Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 611/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 31-07-2015 în dosarul nr. 611/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 611

Ședința publică de la 31 Iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E. S.

Judecător G. S.

Grefier M. G.

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de inculpatul T. D. și de către părțile civile B. M., M. I., M. A., K. (fostă B.) I. și de partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A. - S. Iași împotriva sentinței penale nr. 1072/01.04.2015, pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul_, având ca obiect ucidere din culpă (art. 192 noul Cod penal).

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 28.07.2015, cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului P. a procurorului L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când s-a stabilit pronunțarea pentru azi, 31.07.2015.

C. DE A.,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1072/01.04.2015, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:

„Condamnă pe inculpatul T. D., fiul lui P. și V., născut la data de 16.09.1955 în ., C.N.P._, cu domiciliul în mun. Iași, .. 100B, ., ., cetățean român, fără antecedente penale, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, după cum urmează:

- la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și

- la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal,

infracțiuni săvârșite în concurs, potrivit art. 38 alin. 1 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 67 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului T. D., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului T. D., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului T. D. pentru infracțiunile concurente și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din durata celeilalte pedepse, anume 10 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni fiind de 4 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului T. D., pentru întreg concursul de infracțiuni, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 1 și 5 Cod penal aplică inculpatului T. D., pentru întreg concursul de infracțiuni, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din durata pedepsei principale rezultante stabilite pentru inculpat timpul reținerii, al arestării preventive și al arestului la domiciliu, de la 3.11.2014 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 399 alin. 1 Cod penal, menține măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul T. D..

Admite în parte pretențiile părților civile.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 4, 5, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportate la dispozițiile art. 1357 alin. 1 cod civil și la prevederile 50 alin. 1 și art. 54 alin. 2 din Legea 136/1995, obligă partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A. să achite, cu titlul de despăgubiri, următoarele sume:

- pentru partea civilă Kasal (fostă B.) I., suma de 3041 de lei, cu titlul de daune materiale, și suma de 500 000 de lei cu titlul de daune morale;

-pentru partea civilă B. M., suma de 3041 de lei, cu titlul de daune materiale, și suma de 500 000 de lei cu titlul de daune morale;

- pentru partea civilă M. I., suma de 300 000 de lei, cu titlul de daune morale;

- pentru partea civilă M. A., suma de 300 000 de lei, cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul T. D. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 1200 de lei.”

P. a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:

La data de 2.11.2014, în jurul prânzului, inculpatul T. D. s-a deplasat împreună cu soția sa, T. A., cu autoturismul Opel Vectra aparținând fiului său, T. A., cu nr. de înmatriculare_, la o petrecere organizată în zona de agrement Ciric, unde inculpatul a consumat, pe parcursul după-amiezii, băuturi alcoolice. După ora 17,00 inculpatul a hotărât să plece spre locuința sa, ignorând faptul că era în stare de ebrietate, solicitarea soției sale de a lua un taxi și împrejurarea că nu avea oricum voie să consume băuturi alcoolice din cauza stării sale de sănătate, T. A. urcând în autoturism pe bancheta din spate iar pe scaunul din dreapta față urcând Mavroianu V., pe care inculpatul intenționa, de asemenea, să o transporte la domiciliu.

În jurul orei 17,45 victima B. C., în vârstă de 18 ani, se deplasa împreună cu martorul D. C. pe acostamentul din dreapta părții carosabile pe Șoseaua Ciric, spre stația de tramvai Doi Băieți. În dreptul nr. 57, auzind că din spate se apropia autovehiculul condus de inculpat, martorul D. a făcut un pas mai spre dreapta, urcând spre o movilă de pietriș, iar B. C. a făcut la rândul său un pas spre dreapta, pentru a se îndepărta și mai mult de carosabil, în același timp întorcând capul către autovehiculul care se apropia.

Inculpatul T. D., aflat în stare de ebrietate, a intrat cu autoturismul pe acostament, fără a-i observa pe cei doi tineri, și l-a lovit pe B. C., care se afla la aproximativ jumătate de metru în afara carosabilului, din spate, cu partea frontală dreapta a autoturismului, care rula cu viteza aproximativă de 55 de km pe oră, fără a frâna. Victima a fost lovită în partea din spate a membrelor inferioare, basculată de capota autoturismului, lovindu-se astfel cu capul de partea inferioară a parbrizului, apoi a fost proiectată pe sol, de asemenea, în afara carosabilului, pierzându-și pe loc cunoștința.

Inculpatul a observat că lovise ceva și a frânat, autovehiculul oprindu-se la aproximativ 25 de metri de poziția finală a victimei, în momentul în care a coborât din autovehicul fiindu-i atrasă atenția de semnele disperate ale martorului D., ulterior, observând și victima căzută pe acostament. În prezența martorului D. C., inculpatul a fost testat cu etilotestul de organele de poliție ajunse la fața locului, rezultatul fiind de 0,62 mg/l alcool în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Dr. N. O. din Iași, unde i s-au recoltat probe biologice, totodată s-a constatat că acesta prezenta halenă alcoolică, comunicare verbală incoerentă, tulburări de echilibru și imprecizie în mișcări.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1011/A din 3.11.2014 inculpatul avea la data de 2.11.2014, ora 18,30, o alcoolemie de 1,75 g/l.

Decesul victimei B. C. a fost declarat la locul accidentului de către echipajul de la S. de Ambulanță Județean Iași. Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 6265/11.11.2014 întocmit de I.M.L. Iași, moartea victimei B. C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unui politraumatism cu fracturi craniene, contuzie cerebrală și cerebeloasă, lamă de hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie pulmonară, contuzie hepatică, contuzie mezenterică, fisură de splină, contuzii ale membrelor inferioare, produse prin lovire urmată de proiectare în cadrul unui accident rutier, între leziunile de violență și deces existând o legătură directă, examenul toxicologic al eșantioanelor de sânge prelevate de la cadavrul victimei fiind negativ.

Această situație de fapt a fost reținută în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, enumerate anterior, coroborate cu poziția procesuală adoptată de inculpat în cursul judecății, pe care instanța a apreciat-o ca fiind sinceră și susținută de ansamblul probatoriului.

În drept, faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, infracțiuni săvârșite în concurs, potrivit art. 38 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, instanța a notat că, dată fiind gravitatea consecințelor faptei, soldată cu accidentarea mortală a unei persoane, precum și valoarea concretă a alcoolemiei, s-a impus aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

La stabilirea duratelor pedepselor principale aplicate inculpatului T. D. instanța a ținut cont de criteriile enumerate de art. 74 alin. 1 Cod penal, pornind de la limitele reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, urmare a recurgerii, de către inculpat, la procedura recunoașterii învinuirii.

P. infracțiunea de ucidere din culpă, instanța a ținut cont, în primul rând, de starea fizică a inculpatului la momentul comiterii faptei. Acesta consumase alcool și era conștient că se afla în stare de ebrietate, cu atât mai mult cu cât i se atrăsese atenția că era mai bine să nu conducă mașina în acest context. Mai mult, inculpatul cunoștea că, urmare a unor accidente cerebrale care cauzaseră, potrivit propriei declarații, pareză parțială temporară și diminuarea acuității vizuale, ar fi trebuit să conducă autovehicule cu atenție sporită chiar și când nu se afla sub influența băuturilor alcoolice. Instanța a avut în vedere modalitatea culpei, cu prevedere, inculpatul considerând, în mod ușuratic, că rezultatul prevăzut, accidentarea unei persoane, nu se va produce, fie pentru că nu avea să fie pus într-o situație periculoasă, fie pentru că ar fi putut evita pericolul.

Uciderea, din culpă, a unei persoane, poate fi comisă în modalități concrete multiple și într-o varietate mare de împrejurări. Fapta inculpatului de a-l ucide, din culpă, pe C. B. prezintă o gravitate deosebită tocmai din cauza modului și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, ca o consecință mai mult sau mai puțin directă a punerii în executare a hotărârii de a comite o infracțiune intenționată. Orice conducător auto știe încă de la obținerea permisului de conducere că trebuie să respecte normele legale și să circule cu prudență, existând riscul de a accidenta o altă persoană, posibil chiar mortal. Din acest punct de vedere, culpa conducătorului auto care conduce intenționat un autovehicul în stare de ebrietate, cu o viteză peste limita legală admisă în interiorul localității, și cauzează un accident mortal ieșind de pe carosabil în timpul deplasării, este mai gravă decât culpa simplă a unei persoane care, de exemplu, manipulează greșit un utilaj sau apreciază eronat o situație periculoasă, tocmai pentru că, deși infracțiunea este comisă din culpă, în lanțul ei cauzal există și o faptă intenționată.

În ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, instanța de fond a ținut cont de valoarea mare a alcoolemiei, de împrejurarea că inculpatul nu a avut un motiv serios pentru a decide să se urce la volan, în loc să cheme un taxi care să îl transporte acasă, de starea efectivă de incoerență și imprecizie în care se găsea inculpatul în momentul examinării clinice, care denotă în ce măsură era acesta apt să conducă un autovehicul. În acest context, instanța a considerat că, în mare parte, acțiunile conducătorului auto care au dus la accidentarea mortală a victimei au fost cauzate de starea de ebrietate în care acesta se găsea, prin urmare la stabilirea duratei pedepsei trebuind să se țină cont și de consecința extrem de gravă produsă, accidentarea letală a unui pieton care circula în afara părții carosabile.

Faptele de conducere în stare de ebrietate reprezintă un fenomen infracțional îngrijorător pentru toți membrii responsabili ai societății, mai ales în contextul unei infrastructuri rutiere deficitare, și duc adesea la consecințe dintre cele mai grave, constând în accidente precum cel din cauza de față. Cu toate că riscurile și consecințele conducerii autovehiculelor în stare de ebrietate sunt mediatizate și cunoscute, numărul acestor fapte rămâne unul foarte mare, cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind rolul instanțelor și al unităților de parchet. Instanța a considerat că este, de asemenea, de notorietate și împrejurarea că, în multe cazuri, un conducător auto aflat sub influența băuturilor alcoolice care se vede pus în fața alegerii de a se urca sau nu la volan, analizează, în primul rând, probabilitatea de a fi oprit de un echipaj de poliție și de a-și pierde dreptul de a conduce, și mai puțin consecințele tragice pe care le poate avea o astfel de faptă. De asemenea, instanța este conștientă că, în multe cazuri, conducătorii auto nu sunt depistați de poliție în stare de ebrietate la volan decât după ce un eveniment tragic a avut loc, aceasta fiind situația și în cauza de față. Din acest punct de vedere, pedeapsa, atât prin durată, cât și prin modalitatea de executare, trebuie să aibă și rolul de a descuraja alte persoane să acționeze într-o manieră similară.

Ca elemente în favoarea inculpatului, de natură a diminua durata pedepsei ce se impune a fi aplicată, instanța de fond a avut în vedere, de asemenea, potrivit art. 74 alin. 1 Cod penal, vârsta destul de înaintată a inculpatului, fișa de cazier auto, din care nu rezultă că încălcarea regulilor de circulație ar constitui pentru acesta o obișnuință, starea sa fragilă de sănătate, atitudinea responsabilă și, în cea mai mare parte, sinceră adoptată pe parcursul procesului penal, conștientizarea, de către acesta, a gravității conduitei adoptate la 2.11.2014 și a consecințelor acesteia, atât în privința propriei persoane, cât și a victimei și a membrilor familiei acesteia.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului T. D. pentru infracțiunile concurente și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din durata celeilalte pedepse, anume 10 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni fiind de 4 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În ceea ce privește răspunderea civilă, instanța de fond a constatat că, în cauză, a fost introdus, ca parte responsabilă civilemente, asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. A. R. A. S.A., în baza răspunderii contractuale conform poliție de asigurare R.C.A. a cărei copie este atașată la fila 57 din dosarul de urmărire penală.

P. angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Instanța de fond a reținut ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constatând că există o faptă ilicită, reprezentată de infracțiunea din culpă pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, precum și vinovăția acestuia în comiterea faptei.

Cu privire la daunele materiale, părțile civile au solicitat suma de_ de lei, fără a preciza în ce măsură aceasta este cuvenită tuturor părților civile sau nu și în ce cuantum. Instanța, deși a fost conștientă de împrejurările deosebite în care a fost cauzat prejudiciul material, care rareori sunt favorabile păstrării unei evidențe stricte a cheltuielilor și a tuturor actelor doveditoare, cu toate că a fost, de a asemenea, conștientă că un astfel de eveniment poate necesita cheltuieli însemnate, a admis pretențiile părților civile doar în măsura în care au fost efectiv probate, în caz contrar întregul exercițiu de reparare a acestui prejudiciu putând cădea în arbitrariu. Prin urmare, instanța de fond a ținut seama de copia bonului fiscal din 6.12.2014, în valoare de 1000 de lei, depus la dosar la ultimul termen de judecată, precum și de copiile depuse la filele 296 – 298 din vol. I al dosarului instanței, cheltuielile atestate de aceste înscrisuri însumând 6082 de lei. Între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul creat ca urmare a decesului victimei există o legătură de cauzalitate directă, fiind deci îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta sa ilicită, astfel că instanța l-a obligat pe asigurătorul de răspundere civilă să achite această sumă părinților victimei, în proporții egale.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării a unor criterii cum ar fi cele referitoare la consecințele negative suferite de părțile civile, în cazul de față, în plan emoțional și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. În general, repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil (patrimonial sau nepatrimonial), în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum). Potrivit inclusiv jurisprudenței instanței supreme, „despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului, fiind de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiul reparației integrale a prejudiciului”. Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogățire fără just cauză, ci ele trebuie să aibă caracter compensatoriu pentru o suferință certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială și o doza de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate, și despăgubirile acordate, în măsura să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale ( Decizia nr. 6330/2011, secția civilă a Î.C.C.J.).

P. acordarea daunelor morale este, de asemenea, necesară dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale. Partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta pârâtului.

În cauza de față, s-au constituit părți civile părinții victimei B. C., precum și bunicii materni ai acestuia, solicitând daune morale pentru prejudiciul de natură afectivă cauzat prin uciderea din culpă a fiului, respectiv a nepotului acestora, probatoriul administrat sub aspectul daunelor morale tinzând spre a dovedi impactul emoțional deosebit de puternic pe care fapta inculpatului, soldată cu moartea victimei, l-a avut asupra rudelor sale apropiate.

Instanța a avut în vedere, în primul rând, natura relațiilor dintre victimă și părțile civile, în abstract, fiind obișnuit ca între părinți și copii, respectiv între bunici și nepoți să existe sentimente de afecțiune și atașament deosebit de puternice, care lasă loc, în cazul unor astfel de evenimente tragice, unor suferințe care sunt mai ușor de imaginat decât de descris în cuvinte.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că victima era unicul copil, respectiv unicul nepot al părților civile, astfel încât dispariția sa prematură a lăsat în urmă un gol emoțional imposibil de reparat și extrem de greu de depășit. În concret, instanța a avut convingerea, urmare a audierii nemijlocite a părților civile, a martorilor propuși de apărătorii acestora, pe baza actelor medicale și în special a celor privind evaluările psihologice ale părților civile, precum și a analizei celorlalte înscrisuri și fotografii depuse de părțile civile, că victima avea un loc central în viețile de zi cu zi ale tuturor părților civile, nu doar în ale părinților, că sentimentele reciproce de afecțiune, sprijin și atenție între victimă și părțile civile erau puternice, cu atât mai mare fiind șocul emoțional produs de moartea lui C., mai ales, având în vedere împrejurările în care acesta și-a pierdut viața și evenimentele ulterioare.

B. victimei a fost diagnosticată cu . sever cu elemente interpretative în context psihotraumatizant cu evoluție deteriorativ psihocognitivă, manifestând dispoziție tristă, autoculpabilizare, labilitate psihoemoțională, insomnii mixte, interpretativitate, ideație suicidară, dificultăți de integrare socio/familială, necesitând tratament, dispensarizare în rețeaua de psihiatrie, climat psihoprotectiv și psihoterapie de tip suportiv susținută.

Bunicul victimei a fost diagnosticat cu doliu complicat, manifestând dispoziție disforică, capacitate scăzută de reglare emoțională și gestionare a sentimentelor, sentimente de neputință, ineficiență personală, tulburare de adaptare, necesitând tratament, dispensarizare în rețeaua de psihiatrie, climat psihoprotectiv și psihoterapie de tip suportiv susținută.

Instanța a reținut că decesul victimei a afectat în mod iremediabil viețile tuturor părților civile, care pot tinde doar spre o ameliorare a stării psihice și emoționale și o normalizare a activității cotidiene, pentru acestea însă neexistând, pe baza probelor administrate, posibilitatea reală de a depăși cu adevărat și într-o proporție considerabilă șocul emoțional al pierderii violente a unicului fiu, respectiv nepot. Cu toate acestea, instanța are îndatorirea de a cuantifica suferințe, sentimente și dereglări psihice care nu pot fi cu adevărat și strict cuantificate, din acest punct de vedere fiind evident că rolul daunelor morale nu poate fi nicicum de a înlocui o prezența unei persoane dragi. Instanța consideră că daunele morale, astfel cum au fost formulate de părțile civile, prin apărătorii aleși, sunt totuși exagerate, astfel încât urmează a le cenzura, până la un nivel care să înlăture o eventuală apreciere de despăgubire excesivă. De asemenea, instanța de fond a ținut cont, în stabilirea cuantumului daunelor morale, de locul primordial care trebuie recunoscut relațiilor afective dintre copii și părinți.

În termen legal, sentința astfel pronunțată a fost apelată de partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A., invocând, în latură civilă, netemeinicia, solicitând reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate părților civile și reaprecierea probelor, de inculpatul T. D., care a solicitat reducerea pedepselor aplicate, raportat la vârsta inculpatului, la conduita socială anterioară săvârșirii faptei, atitudinea procesuală și de părțile civile B. M., M. I., M. A., Kasal (fostă B.) I., care au solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, reaprecierea probelor și raportat la urmările produse, iar, în latură civilă, au solicitat acordarea integrală a despăgubirilor solicitate.

Părțile au fost legal citate, au depus, în scris, motivele de apel, înscrisuri, memorii în susținerea acestora, au fost asistate/reprezentate de avocații aleși.

C. a analizat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor formulate, reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. D. pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, și s-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 2.11.2014, ora 17,40, după ce anterior consumase băuturi alcoolice, în timp ce conducea un autoturism Opel Vectra pe Șoseaua Ciric din mun. Iași, având o îmbibație alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge, ca urmare a nerespectării prevederilor legale în materia circulației rutiere, inculpatul a pătruns pe acostamentul din partea dreaptă, unde a surprins și accidentat mortal pe victima B. C., în vârstă de 18 ani, care se deplasa către . spațiul neamenajat din dreapta părții carosabile.

La termenul de judecată din data de 17.02.2015 instanța de fond a procedat la audierea inculpatului T. D., acesta arătând, cu asistarea apărătorului său ales, că înțelege să solicite aplicarea în privința sa a procedurii reglementate de art. 375 din Codul de procedură penală, declarând că recunoaște, fără rezerve, faptele pentru care a fost trimis în judecată, că își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și că nu solicită administrarea altor mijloace de probă, cu excepția eventualelor înscrisuri.

Astfel, instanța de fond a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale și a reținut fără dubiu că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, infracțiuni săvârșite în concurs, potrivit art. 38 alin. 1 Cod penal, și a dispus condamnarea acestuia.

Instanța de apel a reevaluat toate probele administrate de instanța de fond coroborându-le cu susținerile părților făcute în cursul judecății în apel, în latură penală și în latură civilă.

Sub aspectul situației de fapt, nu s-au formulat critici, iar din probatoriu a rezultat fără dubiu vinovăția inculpatului, anume: la data de 2.11.2014, inculpatul T. D. a consumat băuturi alcoolice în zona de agrement Ciric și apoi s-a urcat la volanul mașinii cu număr de înmatriculare_ și s-a deplasat spre Iași în jurul orei 17:00, ignorând faptul că era în stare de ebrietate, solicitarea soției sale de a lua un taxi și împrejurarea că nu avea oricum voie să consume băuturi alcoolice din cauza stării sale de sănătate, T. A. urcând în autoturism pe bancheta din spate, iar pe scaunul din dreapta față urcând Mavroianu V., pe care inculpatul intenționa, de asemenea, să o transporte la domiciliu.

În jurul orei 17,45, victima B. C., în vârstă de 18 ani, se deplasa împreună cu martorul D. C. pe acostamentul din dreapta părții carosabile pe Șoseaua Ciric, spre stația de tramvai Doi Băieți; auzind că din spate se apropia autovehiculul condus de inculpat, martorul D. a făcut un pas mai spre dreapta, urcând spre o movilă de pietriș, iar B. C. a făcut la rândul său un pas spre dreapta, pentru a se îndepărta și mai mult de carosabil, în același timp întorcând capul către autovehiculul care se apropia.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1011/A din 3.11.2014 inculpatul avea la data de 2.11.2014, ora 18,30, o alcoolemie de 1,75 g/l.

Decesul victimei B. C. a fost declarat la locul accidentului de către echipajul de la S. de Ambulanță Județean Iași. Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 6265/11.11.2014 întocmit de I.M.L. Iași, moartea victimei B. C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecință a unui politraumatism cu fracturi craniene, contuzie cerebrală și cerebeloasă, lamă de hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie pulmonară, contuzie hepatică, contuzie mezenterică, fisură de splină, contuzii ale membrelor inferioare, produse prin lovire urmată de proiectare în cadrul unui accident rutier, între leziunile de violență și deces existând o legătură directă, examenul toxicologic al eșantioanelor de sânge prelevate de la cadavrul victimei fiind negativ.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, infracțiuni săvârșite în concurs, potrivit art. 38 alin. 1 Cod penal.

I. Sub aspectul criticilor apelanților referitoare la pedepsele aplicate și modalitatea de executare – C. a reținut:

Limitele pedepselor aplicate au fost evaluate raportat la dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p. (reduse cu o treime) și au fost reevaluate circumstanțele personale ale inculpatului (starea fizică a inculpatului la momentul comiterii faptei, consumase alcool și era conștient că se afla în stare de ebrietate, cu atât mai mult cu cât i se atrăsese atenția că era mai bine să nu conducă mașina în acest context; inculpatul cunoștea că, în urma unor accidente cerebrale care îi cauzaseră, potrivit propriei declarații, pareză parțială temporară și diminuarea acuității vizuale, ar fi trebuit să conducă autovehicule cu atenție sporită chiar și când nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspectele susținute legate de atitudinea socială și morală anterioare săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale și auto, vârsta – 60 ani).

De asemenea, instanța de apel a apreciat asupra circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei (fapta inculpatului de a-l ucide, din culpă, pe C. B. prezintă o gravitate deosebită tocmai din cauza modului și a împrejurărilor în care a fost săvârșită; fiecare conducător auto știe încă de la obținerea permisului de conducere că trebuie să respecte normele legale și să circule cu prudență, existând riscul de a accidenta o altă persoană, posibil chiar mortal; din acest punct de vedere, culpa conducătorului auto care conduce intenționat un autovehicul în stare de ebrietate, cu o viteză peste limita legală admisă în interiorul localității, și cauzează un accident mortal ieșind de pe carosabil în timpul deplasării, este mai gravă decât culpa simplă a unei persoane care, de exemplu, manipulează greșit un utilaj sau apreciază eronat o situație periculoasă, deci consecința cea mai gravă a faptei – accidentarea letală a unui pieton).

Instanța de apel a apreciat și asupra circumstanțelor victimei (vârsta tânără – 18 ani, profilul moral și rezultatele școlare ale acesteia, victima fiind un tânăr cu un viitor promițător, faptul că victima circula în afara părții carosabile și nu a rezultat vreo acțiune culpabilă din partea acesteia).

Toate aceste aspecte ce au concretizat modalitățile și împrejurările reale ale acțiunii inculpatului, urmează a fi apreciate de instanța de apel în stabilirea duratei pedepsei – care atât prin durată, cât și modalitate de executare trebuie să aibă rolul de a descuraja alte persoane să acționeze similar, trebuie să aibă rolul de a garanta protecția socială viitoare, de a reeduca inculpatul.

Chiar dacă instanța de fond a apreciat ca fiind temeinică aplicarea unor pedepse orientate la jumătatea limitelor prevăzute de lege (cu aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.) instanța de apel consideră că, datele concrete ale cauzei (expuse anterior) impun majorarea fiecărei pedepse aplicate pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu încă șase luni.

În susținerea necesității majorării cuantumului pedepselor, instanța de apel a evaluat urmările generate de faptele comise de inculpat și asupra membrilor victimei (părinți și bunici – rezultate din probatoriile administrate, declarațiile martorilor, înscrisuri medicale; chiar dacă aceste probatorii au fost administrate pentru dovedirea pretențiilor civile solicitate).

Astfel, C. reține că victima era unicul copil al părinților și singurul nepot al părților civile – iar dispariția prematură a lăsat în urmă un gol emoțional imposibil de reparat și greu de depășit.

Susținerile și apărările inculpatului T. D. au fost evaluate și apreciate corespunzător și coroborat cu aspectele expuse, însă nu au putut justifica reducerea pedepselor, întrucât nu s-ar respecta proporționalitatea criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 C.p., cu referire și la periculozitatea infractorului (care a rezultat cert și real tocmai din modalitățile în care a înțeles inculpatul să acționeze, chiar dacă este, în general, persoană liniștită, pensionat pe caz de boală și cu o vârstă înaintată – 60 ani).

II Sub aspectul criticilor părților civile privind individualizarea pedepselor raportat la considerentele expuse – C. reține că acestea sunt întemeiate.

III În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, apelurile formulate de partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A. și de inculpatul T. D. sunt întemeiate, iar apelul formulat de părțile civile B. M., M. I., M. A., Kasal (fostă B.) I. nu este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Părțile civile au solicitat suma totală de 15.000 lei, iar instanța de fond a evaluat probele administrate (înscrisurile depuse) rezultând efectuarea unor cheltuieli materiale în sumă de 6.082 lei și s-a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă să achite această sumă părinților victimei – părți civile, în proporții egale.

Apelantul – parte responsabilă civilmente a criticat doar cuantumul daunelor morale, iar apelanții părți civile au criticat și despăgubirile materiale solicitate.

Instanța de apel a evaluat și declarațiile martorilor sub acest aspect, constatând că sunt relevante în ceea ce privește cuantificarea daunelor morale, neintervenind alte elemente de evaluare a cheltuielilor materiale efectuate de părțile civile.

În ceea ce privește stabilirea despăgubirilor materiale acordare părților civile – părinții victimei, C. reține că instanța de fond le-a individualizat și apreciat în mod just.

Criticile părților civile sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește cuantificarea daunelor morale, C. a reevaluat criteriile de apreciere probatorie.

Din declarațiile martorilor cu privire la modificarea stării sufletești și a comportamentului părților civile după decesul victimei, din actele medicale depuse la instanța de fond și cele depuse la instanța de apel, C. reține că evenimentul tragic a afectat puternic atât starea interioară a părților civile, cât și activitatea de zi cu zi a acestora, iar intervalul de timp trecut de la comiterea faptei nu a fost de natură să aducă schimbări pozitive în starea fizică și emoțională ori în comportamentul acestora.

Atât părinții victimei, cât și bunicii victimei au fost reevaluați și diagnosticați cu „. sever” și nu a rezultat posibilitatea reală de a depăși cu adevărat și într-o proporție considerabilă șocul emoțional al pierderii violente a unicului fiu, respectiv nepot.

Deși rolul daunelor morale nu poate înlocui prezența victimei, totuși, C. consideră că daunele morale solicitate de părțile civile și cele acordate de instanța de fond sunt exagerate și urmează a le reduce pentru a înlătura o eventuală apreciere de despăgubire excesivă și pentru a stabili totuși o proporționalitate distinctă între suferințele și compensațiile părinților și bunicilor.

Față de toate aceste considerente expuse în fapt și drept, vor fi admise apelurile formulate de partea responsabilă civilmente și de inculpat (doar în latură civilă) și de părțile civile (doar în latură penală ) – în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p.

În rejudecare se vor repune în individualitatea lor pedepsele principale componente:

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, infracțiuni săvârșite în concurs, potrivit art. 38 alin. 1 Cod penal.

C. va majora la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului T. D., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal și la 3 (trei) ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, C. va contopi pedepsele aplicate inculpatului T. D. pentru infracțiunile concurente și va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din durata celeilalte pedepse, anume 1(un) an închisoare, pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni fiind de 5 (cinci) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Instanța de apel va reduce de la 500.000 lei la 300.000 lei cuantumul daunelor morale pe care partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A. a fost obligată să le achite părților civile B. M. și Kasal (fostă B.) I..

C. va reduce de la 300.000 lei la 150.000 lei cuantumul daunelor morale pe care partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A. a fost obligată să le achite părților civile M. I. și M. A. și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Având în vedere dispozițiile art. 424 alin. 2 și 3 C.p.p., urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T. D. perioada arestării preventive la domiciliu după data de 01.04.2015, la zi.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p., cheltuielile judiciare din apelurile părților civile, ale părții responsabile civilmente și ale inculpatului vor rămâne în sarcina statului.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A, inculpatul T. D. și părțile civile B. M., M. I., M. A., Kasal (fostă B.) I., împotriva sentinței penale nr. 1072/1.04.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează în parte în latură penală și în latură civilă.

Rejudecând cauza:

Repune în individualitatea lor pedepsele principale componente:

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și

Majorează la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului T. D., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal și la 3 (trei) ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului T. D. pentru infracțiunile concurente și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din durata celeilalte pedepse, anume 1(un) an închisoare, pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni fiind de 5 (cinci) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Reduce de la 500.000 lei la 300.000 lei cuantumul daunelor morale la care partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A. a fost obligată să le achite părților civile B. M. și Kasal (fostă B.) I..

Reduce de la 300.000 lei la 150.000 lei cuantumul daunelor morale la care partea responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A. a fost obligată să le achite părților civile M. I. și M. A..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T. D. perioada arestării preventive la domiciliu după data de 01.04.2015, la zi.

Cheltuielile judiciare din apelurile părților civile, ale părții responsabile civilmente și ale inculpatului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 31.07.2015.

P. Președintele Completului., P. Judecător, S. G. - aflat în C.O.,

S. E. - aflat in C.O semnează Vicepreședintele Curții de A. Iași

semnează Vicepreședintele Curții de A. Iași O. M. N. I.

O. M. N. I.

Grefier,

M. G.

Red. S.E. 10.08.2015

Tehnored.M.G.

10ex/ 24.08.2015

Judecătoria Iași Iași: judecător M. M. A.

Opt comunicări emise:

- Două inculpat,

- S.C. A. Asigurări

- PCA

- P. părți civile.

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 85/2015.... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel IAŞI