Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 599/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 599/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 58/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 58/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulate de condamnatul B. I. împotriva sentinței penal nr. 599 din 26.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art. 598 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 4 septembrie 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 9 septembrie 2015.
INSTANȚA
Asupra contestației penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 599 din 26.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins excepția privind necompetenta materiale a Tribunalului Iași.
S-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul-condamnat B. I., fiul lui I. si M., născut la data de 22.10.1979 în Bacău, aflat în prezent în P. Iași.
În temeiul disp. art. 275 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul B. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Iași a reținut următoarele:
„Prin cererea înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Iași, ca urmare a sentinței penale nr. 35/20.03.2015 a Curții de A. Iași, pronunțată în dosarul nr._, petentul-condamnat B. I., fiul lui I. si M., născut la data de 22.10.1979 în Bacău, aflat în prezent în P. Iași, a contestat executarea pedepsei cu detențiunea pe viață care i-a fost aplicată prin sentința penală din data de 25.07.2006 de Central Criminal Crown Court - Marea Britanie, recunoscută prin sentința penală nr. 67/15.05.2014 a Curții de A. Bacău, menținută si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 164/2014 a ÎCCJ - Secția Penală, pentru comiterea infracțiunii de „omor calificat”, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.
În motivarea contestației acesta a arătat că fapta sub aspectul căreia a fost condamnat se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de „omor calificat”, faptă care potrivit vechiului cod penal era încriminată de disp. art. 174-175 lit. a si i Cod penal si sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani.
Retine instanța că petentul a fost transferat în Romania în vederea continuării executării pedepsei detențiunii pe viață ca urmare a sentinței penale nr. 67/15.05.2014 a Curții de A. Bacău, menținută si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 164/2014 a ÎCCJ - Secția Penală.
În fata Tribunalului Iași petentul a invocat necompetenta materială a Tribunalului Iași de soluționare a prezentei contestații arătând că, potrivit disp. art. 134 al. 1 din Legea nr. 302/2004 si respectiv art. 598 Cod procedură penală, C. de A. Iași este instanța competentă să soluționeze prezenta cerere.
În deliberare asupra excepției privind necompetenta materială a Tribunalului Iași de soluționare a prezentei contestații instanța, din perspectiva normelor procesuale care guvernează în materia pendinte, constată că potrivit disp. art. 598 al. 2 raportat la art. 597 al. 6 Cod procedură penală aceasta nu este fondată, întrucât competenta de soluționare a contestației revine instanței care potrivit legii române i-ar reveni competenta să judece cauza în prima instanță, respectiv Tribunalului Iași, în circumscripția căruia se află locul de deținere al contestatorului.
Privitor la fondul contestației, privind executarea pedepsei cu detențiunea pe viață care i-a fost aplicată petentului prin sentința penală din data de 25.07.2006 de Central Criminal Crown Court - Marea Britanie, recunoscută prin sentința penală nr. 67/15.05.2014 a Curții de A. Bacău, menținută si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 164/2014 a ÎCCJ - Secția Penală, pentru comiterea infracțiunii de „omor calificat”, promovată din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, constată că aceasta nu este întemeiată din perspectiva următoarelor considerente:
- executarea pedepsei cu detențiunea pe viață care i-a fost recunoscută petentului prin sentința penală nr. 67/15.05.2014 a Curții de A. Bacău, menținută si rămasă definitivă prin decizia penală nr.164/2014 a ÎCCJ - Secția Penală, pentru comiterea infracțiunii de „omor calificat”, s-a realizat ca urmare a realizării corespondenței din legislația penală în vigoare la data la care a operat această recunoaștere, respectiv la data de 15.05.2014, fapta fiind încriminată de disp. art. 189 lit. a si h Cod penal;
- o eventuală modificare a pedepsei putea opera doar in situația în care durata pedepsei depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzută de legea romană sau limita maximă generală de pedeapsă, situații care nu sunt incidente prezentei cauze;
- motivele contestației au făcut obiectul si al apelului promovat de către contestator împotriva sentinței penale nr. 67/15.05.2014 a Curții de A. Bacău, respins ca nefondat prin decizia penală nr. 164/2014 a ÎCCJ - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Pentru aceste considerente, apreciind ca nefondată contestația promovată de petentul-condamnat B. I. împotriva sentinței penale nr. 67/15.05.2014 a Curții de A. Bacău, menținută si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 164/2014 a ÎCCJ - Secția Penală, urmează a dispune în sensul respingerii acesteia.
În temeiul disp. art. 275 al. 2 Cod procedură penală va obliga petentul B. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.”
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație in termen legal contestatorul-condamnat B. I., motivele contestației fiind expuse oral de apărătorul acestuia cu prilejul dezbaterilor.
Analizând contestația formulată de contestatorul-condamnat B. I., prin prisma motivelor invocate de acesta prin apărător, dar și din oficiu, in raport de actele aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, C. constată că aceasta este nefondată.
Sub aspectul competenței materiale de judecare a contestației la executare formulate de B. I. cu privire la sentința penală nr.67/15.05.2014 pronunțată de C. de A. Bacău in dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 67/15.05.2014 a ICCJ – Secția Penală, curtea consideră că in mod corect a reținut instanța de fond că Tribunalul Iași este competent după materie să judece această contestație la executare, in temeiul art.598 alin. 2 raportat la art. 597 alin. 6 Cod proc.pen., acesta fiind instanța de la locul de deținere a condamnatului corespunzătoare instanței de executare (căreia i-ar reveni competenta să judece in primă instanță infracțiunea - art. 189 lit. a, h Cod penal, care a atras condamnarea, in ipoteza in care aceasta ar fi fost comisă pe teritoriul României).
Această normă de competență este aplicabilă și in cazul hotărârilor de condamnare pronunțate de instanțele străine pentru infracțiuni comise in afara României, recunoscute de instanțele române.
Potrivit prevederilor art. 154 alin. 12 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională in materie penală, republicată, punerea in executare a pedepsei (aplicate de o instanță străină printr-o hotărâre recunoscută de instanțele române) se face potrivit dispozițiilor din Codul de procedura penala, de unde rezultă că legea specială trimite la prevederilor Codului de procedură penală și anume titlul V – Executarea hotărârilor penale, deci inclusiv cu privire la prevederile privind instanța de executare și contestația la executare.
În cazul în care, în temeiul prevederilor art. 137 și următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. 2 Cod de procedură penală, ci o instanță special desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menționată.
Într-un atare caz, instanța competentă să judece contestația la executare nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului (a se vedea, în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, Încheierea nr. 2912 din 8 mai 2006, www.scj.ro, citată de L.P. și M. în M. U. (coordonator), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Editura C.H. B., 2015, pagina 1624).
În cazul concret, infracțiunea de omor calificat, se judecă, conform art. 36 alin. 1 lit. a Cod proc. pen., în primă instanță de tribunal, iar locul de deținere a condamnatului B. I., P. Iași, se află în circumscripția Tribunalului Iași.
C. de apel își exercită competența doar in ceea ce privește procedura de recunoaștere a hotărârilor pronunțate de autoritățile judiciare străine și de transferare a persoanelor condamnate, deținute in state membre ale Uniunii Europene sau in state terțe, in vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate . unitate sanitara din Romania, nu și in ceea ce privește incidentele care apar in cursul executării pedepsei, după transferul persoanei condamnate . România.
Așa cum a susținut și contestatorul, in acord cu prevederile Deciziei I.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penală nr. 13 din 5.06.2014, curtea constată că aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 din Noul cod penal privitoare la legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei trebuie examinată și in cazul hotărârilor de condamnare pronunțate de instanțele străine, care au fost recunoscute de instanțele române in procedura reglementată de Legea nr. 302/2004.
Pe fondul contestației, C. observă că ICCJ – Secția Penală a examinat in considerentele deciziei penale (definitive) nr. 67/15.05.2014, prin care a respins apelul formulat de B. I. cu privire la sentința penală nr.67/15.05.2014 pronunțată de C. de A. Bacău in dosarul nr._, eventuală incidență a dispozițiilor 6 din Noul cod penal cu privire la pedeapsa detențiunii pe viață aplicată contestatorului B. I. prin sentința penală din data de 25.07.2006 pronunțată de Central Criminal Crown Court – Marea Britanie și recunoscută de C. de A. Bacău prin sentința susmenționată.
Procedând la un examen al legilor penale române succesive (care au incriminat fapta comisă de B. I.), din datele aflate la dosar curtea constată că acesta a fost condamnat de autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa detențiunii pe viață, reținându-se in sarcina acestuia că, la data de 19.01.2005, împreună cu alte persoane, a ucis prin cruzimi, in bătăi victima E. C. B.. Această faptă constituie potrivit Codului penal de la 1969 infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, rap. la art. 175 lit. a și art. 176 lit. a, iar potrivit Noului cod penal, infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. a, h.
Pentru fiecare din cele două incriminări ale faptei comise de B. I., cele două legi penale succesive prevăd pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Prin urmare, întrucât pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Marea Britanie și recunoscută prin sentința penală nr. 67/15.05.2014 pronunțată de C. de A. Bacău, își are corespondent in legea penală română, atât in Codul penal de la 1969, cât și in Noul cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, și nu a intervenit până la acest moment o lege penală care să prevadă o pedeapsă mai ușoară care să determine inlocuirea pedepsei aplicate sau reducerea cuantumului acesteia, dispozițiile art.6 din Noul cod penal nu sunt incidente in speță.
Față de aceste considerente, în baza art. 425.1 alin.7 pct.1 lit. b Cod proc.pen., C. va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat B. I., aflat in detenție in P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 599/26.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Cod proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art. 425.1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod proc.pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat B. I., fiul lui I. și M., născut la data de 22.10.1979 in mun. Bacău, aflat in detenție in P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 599/26.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Cod proc. pen., obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.09.2015.
Președinte,
V. M.
Grefier,
E. A.
Redactat/tehnoredactat M.V.
5 ex./28.09.2015
Tribunalul Iași
Judecător – S. M. C.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 14/2014. Curtea de... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Hotărâre din 14-09-2015,... → |
|---|
