Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Decizia nr. 9/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 8119/271/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._ /P/2010
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 9/C/2015
Ședința publică din data de 2 februarie 2015
Completul de judecată compus din:
Președinte: S. L.
Grefier: N. C.
Ministerul Public este reprezentat de către procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatoarea L. V. împotriva sentinței penale nr. 785 pronunțată la data de 24.05.2011 de către Judecătoria Oradea în cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată (art. 2781 Cod de procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde contestatoarea L. V., asistată de avocat ales I. I., potrivit împuternicirii avocațiale nr. 165/12.01.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul contestatoarei L. V., avocat I. I., solicită ca această cauză penală să fie judecată în apel.
În acest sens, invocă excepția de necompetență a acestei instanțe de a califica apelul în contestație în procedura prevăzută de art. 340 din Codul de procedură penală și de a declina competența în baza art. 4251 alin. 5 din Codul de procedură penală în favoarea Tribunalului Bihor. Totodată, contestă pe calea contenciosului administrativ recalificarea apelului în contestație, invocând în acest sens excepția de nelegalitate a actului administrativ de calificare, având în vedere și prevederile din Constituția României. Apreciază că este o ingerință în calea de atac a apelului, dreptul la apel fiind un drept personal, independent de poziția altor părți sau participanți la proces, că nu există temei pentru calificarea în contestație a acestei căi de atac, apelul fiind singura cale ordinară și care respectă gradele de jurisdicție.
Mai arată că se încalcă principiul separării funcțiilor judiciare și al separării timpilor de justiție.
De asemenea, invocă excepția de tardivitate a convertirii unei căi de atac, având în vedere că prima instanță a fost sesizată cu apel și îndatorirea sa era de a avansa apelul la instanța ierarhic superioară, Astfel, arată că ulterior nu se mai poate reveni cu o recalificare de către alte părți sau alți participanți la proces. În acest sens, arată că nu există un temei de drept în Codul de procedură penală în baza căruia s-a făcut această convertire, respectiv recalificarea apelului în contestație și s-a schimbat calitatea procesuală a părții din apelantă în petentă, pentru că după începerea judecății nu mai este posibilă nici restituirea cauzei la procuror. Mai învederează că prin plângerea formulată a solicitat inclusiv să se constate nulitatea rechizitoriului cu privire la dispozițiile prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Din moment ce s-a sesizat cu calea de atac a apelului prima instanță pentru ca dosarul să fie deferit Curții de Apel Oradea nu se mai poate interveni și să se afecteze unicitatea căii de atac, făcând-o divizibilă, divizându-se și rechizitoriul care este obiectul procedurii speciale. Consideră că aceste operații strict administrative sunt în afara legii. Invocă ca și practică judiciară relevantă în speță încheierea din 1 iulie 2014 a Curții de Apel București – secția penală în care se arată că neexistând dispoziții tranzitorii în acest sens, în momentul în care s-a început cercetarea judecătorească la prima instanță, în practica judiciară a fost respinsă cererea de recalificare a căii de atac a apelului ca fiind în parte apel împotriva sentinței penale (în speța noastră e vorba de două sentințe penale, 71 de încheieri la sentința nr. 1426/28.11.2014 și 7 încheieri la sentința nr. 785/24.05.2011, care face și obiectul acestui dosar), iar în parte contestație împotriva încheierii pronunțate în cursul judecății (fiind și situația din speță), anterior datei de 1 februarie 2014 instanța respingând cererile de restituire a cauzei către procuror. În motivarea soluției prin care s-a respins calea de atac împotriva acestei încheieri nu era prevăzută sub vechea reglementare calea recursului separat. Față de principiul imediatei aplicabilități a normelor de drept procesual penal, precum și de împrejurarea că o cale de atac se analizează în raport cu momentul pronunțării și nu în raport cu ulterioarele modificări legislative, a fost respinsă și cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța pe calea hotărârii prealabile în dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea soluționării pe cale separată a contestației împotriva încheierii prin care prima instanță ar fi respins cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, subliniind că este și situația speței de față. În consecință, s-a reținut că pe calea deciziei ce se va pronunța în apel instanța va ține seama și de necesitatea analizării criticilor cu privire la modalitatea soluționării de către instanța de fond a cererii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, precum și pentru excluderea probelor nelegale administrate. Astfel, în măsura în care se va ajunge la concluzia că s-a nesocotit dreptul la apărare al inculpatului, că probele administrate au fost nelegale, acestea nu vor fi avute în vedere la deliberări. Depune la dosar și concluzii scrise.
La întrebarea instanței dacă solicită recalificarea căii de atac ce a fost înregistrată ca și contestație în apel, arată că dorește ca această cauză penală să fie judecată în apel.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune cererii de recalificare a contestației formulate în apel, având în vedere că în cauză se aplică dispozițiile art. 349 din Codul de procedură penală, fiind vorba de o plângere formulată împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, care potrivit dispozițiilor din noul cod se atacă cu o contestație la instanța care a pronunțat hotărârea în primă instanță, respectiv Judecătoria Oradea ce s-a pronunțat prin sentința penală nr. 785/24.05.2011, astfel că este competent să soluționeze această contestație Tribunalul Bihor, menținându-și concluziile de declinare a competenței susținute la termenul anterior. Cu privire la excepția nelegalei recalificări, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, Legea 544/2004 invocată aici neavând legătură cu această cauză. Referitor la excepția tardivității recalificării căii de atac, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere că pe tot parcursul procesului penal se poate dispune de către instanță recalificarea căii de atac sau cel puțin la primul termen de judecată se poate pune în discuție această excepție.
În replică, apărătorul contestatoarei L. V., avocat I. I., reiterează că nu cunoaște temeiul de drept care fundamentează și justifică această recalificare a căii de atac a apelului în contestație. Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată la termenul anterior, arată că își menține aceleași concluzii de respingere, arătând că judecătorul de cameră preliminară nu poate desființa acte procedurale, ci își exercită controlul doar asupra actelor procesuale.
Contestatoarea L. V., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra contestației penale de față, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 785 pronunțată la data de 24.05.2011 de către Judecătoria Oradea, în baza art. 2781 alin 8 lit. a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta L. V., domiciliată în Haieu nr. 183, jud. Bihor, împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date în dosarul nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea față de numiții L. V., G. A., O. I. O., P. D. și F. A. și menținute prin rezoluția primului procuror pronunțată în dosarul nr. 367/II.2/2010 din 07.04.2010.
Au fost menținute soluțiile atacate.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligată petenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.04.2010, sub nr._, așa cum a fost precizată ulterior, petenta L. V., a formulat plângere în temeiul art. 2781 C.pr.pen, împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse prin rechizitoriul pronunțat în dosarul nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, soluții menținute prin rezoluția primului procuror din 07.04.2010, pronunțată în dosarul nr. 367/II.2/2010.
În motivarea plângerii, petenta a criticat soluțiile procurorului de neîncepere a urmăririi penale dispuse la punctele 3, 4 ,5 și 6 din rechizitoriul pronunțat în dosarul nr. 1875/P/2008, cu privire la numiții L. V., K. I. G., F. A., P. D., G. A. și O. I. O., solicitând admiterea plângerii și schimbarea temeiurilor de drept a soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale.
S-a dispus atașarea dosarelor de urmărire penală nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, lucrarea nr. 367/II.2/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
Reanalizând probele administrate de organul de urmărire penală în dosarul nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, instanța a apreciat că plângerea formulată de petentă împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale din 17.02.2010, este nefondată pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată prin rechizitoriul nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în ceea ce o privește pe petenta L. V., instanta a reținut următoarele:
La data de 31.03.2006, partea vătămată Ciobanidis Petros (cetățean româno-grec) a depus la P. de pe lângă Judecătoria Oradea o plângere penală prin care solicita efectuarea de cercetări față de L. V. și alte persoane necunoscute, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 323, 288, 289, 291, 292, 246 și 220 alin. 2 din C. pen.
Plângerea a fost înregistrată inițial sub nr. 1540/P/2006.
În ceea ce privește terenul aparținând părții vătămate Ciobanidis Petros, ocupat de inculpata L. V., instanța a reținut din înscrisurile și probele administrate în cauză că, în cursul anului 1996, G. G. si Mihalek G. F. au dobândit un teren în suprafață de 12.400 mp în baza titlurilor de proprietate nr. 233/02.10.1995 și 1929/28.06.1995. Ulterior, având la bază documentația cadastrală întocmită pentru suprafața de 12.400 mp la scara de 1:2880, întocmită de ing. Maritan G. și înregistrată la D.G.A.A. Bihor (O.C.P.I Bihor) sub nr. 1953/13.03.1996, sus-numiții și-au întabulat dreptul de proprietate în CF nr. 9721, sub nr. top. 459/3-5.700 mp – S. si CF nr. 9722, nr. top. 459/2-6.7000 mp – S. (.> În luna aprilie 1996, Mihalek G. F. și G. G. au vândut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 12.400 mp părții vătămate Ciobanidis Petros, cetățean romano-grec, care la data de 16 respectiv 18.04.1996 și-a întabulat dreptul de proprietate în CF nr. 9721 și 9722 S. – .>
Această suprafață de 12.400 mp cumpărată de partea-vătămată Ciobanidis Petros este amplasată paralel cu canalul colector situat în vecinătatea terenului, în partea dreaptă de mers pe șoseaua Oradea - Sânmarin, cum de altfel s-a făcut punerea în posesie și folosință de mandatara sa, martora M. S., amplasament cunoscut de cumpărător la data achiziționării, suprafață peste care s-a amplasat atât scriptic cât și faptic inculpata L. V. prin întocmirea unor documentații cadastrale false.
Terenul achiziționat de partea-vătămată Ciobanidis Petros, cu un front stradal de cca. 23,5 m, se învecinează cu proprietatea lui S. V. și a altor persoane pe care acesta îi reprezintă în calitate de mandatar, proprietari care au fost puși în posesie de Primăria Oradea încă din anul 1991, tot paralel cu acel șanț colector. Aceștia și-au întocmit documentațiile cadastrale pentru parcelare în baza unui PUD aprobat și avizat de Primăria Municipiului Oradea, după ce s-a întocmit o schiță de detaliu și s-a făcut identificarea în teren prin țărușare paralel cu acel șanț colector, amplasament pe care l-a avut și terenul cumpărat de partea vătămată Ciobanidis Petros.
În declarațiile date, S. V. și martora M. S. au precizat că au folosit acele terenuri paralel cu șanțul colector și perpendicular pe șoseaua Oradea – Sînmartin, după cum au fost puși în posesie de Primăria Municipiului Oradea, iar după întocmirea documentațiilor cadastrale în anul 2001, terenul lui Ciobanidis Petros (anterior proprietatea lui G. G. și Mihalek G. F.) a rămas cu un front de 23,5 mp.
Inculpata L. V. a dobândit prin cumpărare de la K. I. G. dreptul de proprietate asupra unei alte suprafețe de teren, pe care, prin falsificarea documentației cadastrale, a amplasat-o în altă locație decât cea reală, respectiv peste terenul părții vătămate Ciobanidis Petros.
Astfel, s-a constatat că, în baza titlului de proprietate nr. 1748/28.02.1995, K. I. G. și T. R. au dobândit dreptul de proprietate pentru un teren în suprafața de 25.800 mp situat în . 37.300 mp situați în .>
S-a mai reținut că Primăria Municipiului Oradea – Comisia pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar certifică faptul că titlul de proprietate nr. 1748/1995 a fost emis pe seama lui K. I. G. și T. R., pentru suprafața de 25.800 mp în . 37.300 mp în . de corespondență nr. 66.011/14.02.2007,_/ 04.04.2007,_/12.04.2007, 72.800/22.03.2007 și 151.779/09.06.2007 și înscrisurile anexate la acestea, respectiv acte doveditoare ale eliberării actului de proprietate, în speță titlu de proprietate).
S-a mai arătat că faptul că titlul respectiv de proprietate a fost emis pentru respectivele suprafețe de teren în parcelele A 3420 și A 3472 și nu în altă locație rezultă și din comunicarea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor care prin adresa nr. 2744 din 08.05.2008 a pus la dispoziție, în conformitate cu originalul, respectivul act de proprietate.
În luna martie 2005, K. I. G. a fost contactat de L. V. în vederea cumpărării suprafețelor de teren deținute de acesta. În acest scop, L. V. i-a solicitat lui Calamar F., topograf de profesie, întocmirea unor documentații cadastrale pentru suprafața de 37.000 mp situați în . punându-i la dispoziție o listă cu numere cadastrale de la 8385 la 8405, 8630, 8631 și 8632, pe care ar fi urmat să le atribuie ulterior documentațiilor cadastrale la data întocmirii acestora și înregistrării lor la O.C.P.I. Bihor.
Cu aceste acte, inculpata s-a deplasat la B.N.P. D. I. din Oradea în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare autentificat. Întrucât titlul de proprietate nr. 1748/1995 fusese eliberat și pe numele lui T. R., la solicitarea părților, notarul public a întocmit un certificat de moștenitor suplimentar nr. 98 din 21.04.2005 în favoarea lui K. I. G., în care însă, a înscris suprafața de 37.000 mp (care conform titlului de proprietate nr. 1748/1995 provine din . provenind din numerele cadastrale de la 8385 la 8405, 8630, 8631 și 8632, care coincid cu terenurile aflate în proprietatea părților vătămate.
În baza titlului de proprietate 1748/28.02.1995 și a acestui certificat de moștenitor suplimentar nr. 98/21.04.2005, s-a întocmit la BNP D. I. din Oradea contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2025/21.04.2005, având ca vânzător pe K. I. G. și cumpărătoare pe L. V., pentru suprafața de 37.300 mp menționați mai sus. În acest contract, la cererea inculpatei L. V., notarul public D. I., a inserat faptul că acele suprafețe de teren fac parte din cadastralele 8385 la 8405, 8630, 8631 și 8632, altele decât cadastralele menționate pe verso la titlul de proprietate – 3420 și 3472.
Notarul public a făcut aceste înscrieri fără a avea la bază documentațiile cadastrale, ci doar lista cu numerele cadastrale pusă la dispoziția lui L. V. de Calamar F., topograf autorizat de profesie.
Pentru terenul în suprafață de 37.300 mp, dobândit în baza contractului de vânzare – cumpărare autentic, teren care provine însă din . F., la solicitarea numitei L. V., a întocmit patru documentații cadastrale, din care trei documentații în fals în care a menționat în mod nereal că terenul face parte din cu totul alte parcele decât . titlul de proprietate nr. 1748/1995, respectiv:
- suprafața de 10.608 mp, căreia i s-au atribuit nr. cadastrale de la 8385 la 8405, a fost amplasată în . – sola 315 Oradea.
- suprafața de 11.970 mp, căreia i s-a atribuit numărul cadastral 8630, a fost amplasată în . – sola 288 Oradea.
- suprafața de 9.900 mp, căreia i s-a atribuit nr. cadastral 8632, a fost amplasată în . – sola 290 Oradea.
Documentațiile cadastrale care au stat la baza emiterii numerelor cadastrale au fost întocmite de Calamar F. și depuse la O.C.P.I. Bihor pentru a fi avizate după aproape două luni de la data de 21.04.2005, dată la care aceste numere cadastrale au fost înscrise în certificatul de moștenitor suplimentar și contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus.
Instanța a reținut că din comunicările Primăriei Mun. Oradea, cât și din planurile de detaliu ridicate de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor, rezultă faptul că amplasarea terenului din titlul de proprietate nr. 1748/1995 s-a făcut peste proprietatea altor persoane fizice sau peste terenuri aflate la dispoziția Comisiei pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, respectiv:
- nr. cadastrale de la 8385 la 8405 în suprafață de 10.608 mp au fost amplasate în . (scara 1:10.000), peste proprietatea lui Ciobanidis Petros.
- nr. cadastral 8630, în suprafață de 11.970 mp din A 3462 (scara 1:10.000) a fost amplasat peste o suprafață aflată la dispoziția comisiei.
- nr. cadastral 8632, în suprafață de 9.900 mp din A 3467 (scara 1:10.000) este amplasat tot peste o suprafață aflată la dispoziția comisiei.
S-a mai arătat că faptul că terenul achiziționat de L. V. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2025/21.04.2005 la BNP D. I. este în cu totul altă zonă decât amplasamentul făcut de Calamar F. la solicitarea lui L. V. rezultă și din declarațiile vânzătorului K. I. G. și ale fiului acestuia, martorul K. Ș..
Astfel, martorul Kostelny I. G. (în prezent decedat) a arătat faptul că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu L. V., el a intenționat să înstrăineze terenul prevăzut în titlul de proprietate nr.1748/1995, teren situat în zona Ciheiului și nici nu avea cum să vândă un alt teren, întrucât familia sa nu a deținut niciodată terenuri în zona Oradea – S. (unde au fost amplasate terenurile în urma documentației întocmită în fals de învinuitul Calamar F.). Terenurile familiei sale au fost situate în zona Salca, între drumul Apateului și drumul Nojoridului.
La rândul său, martorul Kostelny Ș. a arătat că înțelegerea cu inculpata L. V. a fost de a-i vinde partea sa din moștenire, ce consta într-un teren situat pe raza localității Cihei, în apropierea pădurii cu același nume și a Aeroportului Oradea, și nicidecum într-o altă locație. Totodată, la întocmirea actelor la notar, convingerea lor a fost că vând terenul din localitatea Cihei, întrucât părinții săi nu deținuseră și nici nu moșteniseră alte terenuri situate în zona Oradea – S..
Din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, care a concluzionat că amplasamentele parcelelor A 3472 și A 3420 sunt situate în vecinătatea pistei Aeroportului Oradea, în apropierea pădurii Cihei, iar amplasarea lor conform documentațiilor cadastrale întocmite în fals de Calamar F. s-a făcut diferit, respectiv:
- suprafața de 10.608 mp, căreia i s-au atribuit nr. cadastrale de la 8385 la 8405, a fost amplasată în .-sola 315 Oradea, care este situată la ieșirea din mun. Oradea spre Băile F. pe partea dreaptă, cu ieșire spre DN 76 Oradea-D., având frontul de aproximativ 21 m;
- suprafața de 11.970 mp, căreia i s-a atribuit numărul cadastral 8630, a fost amplasată în .–sola 288 Oradea, care este situată la aproximativ 2,1 Km față de șoseaua de centură a orașului, continuarea străzii Apateului, lângă pădurea Cihei (partea de SE), având frontul de 49,40 m și lungimea de aproximativ 246 m cu ieșire la drum.
- suprafața de 9.900 mp, căreia i s-a atribuit nr. cadastral 8632, a fost amplasată în .-sola 290 Oradea, care este situat la aproximativ 1 Km față de șoseaua de centură a orașului, continuarea străzii Apateului, lângă pădurea Cihei (partea de N).
Ulterior întocmirii lor, documentațiile cadastrale false au fost depuse la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor de inculpata L. V., fiind înregistrate sub numerele 5942/23.05.2005 (pt. suprafața de 10.608 mp cu nr. cadastral 8385-8405), 5943/23.05.2005 (pt. suprafața de 11.970 mp cu nr. cadastral 8630) și 5945/23.05.2005 (pt. suprafața de 9.900 mp cu nr. cadastral 8632).
Documentațiile au fost întocmite de Calamar F. în calitate de topograf și avizate de Ș. G. F. în calitate de inginer în cadrul O.C.P.I. Bihor, aspect ce s-a arătat că rezultă nu doar din declarațiile lor în care au recunoscut acest fapt, cât și din constatările tehnico-științifice efectuate în cauză de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor, care atestă faptul că semnăturile de verificare - recepționare depuse pe documentațiile cadastrale cu nr. mai sus-menționate, au fost executate de Ș. G. F., iar semnăturile de certificare de pe aceste documentații îi aparțin lui Calamar F..
După avizarea celor trei documentații cadastrale false, acestea au fost înaintate de inculpata L. V., prin intermediul martorului Hanaș D., la Serviciul de Carte Funciară Oradea în vederea înscrierii în CF, rezultatul fiind după cum urmează:
Martorul Hanaș D. a declarat faptul că toate documentațiile cadastrale care fac obiectul prezentului dosar penal au fost depuse de el la O.C.P.I. Bihor, pentru înscrierea terenurilor în Cartea Funciară, serviciu pe care i l-a solicitat inculpata L. V.. Martorul a susținut faptul că, în perioada respectivă, desfășurând activități la BNP M. G. din Oradea în calitate de secretar delegat carte funciară și cunoscând-o pe L. V. foarte bine, a acceptat, la cererea ei, să depună acele documentații pentru întabulare, semnând în acest sens și cererea adresată OCPI, fără a cunoaște însă modul de întocmire și consecințele care s-au produs.
După câteva săptămâni a fost din nou căutat de L. V., care i-a înmânat trei dosare, ce conțineau actele întocmite de inginerul topograf, pentru a le depune la OCPI în completarea documentațiilor depuse inițial.
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția din 05.12.2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de L. V., prin ordonanța din 20.02.2007 fiind pusă în mișcare acțiunea penală față de aceasta pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 25 rap. la art. 246 cu referire la art. 248/1 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 25 rap. la art. 246 cu referire la art. 248/1 si 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C. pen. si uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.
Prin aceeași rezoluție din 05.12.2006 s-a început urmărirea penală și față de numiții Calamar F., (topograf de profesie), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu referire la art. 248/1 si 258 C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C. pen; Ș. G. F. (consilier superior în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu referire la art. 248/1 si 258 C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.; respectiv D. I. (notar public) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu referire la art. 248/1 C. pen.
S-a arătat că din probele administrate în cauză, rezultă faptul că inculpata L. V., cu ajutorul numiților Calamar F., de profesie topograf, Ș. G. F., consilier superior I A în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor și D. I., notar public, prin întocmirea unor documentații cadastrale false și înregistrarea lor la O.C.P.I. Bihor, a obținut ilegal dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate pe raza administrativă a municipiului Oradea.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză și din modul de desfășurare a activității infracționale, instanța a constatat că în mod corect s-a apreciat de procurorul de caz faptul că acțiunile inculpatei L. V. nu se circumscriu infracțiunilor de fals și de abuz în serviciu, întrucât inculpata nu a falsificat ea însăși documentațiile cadastrale ce fac obiectul dosarului și nici nu a acționat cu încălcarea unor atribuții de serviciu. S-a reținut că faptele inculpatei întrunesc însă, pe considerentele mai sus prezentate, elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și de instigare la abuz în serviciu, respectiv participație improprie la aceste infracțiuni, prin raportare la faptele inculpaților Calamar F. și Ș. G. F., și ale numitului P. D..
Cu privire la infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 2 C.p., întrucât aceasta presupune o activitate faptică de ocupare, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat, dacă fapta se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar sau a reperelor de marcare, în speța de față, operațiunile scriptice efectuate de inculpată, folosirea de aceasta a documentațiilor cadastrale false în vederea întabulării și ulterior înstrăinarea terenurilor astfel dobândite în mod fraudulos, s-a reținut că nu se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de tulburare de posesie.
S-a mai reținut că infracțiunea prev. de art. 323 C.p., presupune fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri. Acest lucru presupune existența unor acțiuni bine definite, în sarcina unor persoane care înțeleg să-și alăture eforturile și este condiționat de existența unui consens neechivoc, a unei înțelegeri prestabilite între acele persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, iar din materialul probator administrat în cauză nu se desprind însă aceste elemente.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța a constatat că în mod corect s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d C.p.p., neînceperea urmăririi penale față de numita L. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 323, art. 288, art. 289, art. 291, art. 292, art. 246 și art. 220 alin. 2 C.p. și nu în temeiul art. 10 lit. a C.pr.pen. așa cum s-a solicitat de aceasta întrucât faptele inculpatei L. V. realizează una din formele partcipației penale, respectiv cea a instigării pentru faptele de la pct. 1 și 2 și cea a participației improprii, pentru fapta de la pct. 3.
De asemenea, s-a constatat că în mod corect, în baza art. 10 lit. g C.p.p s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de numitul K. I. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 323, art. 288, art. 289, art. 291, art. 292, art. 246 și art. 220 alin. 2 C.p., atâta vreme cât s-a constatat că pe parcursul cercetărilor a intervenit decesul făptuitorului.
Cu privire la soluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse prin rechizitoriu la punctele 3, 4, 5, față de numiții F. A., P. D., G. A. și O. I. O., instanța a constatat că acestea sunt legale și temeinice:
Și cu privire la numitul P. D., topograful care a întocmit documentația cadastrală ce a stat la baza activității infracționale descrisă la pct. 3, și F. A., inginerul OCPI care a avizat această documentație, de asemenea s-a constatat că acestora nu li se poate imputa comiterea vreunei fapte penale, ei aflându-se într-o vădită eroare cu privire la situația reală a respectivului teren, ca urmare a actelor ce le-au fost prezentate de L. V., în copie legalizată (titlul de proprietate nr. 681/24.02.1994 emis pe numele lui Balaton R., document falsificat prin contrafacerea scrierii, în care se atesta în mod nereal că suprafața respectivă de teren face parte din . class="Listcumarcatori1"> Printr-o astfel de manoperă, activitatea infracțională era mult mai simplă și acoperirea urmelor mult mai bună, întrucât titlul de proprietate era falsificat prin inserarea directă a parcelei dorite (cum s-a făcut în cazul titlului nr. 681/1994), aspect ce se regăsea apoi și în contractul de vânzare-cumpărare încheiat pe baza titlului astfel falsificat, acest lucru permițând făptuitorului să renunțe la complicitatea topografului și să se adreseze unui alt topograf care, cu bună credință, întocmea documentația pe . titlul falsificat și în contractul de cumpărare, acte care i se înmânau în fotocopii legalizate și puteau trezi suspiciuni foarte greu.
Astfel, s-a reținut că soluția pronunțată de procuror privind neînceperea urmăririi penale față de P. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C.p. și art. 248 C.p. rap. la art. 258 C.p și F. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 248 C.p, este temeinică și legală, în mod corect reținându-se existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (eroarea de fapt), în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. e C.p.p. rap. la art. 51 C.p.
Instanța a mai reținut, de asemenea, că în mod corect față de numiții G. A. și O. I. O., registratori în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe temeiul art. 10 lit. e C.pr.pen. rap. la art. 51 C.pen.sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C.p. cu ref. la art.2481 C.p, atâta vreme cât aceștia au dispus prin încheieri întabularea în CF a terenurilor, fiind într-o vădită eroare cu privire la situația reală a respectivelor terenuri ca urmare a întocmirii și avizării în fals a documentațiilor cadastrale de Calamar F. și Ș. G. F., astfel arătâdu-se că în sarcina acestora nu se poate reține comiterea vreunei fapte penale.
Obligația verificării amplasamentului corect al terenurilor îi revenea expertului topograf (Calamar F.), cu prilejul efectuării măsurătorilor și a întocmirii documentației cadastrale, iar obligația verificării corespondenței dintre parcelele prevăzute în titlurile de proprietate și cele menționate în documentația cadastrală îi revenea inginerului OCPI (înv. Ș. G. F.), cu ocazia avizării acestora.
Pe baza acestor documentații astfel avizate de Ș., registratorii G. A. și O. I. O. se rezumau la a efectua mențiunile corespunzătoare în Cartea Funciară, fără a avea posibilitatea logistică de a consulta și verifica amplasamentul terenurilor din cadastralele nou constituite și dacă acestea sunt sau nu conforme cu titlurile de proprietate și cu punerile în posesie.
Având în vedere aceste aspecte cât și faptul că titlurile de proprietate au fost emise la scara de 1:10.000, în care nu se specifică numerele topografice vechi (numere topografice care sunt menționate doar în titlurile de proprietate emise la scara de 1:2.880), registratorul CF nu putea să prevadă că noile întabulări de carte funciară se suprapun peste proprietățile din CF înscrise la scara 1:2.880 aparținând lui Ciobanidis Petros sau peste terenurile aflate la dispoziția Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar, iar în extrasele de CF, cei doi registratori au menționat în mod real la rubrica observații că terenurile provin din parcelele menționate pe titluri, respectiv 3425 și 3472.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 2781 alin 8 lit. a C.p.p. instanța a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta L. V..
S-au menținut soluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse prin rechizitoriul nr. 1875/P2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea privind pe numiții L. V., K. I. G., F. A., P. D., G. A. și O. I. O..
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligată petenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La data de 5.12.2014 petenta L. V. a înregistrat la Judecătoria Oradea o cerere prin care arăta că a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1426/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ și a tuturor încheierilor prin care s-au soluționat excepții, cereri, recuzări în acest dosar și împotriva sentinței penale nr. 785/24.05.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, precum și împotriva tuturor încheierilor prin care s-au soluționat excepții, cereri, recuzări în acest dosar.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea tuturor hotărârilor menționate în cererea de apel pe motive de nelegalitate, inadmisibilitate, netemeinicie, nefondare și nedovedire.
Apelul nu a fost motivat, precizându-se că urmează a fi motivat după comunicarea sentinței penale nr. 1426/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea.
La data de 11.12.2014 Judecătoria Oradea a trimis Tribunalului Bihor spre competentă soluționare doar apelul formulat de către L. V. împotriva sentinței penale nr. 758/21.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea, atașându-se totodată dosarul mai sus arătat.
Prin adresa înregistrată sub nr. 7376/38/11.12.2014 Tribunalul Bihor a înaintat Curții de Apel Oradea, pe cale administrativă dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea care fusese trimis la tribunal în vederea soluționării declarației de apel formulată de L. V..
S-a menționat totodată că, o copie a declarației de apel a fost comunicată Judecătoriei Oradea, avându-se în vedere faptul că în cuprinsul acesteia se face referire și la sentința penală nr. 1426/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._, pentru a fi înaintat împreună cu dosarul instanței competente.
La data de 15.12.2014 s-a înregistrat dosarul pe rolul Curții de Apel Oradea, din rezoluția judecătorului desemnat cu repartizarea aleatorie rezultând că stadiul procesual a fost stabilit ca fiind contestație declarată conform art. 340 NCPP și a fost repartizat completului CC2.
Examinând calea de atac formulată în cauză Curtea va reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 785/24.05.2011 Judecătoria Oradea a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta L. V. împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date în dosarul nr. 1857/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea față de numiții L. V., G. A., O. I. O., P. D. și F. A. și menținută prin rezoluția primului procuror pronunțată în dosarul nr. 367/II.2/2010, menținându-se soluțiile atacate.
După pronunțarea sentinței penale mai sus arătate, în anul 2011 a intrat în vigoare, la data de 1.02.2014, noul Cod de procedură penală, care, în partea specială, la Titlul I Urmarirea penală, Capitolul VII – Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală prevede în articolele 340-341 condițiile în care se poate face plângere împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.
Referitor la calea de atac care poate fi exercitată împotriva încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară cu ocazia soluționării plângerilor formulate conform art. 340 Cod procedură penală, art. 341 alin. 9 prevede contestația, care, conform alin. 10 se depune la judecătorul care a soluționat plângerea și se înaintează spre soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul legii mai sus menționate.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 98, din 7 februarie 2014 s-a completat Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în sensul că după articolul 425 s-a introdus un nou capitol, capitolul III1„Contestația”, cuprinzând articolul 4251, cu următorul cuprins: „CAPITOLUL III1 Contestația Declararea și soluționarea contestației Art. 4251.
(1) Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
(2) Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozițiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.
(3) Contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă și se motivează până la termenul stabilit pentru soluționare, dispozițiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător”.
Raportat la dispozițiile legale mai sus arătate curtea, a apreciat că, în mod corect a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cererea formulată de petenta L. V., întrucât împotriva unei hotărâri judecătorești se poate exercita numai calea de atac prevăzută de lege, partea nefiind în măsură să-și aleagă ea singură calea de atac pe care o dorește.
În condițiile în care Tribunalul Bihor a trimis Curții de Apel Oradea doar dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea în care s-a pronunțat sentința penală nr. 785/24.05.2011, este evident că instanța a fost sesizată doar cu calea de atac formulată împotriva acestei sentințe, iar, începând cu data de 1.02.2014, sentințele pronunțate în materia plângerilor formulate în baza art. 340 Cod procedură penală pot fi atacate cu contestație în condițiile prevăzute în art. 341 alin. 9 Cod procedură penală, Curtea de Apel Oradea nemaifiind competentă material să o soluționeze.
În aceste condiții, instanța din oficiu a pus în discuție excepția necompetenței materiale privind soluționarea contestației formulate în cauză.
Susținerile formulate de petentă în cererea de recalificare a căii de atac formulată în cauză în apel sunt nefondate raportat la considerentele mai sus arătate.
De asemenea sunt nefondate susținerile acesteia potrivit cărora, prin declinarea cauzei la Tribunalul Bihor ar fi privată de un grad de jurisdicție, tribunalul nefiind o instanță independentă, câtă vreme sentința contestată a fost pronunțată de Judecătoria Oradea, iar Tribunalul Bihor este instanța ierarhic superioară conform art. 36 alin. 2 Cod procedură penală.
Referitor la excepțiile invocate de petentă în ședința publică din 2.02.2015 curtea apreciază că, nefiind competentă să soluționeze contestația formulată nu poate nici să se pronunțe asupra acestora, Tribunalul Bihor urmând a aprecia asupra soluționării acestora.
Raportat la considerentele mai sus expuse, curtea, va respinge cererea formulată de contestatoarea L. V. privind recalificarea căii de atac formulată în prezenta cauză din contestație în apel.
În baza art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 4251 alin. 5 Cod procedură penală va declina competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea L. V. împotriva sentinței penale nr. 785/24 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în favoarea Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de contestatoarea L. V. privind recalificarea căii de atac formulată în prezenta cauză din contestație în apel.
În baza art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 4251 alin. 5 Cod procedură penală declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea L. V. împotriva sentinței penale nr. 785/24 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în favoarea Tribunalului Bihor.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2015.
Președinte, Grefier,
S. L. N. C.
Red. decizie S.L./02.03.2015
Jud. fond A. I.
Tehnoredactat N.C./03.03.2015
2 exemplare
| ← Distrugerea (art. 217 C.p.). Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 125/2015.... → |
|---|
