Distrugerea (art. 217 C.p.). Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 908/266/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 90/A/2015
Ședința publică din 3 februarie 2015
Președinte: R. A. – președintele instanței
Judecător: P. M. – președintele secției
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. Vociu.
Pe rol se află judecarea apelului penal declarat de inculpatul S. V., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de instigare la distrugere, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 217 alin. 1 Cod penal 1969, împotriva sentinței penale nr. 100 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Negrești Oaș.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului apelant, av. C. H. și a lipsit inculpatul apelant S. V..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al inculpatului apelant, av. C. H., a solicitat să se amâne judecarea cauzei, arătând a angajat cauza abia în cursul zilei de ieri și că inculpatul apelant a început să facă demersuri pentru împăcare.
Instanța, având în vedere că inculpatului apelant i s-a acordat un termen în vederea pregătirii apărării, precum și faptul că asistența juridică a acestuia nu este obligatorie, respinge cererea de amânare și acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales la inculpatului apelant, av. C. H.,solicită să se admită apelul declarat de inculpat și să se desființeze sentința în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. b Cod procedură penală. Apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și că în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte comiterea de către inculpatul apelant a infracțiunii de instigare la distrugere, respectiv care să facă dovada existenței elementului material al laturii obiective a acestei infracțiunii, nedemonstrându-se distrugerea bunurilor. Mai mult de atât, arată că organele de urmărire penală au dat mai multe soluții de neurmărire, infirmate de instanță care, fără a administra probe care să ducă la concluzia certă că inculpatul apelant a comis fapta, a dispus condamnarea acestuia. Apreciază că era necesar ca în cauză să se dovedească că s-a produs o pagubă și că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la distrugere, nici sub aspect obiectiv și nici sub aspect subiectiv și că instanța de fond a tratat cu superficialitate cauza.
Procurorul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală și solicită respingerea apelului declarat de inculpat. Arată că acesta, după ce a intrat în posesia unui teren, a încercat să-și facă singur dreptate, solicitând muncitorilor să demoleze chioșcul situat pe acest teren.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 100 din 9 octombrie 2014, Judecătoria Negrești Oaș, în baza art. 386 din Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Ștrango V., din infracțiunea de distrugere, faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 din Codul penal din 1969, în infracțiunea de instigare la distrugere, faptă prev. și ped. de art. 25 rap la art. 217 alin. 1 din Codul penal din 1969.
În baza art. 25 rap. la art. 217 alin. 1 din Codul penal din 1969 și art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul Ștrango V., fiul lui V. și A., născut la data de 29.06.1968 în Negrești Oaș, jud. Satu M., domiciliat în Or. Negrești Oaș, ., jud. Satu M., CNP, de cetățenie română, stagiul militar satisfăcut, studii medii, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal din 1969, rap la art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului Ștrango V. prin sentința penală nr. 119/26.06.2012 pronunțată în dosarul nr. 1054 al Tribunalului Satu M., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1093/ 27.03.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal 1969 s-a dispus ca inculpatul Ștrango V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 8 luni de închisoare, care a fost suspendată condiționat.
În baza art. 82 alin. 1 Cod penal 1969 s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 8 luni.
I s-a atras atenția inculpatului Ștrango V. asupra prevederilor art. 83 din Codul penal din 1969, privind cazurile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 Cod penal 1969 i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 din Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a constatat că, în data de 7.07.2010, sub dosar nr. 521/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, a fost înregistrată plângerea formulată de către partea vătămată P. D., împotriva inculpatului S. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere și amenințare .
În plângerea formulată, partea vătămată P. D. arată că, în data de 3.07.2010, inculpatul a distrus parțial chioșcul metalic, situat în Piața de Alimente din Negrești Oaș, în care își desfășura activitate de comerț societatea administrată de el, Di Angeli .. și că tot atunci inculpatul l-a amenințat cu demolarea totală a chioșcului .
La data de 7.07.2010, partea vătămată și-a completat plângerea, arătând că inculpatul a comis alte acte de distrugere a chioșcului metalic la data de 07.07.2010, împingându-l cu un utilaj de pe platforma în care afla și dezmembrându-l, ocazie cu care a distrus bunuri mobile aflate în chioșc ca: mobila, frigider, marfă aflată pe stoc etc.
Plângerea părții vătămate a fost soluționată de procuror prin rezoluția dată la 24.03.2011 în dosar nr. 107/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezoluție prin care procurorul a dispus scoaterea inculpatului de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal 1969 și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prev. și ped. de art. 208, 209 al. 1 lit. a și e Cod penal 1969, respectiv amenințare prev. și ped. de art. 193 al.1 Cod penal 1969.
Prin sentința penală nr.130/09.09.2011 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Negrești Oaș a admis plângerea formulată de partea vătămată împotriva rezoluției dată de procuror, a desființat rezoluția și a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale reținând că probele administrate nu sunt suficiente pentru a se putea concluziona cu temei că există cazul prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală 1968 (lipsa laturii subiective) pentru care acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare relativ la infracțiunea de distrugere .
Desființând rezoluția și trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale instanța a indicat faptele probatorii ce urmează a fi stabilite și mijloacele probatorii ce trebuie administrate pentru stabilirea acestor fapte.
Neținând cont de îndrumarul instanței, procurorul fără a administra mijloacele de probă indicate de instanță la data de 27.06.2012 a emis o nouă rezoluție prin care a dispus aceleași soluții.
Prin sentința penală nr.102/28.09.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Negrești Oaș s-a desființat și cea de a doua soluție și cauza a fost trimisă procurorului pentru ca mijloacele de probă indicate în prima hotărâre dată de instanță să fie administrate subliniindu-se obligativitatea respectării de către procuror a dispozițiilor instanței sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi stabilite și a mijloacelor de probă indicate .
După ce a administrat mijloacele de probă indicate de instanță, procurorul a emis rezoluția din data de 25.03.2013 prin care a dispus aceleași soluții ca cele adoptate prin rezoluțiile anterioare adică scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal 1969 și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208, 209 al. 1 lit. a și e Cod penal 1969, respectiv amenințare prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cod penal 1969.
Împotriva acestei rezoluții, partea vătămată a formulat plângere, care, prin rezoluția dată la 22.04.2013 în dosar nr. 215/II.2/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost respinsă .
Partea vătămată P. D. s-a adresat apoi Judecătoriei Negrești Oaș cu o plângere, care a fost înregistrată sub nr._ . Prin î ncheierea nr. 121/28.06.2013, pronunțată de către Judecătoria Negrești Oaș în dosarul nr._, a fost admisă plângerea formulată de partea vătămată P. D., a fost desființată rezoluția dată la 25.03.2013 în dosar nr.107/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar cauza a fost reținută pentru judecată, sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 al.1 Cod penal 1969 de către inculpatul Ștrango V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, în faza de judecată, au fost audiate următoarele persoane: partea vătămată P. D., inculpatul Ștrango V. și martorii B. A., N. N., Lakatoș A., S. M. și G. A.
Din coroborarea acestor probe, rezultă fără echivoc că, la data de 7.07.2010, inculpatul Ștrango V., în calitate de administrator la S.C. Național CO INC S.R.L. a dat dispoziție mai multor angajați ai societății să demoleze un chioșc metalic, situat în Piața de Alimente din Negrești Oaș, ce aparținea părții vătămate P. D. și în care desfășura activitate de comerț societatea administrată de către acesta, Di Angeli ...
Înainte de a da dispoziția de demolare a chioșcului inculpatul a somat-o pe partea vătămată să-și ridice chioșcul, informându-l că el este proprietarul terenului pe care se află chioșcul.
Având în vedere că partea vătămată a refuzat să demoleze chioșcul, muncitorii S.C. Național CO INC au adus la îndeplinire dispoziția dată de inculpat și au demolat chioșcul, folosind un utilaj. Ulterior, bunurile aflate în interiorul chioșcului au fost inventariate și depozitate într-un spațiu deținut de S.C. Național CO INC S.R.L., după care petentul a fost invitat să ridice aceste bunuri .
Componentele rezultate din demolarea chioșcului au fost duse de angajați ai S.C. Național Co INC S.R.L. la un centru de colectare a fierului vechi.
Inculpatul Ștrango V. recunoaște că a dat dispoziție directorului tehnic, pentru a se proceda la îndepărtarea tuturor construcțiilor și anexelor din piață. Printre construcțiile îndepărtate, s-a aflat și un chioșc metalic, ce se afla în proprietatea părții vătămate P. D. (declarație fila 20).
În apărarea sa, inculpatul Ștrango V. mai declară că terenul pe care se afla chioșcul este în proprietatea sa, iar partea vătămată P. D. a fost somat de mai multe ori să-și ridice chioșcul, însă acesta a refuzat.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului Ștrango V. de a da dispoziție angajaților săi, în sensul demolării chioșcului alimentar aparținând părții vătămate P. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la distrugere, faptă prev. și ped. de art. 25 rap la art. 217 alin. 1 din Codul penal din 1969.
Faptul că inculpatul Ștrango V. este proprietarul asupra terenului pe care s-a aflat chioșcul părții vătămate, nu-l îndreptățește să distrugă bunurile situate pe acest teren, aflate în proprietatea altei persoane.
În speță, inculpatul are un drept de proprietate asupra terenului, și în virtutea acestui drept, poate face acte de dispoziție asupra acestui bun. Pe de altă parte, dreptul de dispoziție (juridică sau materială) asupra chioșcului metalic, situat pe terenul inculpatului, îi aparține părții vătămate P. D., care este proprietar asupra acestui bun.
Cu toate acestea, inculpatul Ștrango V. poate obține obligarea părții vătămate să-și ridice chioșcul sau poate să facă el această operațiune, pe cheltuiala părții vătămate. Pentru acest lucru, este necesar însă ca inculpatul să obțină în prealabil autorizarea și concursul organelor abilitate ale statului, lucru care nu s-a întâmplat în cauză.
Ținând cont de acestea, a dispus condamnarea inculpatul Ștrango V., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere, faptă prev. și ped. de art. 25 rap la art. 217 alin. 1 din Cod penal din 1959, la pedeapsa de 6 luni închisoare
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal 1969 rap la art. 15 alin. 1 din Legea 187/2012, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului Ștrango V. prin sentința penală nr. 119/26.06.2012 pronunțată în dosarul nr. 1054 al Tribunalului Satu M., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1093/ 27.03.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În continuare, în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b din Cod penal 1969, instanța a d dispus ca inculpatul Ștrango V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 8 luni de închisoare, pe care o suspendă condiționat.
La aplicarea pedepsei sub suspendare condiționată, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele săvârșirii faptei. Mai exact, inculpatul Ștrango V. a săvârșit fapta pe fondul acțiunii de împotrivire a părții vătămate P. D., la măsura îndepărtării chioșcului de pe teren, în condițiile în care majoritatea persoanelor aflate în situație similară, au fost de acord să elibereze terenul, în vederea efectuării unor lucrări de amenajare.
Mai mult, terenul pe care se afla chioșcul părții vătămate s-a aflat în proprietatea inculpatului Ștrango V. și a fost închiriat ulterior către .-societatea administrată tot de inculpat. De asemenea, instanța a avut în vedere scopul în care inculpatul a săvârșit fapta, acela de a executa o lucrare de îmbunătățire pe teren.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul S. V., solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. b Cod procedură penală.
În motivarea apelului s-a susținut că nu s-au administrat probe din care să rezulte comiterea de către inculpatul apelant a infracțiunii de instigare la distrugere, respectiv care să facă dovada existenței elementului material al laturii obiective a acestei infracțiunii, nedemonstrându-se distrugerea bunurilor.
S-a mai arătat că organele de urmărire penală au dat mai multe soluții de neurmărire, care au fost infirmate de instanță și că în cauză nu s-a demonstrat că s-a produs o pagubă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea va constata că aceasta este legală și temeinică, iar apelul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Criticile formulate de către inculpat sunt neîntemeiate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că inculpatul apelant a comis infracțiunea de instigare la distrugere.
Astfel, inculpatul apelant S. V., în declarația dată în fața instanței (fila 20) a recunoscut că, în calitatea sa, de administrator al Pieței din Negrești Oaș, a dat dispoziție directorului tehnic al . să îndepărteze construcțiile și anexele din piață, în contextul în care, între societatea sub autoritatea căreia se afla piața și primărie, s-a încheiat un protocol cu privire la reamenajarea pieței. A susținut inculpatul apelant că persoanele care își desfășurau activitatea în piață au fost încunoștințate să-și ridice construcțiile, precizând că și persoana vătămată P. D. a fost încunoștințat atât prin scrisoare recomandată, cât și de către angajații .. A mai arătat inculpatul apelant că, deoarece la ultima notificare au trecut 30 de zile, a dat dispoziție directorului tehnic să procedeze la îndepărtarea construcțiilor și anexelor din piață și că, printre construcțiile îndepărtate s-a aflat și chioșcul persoanei vătămate P. D., menționând, de asemenea, că a fost prezent la o parte din operațiunea de îndepărtare a acestui chioșc. A mai arătat inculpatul apelant că persoanei vătămate intimate i s-a adus la cunoștință că urmează să suporte costurile ridicării chioșcului, fiindu-i emisă factură fiscală în acest sens și că bunurile din chioșc au fost inventariate și transportate în apropiere, într-un spațiu care era proprietatea firmei. De asemenea, a arătat inculpatului apelant că după demontarea chioșcului, componente acestuia au fost transportate la sediul ..
Persoana vătămată intimată P. D. (fila 22 din dosarul instanței de fond) a susținut că nu a fost notificat să-și ridice chioșcul și că, din câte știa, exista un protocol încheiat cu primăria, conform căruia construcțiile trebuiau să rămână 5 ani.
Martorii Lakatoș A. (fila 70) și G. A. (filele 81-82) au declarat că într-adevăr chioșcul aparținând persoanei vătămate a fost demontat. Martorul L. A. a arătat că, la solicitarea inculpatului apelant și a inginerului T., împreună cu vreo 4-5 muncitori, au tăiat cu flexul un chioșc și că au transportat bucățile rezultate într-o clădire apropiată, aparținând, din câte știe, tot inculpatului apelant și că, ulterior acestea au fost transportate de un șofer al firmei, L., la un centru de colectare a fierului vechi.
Se mai impune a se preciza că, din raportul de constatare tehnico-științifică în specialitatea grafică și tehnică depus la dosar (filele 53-56) rezultă că pe procesul-verbal de predare materiale din 28 ianuarie 2012, semnătura depusă la poziția „Primitor P. D.” nu a fost executată de persoana vătămată intimată.
Este adevărat că inculpatul apelant este proprietarul terenului pe care se afla chioșcul persoanei vătămate și înainte de a da dispoziție de demolare a chioșcului, a somat-o pe persoana vătămată să-l ridice, dar aceste împrejurări nu sunt de natură a duce la concluzia că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la distrugere.
Proprietatea conferă titularului acestui drept real posesia, folosința și dispoziția, care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu însă, în speță și persoana vătămată intimată era proprietar al chioșcului amplasat pe terenul proprietatea inculpatului apelant. În aceste condiții, inculpatul apelant avea posibilitatea să-i ceară persoanei vătămate intimate să-și ridice chioșcul și, în cazul în care acesta nu se conforma să apeleze la forța coercitivă a statului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 372 Cod procedură civilă 1865, în vigoare în data de 7 iulie 2010, executarea silită se putea efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit art. 373 alin. 1, acestea trebuiau executate de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se efectua executarea.
În raport de cele mai sus arătate, curtea apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la distrugere și că în mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de distrugere, în cea de instigare la distrugere, inculpatul apelant determinându-și, cu intenție, angajații să procedeze la demolarea chioșcului aparținând persoanei vătămate.
Pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond a fost just individualizată, în raport de circumstanțele concrete în care s-a comis fapta, de natura și gravitatea rezultatului produs, precum și de conduita procesuală a inculpatului apelant.
De asemenea, ținând seama de faptul că infracțiunea de instigare la distrugere este concurentă cu cea pentru care inculpatul apelant a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr. 119 din 26 iunie 2012 a Tribunalului Satu M., în mod corect s-au aplicat în cauză dispozițiile art. 85 Cod penal 1969 și s-a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche.
Pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei corespunde, atât sub aspectul naturii cât și al duratei, gravității faptei comise de inculpatul apelant, pericolului social pe care îl prezintă persoana acestuia, precum și aptitudinii sale de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Așa fiind, curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, considerent pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal formulat de către inculpatul S. V., dom. în Negrești Oaș, ., jud. Satu M., împotriva sentinței penale nr. 100 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Negrești Oaș.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 3 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER,
R. A. P. M. P. C.
red. decizie P. M., 17.02.2015
jud. fond C. F.
tehnored. 4 ex., 17.02.2015, pc
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
