Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 793/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 793/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 793/2015

Document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 793/2015

Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C.

Judecător M. M.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de inculpatul S. M. V., împotriva sentinței penale nr. 1138/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, M. Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit termen de pronunțare pentru azi, 09.11.2015, când:

C. DE A.,

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 1138/2015 din 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ s-a dispus:

„În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală condamnă inculpatul H. C., fiul lui I. și M., născut la data de 19.11.1973 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., CNP_, cetățenie română, studii liceale, stagiul militar îndeplinit, ocupația –administrator societate comercială, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal din 1969.

În baza art. 396 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal renunță la aplicarea pedepsei față de inculpatul S. M.-V., fiul lui V. și A., născută la data de 10.08.1980 în mun. Iași, domiciliat în ., . nr. 57, adresa de comunicare a actelor de procedură în mun. Iași, bld. A. cel B. nr. 17, ., ., CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, salariat la ., fără persoane în întreținere, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal aplică inculpatului un avertisment.

În baza art. 575 alin. 2 Cod procedură penală copie de pe prezenta hotărâre, rămasă definitivă, se va comunica inculpatului.

În baza art. 19, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1003 cod civil din 1864, obligă inculpații H. C. și S. M.-V., în solidar, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, prin mandatar G. Financiară – Secția județeană Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud. Iași, suma de_ lei cu titlu de daune materiale, la care se va adăuga dobânda legală prevăzută de art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, până la data achitării integrale a debitului.

În baza dispozițiilor art. 397 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 249 alin. 5 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, dispune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile inculpaților H. C. și S. M.-V., până la concurența sumei de_ lei, sens în care se va trimite copie de pe prezentul dispozitiv părții civile pentru punerea în executare prin organele proprii, potrivit dispozițiilor privind creanțele bugetare.

Constată că . Iași, C._, parte responsabilă civilmente în prezenta cauză, a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, conform sentinței civile nr. 170/29.01.2015 a Tribunalului Iași, Secția a II-a Civilă-F..

În baza art. 272 Cod procedură penală, dispune ca plata sumei de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (delegație nr._/30.08.2013 – av. S. S.) să fie efectuată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Iași.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească statului, fiecare, suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

,,P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr. 1650/P/2010 la data de 14.06.2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților T. M., S. M.-V. și H. C., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpaților H. C. și S. M. V. s-a reținut că, în calitate de împuterniciți cu atribuții de reprezentare și administrare ai . Iași, au reținut și nu au virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în sumă de 15.682 lei, după cum urmează: impozit pe venituri din salarii în sumă de 4.858 lei reținut și neachitat în perioada 25.04.2008 – 25.07.2008, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 6.223 lei și neachitată în perioada 25.04.2008 – 25.07.2008, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 332 lei reținută și neachitată în perioada 25.04.2008 – 25.07.2008, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, în sumă de 4269 lei, reținută și neachitată în perioada 25.04.2008 – 25.07.2008.

Procurorul a precizat că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: fișa sintetică a . Iași din 10.03.2010, adresa nr._/11.03.2009, relații ORC constând în istoricul . Iași, procura autentificată sub nr. 749/02.05.2008, cerere nr._/26.05.2008, proiect de divizare . Iași, act adițional nr. 305/23.07.2008 la statutul . Iași, act constitutiv al . Iași din 23.07.2008, cerere nr._/14.07.2008, act adițional nr. 02/06.06.2008 la statutul . Iași, hotărârea nr. 1/15.05.2008 a asociatului unic al . Iași, act constitutiv al . Iași din 06.06.2008, act constitutiv al . Iași din 16.04.2008, act adițional nr. 11/25.04.2008 la statutul . Iași, cerere nr._/15.11.2007, act adițional din 15.11.2007 la statutul . Iași, statutul . Iași din 15.11.2007, declarații fiscale 100, 102 și 300, bilanțul contabil pe anul 2007, balanțele de verificare pe lunile decembrie 2007, iunie 2008, proces verbal privind raportul de gestiune la 31.12.2007, state de plată, rulajul cont bancar la BRD, declarațiile martorilor M. E., C. G., Tabusca B. A., Climatiano L., declarațiile făptuitorilor U. C. A., B. G. N., declarațiile inculpatului S. M. V. date în calitate de învinuit.

P. încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 15.04.2014, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1650/P/2010 din data de 14.06.2013 emis de P. de pe lângă Tribunalul Iași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.

P. încheierea de ședință din data de 04.11.2014 s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul T. M. de cauza privind pe inculpații S. M.-V. și H. C., aceasta din urmă fiind înregistrată cu numărul_ .

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, conform art. 374 alin. (2) CPP, instanța a explicat inculpatului S. M.-V. învinuirea care i se aduce și l-a încunoștințat cu privire la drepturile de care acesta dispune. De asemenea, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) CPP raportat la art. 396 alin (10) CPP, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Consimțind să dea declarația în cauză, la termenul din 10.03..2015, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, precizând faptul că nu cunoaște ce obligații a dobândit în urma obținerii procurii, scopul său era să obțină niște autorizații pentru taximetrie pe care i le-a plătit anterior inculpatului H. C.. Inculpatul H. i-a spus că va avea autorizațiile după divizarea societății și consideră că procura îi dădea dreptul să se implice în divizare, constituind garanția lui că va obține autorizațiile. Când a discutat cu H., acesta se ocupa de administrarea societății. După obținerea procurii nu a semnat nici un alt act în cadrul ., nu i s-a explicat cum funcționează societatea, nu știa dacă se făceau plăți și nici cine trebuia să le facă, nu a ridicat niciodată bani de la firmă. Nu a dorit să apeleze la procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.

Inculpatul H. C., deși legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat în instanță.

Față de această situație, instanța a dispus începerea cercetării judecătorești, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 376 Cod procedură penală pentru inculpații H. C. și S. M. V., potrivit procedurii de drept comun.

Instanța a administrat proba cu martori și înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța reține următoarele:

În fapt:

Potrivit relațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, s-a constatat faptul că .., cu sediul în mun. Iași, ., având J_, CUI_, a fost înființată în anul 2003 de asociatul unic T. L., având ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicata”, iar în perioada 15.11._08, societatea a avut administratori statutari succesiv pe numiții: 15.11._08 - T. M. (numit prin actul adițional la statutul societății din 15.11.2007 de către asociatul unic T. L., în baza procurii depuse la ORC din 17.10.2007, numitul T. L. retrăgându-se din funcția de administrator); 25.04._08 - U. C. A. (în urma cesionarii părților sociale de către numitul T. L. către U. C. A., care a devenit unic asociat și administrator prin actul adițional din 25.04.2008 la statutul societății); începând cu 23.07.2008 - B. G. N. (în urma cesionarii părților sociale de către numitul U. C. A. către B. G. N., care a devenit unic asociat si administrator prin actul adițional din 23.07.2008 la statutul societății). Toate cesionările și modificările privind persoana administratorului au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.

Din înscrisurile aflate la dosar, se constată faptul că în baza procurii nr. 749 din 02.05.2008 emisă la BNP I. M., numitul U. C.-A., în calitate de reprezentant legal la .. (unic asociat și administrator al societății în perioada 25.04._08), a mandatat pe numiții S. M. V. și H. C., ca împreună sau separat să reprezinte societatea și să administreze societatea până în anul 2011. Astfel, numitul U. C.-A., în calitate de asociat unic al .., le-a delegat inculpaților Șrainer M. V. și H. C. drepturile și obligațiile ce derivă din calitatea de administrator, mandat pe care cei doi inculpați l-au acceptat tacit, după cum rezultă din declarațiile martorilor Tăbușcă B. A., M. E., Climatiano L., C. G. (primele trei lucrând in compartimentul contabilitate) - foști angajați ai societății, dar și din declarațiile inculpatului S. M. V. date în fața instanței de judecată.

Potrivit acestor declarații, .. avea ca obiect de activitate prestări servicii în domeniul taximetriei, iar în perioada 25.12._08 societatea a fost administrată efectiv de T. M.. Începând cu data de 25.04.2008, societatea a fost administrata de către numiții H. C. și S. M.-V., aceștia fiind cei care au efectuat încasarea taxelor de la taximetriști, plata salariilor către angajații societății respectiv cei care au operat reținerile privind stopajul la sursă și care hotărau destinația resurselor financiare ale societății, atât numitul U. C. A., cât și numitul B. G. N., nefiind cunoscuți în cadrul societății, respectiv nedesfășurând acte ce privesc administrarea acestei societăți.

Calitatea de administrator de drept al unei societăți comerciale nu presupune, de plano, răspunderea sa penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în reținerea și nevirarea contribuțiilor și impozitelor cu stopaj la sursă, dat fiind faptul că răspunderea penală este personală, în sensul că fiecare persoană răspunde pentru propria faptă, în măsura în care a cunoscut și a fost implicat în activități de gestiune necesare atingerii scopului social al societății. Or, în cazul de față, numitul U. C. A. nu a desfășurat astfel de activități, necunoscând situația financiara a societății. Inculpații H. C. și S. M. V. și-au asumat calitatea de administrator delegat în mod conștient și voit, acceptând să devină administratorii societății și acționând ca atare. Procura reprezintă forma scrisă a mandatului prin care mandantul asociat unic în cadrul unui SRL încredințează mandatarului anumite sarcini, în cazul de față administrarea societății, ținerea evidentei contabile a societății, depunerea bilanțurilor societății, încheierea de contracte, efectuarea oricăror operațiuni bancare din contul societății, efectuarea de plăți, depunerea și ridicarea de bani, răspunderea în fata organelor de control pentru toate operațiunile efectuate. Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege. Deci funcția de administrator se întemeiază atât pe un raport juridic de mandat cât și pe dispozițiile Legii nr. 31/1990. Acceptarea mandatului comercial de către mandatar nu trebuie sa fie expresă, acceptarea putând fi tacită, putând rezulta și din executarea mandatului, potrivit prevederilor din codul comercial.

Raportat la aceste considerente, inculpații S. M. V. și H. C. au fost împuterniciți să asigure buna administrare a societății și să realizeze toate operațiunile necesare îndeplinirii obiectului de activitate al societății.

Fișa sintetică totală editată de Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași în anul 2011 pe baza declarațiilor fiscale ale contribuabilului 100 și 102 și a eventualelor plăți efectuate, privind situația debitelor de natura impozitelor și contribuțiilor cu caracter de stopaj la sursă neachitate și datorate de . Iași, stabilește un prejudiciu raportat la inculpații S. M. V. și H. C., respectiv perioada în care aceștia au ocupat această funcție, după cum urmează:

SCADENȚA	Perioada aferenta	Impozit pe veniturile din salarii	CAS Angajați	Șomaj asigurați	Sănătate asigurați
25 aprilie 2008	03.2008	849 lei	1372 lei	71 lei	942 lei
25 mai 2008	04.2008	1052 lei	1395 lei	78 lei	957 lei
25 iunie 2008	05.2008	1534 lei	1795 lei	92 lei	1230 lei
25 iulie 2008	06.2008	1423 lei	1661 lei	91 lei	1140 lei
TOTAL		4858 lei	6223 lei	332 Iei	4269 lei
TOTAL					15.682 lei

După cum rezultă din fișa sintetică totală, declarațiile fiscale 100 și 102, sumele evidențiate în tabelul de mai sus au fost declarate ca fiind reținute de către . cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă, fără a fi achitate către bugetul de stat.

În fișa sintetică totală sunt evidențiate sumele constituite și declarate de societate ca fiind reținute cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă, sumele achitate în contul acestor obligații fiscale declarate și sumele ramase de achitat.

Atât declarațiile 100 și 102 cât și fișa sintetică totală sunt în măsură să determine debitul restant exact, de natura impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă imputat de organele fiscale administratorilor societății, precum și termenul legal de plată al acestora. În declarațiile fiscale completate de contribuabil și transmise către organele fiscale sunt evidențiate impozitele și contribuțiile reținute la sursa de contribuabil. Declarațiile fiscale completate de contribuabil, depuse de acesta la organele fiscale prin mijloace electronice sau pe suport de hârtie, constituie, potrivit pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală) titluri de creanță, adică acte prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale și care dau dreptul organelor fiscale să procedeze la colectarea creanțelor fiscale. Reținerea acestor sume de bani cu titlu de impozite și contribuții cu caracter de stopaj la sursă rezultă și din statele de plată aflate la dosarul cauzei, cu precizarea că în statele de plată nu sunt evidențiate sumele achitate total sau parțial cu acest titlu către bugetul de stat ci doar sumele constituite.

Impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă reprezintă impozitul datorat de angajat pentru venitul salarial realizat (impozit pe venitul din salarii) și contribuțiile aceluiași angajat (care dobândește calitatea de asigurat) la unele fonduri de asigurări (contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj și contribuția individuală pentru asigurări de sănătate), cu mențiunea că, deși aceste contribuții și impozite sunt datorate de angajați, obligația achitării lor revine angajatorului prin reținerea acestora din salariul angajaților (pe statele de plată) și virarea în conturile corespondente.

Concluzionând, rezultă că inculpații H. C. și S. M. V., în calitate de administratori delegați, împuterniciți cu reprezentarea și administrarea societății comerciale E. SRL Iași, au reținut și nu au virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în sumă de 15.682 lei, după cum urmează: impozit pe venituri din salarii în sumă de 4858 lei reținut și neachitat în perioada 25.04._08, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 6223 lei și neachitată în perioada 25.04._08, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 332 lei reținută și neachitată în perioada 25.04._08, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 4269 lei reținută și neachitată în perioada 25.04._08.

Aceste sume de bani reținute nu au fost virate la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la data scadenței, deși societatea a avut disponibilități bănești, după cum reiese din analiza bilanțului contabil, a balanțelor de verificare și a declarațiilor 394.

Bilanțul semestrial sau anual pe anul 2008 nu a fost depus la organele fiscale. Conform balanței de verificare din iunie 2008 (vol. II), societatea a încasat în prima jumătate a anului prin conturile bancare suma de 119.539 lei iar prin casa suma de 265.924 lei; în luna iunie 2008, societatea a încasat prin casă suma de 58.804 lei iar prin bancă suma de 7612 lei (conturile 531 - debit și 512- debit).

Conform declarațiilor 300 (privind taxa pe valoarea adăugată) depusă de societate la organele fiscale, societatea a declarat astfel: pe luna ianuarie 2008 livrări de bunuri și servicii de 71.437 lei și achiziții de bunuri si servicii de 49.758 lei; pe luna februarie 2008 livrări de bunuri și servicii de 58.889 lei și achiziții de bunuri și servicii de 68.189 lei; pe luna martie 2008 livrări de bunuri si servicii de 62.890 lei si achiziții de bunuri si servicii de 55.705 lei; pe luna aprilie 2008 livrări de bunuri și servicii de 47.654 lei și achiziții de bunuri si servicii de 43.084 lei; pe luna mai 2008 livrări de bunuri si servicii de 48.878 lei și achiziții de bunuri și servicii de 41.379 lei.

Din declarațiile martorilor audiați, rezultă că societatea presta servicii de taximetrie având angajați taximetriști care achitau din încasări către societate mai multe taxe lunare (de dispecer, TVA), precum și impozitele și taxele cu reținere la sursă, pe care administratorii aveau obligația să le vireze mai departe, către bugetul de stat. Indiferent de înțelegerea dintre angajator și angajat, obligația reținerii și virării impozitelor și taxelor cu reținere la sursă incumbă angajatorului, această obligație neputând fi transferată angajatului decât dacă legea fiscală prevede aceasta.

Așadar, din analiza bilanțului contabil, a balanțelor de verificare, a declarațiilor 394, a declarațiilor martorilor, rezultă că societatea a desfășurat activitate în perioada de referință, realizând venituri pe care le-a direcționat spre alte plăți.

Inculpatul S. M. V. nu a recunoscut săvârșirea faptei, astfel după cum s-a arătat mai sus. Apărarea inculpatului este însă înlăturată de înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală și declarațiile martorilor audiați în cauză și care îl indica pe acesta și pe inculpatul H. C. ca fiind administratorii societății in perioada aprilie - iulie 2008 și cei care au desfășurat efectiv operațiuni pe care le reclama desfășurarea activității societății.

Astfel, prin cererea formulata la data de 26.05.2008 la ORC, s-a indicat ca persoană și ca domiciliu ales pentru comunicări inculpatul S. M. V.. Tot acest inculpat a semnat, în calitate de mandatar al asociatului unic U. C. A., proiectul de divizare al societății, actul adițional la statutul . din 06.06.2008, hotărârea nr. 01/15.05.2008, actul constitutiv al societății și tot el a depus la ORC la 14.07.2008 actul constitutiv actualizat al societății din 06.06.2008.

Lipsa de implicare a inculpatului S. M. V. în activitatea de administrare curentă a societății comerciale (ridicarea numerarului, efectuarea de plăți către terți, semnarea diferitelor acte contabile) nu reprezintă vreo cauză justificativă sau de neimputabilitate pentru a se înlătura răspunderea penală. După cum se observă din declarația inculpatului, prin folosirea procurii acesta a urmărit doar obținerea unor drepturi asupra unor autorizații de taximetrie, ignorând activitatea de administrare a societății comerciale. Ignorarea obligațiilor care îi reveneau ori lipsa de informare asupra dispozițiilor legale care reglementează activitatea societăților comerciale îi este imputabilă inculpatului, care nu-și poate invoca propria neglijență pentru a-i fi înlăturată răspunderea penală.

Bilanțul anual pe 2007, din 31.12.2007, a fost întocmit ulterior acestei date, când administrator figura U. C. A., fiind depus la organele fiscale la data de 29.05.2008. P. raportul de gestiune aferent anului 2007, întocmit la 29.05.2008, numitul H. C., în calitate de administrator împuternicit, se angajează să redreseze situația financiara a societății. Conform declarației numitului Boamba G. N., cel care a inițiat demersurile pentru cesionarea ., determinându-l să o preia, a fost inculpatul H. C., actele societății rămânând la acesta, nefiindu-i înmânate noului administrator aceste acte, pentru a fi în măsura să ia la cunoștința de constituirea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă și de obligațiile fiscale către stat.

De asemenea, din declarațiile martorilor Tăbușcă B. A. și Climatiano L., audiați nemijlocit de către instanță, de activitatea firmei se ocupa direct H. C., căruia îi și predau banii primiți de la șoferi. Ambele martore arată că pe inculpatul S. M. V. l-au văzut de câteva ori împreună cu inculpatul H., însă nu cunoșteau ce atribuții are, nu au avut legături de serviciu cu el.

Existența angajaților . în perioada martie – iunie 2008 a fost confirmată și de către adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Iași nr. 4833/5471/23.02.2015.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu fișa sintetică a . Iași din 10.03.2010, adresa nr._/11.03.2009, relații ORC constând în istoricul . Iași, procura autentificată sub nr. 749/02.05.2008, cerere nr._/26.05.2008, proiect de divizare . Iași, act adițional nr. 305/23.07.2008 la statutul . Iași, act constitutiv al . Iași din 23.07.2008, cerere nr._/14.07.2008, act adițional nr. 02/06.06.2008 la statutul . Iași, hotărârea nr. 1/15.05.2008 a asociatului unic al . Iași, act constitutiv al . Iași din 06.06.2008, act constitutiv al . Iași din 16.04.2008, act adițional nr. 11/25.04.2008 la statutul . Iași, cerere nr._/15.11.2007, act adițional din 15.11.2007 la statutul . Iași, statutul . Iași din 15.11.2007, declarații fiscale 100, 102 și 300, bilanțul contabil pe anul 2007, balanțele de verificare pe lunile decembrie 2007, iunie 2008, proces verbal privind raportul de gestiune la 31.12.2007, state de plată, rulajul cont bancar la BRD, declarațiile martorilor M. E., C. G., Tabusca B. A., Climatiano L., declarațiile făptuitorilor U. C. A., B. G. N., declarațiile inculpatului S. M. V., care fac pe deplin dovada vinovăției inculpaților H. C. și S. M. V. sub forma intenției directe în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.

În drept,

Faptele inculpaților H. C. și S. M. V. care, în calitate de împuterniciți cu atribuții de reprezentare și administrare ai . Iași, au reținut și nu au virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în sumă de 15.682 lei, după cum urmează: impozit pe venituri din salarii în sumă de 4.858 lei reținut și neachitat în perioada 25.04.2008 – 25.07.2008, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 6.223 lei și neachitată în perioada 25.04.2008 – 25.07.2008, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 332 lei reținută și neachitată în perioada 25.04.2008 – 25.07.2008, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, în sumă de 4269 lei, reținută și neachitată în perioada 25.04.2008 – 25.07.2008, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Se va reține forma continuată a infracțiunii, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, respectiv art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal.

Legea penală mai favorabilă

Inculpatul H. C.

Instanța va reține încadrarea juridică prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, prevederea anterioară modificărilor fiind legea mai favorabilă pentru inculpat întrucât prevede limita maximă de pedeapsă mai mică (3 ani închisoare) în comparație cu legea nouă (6 ani închisoare).

Se mai constată că prin aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, respectiv a legii penale mai favorabile, nu se schimbă încadrarea juridică a faptei, întrucât faptele cercetate întrunesc elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni iar între timp a intervenit o lege care modifică doar limitele de pedeapsă.

În același timp, forma continuată a infracțiunii se va reține conform legii vechi întrucât instanța urmează a individualiza pedeapsa conform acesteia.

Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gravitatea infracțiunii săvârșită de către inculpat caracterizată de împrejurările și modul de comitere, precum și mijloacele folosite, de urmările produse, crearea unui prejudiciu care nu a fost recuperat, iar pe de altă parte persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății având în vedere că a părăsit domiciliul cunoscut și nu a declarat autorităților schimbarea de locuință, nu și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Față de cele mai sus arătate, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special, care va fi executată în regim de detenție.

În continuare, se vor avea în vedere dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora ,,în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.” Cu privire la aplicarea pedepselor accesorii, instanța are în vedere și Decizia nr. 74/2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căruia prevederile art. 71 din Codul penal 1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal. Față de pericolul social ridicat al faptei comise, care îl face pe inculpat incompatibil cu exercitarea drepturilor electorale, dar și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal din 1969 și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Instanța apreciază că interzicerea drepturi prev. de lit. a), teza a II-a și b) este justificată și proporțională având în vedere faptul că exercitarea funcțiilor publice și a autorității de stat nu poate fi încredințată decât acelor persoane care dau dovadă de probitatea morală necesară și care au o conduită ireproșabilă față de valorile sociale protejate prin lege.

S. M.-V.

În același timp, forma continuată a infracțiunii se va reține conform legii noi întrucât instanța urmează a individualiza pedeapsa conform acesteia.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că în cazul inculpatului S. M.-V. infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și apreciază că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

De asemenea din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că aceasta nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la aceasta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal va renunța la aplicarea pedepsei față de inculpatul S. M.-V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal va aplica inculpatului un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) Cod procedură penală.

Latura civilă

În prezenta cauză s-a constituit parte civilă în procesul penal Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar G. Financiară – Secția județeană Iași, cu sediul în mun. Iași, cu suma de_ lei (filele 34-35 dosar nr._/245/2013).

Prejudiciul este cert, fiind calculat în baza declarațiilor fiscale completate de contribuabil, depuse de acesta la organele fiscale prin mijloace electronice sau pe suport de hârtie. Aceste declarații constituie, potrivit pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală) titluri de creanță, adică acte prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale și care dau dreptul organelor fiscale să procedeze la colectarea creanțelor fiscale.

Se va constata că . Iași, C._, parte responsabilă civilmente în prezenta cauză, a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, conform sentinței civile nr. 170/29.01.2015 a Tribunalului Iași, Secția a II-a Civilă-F., astfel încât societatea comercială, fără capacitate civilă, nu mai poate răspunde din punct de vedere civil.

Pe cale de consecință, în baza art. 19, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1003 Cod civil din 1864, va obliga doar inculpații H. C. și S. M.-V., în solidar, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar G. Financiară – Secția județeană Iași, suma de_ lei cu titlu de daune materiale, la care se va adăuga dobânda legală prevăzută de art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, până la data achitării integrale a debitului.

În baza dispozițiilor art. 397 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 249 alin. 5 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, va dispune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile inculpaților H. C. și S. M.-V., până la concurența sumei de_ lei, sens în care se va trimite copie de pe prezentul dispozitiv părții civile pentru punerea în executare prin organele proprii, potrivit dispozițiilor privind creanțele bugetare.

Cheltuieli judiciare

În baza art. 272 Cod procedură penală, va dispune ca plata sumei de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (delegație nr._/30.08.2013 – av. S. S.) să fie efectuată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Iași, conform protocolului încheiat între M. Justiției și UNBR.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală va obliga fiecare inculpat să plătească statului suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, având în vedere că totalul cheltuielilor s-a datorat în aceiași măsura ambilor inculpați.”

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul S. M. V..

P. motivele de apel formulate în scris și depuse la dosar, inculpatul S. M. V. a solicitat achitarea sa întrucât instanța de fond a încălcat în mod flagrant dreptul său la un proces echitabil în condițiile în care inculpatul nu a beneficiat nici un moment de prezumția de nevinovăție, instanța manifestând de la început o atitudine părtinitoare, fiind lipsită de obiectivitate în aprecierea circumstanțelor cauzei.

S-a mai arătat că hotărârea este nemotivată, instanța nu avut în vedere nici un argument invocat de apărare, a interpretat într-un mod tendențios probele dosarului, invocând în susținerea hotărârii dovezi care nu există, nu au fost administrate și nici nu se regăsesc la dosarul cauzei.

A arătat inculpatul că angajarea răspunderii penale s-a realizat exclusiv pe baza declarațiilor completate de societatea debitoare, deși apelantul nu a făcut niciun act de administrare a societății, nu a efectuat plăți, nu a dispus de lichidități, nu a efectuat viramente bancare, nu a semnat ordine de plată, foi de vărsământ, state de plată, foi de pontaj sau vreun alt document financiar contabil, în condițiile în care acesta nu a acționat niciodată în numele . nu a cunoscut situația contabilă a societății.

În latură civilă, inculpatul-apelant a solicitat respingerea acțiunii civile, existând neconcordanțe cu privire la suma care se impută ca prejudiciu și că prejudiciul pretins cu titlu de dobândă legală nu îndeplinește condiția caracterului cert.

În secundar, inculpatul-apelant a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 363/2015 din 07.05.2015, publicată în M.Of. nr. 495/2015, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005 ca nefiind întrunite condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate ale acestui text de lege; a solicitat, astfel, achitarea sa în temeiul disp. art. 16 lit. b Cod procedură penală.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, in raport de criticile formulate de apelant, dar și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale și respectiv și prin extindere, în baza efectului extensiv al apelului, conform art. 417, art. 419 Cod proc.pen., C. consideră că apelul este fondat, urmând a fi admis, însă pentru argumentele prezentate în continuare.

P. sentința penală apelată, pronunțată la data de 07.04.2015, s-a dispuscondamnarea inculpatului H. C. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal iar față de inculpatul S. M.-V. s-a dispus aplicarea unui avertisment, urmare a soluției de renunțare la aplicarea pedepsei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal.

P. decizia nr. 363 din 07.05.2015, publicată in Monitorul Oficial al României sub nr. 495 din 6 iulie 2015, C. Constituțională a decis că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.

S-au reținut în această decizie următoarele:

„C. constata ca legiuitorul si-a respectat numai din punct de vedere formal competenta constitutionala de a legifera, fara ca prin continutul normativ al textului incriminator sa stabileasca cu claritate si precizie obiectul material al infractiunii, ceea ce determina o lipsa de previzibilitate a acestuia. Asa fiind, textul supus controlului de constitutionalitate nu respecta conditiile de calitate a legii, respectiv din modul de definire a infractiunii prevazute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinata notiunea de "impozit cu retinere la sursa", astfel ca destinatarul normei nu poate sa isi ordoneze conduita, in functie de ipoteza normativa a legii.

26. In ceea ce priveste accesibilitatea legii, C. constata ca, din punct de vedere formal, aceasta are in vedere aducerea la cunostinta publica a actelor normative de rang infraconstitutional si . acestora, care se realizeaza in temeiul art. 78 din Constitutie, respectiv legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei.

27. Insa, pentru a fi indeplinita cerinta de accesibilitate a legii, nu este suficient ca o lege sa fie adusa la cunostinta publica, ci este necesar ca intre actele normative care reglementeaza un anumit domeniu sa existe atat o conexiune logica pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora sa determine continutul domeniului reglementat, cat si o corespondenta sub aspectul fortei lor juridice. Nu este asadar admisa o reglementare disparata a domeniului sau care sa rezulte din coroborarea unor acte normative cu forta juridica diferita. In acest sens, normele de tehnica legislativa referitoare la integrarea proiectului in ansamblul legislatiei statueaza ca actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei, scop in care actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelasi nivel cu care se afla in conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000]. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeaza norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000], care opereaza intotdeauna intre acte normative cu aceeasi forta juridica.

28. Raportand prevederile criticate la principiile mai sus enuntate, C. constata ca acestea nu respecta cerinta de accesibilitate a legii, intrucat dispozitiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, pe langa faptul ca nu definesc ele insele notiunea de "impozite sau contributii cu retinere la sursa", nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla in conexiune cu acestea, respectiv sa fie indicate, in mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contributiilor cu retinere la sursa, in care s-ar afla si impozitul pentru transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal. Singura mentiune cu privire la acesta este cuprinsa . dat in aplicarea unor acte normative de reglementare primara, fara a exista o legatura cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penala in sensul art. 173 din Codul penal.

29. In acest context, C. retine ca, potrivit tezei intai din art. 7 - Nicio pedeapsa fara lege - din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul savarsirii, nu constituia o infractiune potrivit dreptului national sau international. In acest sens, C. Europeana a Drepturilor Omului, prin Hotararea din 22 iunie 2000, pronuntata in Cauza Coeme si altii impotriva Belgiei (paragraful 145), reiterand jurisprudenta sa anterioara, arata ca art. 7 din Conventie prevede, printre altele, principiul ca numai legea poate defini o crima si prescrie o pedeapsa (nullum crimen, nulla poena sine lege) si, de asemenea, stabileste principiul ca legea penala nu trebuie sa fie interpretata extensiv in detrimentul acuzatului. Rezulta ca infractiunile si pedepsele relevante trebuie sa fie clar definite de lege, cerinta care este indeplinita numai in cazul in care individul isi poate da seama din continutul dispozitiei legale care sunt actele sau omisiunile care angajeaza raspunderea sa penala.

30. In concluzie, C. constata ca prevederile criticate nu respecta exigentele constitutionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu intrunesc conditiile de claritate, precizie, previzibilitate si accesibilitate, fiind contrare dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie.”

Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică in Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Ținând seama de efectele acestei decizii a Curții Constituționale, de considerentele care au stat la baza adoptării acesteia, C. constată că începând cu data de 06.07.2015, data publicării in Monitorul Oficial al României a deciziei indicate anterior, infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr.241/2005 nu mai face parte din corpul activ legislativ, fapta de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă nemaifiind prevăzută de legea penală. Practic, decizia Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității unui text de lege care incriminează o faptă ca infracțiune produce efecte similare unei norme de abrogare.

Deși inculpatul-apelant a invocat argumente în sensul dispunerii soluției achitării în temeiul disp. art.16 alin.1 lit. a Cod procedură penală, ca fiind prioritar în raport cu temeiul prev. de disp. art.16 alin.1 lit. b teza I Cod procedură penală, întrucât cel din urmă temei se reține numai în cazul în care fapta există în materialitatea sa, C. constată că în cauză, activitatea imputată acestuia există în materialitatea sa, însă îi lipsește trăsătura esențială de a fi prevăzută de legea penală (tipicitatea obiectivă sau subiectivă).

Astfel, corect a reținut prima instanță că în baza procurii nr. 749 din 02.05.2008 emisă la BNP I. M., numitul U. C.-A., în calitate de reprezentant legal la .. (unic asociat și administrator al societății în perioada 25.04._08), a mandatat pe numiții S. M. V. și H. C., ca împreună sau separat să reprezinte societatea și să administreze societatea până în anul 2011. Astfel, numitul U. C.-A., în calitate de asociat unic al .., le-a delegat inculpaților Șrainer M. V. și H. C. drepturile și obligațiile ce derivă din calitatea de administrator, mandat pe care cei doi inculpați l-au acceptat tacit, după cum rezultă din declarațiile martorilor Tăbușcă B. A., M. E., Climatiano L., C. G. (primele trei lucrând in compartimentul contabilitate) - foști angajați ai societății, dar și din declarațiile inculpatului S. M. V. date în fața instanței de judecată.

Inculpații H. C. și S. M. V., în calitate de administratori delegați, împuterniciți cu reprezentarea și administrarea societății comerciale . Iași, au reținut și nu au virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în sumă de 15.682 lei, după cum urmează: impozit pe venituri din salarii în sumă de 4858 lei reținut și neachitat în perioada 25.04._08, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 6223 lei și neachitată în perioada 25.04._08, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 332 lei reținută și neachitată în perioada 25.04._08, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 4269 lei reținută și neachitată în perioada 25.04._08.

Declarațiile martorilor audiați în cauză atestă împrejurarea că societatea presta servicii de taximetrie având angajați taximetriști care achitau din încasări către societate mai multe taxe lunare (de dispecer, TVA), precum și impozitele și taxele cu reținere la sursă, pe care administratorii aveau obligația să le vireze mai departe, către bugetul de stat.

Inculpatul S. M. V. a contestat situația de fapt reținută în sarcina sa, dar, înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală și declarațiile martorilor audiați în cauză îl indica pe acesta și pe inculpatul H. C. ca fiind administratorii societății in perioada aprilie - iulie 2008 și cei care au desfășurat efectiv operațiuni pe care le reclama desfășurarea activității societății.

Nu poate fi ignorat că prin cererea formulata la data de 26.05.2008 la ORC, s-a indicat ca persoană și ca domiciliu ales pentru comunicări inculpatul S. M. V.. Tot acest inculpat a semnat, în calitate de mandatar al asociatului unic U. C. A., proiectul de divizare al societății, actul adițional la statutul . din 06.06.2008, hotărârea nr. 01/15.05.2008, actul constitutiv al societății și tot el a depus la ORC la 14.07.2008 actul constitutiv actualizat al societății din 06.06.2008.

Chiar dacă a invocat lipsa, în fapt, de implicare, în activitatea de administrare curentă a societății comerciale (ridicarea numerarului, efectuarea de plăți către terți, semnarea diferitelor acte contabile), aceasta nu poate echivala cu lipsa unei activități, ca manifestare obiectivă în sfera relațiilor sociale, a inculpatului S. M. V..

Deși se poate accepta că prin folosirea procurii acesta a urmărit doar obținerea unor drepturi asupra unor autorizații de taximetrie, ignorând activitatea de administrare a societății comerciale, aceasta nu semnifică inexistența unei fapte materiale, cu implicații asupra regimului plății unor taxe și rețineri în favoarea bugetului de stat.

Însă, chiar în condițiile existenței faptei, se constată că aceasta nu verifică cerința tipicității, prev. de art. 15 alin. 1 Cod penal, ca fiind prima trăsătură esențială a infracțiunii, rezultând din principiul legalității incriminării și care presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită, direct sau indirect, de o persoană și elementele de natură obiectivă și subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

Or, având în vedere efectele deciziei precitate a Curții Constituționale, considerentele care au stat la baza adoptării acesteia, infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu mai face parte din corpul activ legislativ, fapta de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă nemaifiind prevăzută de legea penală, situație cu efecte similare unei norme de abrogare.

Acest caz operează in rem, astfel că, urmare a incidenței unei cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale, intervenite ulterior pronunțării sentinței apelate, ținând seama de efectul devolutiv al apelului, de posibilitatea instanței de apel de a lua in considerare și din oficiu motivele de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței apelate, dar și de efectul extensiv al apelului, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelurile declarate de inculpatul S. M.-V. împotriva sentinței penale nr. 1138/2015 din 07.04.2015 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa integral.

Rejudecând cauza, prin extindere și cu privire la inculpatul H. C., potrivit art. 419 Cod procedură penală:

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, rap. la art.16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, C. va achita inculpații S. M.-V., pentru săvârșirea infracțiunii de ,,reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și H. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ,,reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, va lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată împotriva inculpaților de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar G. Financiară-Secția județeană Iași.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în primă instanță (inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu-av. S. S.-delegația nr._/30.08.2013 și care urmează a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției către Baroul Iași) și în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de inculpatul S. M.-V. împotriva sentinței penale nr. 1138/2015 din 07.04.2015 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează integral.

Rejudecând cauza, prin extindere și cu privire la inculpatul H. C., potrivit art. 419 Cod procedură penală:

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, rap. la art.16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, achită inculpații S. M.-V., fiul lui V. și A., născută la data de 10.08.1980 în mun. Iași, domiciliat în ., . nr. 57, adresa de comunicare a actelor de procedură în mun. Iași, bld. A. cel B. nr. 17, ., ., CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, salariat la ., fără persoane în întreținere, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și H. C., fiul lui I. și M., născut la data de 19.11.1973 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., CNP_, cetățenie română, studii liceale, stagiul militar îndeplinit, ocupația –administrator societate comercială, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată împotriva inculpaților de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar G. Financiară-Secția județeană Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2015.

Președinte,Judecător,

M. ChirilăMarcel M.

Grefier,

C. B.

Red.Ttehnored. M.M.

8 ex. 13.11.2015

Judecătoria Iași

Judecător C. F.

← Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 825/2015. Curtea de...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 82/2015.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 793/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 793/2015. Curtea de Apel IAŞI