Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 791/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 791/2015

Document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 791/2015

Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C.

Judecător M. M.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de partea civilă M. M. și de partea responsabilă civilmente F. De Protecție A V. S. împotriva sentinței penale nr. 1960/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP), inculpat fiind V. G..

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit termen de pronunțare pentru azi, 09.11.2015, când:

INSTANȚA

Asupra apelului penal de față;

Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1960/08.06.2015 a dispus următoarele:

„În temeiul art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. G., din infracțiunile de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, în infracțiunile de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 89 alin. 1 Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicata, actualizata), cu aplicarea și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicat ,actualizata), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal din 1969.

În baza disp. art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală condamnă pe inculpatul V. G. (fiul lui I. și C., născut la data de 22.04.1964 în ., CNP_, cu domiciliul în Iași, . ., ., fără forme legale în mun. Iași, ., ., administrator la .., cetățean român, necăsătorit, un copil minor, studii superioare, stagiu militar efectuat, cu antecedente penale, în prezent deținut în P. Iași, deținut în altă cauză) la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 interzice inculpatului V. G., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală condamnă pe inculpatul V. G. la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata” (fapta din 27.01.2011).

În baza disp. art. 89 alin. 1 Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicata, actualizata), cu aplicarea și art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală condamnă pe inculpatul V. G. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an și 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de „părăsirea locului accidentului”.

Descontopește pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

-pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal;

-pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal;

-pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal;

-sporul de 6 ani;

- pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Înlătură sporul de 6 ani aplicat prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală.

Constată că prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

Descontopește pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

-pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-două pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe o durată de 5 ani;

-pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3919/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin neapelare la data de 20.01.2009, pedeapsă cu privire la care prin sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare.

Constată că prin sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 199/11.03.2015 a Curții de A. Iași și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

-pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata);

-pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 193/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, definitivă prin decizia penală nr. 263/12.03.2013 a Curții de A. Iași;

-pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3919/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin neapelare la data de 20.01.2009.

Constată că prin sentința penală nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 199/11.03.2015 a Curții de A. Iași i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.

Menține, cu autoritate de lucru judecat, dispozițiile din sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3919/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin neapelare la data de 20.01.2009.

În baza disp. art. 33 Cod penal din 1969, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 și art. 36 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal contopește pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății (pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, trei pedepse de 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare) cu pedepsele repuse în individualitatea lor, astfel cum au fost menționate anterior (patru pedepse de 4 ani închisoare, trei pedepse de 2 ani închisoare, două pedepse de 10 ani închisoare, o pedeapsă de 3 luni închisoare, două pedepse de 4 luni închisoare, o pedeapsă de 6 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de pedeapsă de 6 ani închisoare, total pedeapsă aplicată inculpatului V. G. prin prezenta sentință penală: 16 (șaisprezece) ani închisoare.

În baza disp. art. 35 Cod penal din 1969 contopește pedepsele complementare stabilite prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală și prin sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală: interzice inculpatului V. G. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe o durată de 5 ani.

Deduce din cuantumul pedepsei astfel aplicate prin prezenta sentință penală, perioadele executate anterior, respectiv perioada de la data de 26.02.1999 la data de 27.03.1999 (conform sentinței penale nr. 694/27.11.2013 a Tribunalului Maramureș), perioada de la data de 14.11.2013 la data de 13.06.2014 (conform sentinței penale nr. 385/17.09.2013 a Judecătoriei Bârlad, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 15/16.01.2014 a Tribunalului V., mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 538/2014 emis de Judecătoria Bârlad), durata reținerii de 24 de ore din prezenta cauză din data de 28.01.2011 și perioada executată de la data de 23.10.2014 la zi.

Dispune retragerea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 705/22.10.2014 emis de Tribunalul București, nr. 910/11.11.2014 emis de Tribunalul București, nr. 1356 NCPP/2014 emis de către Judecătoria Iași la data de 12.03.2015 în baza sentinței penale nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 199/11.03.2015 a Curții de A. Iași și a mandatului nr. 1003/31.03.2015, emis în baza sentinței penale nr. 939/23.03.2015, rămasă definitivă prin necontestare la data de 31.03.2015 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală rap. la art. 998-999 cod civil din 1864, cu referire la art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32 din 2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M., cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași, cu adresă pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat Doinița S., cu sediul în Iași, .. 11, ., . și obligă partea responsabilă civilmente F. de Protecție al V. S., cu sediul în București, .. 40-40 bis, . să plătească părții civile suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adăuga dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la data plătii integrale și efective de către partea responsabila civilmente a sumei datorate, din care 20.000 lei reprezintă daune materiale, iar 80.000 reprezintă daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă M. M., ca neîntemeiate.

În baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală rap. la art. 998-999 Cod Civil din 1864, admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași și obligă pe inculpatul V. G. să plătească acestei părți civile suma de 130,36 lei, reprezentând daune materiale, sumă la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală rap. la art. 998-999 Cod Civil din 1864 admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. de Urgențe „Pr. Dr. N. O.” Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași și obligă pe inculpatul V. G. să plătească acestei părți civile suma de 107,72 lei, reprezentând daune materiale.

Constată că inculpatul a fost asistat la soluționarea prezentei cauze de către un apărător ales.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpat, în cuantum total de 450 lei, vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției (200 lei-delegație nr. 3918/05.06.2014, 100 le - onorariul parțial pentru delegația nr. 1080 emisă de Baroul Iași, 150 lei - onorariul parțial pentru delegația nr. 7421/04.11.2014).

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală cheltuielile privind avocații din oficiu rămân în sarcina statului.

În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul V. G. la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, în ambele etape ale procesului penal, din care suma de 659 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale.

În baza dispozițiilor art. 276 alin. 1, alin. 2 și alin. 4 Cod de procedură penală, obligă partea responsabilă civilmente F. de Protecție al V. S. să plătească părții civile M. M. suma de 2000 lei, reprezentând plata parțială a cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului penal.”

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul nr. 3455/P/2012 din data de 13.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V. G. (fiul lui I. și C., născut la data de 22.04.1964 în ., CNP_, cu domiciliul în Iași, . ., ., fără forme legale în mun. Iași, ., ., administrator la .., cetățean român, necăsătorit, un copil minor, studii superioare, stagiu militar efectuat, cu antecedente penale, în prezent deținut în P. Iași, deținut în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunilor de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2014, sub nr. de dosar_ .

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, următoarele:

La data de 27.01.2011, în jurul orei 17:50, inculpatul V. G. a condus în municipiul Iași, . Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, iar pe trecerea de pietoni aflată la intersecția cu . accidentat-o grav pe persoana vătămată M. M. (victima suferind leziuni ce au necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), a condus-o pe aceasta la spital fără a-și declina identitatea și fără a anunța organele de poliție după aceea.

La data de 28.01.2011, în jurul orei 15:00, a condus în mun. Iași, pe Șoseaua P. autoturismul marca Citroen, cu nr. de înmatriculare_, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. La data de 15.03.2012, în jurul orei 17:15, a condus în mun. Iași, pe . marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Situația de fapt se susține cu următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto din data de 27.01.2011 (f. 18-23 d.u.p.), bon alcooltest Drager nr._/27.01.2011, ora 20:37, pentru M. M. (f. 24 d.u.p.); fișa de custodie și plic ce conține fragmente de plastic găsite la fața locului (f. 25-26 d.u.p.); proces-verbal de vizualizare a înregistrării video privind accidentul rutier, planșa fotografică și CD privind înregistrările video cu momentul producerii accidentului (f. 28-32 d.u.p.); proces-verbal de identificare și examinare a autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, copii documente autoturism, proces-verbal de constatare tehnică a autoturismului implicat în accident (f. 33-49 d.u.p.), declarații olografă persoană vătămată M. M. (f. 50-51 d.u.p.), certificate medico-legale (f. 52-54 d.u.p.), copii înscrisuri medicale leziuni suferite de persoana vătămată (f. 55-69 d.u.p.); declarații martor F. R. (f. 70-73 d.u.p.); proces-verbal de recunoaștere din grup și planșa foto din 28.01.2011 (f. 74-79 d.u.p.), declarații martori C. D. și Z. S. (f. 80-83 d.u.p.); proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 28.01.2011 (f. 84-85 d.u.p.), adresa emisă de SPCRPCIV Iași nr._/23.11.2011 (f. 87 d.u.p.); adresa nr._/28.01.2011 emisă de I.P.J. Iași – Serviciul Rutier (f. 90 d.u.p.); cazier auto inculpat (f. 92 d.u.p.), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 15.03.2012 (f. 128 d.u.p.); proces-verbal de aducere la cunoștință a suspendării dreptului de a conduce din data de 15.03.2012 (f. 129 d.u.p.); declarație martor Concita I. (f. 132-133 d.u.p.), adresa I.P.J. –Serviciul Rutier nr._/18.04.2012 (f. 131 d.u.p.), declarații învinuit/inculpate V. G. (f. 99-103, 105-116, 135-136, 160-161, 174-175, 177-178 d.u.p.).

Prin încheierea din data de 28.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 3455/P/2012 din data de 13.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, rechizitoriu privind pe inculpatul V. G. și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 22.01.2015, partea civilă M. M., prin apărător ales, a precizat că solicită 20.000 de lei cu titlu de daune materiale și 500.000 lei cu titlu de daune morale, dobânda legală de la data producerii accidentului și plata cheltuielilor judiciare și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Fondului de Protecție al V. S..

La termenul de judecată din data de 19.03.2015, în prezența apărătorului ales, inculpatul V. G. a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriul data de 13.10.2014 și că solicită ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 Cod de procedură penală (declarație f. 210-212).

Instanța de judecată a încuviințat cererea inculpatului ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.

Au fost citate în calitate de părți civile și S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași și S. C. de Urgențe „Pr. Dr. N. O.” Iași, care au depus cereri de constituire de părți civile la data de 06.03.2015 (f. 174), respectiv la data de 27.02.2015 (f. 181).

Instanța a administrat, pentru dovedirea pretențiilor civile ale părții civile M. M., proba cu înscrisuri (copie act de identitate, copii certificate medico-legale nr. 734/26.04.2011, 310/22.02.2011 emise de Institutul de Medicină Legală Iași, copii bilete de externare, copii bonuri fiscale și chitanțe, f. 38 -55) și proba cu declarațiile martorilor M. M. P. și M. C. (declarații f. 8-11).

La solicitarea instanței, au fost anexate la dosar: extras interogare baza de date CEDAM (f. 31-32), copie de pe cazierul judiciar al inculpatului (f. 81-82), copii de pe sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, sentința penală nr. 3919/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin neapelare la data de 20.01.2009, sentința penală nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, sentința penală nr. 193/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentința penală nr. 694/27.11.2013 a Tribunalului Maramureș, sentința penală nr. 385/17.09.2013 a Judecătoriei Bârlad, decizia penală nr. 15/16.01.2014 a Tribunalului V., sentința penală nr. 3473/27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentința penală nr. 939/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, cu referate ale Biroului Executări Penale.

F. de Protecție al V. S. a depus la dosar note scrise la data de 06.03.2015, la data de 01.04.2015 (f. 219-230), la data de 10.04.2015 (f. 6 vol. II).

Partea civilă M. M. a depus la dosar concluzii scrise și a atașat chitanța nr. 52/05.05.2015 emisă de Cabinetul de Avocat S. Doinița pentru suma de 3000 lei.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, a probelor administrate în cursul cercetării judecătorești ce a avut loc conform art. 377 Cod procedură penală în prezentul dosar, instanța reține:

În fapt

1. La data de 27.01.2011, în jurul orei 18⁰⁰, Biroului Rutier Iași a fost sesizat de către S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași cu privire la faptul că la unitatea sanitara s-a prezentat o persoana care a declarat ca fusese victima unui accident rutier, fapt ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto din data de 27.01.2011 (f. 18-23 d.u.p.).

Organele de cercetare penală s-au deplasat la unitatea sanitara, unde au identificat și legitimat victima accidentului rutier, în persoana numitei M. M.. Aceasta le-a declarat verbal polițiștilor modalitatea producerii accidentului, respectiv că în timp ce traversa . intersecției cu . trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător a fost accidentată de un autoturism care se deplasa dinspre Tg. C. către I.P.J. Iași. M. M. a susținut că bărbatul aflat la volanul autoturismului a condus-o la S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, după care a plecat fara a-și declina identitatea.

Lucrătorii de poliție s-au deplasat la locul accidentului rutier, unde, în prezența martorului asistent M. V. A. au identificat și fixat locul producerii accidentului rutier, iar cercetarea la fata locului a relevat că pe . producerii accidentului, circulația se desfășoară în ambele sensuri de mers, pe câte o banda de circulație pe sens, sensurile fiind despărțite între ele de marcaj simplu continuu, greu vizibil. Partea carosabila măsoară lățimea de 7 m, mărginită în ambele părți de câte un trotuar, carosabilul era din asfalt, în aliniament, nu prezenta denivelări sau declivități, suprafața carosabila fiind uscată, mărginită în ambele părți de zăpada bătătorita.

La fața locului a fost identificată trecerea pentru pietoni, semnalizată cu indicator rutier si marcaj pietonal corespunzător, greu vizibil. Pe carosabil a fost identificata o bucată de plastic de culoare neagră, aflată pe sensul de deplasare Tg. C.-I.P.J. Iași, ridicata in vederea cercetărilor.

Organele de politie au identificat o camera de înregistrare video, amplasată în dreptul trecerii pentru pietoni pe care a avut loc accidentul rutier, care a surprins și înregistrat momentul producerii evenimentului rutier, ora producerii acestuia, respectiv modalitatea de producere.

Din procesul-verbal de vizualizare a înregistrării video privind accidentul rutier, planșa fotografică și CD-ul privind înregistrările video cu momentul producerii accidentului (f. 28-32 d.u.p.) instanța reține că, în data de 27.01.2011, la ora 17:39:57, se observă pietonul angajat în traversare pe trecerea pentru pietoni, semnalizată cu indicator rutier, iluminatul stradal fiind nefuncțional, iar pe sensul de mers dinspre Tg. C. spre I.P.J. Iași se apropie un autoturism; la ora 1 7:39:58, autoturismul acroșeaza pietonul; la ora 17:39:59, pietonul este proiectat in aer pe direcția de deplasare a autoturismului; la ora 17:40:06, conducătorul auto, o persona de sex bărbătesc coboară din autoturismul, despre care se observa ca este marca Mercedes de culoare închisă; la ora 17:40:27, alte autoturisme opresc in zona pentru a acorda sprijin victimei; la ora 17:40:43, conducătorul autoturismului implicat in accident introduce victima in autoturism, pe bancheta din spate (partea stânga) și părăsește locul accidentului.

În urma verificărilor efectuate de către organele de cercetare penală, la data de 28.01.2011, în parcarea blocului CL 21 de pe . municipiul Iași a fost identificat autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, respectiv proprietarul acestuia, inculpatul V. G.. Organele de politie au procedat la fixarea prin fotografiere a locului unde a fost găsit parcat autoturismul, iar cu ocazia vizualizării autoturismului s-a constatat ca prezintă lipsa unor fragmente din suportul plăcuței de înmatriculare față, fragmente lipsă din grila mască a motorului, o zona înfundată la capota motor și vopsea deteriorata la baza siglei mărcii, aspecte ce rezultă din procesul-verbal de identificare și examinare a autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, copii documente autoturism, proces-verbal de constatare tehnică a autoturismului implicat în accident (f. 33-49 d.u.p.).

Persoana vătămata M. M. a declarat că la data de 27.01.2011, în jurul orei 18⁰⁰ s-a angajat la traversarea străzii Sărărie, în zona intersecției cu . trecerea pentru pietoni. După ce a trecut de mijlocul străzii a fost accidentată de un autoturism de culoare închisă care circula dinspre Tg. C. către I.P.J. Iași, iar conducătorul auto, respectiv o persoana de sex bărbătesc, în vârsta de aproximativ 40 ani, a coborât de la volan, a urcat-o în autoturism pe bancheta din spate (partea stângă), i-a luat de pe carosabil sacoșa pe care o ținea în mână și căciula, după care au plecat la spital (declarații olografă persoană vătămată M. M. (f. 50-51 d.u.p.)).

Persoana vătămata a mai declarat că, după ce au ajuns la spital, șoferul a ajutat-o să urce într-un cărucior și a transportat-o la unitatea de primire urgențe, unde i-a spus că merge să aducă un medic, însă a părăsit spitalul fără a da niciun detaliu despre identitatea sa.

Susținerile persoanei vătămate se coroborează cu declarațiile martorului F. R. (declarații martor F. R. f. 70-73 d.u.p.), care a relatat că, la data de 27.01.2011, în jurul orei 17⁵⁰, se afla la volanul autoturismului proprietate personală, pe care îl conducea pe ..P.J. Iași către Tg. C., iar când a ajuns la intersecția cu . văzut o persoana de sex femeiesc căzută pe carosabil, la o distanță de 3-5 metri față de marcajul pietonal, pe sensul opus de mers, aproape de axul drumului. Între persoana de sex femeiesc si marcajul pietonal, aflat pe sensul opus de mers, era oprit un autoturism marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, iar de la volanul acestuia a coborât o persoana de sex bărbătesc care s-a apropiat de victimă, a ridicat-o si a urcat-o pe bancheta spate a autoturismului la volanul căruia se afla. Martorul F. R. a declarat că șoferul autoturismului Mercedes era agitat și vizibil speriat, fapt pentru care a înțeles că el este autorul accidentului rutier, iar in momentul în care vorbea la telefon cu operatoarea SNUAU 112, pentru a anunța evenimentul rutier, șoferul autoturismului Mercedes a spus ca o va duce el pe victima la spital și sa comunice celor de la ambulanță ca nu mai este nevoie sa se deplaseze ei la fata locului.

La data de 28.01.2011, martorul F. R., în prezența martorilor asistenți C. D. și Z. S., l-a identificat și recunoscut dintr-un grup de persoane pe inculpatul V. G. ca fiind persoana care a ridicat victima de pe carosabil și a transportat-o la spital. Martorul F. R. a declarat că 1-a recunoscut pe inculpat după constituția corpului, înălțime și chiar după vestimentație, inculpatul purtând aceeași geacă la activitatea de recunoaștere.

Din adresa nr._/28.01.2011 emisă de I.P.J. Iași – Serviciul Rutier (f. 90 d.u.p.), instanța reține că la data de 27.01.2011, inculpatul V. G. avea permisul de conducere reținut, fără drept de circulație, întrucât inculpatul era cercetat în patru dosare penale pentru conducere pe drumurile publice, deși exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

În cursul urmăririi penale inculpatul V. G. a declarat că (declarația f. 99-103, 105-108 d.u.p.) în data de 27.01.2011 circula pe . Iași și că a văzut-o pe persoana vătămată când s-a angajat în traversare pe trecerea de pietoni, dar că nu a reușit să evite acroșarea acesteia, din cauza străzii înguste și a faptului că mașina a patinat din cauza zăpezii.

Inculpatul a recunoscut că a condus victima la S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, care era aproape de locul accidentului și că s-a întors la locul accidentului pentru a lua ochelarii victimei, dar că s-a speriat de faptul că se aflau polițiști și jurnaliști și că a plecat din nou la spital. Inculpatul a mai declarat că a plecat de la spital fără a mai vorbi cu persoana vătămată sau cu organele de poliție și a plecat apoi la domiciliu.

Cu privire la faptul dacă la data de 27.01.2011 avea dreptul de a conduce, inculpatul a declarat că în data de 23.10. 2010 a fost depistat conducând deși avea dreptul de a conduce suspendat. Inculpatul nu a recunoscut în cursul urmăririi penale faptul că a condus pe drumurile publice, deși exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

Ulterior, în declarațiile date în data de 25.09.2014, în calitate de suspect și inculpat (f. 174-175, 177-178 d.u.p.), inculpatul V. G. a recunoscut săvârșirea faptelor, poziția procesuală de recunoaștere fiind menținută și în fața instanței de judecată.

Persoana vătămata M. M. a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 310/22.02.2011 emis de I.M.L. Iași, în care se arată căprezintă plaga contuză epicraniană si sindrom de strivire a membrului inferior drept, prezintă echimoze, fractură complexa 1/3 superioara gamba dreapta. Leziunile au putut fi produse in cadrul unui accident rutier si pot data din 27.01.2011 și necesită 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care include perioada de internare cu intervenția chirurgicală, perioada de imobilizare gipsată și perioada de recuperare funcționala, cu incapacitate totală de munca pe aceasta perioada și certificatul medico-legal nr. 734/26.04.2011 emis de I.M.L. Iași, în care se arata că M. M.a prezentat plagă contuză epicraniană, echimoze, sindrom de strivire a membrului inferior drept cu . complexa 1/3 superioara gamba dreaptă complicate în evoluție cu apariția unei zone de necroze tegumentară ce a necesitat necrectomie de necesitate si grefa de piele; leziunile sunt consecința accidentului rutier din data de 27.01.2011, mai necesita 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, totalizând 100-110 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; eventualele sechele de natură invalidantă și/sau infirmizantă vor fi apreciate în minim 6 luni de la data examinării actuale, timp in care sus-numita va efectua tratamentul recomandat.

2. La data de 28.01.2011, în jurul orei 15⁰⁰, lucrătorii de poliție din cadrul

Biroului Rutier Iași, aflați în timpul serviciului de supraveghere și control trafic rutier,

pe . Iași, au procedat la oprirea regulamentara a autoturismului marca Citroen, de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare_, care se deplasa către Liceul C. N., fapt ce rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 28.01.2011 (f. 84-85 d.u.p.).

La volanul autoturismului a fost identificat si legitimat inculpatul V. G., care a prezentat documentele autoturismului, declarând ca nu are asupra sa permisul de conducere.

Prin adresa nr._/23.11.2011, Instituția Prefectului Județului Iasi-SPCRPCIV Iasi, a comunicat faptul ca inculpatul V. G. este posesor al permisului de conducere categoria B(10.06.1983), BE(10.06.1983), C(10.06.1983) si CE(10.06.1983), din data de 10.06.1983, ., eliberat la data de 22.04.2005.

De asemenea, prin adresa nr._/28.01.2011, Serviciul Rutier Iași comunica faptul ca la data de 27.01.2011, inculpatul V. G. avea permisul de conducere reținut, fără drept de circulație, întrucât inculpatul era cercetat în patru dosare penale pentru conducere pe drumurile publice, deși exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

În cursul urmăririi penale inculpatul V. G. a declarat că (declarația f. 99-103, 105-108 d.u.p.) în data de 28.01.2011 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și că a fost oprit în trafic de către agenții de poliție în apropierea Liceului C. N. și a recunoscut că săvârșise accidentul rutier din ziua precedentă.

Ulterior, în declarațiile date în data de 25.09.2014, în calitate de suspect și inculpat (f. 174-175, 177-178 d.u.p.), inculpatul V. G. a recunoscut săvârșirea faptei, poziția procesuală de recunoaștere fiind menținută și în fața instanței de judecată.

3.La data de 15.03.2012, în jurul orei 17¹⁵, lucrătorii de politie din cadrul

Biroului pentru Centrul Universitar Iași, aflați în timpul serviciului de patrulare, în

zona T. V., au fost sesizați prin stația emisie-recepție despre faptul că

șoferul autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ nu posedă

permis de conducere. Astfel, în jurul orei 17³⁰, au observat în trafic autoturismul

menționat, care se deplasa pe . direcția intersecție

B. către Șoseaua Chișinăului, fapt ce rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 15.03.2012 (f. 128 d.u.p.).

Lucrătorii de poliție au procedat la oprirea în trafic a autoturismului, iar în prezența martorului Concita I. au procedat la identificarea și legitimarea șoferului, în persoana inculpatului V. G.. Acesta a prezentat documentele autoturismului, declarând că nu deține permis de conducere asupra sa, iar dreptul de conducere îi este suspendat, arătând de asemenea ca are cunoștință despre faptul ca nu are voie sa conducă autoturisme pe drumurile publice, însă a fost nevoit să conducă întrucât a avut loc înmormântarea tatălui său.

La fața locului, lucrătorii de politie i-au adus la cunoștința inculpatului ca exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice se suspendă începând cu data de 15.03.2012, iar în termen de 5 zile trebuie să se prezinte la Sediul Poliției Rutiere Iași pentru a preda permisul de conducere, fapt ce rezultă din procesul-verbal de aducere la cunoștință a suspendării dreptului de a conduce din data de 15.03.2012 (f. 129 d.u.p.) .

Prin adresa I.P.J. –Serviciul Rutier nr._/18.04.2012 (f. 131 d.u.p.) se comunică faptul ca la data de 15.03.2012, permisul de conducere aparținând inculpatului V. G. figurează in baza de date în stare de suspendat, cu mențiunea fără drept de circulație.

Martorul Concita I. a declarat că înainte de a fi oprit în trafic, în fața sa, a văzut circulând pe drumurile publice autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ și a fost de fata când polițiștii l-au legitimat pe șofer, în persoana inculpatului V. G..

Inculpatul V. G. a declarat că avea cunoștință despre situația permisului de conducere, însă a precizat ca a condus autoturismul fiind nevoit, datorita unor probleme personale (declarație olografă f. 135-136 d.u.p.).

În declarațiile date în data de 25.09.2014, în calitate de suspect și inculpat (f. 174-175, 177-178 d.u.p.), inculpatul V. G. a recunoscut săvârșirea faptei, poziția procesuală de recunoaștere fiind menținută și în fața instanței de judecată.

În drept, faptele inculpatului V. G. care, la data de 27.01.2011, în jurul orei 17⁵⁰, a condus în mun. Iasi, pe . Mercedes, cu nr. de inmatriculare_, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, iar pe trecerea pentru pietoni aflata la intersecția cu . accidentat-o grav pe persoana vătămata M. M., care a suferit leziuni care au necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, a condus-o pe aceasta la spital, fără a-și declina identitatea, părăsind astfel locul accidentului, fără a anunța organele de politie după aceea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective cu privire la infracțiunea de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, instanța arată că fapta inculpatului a constat în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea acestei activități.

Urmarea imediată a constat în vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate M. M..

Între fapta culpabila a inculpatului si vătămarea corporala a persoanei vătămate exista legătura de cauzalitate, culpa inculpatului constituind cauza determinanta a accidentului de circulație.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține ca producerea accidentului de circulație soldat cu vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate este urmarea culpei exclusive a inculpatului care nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate care traversa regulamentar . pietoni, semnalizată cu indicator rutier, acționând sistemul de frânare al autoturismului prea târziu pentru a evita impactul.

Inculpatul a încălcat dispozițiile art. 72 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 (în vigoare la data săvârșirii faptei): pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii de „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, acesta constă în faptul că inculpatul, după ce a accidentat-o pe persoana vătămata M. M., a condus-o pe aceasta la spital, fără a-și declina identitatea și fără a anunța organele de politie cu privire la evenimentul rutier.

Art. 77 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 prevede obligația conducătorului unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.

Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol creată pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și rezultatul socialmente periculos rezultă din însăși săvârșirea faptei, ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea de „părăsirea locului accidentului” și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenție directă.

În drept, fapta inculpatului V. G., care, în data de 28.01.2011,

în jurul orei 15⁰⁰, a condus în mun. Iași, pe șoseaua P., autoturismul marca

Citroen, cu nr. de înmatriculare_, având suspendată exercitarea dreptului

de a conduce autoturisme pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal.

În drept, fapta inculpatului V. G., care, în data de 15.03.2012,

în jurul orei 17¹⁵, a condus în mun. Iași, pe . marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, având suspendata exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, acesta constă în acțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, de către inculpat, deși îi fusese suspendat dreptul a de conduce, iar urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol creată pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și rezultatul socialmente periculos rezultă din însăși săvârșirea faptei, ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenție indirectă, forma de vinovăție fiind prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, deși avea suspendat dreptul de a conduce, inculpatul a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

Infracțiunile reținute în cauză au fost săvârșite de către inculpat prin acțiuni sau inacțiuni distincte, precum și printr-o singură acțiune care din urmărilor pe care le-a produs realizează conținutul mai multor infracțiuni, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, fiind aplicabile dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni.

Prin rechizitoriul nr. 3455/P/2012 din data de 13.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. G. pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, reținându-se starea de recidivă.

La termenul de judecată din 14.05.2015, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în sensul înlăturării stării de recidivă reținută prin rechizitoriu, având în vedere că stare de recidivă a fost reținută raportat la pedeapsa de 3 ani ce i s-a aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 123/2010 a Tribunalului Maramureș, pronunțată într-o cauză penală în care ulterior instanța constatat încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului.

Potrivit referatului Biroului Executări Penale al Tribunalului Maramureș (f. 111) și copiei de pe cazierul judiciar al inculpatului, prin sentința penală nr. 123/2010 a Tribunalului Maramureș inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, iar prin decizia penală nr. 145/A din 26.06.2013 a Curții de A. Cluj s-a admis apelul inculpatului V. G., dispunându-se rejudecarea cauzei. Prin sentința penală nr. 694/27.11.2013 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin neapelare la data de 16.12.2013, sentință pronunțată în rejudecare, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpat. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 26.02._99.

Instanța constată astfel că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare a instanței, fiind întemeiată solicitarea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în sensul înlăturării stării de recidivă, instanța urmând a proceda în acest sens.

Analizând cazierul judiciar al inculpatului și sentințele penale atașate la dosar (sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală, sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală, sentința penală nr. 3919/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin neapelare la data de 20.01.2009, sentința penală nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 199/11.03.2015 a Curții de A. Iași, sentința penală nr. 193/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, definitivă prin decizia penală nr. 263/12.03.2013 a Curții de A. Iași), instanța constată că infracțiunile deduse judecății, săvârșite la data de 27.01.2011, data de 28.01.2011 și la data de 15.03.2012 au fost săvârșite în concurs cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentințele penale menționate anterior (fapte săvârșite în datele de 12.04.2011, 25.06.2005, 23.10.2010, 25.04.2012, perioada de 05._), fiind săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Instanța constată că faptele reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză, potrivit Codului penal din 1969, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal din 1969, „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata), „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 89 alin. 1 Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicata, actualizata), „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicat ,actualizata), „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata).

Deși legea nouă prevede alternativ și sancțiunea amenzii pentru infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, acest aspect nu este decisiv în determinarea legii mai favorabile, întrucât instanța trebuie să stabilească care este sancțiunea ce se impune în raport de circumstanțele concrete ale cauzei.

Având în vedere faptul că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea a cinci infracțiuni în prezenta cauză, infracțiuni ce sunt concurente și cu infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin alte sentințe penale, instanța reține că reglementarea penală anterioară este mai favorabilă, întrucât, analizând comparativ dispozițiile din Codul penal din 1969 și din Codul penal în vigoare privind individualizarea pedepsei în cazul săvârșirii unor infracțiuni concurente, Codul penal din 1969 consacră sistemul cumulului juridic cu spor facultativ și variabil, în timp ce noul Cod penal instituie sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix, o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Față de considerentele expuse cu privire la antecedența penală a inculpatului, în sensul că nu se reține săvârșirea infracțiunilor în stare de recidivă, și în vederea aplicării dispozițiilor art. 5 alin. 1 Cod penal, instanța, în temeiul art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. G., din infracțiunile de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, în infracțiunile de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 89 alin. 1 Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicata, actualizata), cu aplicarea și art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicat ,actualizata), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal din 1969.

Individualizarea judiciară a sancțiunii

Potrivit art. 72 din vechiul Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele pedepselor aplicate infracțiunilor urmând a fi reduse cu o treime.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța arată că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune, de aderare și sprijinire la un grup de criminalitate organizată, precum și pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, aspecte ce reflectă perseverența infracțională a inculpatului.

Cu privire la infracțiunea de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal din 1969 instanța arată că fapta inculpatului a avut urmări foarte grave pentru integritatea corporală a persoanei vătămate M. M., care a suferit leziuni ce au necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale, a prezentat în urma accidentului rutier sindrom de strivire a membrului inferior drept și fractură complexa 1/3 superioara gamba dreapta, a fost supusă unor intervenții chirurgicale și a ce a necesitat ulterior și necrectomie si grefa de piele, aspecte ce indică un grad de pericol social crescut al faptei.

Ca urmare, instanța îl va condamna pe inculpat, în baza disp. art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, considerând că acest cuantum este suficient pentru îndeplinirea funcțiilor pedepsei de constrângere, de reeducare și de exemplaritate.

Cu privire la infracțiunea de „părăsirea locului accidentului”, instanța arată că inculpatul avea posibilitatea să se întoarcă la locul accidentului rutier, motivând faptul că a ales să plece întrucât s-a speriat de faptul că se aflau polițiști și jurnaliști și că a plecat din nou la spital, motiv ce arată că inculpatul nu este în măsură să își asume responsabilitatea faptelor sale.

Pentru fapta săvârșită instanța îl va condamna pe inculpat, în baza disp. art. 89 alin. 1 Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicata, actualizata), cu aplicarea și art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an și 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de „părăsirea locului accidentului”.

Cu privire la cele trei infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata), de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, săvârșite în data de 27.01.2011, în data de 28.01.2011 și în data de 15.03.2012, instanța arată că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, împrejurare ce arată că inculpatul nu conștientizează importanța respectării normelor legale referitoare la circulația rutieră pe drumurile publice.

Pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, instanța, în baza disp. art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, îl va condamna pe inculpatul V. G. la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni, considerând că acest cuantum este suficient pentru îndeplinirea funcțiilor pedepsei de constrângere, de reeducare și de exemplaritate.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, instanța va interzice inculpatului V. G., ca pedeapsă accesorie fiecărei pedepse principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Astfel cum s-a arătat anterior, infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv, în concurs cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală, sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală, sentința penală nr. 3919/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin neapelare la data de 20.01.2009, sentința penală nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 199/11.03.2015 a Curții de A. Iași, sentința penală nr. 193/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, definitivă prin decizia penală nr. 263/12.03.2013 a Curții de A. Iași, fiind incidente prevederile art. 33 lit. a și b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

Pentru a stabili situația juridică a inculpatului și pedeapsa rezultantă pe care trebuie să o execute acesta, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

-pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal;

-pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal;

-pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal;

-sporul de 6 ani;

- pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Va înlătura sporul de 6 ani aplicat prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală.

Va constata că prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

Va descontopi pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

-pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-două pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe o durată de 5 ani;

Va constata că prin sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.

Instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 199/11.03.2015 a Curții de A. Iași și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

-pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (republicată,actualizata);

-pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 193/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, definitivă prin decizia penală nr. 263/12.03.2013 a Curții de A. Iași;

-pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3919/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin neapelare la data de 20.01.2009.

Va constată că prin sentința penală nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 199/11.03.2015 a Curții de A. Iași i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.

Instanța va menține, cu autoritate de lucru judecat, dispozițiile din sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3919/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin neapelare la data de 20.01.2009.

În baza disp. art. 33 Cod penal din 1969, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 și art. 36 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal instanța va contopi pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății (pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, trei pedepse de 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare) cu pedepsele repuse în individualitatea lor, astfel cum au fost menționate anterior (patru pedepse de 4 ani închisoare, trei pedepse de 2 ani închisoare, două pedepse de 10 ani închisoare, o pedeapsă de 3 luni închisoare, două pedepse de 4 luni închisoare, o pedeapsă de 6 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de pedeapsă de 6 ani închisoare, total pedeapsă aplicată inculpatului V. G. prin prezenta sentință penală: 16 (șaisprezece) ani închisoare.

În baza disp. art. 35 Cod penal din 1969 va contopi pedepsele complementare stabilite prin sentința penală nr. 459/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1368/A/10.11.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală și prin sentința penală nr. 442/F din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1266/A/22.10.2014 pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a Penală: interzice inculpatului V. G. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe o durată de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului V. G., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Va deduce din cuantumul pedepsei astfel aplicate prin prezenta sentință penală, perioadele executate anterior, respectiv perioada de la data de 26.02.1999 la data de 27.03.1999 (conform sentinței penale nr. 694/27.11.2013 a Tribunalului Maramureș), perioada de la data de 14.11.2013 la data de 13.06.2014 (conform sentinței penale nr. 385/17.09.2013 a Judecătoriei Bârlad, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 15/16.01.2014 a Tribunalului V., mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 538/2014 emis de Judecătoria Bârlad), durata reținerii de 24 de ore din prezenta cauză din data de 28.01.2011 și perioada executată de la data de 23.10.2014 la zi.

Instanța va dispune retragerea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 705/22.10.2014 emis de Tribunalul București, nr. 910/11.11.2014 emis de Tribunalul București, nr. 1356 NCPP/2014 emis de către Judecătoria Iași la data de 12.03.2015 în baza sentinței penale nr. 1270NCPP din 14.05.2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 199/11.03.2015 a Curții de A. Iași și a mandatului nr. 1003/31.03.2015, emis în baza sentinței penale nr. 939/23.03.2015, rămasă definitivă prin necontestare la data de 31.03.2015 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Latură civilă

Instanța constată că persoana vătămată M. M. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale (f. 182 d.u.p.) cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale, la care se adăuga dobânda legală calculată de la data de 27.01.2011, data producerii accidentului și până la data plătii integrale și efective de a sumei datorate, în baza dispozițiilor O.G. nr. 13/2011. La termenul de judecată din data de 22.01.2015, partea civilă M. M. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Fondului de Protecție al V. S..

S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași s-a constituit parte civilă pentru suma de 130,36 lei, reprezentând daune materiale, cheltuieli de spitalizare, sumă la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., ce se va calcula până la data achitării integrale a prejudiciului (potrivit adresei nr._/03.03.2015 depusă la dosarul de fond la data de 06.03.2015 (f. 174).

S. C. de Urgențe „Pr. Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilă pentru suma de 107,72 lei, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de spitalizare (potrivit adresei nr. 1540/05.02.2015 depusă la dosarul de fond la data de 27.02.2015 (f. 181).

Pentru a se angaja răspunderea civilă a inculpatului, este necesar să fie îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 998-999 Cod Civil din 1864, aplicabil la data săvârșirii faptei, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În cauză se constată că prejudiciul a cărui reparare se solicită de către părțile civile derivă din fapta ilicită săvârșite de inculpat, care pe planul dreptului penal constituie infracțiunea de „vătămare corporală din culpă”, astfel cum s-a arătat anterior.

Având în vedere considerațiile anterior expuse, cu privire la existența faptei și încadrarea juridică, instanța arată că sunt îndeplinite condițiile constând în existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției inculpatului V. G..

În ce privește cerința referitoare la existența unui prejudiciu, instanța arată că prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de către o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană.

Cu privire la pretențiile civile ale părții civile M. M., instanța a administrat proba cu înscrisuri (copie act de identitate, copii certificate medico-legale nr. 734/26.04.2011, 310/22.02.2011 emise de Institutul de Medicină Legală Iași, copii bilete de externare, copii bonuri fiscale și chitanțe, f. 38 -55) și proba cu declarațiile martorilor M. M. P. și M. C. (declarații f. 8-11).

Din certificatul medico-legal nr. 310/22.02.2011 emis de I.M.L. Iași, instanța reține că M. M. a prezentat în urma accidentului produs plagă contuză epicraniană și sindrom de strivire a membrului inferior drept, echimoze, fractură complexă 1/3 superioara gamba dreapta.

S-a arătat că leziunile au putut fi produse in cadrul unui accident rutier, că pot data din 27.01.2011 și necesită 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care include perioada de internare cu intervenția chirurgicală, perioada de imobilizare gipsată și perioada de recuperare funcțională, cu incapacitate totală de munca pe aceasta perioadă.

Din certificatul medico-legal nr. 734/26.04.2011 emis de I.M.L. Iași instanța reține că M. M.a prezentat plagă contuză epicraniană, echimoze, sindrom de strivire a membrului inferior drept cu fractuă complexă 1/3 superioară gamba dreaptă complicată în evoluție cu apariția unei zone de necroze tegumentară ce a necesitat necrectomie de necesitate si grefa de piele; leziunile sunt consecința accidentului rutier din data de 27.01.2011, stabilindu-se că pacienta mai necesita 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, totalizând 100-110 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; eventualele sechele de natură invalidantă și/sau infirmizantă vor fi apreciate în minim 6 luni de la data examinării actuale, timp in care sus-numita va efectua tratamentul recomandat.

Cu privire la suma de 20.000 lei, reprezentând daune materiale solicitată de către partea civilă M. M., instanța arată că persoana vătămată a fost internată internată în perioada 27.01.2011 – 15.02.2011 în S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, perioadă în care a fost supusă unei intervenții chirurgicale, . a fost inițial fixată cu fixator extern monoplan cu pontarea genunchiului, ulterior fiind efectuată o osteosinteză cu placă premulată, prinsă cu șuruburi (la data de 08.02.2011).

Partea civilă a fost internată în S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași și în perioada 29.03._11, perioadă în care s-a intervenit chrurgical, practicându-se necrectomie de necesitate, lavaj, hemostază, recoltare de grefă, sututră, pansament.

M. M. a urmat tratament medical cu Fraxiparină, Ciprinol, Aflamil, Osseor, în asociere cu calciu, a fost imobilizată cu atelă gipsată 30 de zile, i s-a interzis să calce pe membrul inferior drept.

Din declarațiile martorilor M. M. P. și M. C. (f. 8-11 vol. II), fiica și soțul părții civile, instanța reține că M. M. a fost imobilizată la pat timp de 3-4 luni, perioadă în care a avut nevoie de ajutor și lua medicamente pentru durere. M. M. a început să se deplaseze în luna septembrie 2011, inițial cu cârje și a mers la activități de recuperare funcțională.

Martorii au arătat că M. M. se deplasează și la acest moment cu greutate și că aceasta a rămas cu o cicatrice foarte mare la picior.

Instanța constată astfel că partea civilă a efectuat cheltuieli legate de tratamentul medical pentru perioada spitalizării (șuruburi pentru operații, câmpuri sterile, păcuță, alimente, medicamente), pentru controalele medicale efectuate, pentru perioada de recuperare funcțională, pentru achiziționare de medicamente ulterior externării, de obiecte sanitare (ploscă medicală, cadru metalic, scutece pentru adulți), precum și cheltuieli de transport efectuate pentru a deplasa la unitățile sanitare sau la programul de recuperare funcțională.

De asemenea, partea civilă a achitat taxe de spitalizare și pentru eliberarea certificatelor medico-legale (copii chitanțe de la filele 50-51).

Distinct de sumele de bani folosite pentru tratamentul medical și pentru recuperarea medicală, instanța constată că partea civilă M. M. a necesitat inițial 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care include perioada de internare cu intervenția chirurgicală, perioada de imobilizare gipsată și perioada de recuperare funcționala și a avut incapacitate totală de munca pentru această perioadă, fapt ce a presupus că aceasta nu a contribuit în niciun mod la obținerea veniturilor suplimentare ale familiei și nici nu a lucrat în gospodărie.

În acest sens, instanța arată că din declarațiile martorilor M. M. P. și M. C. se reține că cei doi soți erau apicultori, iar M. M. era cea care mergea la piață pentru a vinde produsele apicole, de unde se întorcea la data producerii accidentului.

Nici ulterior, după ce partea civilă a necesitat necrectomie de necesitate si grefa de piele și a mai avut nevoie de 35-40 zile de îngrijiri medicale, partea civilă nu a participat la activitățile lucrative pe care pe putea desfășura anterior producerii accidentului (vânzarea produselor apicole, îngrijirea animalelor, cultivarea de legume).

Prin urmare, cel puțin în perioada ianuarie – septembrie 2011, partea civilă nu a participat în niciun mod la activități lucrative desfășurate, fapt ce a condus la scăderea veniturilor familiei, comparativ cu situația materială anterioară a familiei victimei.

Față de considerentele expuse, instanța opinează că, în mod global, suma de 20.000 lei solicitată reprezintă o compensație întemeiată și echitabilă a daunelor materiale suferite de către M. M., constituind prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat, ca urmare a faptei culpabile a inculpatului.

Cu privire la daunele morale solicitate de catre partea civila, în cuantum de 500.000 lei, instanța arată că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora trebuie stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate.

Din aceasta perspectiva, instanța arata ca aprecierea prejudiciului moral suferit de catre o persoana nu se rezumă la determinarea prețului suferinței fizice și psihice, care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda acestei părți civile să aibă efecte compensatorii și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpat care, prin fapta sa culpabilă, a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală. De asemenea, instanța va avea în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile.

Din mijloacele de probă administrate instanța constată că M. M. a prezentat în mod evident suferințe fizice determinate de impactul cu autoturismul, de intervențiile chirurgicale la care a fost supusă, de . complexă 1/3 superioară gambă dreaptă, de sindromul de strivire a membrului inferior drept.

Perioada în care a fost imobilizată a presupus dureri provocate de gips, de faptul că piciorul i-a fost fixat cu fixator extern monoplan cu pontarea genunchiului și de faptul că a fost efectuată o osteosinteză cu placă premulată, prinsă cu șuruburi.

Suferințele fizice au fost provocate și de complicațiile ulterioare, victima fiind supusă la necrectomie de necesitate și recoltare de grefă, precum și de programul de recuperare funcțională pe care a trebuit să îl urmeze pentru a-și recăpăta mobilitatea.

Instanța subliniază numărul mare de îngrijiri medicale, de 100-110 zile necesar pentru vindecare și perioada îndelungată în care M. M. nu s-a deplasat, ianuarie – septembrie 2011, din declarațiile martorilor rezultând că din septembrie 2011 M. M. a început să se deplaseze cu ajutorul cârjelor.

Accidentul rutier a provocat părții civile nu numai suferințe fizice, ci și disconfort psihic creat de imobilizarea la pat, de dependența de cei din jur pentru realizarea unor activități simple, precum îngrijirea corporală sau îmbrăcarea, de necesitatea de a se deplasa o perioadă îndelungată de timp doar cu ajutorul altor persoane sau cu ajutorul cârjelor, perioada îndelungată de spitalizare.

În urma accidentului rutier M. M. a rămas cu defect de deplasare, recuperarea sa nefiind totală, precum și cu o cicatrice determinată de grefa de piele.

Stilul de viață al victimei, care avea 56 de ani la data producerii accidentului, a fost modificat din cauza greutăților de deplasare: M. M. contribuia în mod activ la obținerea unor venituri în familie, îngrijea animale, cultiva grădina și mergea la piață pentru a vinde produsele apicole, iar ulterior dobândirii mobilității s-a ocupat doar de activități minore în gospodărie.

Instanța mai subliniază că, potrivit declarațiilor martorilor, partea civilă a prezentat după accident, dar și în prezent, o stare de temere cu privire la participarea sa în calitate de pieton sau pasager în traficul rutier: se sperie de autoturisme, are impresia că acestea sunt prea aproape, îi este frică să traverseze . de considerentele expuse, instanța consideră că suma de 80.000 lei constituie o despăgubire patrimonială justă și echitabilă, în măsură să compenseze suferințele moraleale părții civile M. M..

Instanța arată că dobânzile la despăgubirile stabilite pentru partea civilă urmează a fi plătite de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost stabilită obligația de plată a despăgubirilor și până la achitarea lor, întrucât doar din momentul în care instanța a stabilit în mod definitiv daunele materiale și morale, acestea s-au transformat într-o creanță certă, lichidă și exigibilă, într-o obligație care, având ca obiect restituirea unui sume de bani, produce, conform art. 1088 Cod Civil din 1864, în vigoare la data săvârșirii faptei, dobânzi legale până la completa ei achitare.

Prin urmare, instanța consideră că acțiunea civilă exercitată de către M. M. este întemeiată doar în parte, pentru suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adăuga dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la data plătii integrale și efective a sumei datorate, din care 20.000 lei reprezintă daune materiale, iar 80.000 reprezintă daune morale.

Având în vedere faptul că, potrivit rezultatului interogării în baza de date CEDAM (f. 31, 38), autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul V. G. în momentul producerii accidentului nu figurează cu polița de asigurare de raspundere civila auto RCA la data accidentului, 27.01.2011, instanta a dispus introducerea in cauză, la solicitarea părții civile, a Fondului de Protecție al V. S., în calitate de parte responsabilă civilmente, având in vedere Decizia nr. 3 din data de 15.06.2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, data în recursul in interesul legii.

Partea civilă, prin aparatorul ales, a solicite plata despagubirilor civile formulate in cadrul prezentului proces penal de la F. de Protecție al V. S. și nu de la inculpat.

Instanța arată dispozițiile art. 3 din Normele privind F. de Protecție a V. S., potrivit cărora: „F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării”.

Potrivit art. 25 ind. 1 alin. 10 lit. b din Legea nr. 32 din 2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, F. se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare.

Potrivit art. 49 din Ordinul CSA nr. 5 din 2010, aplicabil la data producerii accidentului, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Raportat la prevederile legale menționate, partea care va fi obligată să-i plătească părții civile M. M. despăgubirile civile acordate este F. de Protecție al V. S., în prezenta cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale, în sensul că inculpatul V. G. a fost găsit vinovat pentru producerea accidentului de circulație soldat cu vătămarea corporală a părțiii civile, iar inculpatul nu a făcut dovada existenței unei polițe de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente, valabilă la data producerii accidentului.

Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală rap. la art. 998-999 Cod Civil din 1864, cu referire la art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32 din 2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. și va obliga partea responsabilă civilmente F. de Protecție al V. S. să plătească părții civile suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adăuga dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la data plătii integrale și efective de către partea responsabila civilmente a sumei datorate, din care 20.000 lei reprezintă daune materiale, iar 80.000 reprezintă daune morale.

Instanța va respinge restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă M. M., ca neîntemeiate.

La repararea prejudiciului suferit de către unitățile spitalicești S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași și S. C. de Urgențe „Pr. Dr. N. O.” Iași, instanța va avea în vedere că, potrivit prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Instanța constată că prejudiciul este în acest caz reprezentat de contravaloarea asistenței medicale acordate victimei M. M., astfel încât, în baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală rap. la art. 998-999 Cod Civil din 1864, va admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași și va obliga pe inculpatul V. G. să plătească acestei părți civile suma de 130,36 lei, reprezentând daune materiale, sumă la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală rap. la art. 998-999 Cod Civil din 1864 va admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. de Urgențe „Pr. Dr. N. O.” Iași și va obliga pe inculpatul V. G. să plătească acestei părți civile suma de 107,72 lei, reprezentând daune materiale.

Va constata că inculpatul a fost asistat la soluționarea prezentei cauze de către un apărător ales.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpat, în cuantum total de 450 lei, vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției (200 lei-delegație nr. 3918/05.06.2014, 100 lei- onorariul parțial pentru delegația nr. 1080 emisă de Baroul Iași, 150 lei- onorariul parțial pentru delegația nr. 7421/04.11.2014).

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală cheltuielile privind avocații din oficiu vor rămâne în sarcina statului.

În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul V. G. la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, în ambele etape ale procesului penal, din care suma de 659 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere faptul că acțiunea civilă a părții civile a fost admisă doar în parte, în baza dispozițiilor art. 276 alin. 1, alin. 2 și alin. 4 Cod de procedură penală, instanța va obliga partea responsabilă civilmente F. de Protecție al V. S. să plătească părții civile M. M. suma de 2000 lei, reprezentând plata parțială a cheltuielilor judiciare solicitate (partea civilă a solicitat 3000 de lei), suma fiind dovedită cu chitanța nr. 52/05.05.2015 emisă de Cabinetul de Avocat S. Doinița.”

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal prevăzut de art. 410 Cod procedură penală, partea civilă M. M. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului, partea civilă M. M. arată că în mod greșit instanța de fond nu a acordat în întregime daunele morale solicitate, în cuantum de 500.000 lei și dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii accidentului(27.01.2011) până la plata efectivă a sumei acordate, în temeiul O.G. 13/2011.

De asemenea, arată că în mod greșit nu i-au fost acordate integral cheltuielile de judecată efectuate în cursul procesului penal, reprezentând onorariul avocatului în cuantum de 3000 lei, deși i se cuvin aceste cheltuieli chiar dacă a fost admisă doar în parte acțiunea civilă, întrucât, procesul durează de 5 ani, și a beneficiat de asistență juridică pe toată perioada procesului.

Se arată că sumele solicitate cu titlu de daune morale sunt rezonabile și în măsură să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului suferit, în acord cu normele europene, și ele au fost dovedite cu probele administrate.

În motivarea apelului, partea civilă F. de Protecție a V. S. arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. M. și l-a obligat la plata sumei de 80.000 lei care este prea mare în raport de situația existentă în cauză.

Arată partea civilă că a dobândit calitate în cauză prin efectul legii și nu în urma unei relații contractuale, iar instanța ar trebui să țină cont de practica instanțelor judecătorești în astfel de cauze și de ultimul ghid pentru soluționarea daunelor morale, întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu, prev. de art. 14 al C.E.D.O., de unde rezultă că pentru vătămări ce au necesitat cel mult 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 301 lei/zi.

De aceea partea civilă F. de Protecție a V. S. solicită diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile M. M., întrucât, sumele acordate sunt prea mari, iar șansele de a le recupera de la persoana fizică vinovată, sunt destul de mici.

În dovedirea apelului, partea civilă M. M. a depus acte, respectiv, Decizia I.C.C.J. nr. 14/2014 și soluția de pe portalul instanțelor din dosarul nr._/245/2013.

Partea civilă F. de Protecție a V. S. nu a depus probe în dovedirea apelului.

Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel formulte în cauză, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, instanța apreciază ca nefondate apelurile, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:

În mod corect, și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul V. G. a comis o infracțiune de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal,și art 396 alin 10 Cod procedură penală împotriva persoanei vătămate M. M., o infracțiune de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; o infracțiune de „părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 89 alin. 1 Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002, cu aplicarea și art. 5 alin. 1 Cod penal; o infracțiune de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod pena l(fapta din 28.01.2011); o infracțiune de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata”, prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 – (fapta din 15.03.2012), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal din 1969.

Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

Inculpatul V. G., la data de 27.01.2011, prin jurul orei 17:50, a condus în municipiul Iași, . Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, iar pe trecerea de pietoni aflată la intersecția cu . accidentat-o grav pe persoana vătămată M. M. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-110 zile de îngrijiri medicale.

Apoi, inculpatul V. G. a condus-o pe vătămata M. M. la S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași fără a-și declina identitatea și fără a anunța organele de poliție după aceea, și a abandonat victima în spital.

Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpatul V. G. și s-a reținut în mod temeinic și legal vinovăția acestuia, fiind condamnat la pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile reținute în limite corect individualizate judiciar.

Persoana vătămată M. M. s-a constitui parte civilă în cauză în termen legal, solicitând suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 500.000lei cu titlu de daune morale, pentru ambele solicitând și dobânzi legale, calculate de la data producerii accidentului și până la data plății integrale a prejudiciului.

De asemenea, partea civilă M. M. a solicitat în fața instanței de fond și plata cheltuielilor judiciare efectuate constând în onorariu avocat ales.

În mod corect, și în concordanță cu materialul probator administrat în fața instanței de fond, aceasta a reținut că prin fapta inculpatului V. G. i-au fost cauzate părții civile M. M. prejudicii de ordin material și moral, fiind îndeplinite cumulativ condițiile pentru antrenarea răspunderi materiale.

La cererea părții civile M. M., s-a introdus în cauză, în termen legal, în calitate de parte responsabil civilmente F. de Protecție a V. S. în temeiul art. 25 ind. 1 alin. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, solicitându-se ca aceasta să răspundă materiale pentru prejudiciile cauzate prin faptele inculpatului V. G..

Instanța de fond a făcut o temeinică analiză a probelor administrate și a reținut corect că partea civilă M. M. a dovedit în totalitate prejudiciul material suferit în cuantum de 20.000 lei, rezultând fără putință de tăgadă că în perioada ianuarie-septembrie aceasta nu a participat în nici un mod la activitățile lucrative desfășurate în gospodărie, dovedind beneficiul nerealizat și a efectuat o . cheltuieli pentru tratamentul și recuperarea medicală; acte medico-legale, deplasări, toate ca efect al faptei culpabile a inculpatului V. G..

În ce privește daunele morale acordate părții civile M. M., instanța de fond a făcut o temeinică și riguroasă analiză, atât a probelor administrate cât și a criteriilor avute în vedere la stabilirea cuantumului, apreciind just că suma solicitată de partea civilă M. M. de 500.000 lei este prea mare, tinzând spre o îmbogățire fără justă cauză, acordând părții civile M. M. o sumă rezonabilă, ținând cont de circumstanțele cauzei și de întreaga suferință fizică și psihică cauzată părții civile prin fapta inculpatului V. G., urmărind prin aceasta o compensare echitabilă a prejudiciului moral, în raport de pierderile suferite.

Nu se impune în cauză modificarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile M. M. de instanța de fond, suma stabilită fiind în măsură să asigure o despăgubire echitabilă a acesteia pentru prejudiciul moral încercat, fiind neîntemeiate motivele de apel ale părții civile M. M. și părții responsabil civilmente F. de Protecție a V. S., care solicită majorarea și respectiv micșorarea acestor sume acordate cu titlu de daune morale, invocându-se deopotrivă practica judiciară și jurisprudența.

Trebuie subliniat faptul că dincolo de încercarea de uniformizare a daunelor morale acordate victimelor accidentelor de circulație, fiecare cauză are particularitățile ei și o apreciere justă a prejudiciului morale poate face numai ținând cont de probele existente în cauza dedusă judecății, criteriile conturate de jurisprudență fiind pur orientative, iar pentru o cât mai corectă stabilire a cuantumului daunelor morale sunt relevante probele administrate în cauza pendinte.

În ce privește dobânzile legale solicitate de partea civilă M. maria, la sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile în cauză, acestea au fost corect apreciate ca fiind datorate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării integrale a debitului, având în vedere dispozițiile legale aplicabile, întrucât aceste creanțe devin certe, lichide și eligibile la data rămânerii definitive a hotărârii și de atunci sunt purtătoare de dobânzi.

Potrivit art. 276 alin. 1,2 și 4 Cod procedură penală, în caz de condamnare a inculpatului, atunci când acțiunea civilă este admisă în parte, instanța poate obliga partea responsabilă civilmente la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.

În cauza de față, ținând cont de soluția pronunțată în latura civilă, în mod corect instanța de fond a acordat părții civile M. maria, cu titlu de cheltuieli judiciare, doar parțial onorariul de avocat, în cuantum de 2000 lei ( delegație av. S. Doinița – chitanța nr. 52/05.02.2015 – suma de 3000 lei).

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. „b” C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă M. M. și partea responsabilă civilmente F. De Protecție A V. S. împotriva Sentinței penale nr. 1960/08.06.2015 a Judecătoriei Iași, pronunțată in dosarul nr._, pe care o va menține.

Potrivit art. 275 alin.2 Cod procedura penala, instanța va obliga apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat in apel, incluzând în aceste sume și onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă M. M. și partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE A V. S. împotriva Sentinței penale nr. 1960/08.06.2015 a Judecătoriei Iași, pronunțată in dosarul nr._, pe care o menține.

In baza art. 275 alin.2 Cod procedura penala,obligă apelanții sa achite fiecare câte 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat in apel, din care 260 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat (delegație nr._/14.09.2015), ce se avansează către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției .

Definitivă .

Pronunțată in ședință publică, azi, 09.11.2015.

Președinte,Judecător,

M. ChirilăMarcel M.

Grefier,

C. B.

Red. M.C.

Tehnored. C.B.

. 8 ex. 20.11.2015 2015

Judecătoria Iași

Judecător M. D. C.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 801/2015. Curtea...		Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 825/2015. Curtea de... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel IAŞI