dup, a început să o sărute și să o dezbrace, fără ca aceasta să se împotrivească.

Din aceleași mijloace de probă, se reține că, inculpatul și martora au întreținut un raport sexual normal, iar după consumarea acestuia s-au deplasat către locuința inculpatului.

Cu privire la consimțământul exprimat de către B. P., se reține că, deși martorii A. Timișoara (fila 62 dup) și A. I. ( fila 61) au susținut că au aflat de la inculpat, respectiv de la B. P., că inculpatul a întreținut relații sexuale cu aceasta din urmă fără consimțământul acesteia, aceste aspecte nu sunt susținute și de restul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, audiată în cursul urmăririi penale, filele 12-14 dup, martora B. P. a arătat că, în seara zilei de 02.10.2013, îndreptându-se către magazinul din . alimente, astfel cum îi solicitase cumnatul acesteia, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a cerut să îl ajute cu cele două sacoșe pe care le avea. Pe drum, la ieșirea din . propus acesteia să întrețină raporturi sexuale. Aceasta a mai arătat că, în prealabil, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a sărutat-o, a așezat-o pe sol și a dezbrăcat-o de pantaloni, pentru ca ulterior să întrețină cu aceasta raporturi sexuale, fără ca aceasta să opună rezistență. De asemenea, martora a susținut că inculpatul nu a amenințat-o, nu a lovit-o, actele de violență exercitate asupra acesteia, la momentul în care a ajuns la domiciliul inculpatului, fiind ulterioare faptei săvârșite de către inculpat.

De asemenea, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.225/ED/03.10.2013 rezultă faptul că martora B. P. prezenta o deflorare mai veche de 7-8 zile, nu a prezentat leziuni traumatice la nivelul regiunii genitale, iar leziunile traumatice prezentate pe suprafața corpului, care ar fi putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente la data de 2 octombrie 2013 și care au necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale nu sunt specifice unei infracțiuni de viol.

Din declarația inculpatului coroborată cu cea dată de către B. P. se reține că acesta a întreținut un raport sexual consimțit cu sora sa, fără a o constrânge fizic sau moral. Cu privire la actele de violență reținute în sarcina sa, inculpatul a arătat că acestea au fost exercitate într-un alt context, la aproximativ o jumătate de oră după momentul în care a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Susținerile inculpatului cu privire la momentul la care au fost exercitate actele de violență, respectiv, ulterior momentului când a întreținut raporturi sexuale, sunt confirmate și de către martorul L. M., fila 30 dup, care a susținut că, la data de 02.03.2013, s-a deplasat la locuința numitei A. Timișoara, unde au sosit inculpatul B. G. și martora B. P.. Martorul a mai susținut că cei doi s-au retras într-o cameră și a auzit că aceștia au început să își adreseze cuvinte jignitoare și a observat momentul în care inculpatul a lovit martora cu palma în zona feței, iar în momentul în care a încercat să intervină pentru a aplana conflictul a fost lovit cu pumnul în zona feței. A mai susținut că nu a auzit nimic despre existența unui raport sexual între cei doi.

De asemenea, martora B. M., a arătat că, la data de 02.10.2013 se afla la locuința numitei A. Timișoara și a observat momentul în care inculpatul a venit acasă, împreună cu sora acestuia, ambii fiind în stare de ebrietate. A mai arătat că cei doi s-au dus în camera alăturată și după un timp a început un conflict între aceștia. A mai arătat că a observat că B. P. plângea, însă aceasta nu a precizat că ar fi fost constrânsă să întrețină relații sexuale de către inculpat, aceste aspecte fiindu-i relatate, în ziua următoare, de către B. P..

Audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut în integralitate faptele reținute în sarcina și a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze potrivit procedurii recunoașterii învinuirii.

Încadrarea juridică a faptelor reținută de către instanță

Instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Cu titlu preliminar, instanța a reținut că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite în data de 02.10.2013, prin urmare înainte de . Legii nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal.

În aceste condiții, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 Cod penal, potrivit cărora ”În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute învedere o . criterii, astfel că analiza va viza condițiile de incriminare, cele de tragere larăspundere penală dar și criteriul pedepsei.

Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, C.Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

În aceste condiții, instanța a realizat o analiză globală a vechiului Cod penal și a Noului Cod penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile, atât prin raportare la conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa, în speță natura și limitele acesteia, cât și prin raportare la conținutul și efectele circumstanțelor atenuante și agravante.

Fapta inculpatului B. G. care, în data de 02.10.2013, pe un teren viran de la marginea satului P., a întreținut relații sexuale consimțite cu sora sa, numita B. P., realizează, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei, conținutul constitutiv al infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 Cod penal anterior.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 203 Cod penal anterior, elementul material al infracțiunii este întrunit, inculpatul a întreținut un raport sexual consimțit cu sora sa, numita B. P..

Urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la normalitatea și moralitatea vieții sociale.

Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă, decurge din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin fapta sa va produce urmarea imediată, acționând cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută în art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Cod penal anterior întrucât rezultatul faptei a fost prevăzut și urmărit de acesta.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată este închisoarea de la 2 ani la 7 ani.

Față de antecedența penală a inculpatului, s-a reținut existența concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 alin. 1 lit.a Cod penal între infracțiunea de incest pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.

Sub imperiul Noului Cod penal, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 Cod penal, vinovăția acestuia fiind intenția directă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal.Conținutul constitutiv al infracțiunii nu a suferit modificări.

Sancțiunea aplicabilă este de la 1 an la 5 ani sau amenda.

Față de antecedența penală a inculpatului, s-a reținut existența concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. 1 Noul Cod penal între infracțiunea de incest pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.

În concret, în condițiile în care instanța s-a orientat către o pedeapsă cu închisoarea, a reținut că dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile, limitele de pedeapsa fiind mai reduse decât cele prevăzute de vechea reglementare.

Însă, aceste aspecte vor fi analizate și prin raportare la tratamentul sancționator al stării de agravare reținute, respectiv cel al concursului de infracțiuni.

Astfel, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a reținut că legea nouă, respectiv dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b din Noul Cod penal prevăd obligativitatea aplicării unui spor în cuantum de o treime din totalul celorlalte. Însă, potrivit dispozițiilor Codului penal anterior, pedeapsa de bază poate fi mărită până la maximul special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate aplica un spor de până la 5 ani închisoare, aplicarea sporului fiind facultativă.

Chiar dacă dispozițiile vechiului Cod penal sunt mai favorabile, sub acest aspect, instituind sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, față de noua reglementare care impune aplicarea unui spor obligatoriu, raportat la natura pluralității infracționale reținute în sarcina petentului, la gravitatea infracțiunilor supuse contopirii, dar și la faptul că săvârșirea acestor infracțiuni denotă perseverența infracțională a inculpatului, instanța a apreciat că pentru atingerea scopului educativ-preventiv ce ar trebui să caracterizeze orice sancțiune de drept penal, se impune aplicarea unui spor mai mare de 1 an, aspect de natură să confere caracter mai favorabil Noului Cod penal.

Având în vedere aceste aspecte și întrucât se prefigurează aplicarea unui pedepse orientate către maximul special, dar și a unui spor mai mare de 1 an, instanța a constatat că atât in abstracto, cât și in concreto, Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă.

În aceste condiții, având în vedere interpretarea dată prin Decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de C. Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a făcut aplicarea globală a noului Cod penal ca lege penală mai favorabilă.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 377 Noul Cod penal, elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul B. G. a întreținut relații sexuale consimțite cu sora sa, numita B. P..

Urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la normalitatea și moralitatea vieții sociale.

Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă, decurge din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin fapta sa se va produce urmarea imediată, acționând cu intenție directă, formă de vinovăție fiind intenția directă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost aceasta reținută în sarcina sa.

Individualizarea judiciară a pedepsei

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Față de împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 375, art. 377 Cod procedură penală, judecata în cazul recunoașterii învinuirii, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care prevăd că limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii și ¼ în cazul amenzii.

În aceste condiții, limitele de pedeapsă ce au fost avute în vedere sunt cele care rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv 8 luni și 3 ani și 4 luni.

Faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă din natura relațiilor sociale ocrotite de legea penală, ce au fost încălcate prin comiterea faptei, relațiile sociale referitoare la normalitatea și moralitatea vieții sociale. Pericolul social rezultă și din modul și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, respectiv pe fondul consumului de alcool.

De asemenea, instanța a luat în considerare și antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de viol și lovire sau alte violențe prin Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.

De asemenea, în ceea ce privește conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal se reține atitudinea sinceră manifestată de către inculpat pe întreg parcursul procesului penal.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute de instanță, instanța va dispune aplicarea în sarcina inculpatului a unei pedepse de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Noul Cod penal.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă Noul Cod penal.

La stabilirea acestora, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de C. Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, C. Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. C. a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța a analizat în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite acest drept, motiv pentru care nu i-a fost interzis exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de urmarea imediată a săvârșirii faptei, respectiv starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la normalitatea și moralitatea vieții sociale, s-a apreciat că se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Pentru aceste considerente, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f Noul C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales într-o instituție publică sau în orice altă funcție publică, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani.

De asemenea, instanța a constatat existența concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. 1 Noul Cod penal între infracțiunea de incest pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.

În baza art. 40 alin. 1 Noul Cod penal cu referire la art. 38 alin. 1 Noul Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunea de incest pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 11(unsprezece) ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 ani și 4 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în total, inculpatul, având de executat pedeapsa de 12 ( doisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare.

A înlăturat dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții ale sentinței penale anterior menționate.

VIII.Cheltuieli judiciare

Având în vedere soluția de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul B. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății.

În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul B. G. și criticată ca netemeinică.

Apelantul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată în cuantum maxim este excesivă, raportat atitudinii procesuale de recunoaștere a faptei, dar și tratamentului sancționator aplicat celeilalte persoane cercetate căreia i s-a aplicat o sancțiune administrativă.

Analizând sentința apelată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a realizat o justă interpretare a probelor administrate în faza de urmărire penală, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății pe care inculpatul a recunoscut-o în condițiile prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală coroborat cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului B. G. confirmă situația de fapt reținută de prima instanță și anume că în seara zilei de 2.10.2013, inculpatul a întreținut relații sexuale consimțite cu sora sa, majoră, B. P., pe un teren viran de la marginea satului P., activitate infracțională ce întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii de incest prev. de art. 377 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal.

Verificând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, criticat de acesta prin apelul promovat, C. constată următoarele:

În operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.

Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, prima instanță a dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, în contextul condițiilor concrete în care a fost comisă fapta și al împrejurărilor legate de persoana inculpatului, prima instanță a apreciat în mod just că aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum egal cu maximul special prevăzut de textul sancționatoriu, redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, înfăptuiește în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reinserție socială a inculpatului, dar și o măsură de constrângere corespunzătoare valorilor sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunilor.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de gravitatea deosebită a faptei săvârșite, relevată de valorilor sociale lezate, prin comiterea infracțiunii de incest comisă de inculpat au fost încălcate relațiile sociale privitoare la viața sexuală ce trebuie să se desfășoare în condiții în care nu afectează calitățile biologice și morale ale existenței umane, pericolul grav reprezentându-l producerea de degenerări ale ființei umane, de condițiile concrete în care a fost comisă fapta- pe fondul consumului de alcool, dar și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului-conduita procesuală sinceră adoptată, dar și perseverența infracțională manifestată de inculpat care a mai fost condamnat pentru viol, ce constituie cea mai gravă infracțiune privitoare la viața sexuală și pentru lovire sau alte violențe, criteriu ce a determinat, alături de alte elemente, tratamentul sancționator diferit aplicat suspectei B. P. – sora inculpatului cu care acesta a întreținut raportul sexual.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța fondului la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului, pe care C. la apreciat ca răspunzând cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și inculpatului și în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate a pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

În raport de cele menționate anterior, nu poate fi reținută critica formulată de inculpatul- apelant în sensul reducerii pedepsei deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea juridică a pedepsei, criterii ce susțin concluzia că pedeapsa aplicată corespunde scopului prevăzut de lege și nu se impune reducerea ei.

Procedând la rezolvarea antecedenței penale a inculpatului, în mod corect prima instanță a constatat existența concursului real de infracțiuni între infracțiunea dedusă judecății de față și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144 din 4 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. și a dat eficiență prevederilor art. 40 Cod penal cu referire la art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopind pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat sporul fix, obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepsei stabilite, cu consecința executării de către inculpat a pedepsei finale de 12 ( doisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare, ce va fi în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei, prevenirea săvârșirii de infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

În temeiul considerentelor expuse, motivele de apel invocate de inculpat nu sunt întemeiate, hotărârea apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea situației de fapt, nici în aplicarea legii, astfel că în baza art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. G. împotriva Sentinței penale nr. 508 din 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria V., ce va fi menținută.

În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. G. împotriva Sentinței penale nr. 508 din 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.

Obligă inculpatul-apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 1.07. 2015.

Președinte,Judecător,

G. S. D. D.

Grefier,

G. A.

Red. D.D.

Tehnored.G.A. – 5 ex. la 13 Iulie 2015

Judecătoria V.: judecător G. I.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... →

Incestul. Art.377 NCP. Sentința nr. 508/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Incestul. Art.377 NCP. Sentința nr. 508/2015. Curtea de Apel IAŞI