Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 452/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 452/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 18540/271/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. 18._

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 452/A/2015

Ședința publică din 23 iunie 2015

Complet de judecată compus din:

Președinte: S. L.

Judecător: C. A.

Grefier: C. M.

Ministerul Public este reprezentat de procuror B. R. - șef secție judiciară, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant O. R., împotriva sentinței penale nr. 1519 din data de 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alineatele 1 și 3 Cod penal din 1969.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant O. R., asistat de avocat ales L. A., în baza împuternicirii avocațiale din 31.03.2015 emisă de Baroul M., pentru partea civilă intimată P. F. se prezintă avocat ales H. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 10.03.2015 emisă de Baroul Bihor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocatul ales al inculpatului apelant O. R. arată că părțile nu s-au împăcat și că inculpatul are o pensie lunară de 1944 lei pe care a fost de acord să o dea lunar părții civile.

Inculpatul apelant O. R. arată că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de control judiciar.

Avocatul ales al inculpatului apelant O. R. depune la dosar copia convocării adunării creditorilor, copie raport privind ofertele primite la sediul lichidatorului judiciar în vederea valorificării bunurilor imobile aflate în proprietatea S.C. S. T. S.R.L, copie ofertă de cumpărare a Cartierului Soarelui din Oradea și tabel cu persoanele care au antecontract pentru a primi locuințe în Cartierul Soarelui.

Avocatul ales al părții civile intimate P. F. depune la dosar chitanța nr.374 din 15.04.2015.

Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelului.

Avocatul ales al inculpatului apelant O. R. susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate și a se constata că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este legea actuală în vigoare, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt mai mici decât cele prevăzute de norma legală în vigoare la data faptelor. Solicită a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 16 literele a și b din Codul de procedură penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În motivarea apelului arată că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece a reținut în mod greșit, ca lege penală mai favorabilă, legea în vigoare la data faptei. Mai arată că justificarea instanței în considerentele sentinței, potrivit căreia „legea veche este mai favorabilă, minimul special al pedepsei fiind același, respectiv 6 luni închisoare, în speță neimpunându-se aplicarea unei pedepse spre maximul special” nu reprezintă un argument juridic viabil.

Menționează că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul modului în care a fost soluționată latura civilă. Arată că procedura falimentului nu a fost închisă. Consideră că atâta vreme cât inculpatul a fost condamnat, instanța era datoare să dispună obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata pretențiilor civile.

Apreciază că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul interpretării ansamblului probator în cauză. Arată că atâta timp cât nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, procurorul nesesizându-se în ședință publică cu privire la acest aspect, în mod netemeinic instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului și declarațiile martorilor R. I., Lador P., B. O. și P. D. care au confirmat cele declarate de inculpat, potrivit cărora martora A. G. ar fi solicitat restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de avans pentru apartamentul nr.7 întrucât numai dorea achiziționarea acestui apartament, inculpatul și martorii confirmând că aceasta a redactat o cerere scrisă în acest sens. Faptul că cererea nu se mai găsește nu demonstrează că aceasta nu a existat, instanța de fond motivând lipsa cererii pe argumente care nu se susțin pe probele administrate în cauză.

Arată că instanța de fond era datoare să dea eficiență acestor declarații în favoarea apărării și să interpreteze că, în realitate, inculpatul a promis vânzarea apartamentului către partea civilă P. F. numai în condițiile în care martora A. G., care inițial și-a exprimat intenția de a cumpăra apartamentul în cauză, nu a mai dorit perfectarea contractului autentic, această împrejurare evidențiind inexistența vreunei induceri în eroare. Consideră că instanța de fond era datoare să constate că fapta, dacă există, nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Mai arată că inculpatul a manifestat bună credință cu ocazia încheierii și derulării convențiilor civile încheiate de partea responsabilă civilmente . Oradea cu partea civilă P. F. și că, niciodată, nu a avut intenția de a înșela pe nimeni. În contextul în care persoana căreia îi promisese inițial vânzarea, martora A. G., un timp îndelungat nu s-a mai preocupat de finalizarea contractului, apărând informații contradictorii cu privire la situația acesteia și la intenția de a perfecta actul autentic, și pe fondul situației economice grave are a afectat în primul rând activitatea firmelor de construcții, a tranzacționat cu partea civilă nu cu intenția de a o înșela ci pentru a obține suma de bani necesară restituirii către persoana care inițial și-a exprimat intenția de a cumpăra apartamentul în cauză. Arată că, chiar dacă este vorba despre același imobil, practic nu a dorit să înșele pe nici una dintre aceste persoane, primeia a dorit să-i restituie banii, celei de-a doua să-i predea imobilul.

Menționează că inculpatul nu și-a însușit sume din banii plătiți de beneficiari pentru construirea imobilelor, ce i-a investit exclusiv pentru continuarea lucrărilor. Consideră că fapta imputată de a încheia antecontractul de vânare-cumpărare fără a-l finaliza, și de a încasa cu titlu de avans sumele respective, nu prezintă relevanță penală câtă vreme nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că a acționat nu cu intenția de a se obliga civil, ci de a o înșela pe partea civilă. Arată că simplul fapt că nu s-au executat obligațiile contractuale nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune săvârșită cu prilejul încheierii sau exercitării unui contract dacă nu există activitatea de inducere în eroare.

Avocatul părții civile intimate P. F. solicită a se dispune respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea apelată. Arată că inculpatul a indus-o în eroare pe partea civilă cu privire la faptul că îi va vinde un apartament care era deja vândut numitei A. G.. Mai arată că inculpatul încearcă să acrediteze ideea că numita A. G. ar fi renunțat la antecontract. Solicită a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului declarat de către inculpat ca fiind nefondat și solicită a se menține ca legală și temeinică hotărârea atacată. Consideră că starea de fapt a fost corect stabilită și raportat la aceasta și la persoana inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia a fost just individualizată.

Inculpatul apelant O. R., în ultimul cuvânt, arată că plata s-a făcut în contul firmei și că a propus părții civile să accepte un alt apartament cu aceleași caracteristici, dar aceasta a fost de rea credință și nu a acceptat. Mai arată că a pierdut și casa fiului său.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1519 din data de 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 5 Cod penal s-a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea veche-Codul penal din 1969.

În baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului O. R., fiul lui G. și G., ns. la 05.10.1949 în Călărași, jud. Călărași, dom. în Oradea, .. 63, jud. Bihor, CNP_, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de: 1 an și 6 luni închisoare

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a aplicat inculpatului O. R. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b și lit. c (interzicerea dreptului de a desfășura activități care implică administrarea societăților comerciale) Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.86/1 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1969, art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art.86/3 alin.1 lit. a) Cod penal din 1969 a fost obligat inculpatul O. R. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal din 1969, măsuri impuse inculpatului.

În baza art. 19 și 397 Cod procedură penală, rap. la art. 998 cod civil din 1864, a fost obligat inculpatul O. R. să plătească părții civile P. F., cu domiciliul în Oradea, ., nr. 4, ., suma de 32.330 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se vor calcula dobânzile legale calculate de la data de 30.06.2009 până la data plății efective.

S-a constatat că prin sentința nr. 1282/F/2012 a Tribunalului Bihor-Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal s-a dispus începerea procedurii generale a falimentului și dizolvarea părții responsabile civilmente . precum și ridicarea dreptului de administrare al acesteia.

În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul O. R. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile P. F..

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul O. R. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data de 22.10.2012 s-a înregistrat la Judecătoria Oradea rechizitorului emis la data de 17.10.2012 în dosar nr. 8001/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O. R., sub acuzația comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 din Cod penal din 1969.

În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului, faptul că la data de 16.06.2009, în calitate de director al . Oradea, a indus-o în eroare pe persoana vătămată P. F., determinând-o să încheie un act adițional la antecontractul nr. 62/13.06.2008, prin care se modifică obiectul acestuia din urmă, în sensul că inculpatul se obligă să vândă părții vătămate apartamentul situat în Oradea, .. 48, ., etaj 1, . din două camere, cu dependințe, cu o suprafață construită de 61.50 mp, cu un preț de 40.000 de euro ( din care partea vătămată a achitat în total suma de 32.000 de euro), cu toate că inculpatul cunoștea faptul că nu poate să-și îndeplinească obligația asumată prin contract întrucât anterior, în data de 06.07.2007 încheiase cu numita A. G. un antecontract de vânzare cumpărare cu privire la același imobil, iar aceasta din urmă a achitat suma de 45.240 euro, reprezentând 95% din contravaloarea contractului, cauzându-i astfel părții vătămate P. F. un prejudiciu de 32.000 de euro.

În cauză a fost efectuată cercetarea judecătorească potrivit procedurii de drept comun. Audiat fiind în fața instanței de fond, inculpatul O. R. a susținut, în esență, că nu se consideră vinovat de comiterea faptei de înșelăciune, că nu a vrut să înșele pe nimeni, dimpotrivă a vrut să o ajute pe persoana vătămată, așa cum a ajutat și alți oameni care au depus avansul pentru un apartament, iar situația în care s-a ajuns a pus-o pe seama crizei economico-financiare care a intervenit și care a afectat și prețul apartamentelor (filele 46-47 dosar inst.).

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 13.06.2008 persoana vătămată P. F. a încheiat cu . Oradea, reprezentată de inculpatul O. R., în calitate de director general, antecontractul de vânzare cumpărare nr. 62/2008, în baza căruia aceasta urma să devină proprietara unui apartament cu o cameră, situat în Oradea, ., ., apt. 11. În acest sens, P. F. a achitat la momentul încheierii antecontractului, cu titlu de avans, suma de 7.670 euro, urmând ca diferența de preț de 24.812 euro, să fie achitată înainte de semnarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică. Totodată, . Oradea s-a angajat ca până la data de 01.08.2009 să finalizeze construcția apartamentului care face obiectul antecontractului.

În cursul lunii iunie 2009, datorită faptului că nu a fost finalizată construcția apartamentului contractat de persoana vătămată P. F. la data de 13.06.2008, inculpatul O. R. i-a propus modificarea antecontractului, în sensul că, în schimbul apartamentului cu o cameră contractat la prețul de 32.482 euro, îi oferea un apartament cu două camere, la prețul de 40.000 euro, situat în același complex de blocuri, propunere cu care P. F. a fost de acord, întrucât nu dorea să piardă avansul achitat deja.

Astfel, la data de 16.06.2009 a fost încheiat un act adițional la antecontractul nr. 62/13.06.2008, care are ca obiect, înstrăinarea de către vânzător a apartamentului situat în Oradea, .. 48, .. B, apt. 7, apartament compus din două camere, cu o suprafață construită de 61,50 mp, la prețul total de 40.000 euro. În cuprinsul acestui antecontract se menționează faptul că suma de 7.670 euro achitată de P. F. cu titlu de avans pentru apartamentul cu o cameră se consideră avans achitat pentru apartamentul cu două camere, urmând ca suma de 24.330 euro să fie achitată până la data de 03.07.2009, iar restul sumei până la 40.000 euro, respectiv 8.000 euro, să fie achitată cel târziu până la data de 16.06.2010, dată la care ar urma să fie finalizată construcția apartamentului, iar încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică să se realizeze după întabularea imobilului de către vânzător în cartea funciară, liber de sarcini.

La data de 30.06.2009, în baza anexei nr. 188, persoana vătămată P. F. achită conform actului adițional la antecontractul nr. 62, suma de 24.330 euro, rămânându-i de achitat din prețul apartamentului cu două camere suma de 8.000 euro. La acest moment, P. F. achitase din prețul apartamentului cu două camere suma totală de 32.000 euro, aspect dovedit prin foaia de depunere nr._ din 13.06.2008 emisă de Romexterra Bank pentru suma de 28.117,45 de lei și formular de depunere numerar nr. 17 . Romexterra Bank din data de 30.06.2009, pentru suma de 24.330 de euro.

La data de 15.06.2010, deci cu o zi înainte de împlinirea termenului de finalizare al apartamentului, inculpatul O. R. i-a comunicat persoanei vătămate P. F. că nu poate să-și ducă la îndeplinire obligația asumată, în sensul că nu poate întabula apartamentul așa cum s-a angajat, respectiv liber de sarcini, însă a solicitat o amânare până la data de 14.07.2010, iar în cazul în care până la această dată nu va reuși să transfere dreptul de proprietate al apartamentului către P. F., se angajează să-i restituie acesteia integral suma achitată, adică 32.330 euro. Se încheie în acest sens un alt act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 62/13.06.2008, respectiv actul adițional înregistrat sub nr. 31/15.06.2010-fila 25 dosar up.

Cu toate că, potrivit acestui act adițional, se angajase să-i restituie numitei P. F. până la data de 14.07.2010 sumele de bani plătite (adică 32.330 euro) în cazul în care nu-i va transfera dreptul de proprietate asupra apartamentului, la data de 09.07.2010, inculpatul O. R. a depus la Tribunalul Bihor o cerere prin care solicită să se constate starea de insolvență a . Oradea, cerere admisă prin încheierea 1982/F/2010, dată în dosarul_, astfel că persoana vătămată P. F. nu a mai putut intra nici în posesia sumelor achitate cu titlu de avans pentru apartament, nici în posesia apartamentului.

S-a precizat faptul că anterior datei de 16.06.2009, data încheierii actului adițional la antecontractul nr. 62/13.06.2008 cu persoana vătămată P. F. pentru apartamentul situat în Oradea, .. 48, .. B, apt. 7, inculpatul O. R. a mai încheiat un antecontract de vânzare cumpărare pentru același apartament și cu martora A. G., de la care a încasat, tot cu titlu de avans cumpărare apartament, suma totală de 45.240 euro, fiind încheiat antecontractul de vânzare cumpărare nr. 060/06.07.2007.

Cu toate că a încasat de la martora A. G. mai bine de 95% din valoarea totală a apartamentului, inculpatul O. R., sub diferite pretexte, motivând că aceasta ar fi renunțat să mai achiziționeze apartamentul deoarece ar fi plecat din țară, aspecte care s-au dovedit a fi neadevărate, nu a încheiat nici cu ea contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, ci mai mult a încheiat pentru același apartament un antecontract de vânzare cumpărare și cu persoana vătămată P. F., de la care a mai încasat încă 32.330 euro, dar nici cu aceasta nu a încheiat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.

Referitor la antecontractul nr. 060/06.07.2007, încheiat cu A. G., antecontract în baza căruia ., reprezentată de inculpatul O. R., în calitate de director general, se angajează ca în schimbul sumei de 48.240 euro, să-i predea numitei A. G. până la data de 01.09.2008, apartamentul situat în Oradea, ., .. B, apt. 7 și actul adițional la antecontractul de vânzare nr. 62/13.06.2008, în baza căruia aceeași . Oradea se angajează ca în schimbul sumei de 40.000 euro, să-i predea numitei P. F., până la data de 29.06.2010, apartamentul situat în Oradea, .. 48, .. B, apt. 7, trebuie menționat faptul că, deși în aceste documente apartamentul figurează pe două străzi diferite, respectiv I. P. Pincio și A. C., în realitate este vorba despre același apartament, vândut de inculpat atât martorei A. G., cât și persoanei vătămate P. F., fapt dovedit de documentele de la dosarul cauzei (filele 137-156 dosar up).

Persoana vătămată P. F. a declarat că la data de 13.06.2008 a încheiat cu . Oradea, reprezentată de O. R., în calitate de director comercial, antecontractul de vânzare cumpărare nr. 62, în baza căruia urma să achiziționeze un apartament cu o cameră situat în Oradea, ., .. În acest antecontract era stipulat prețul de vânzare de 32.482 euro, din care a achitat cu titlu de avans suma de 7.670 euro la data încheierii actului, urmând ca până la data de 01.08.2009, să fie finalizată construcția imobilului, iar ea să achite prețul total al acestuia. A susținut că, la data de 16.06.2009, văzând că . nu și-a respectat obligațiile asumate, în sensul că nu a finalizat construcția imobilului contractat la 13.06.2008, i-a cerut explicații inculpatului O. R., care i-a spus că nu a putut finaliza construcția imobilului din cauza crizei economice, dar i-a propus ca în schimbul apartamentului cu o cameră să-i dea un alt apartament, cu două camere, care era terminat, lucru cu care persoana vătămată a fost de acord.

Astfel, persoana vătămată susține că la data de 16.06.2009, a fost încheiat un act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare nr. 62/13.06.2008, antecontract în baza căruia partea vătămată se angaja să achiziționeze imobilul situat în Oradea, .. 48, .. B, ., la prețul de 40.000 euro, arătând că înainte de încheierea acestui antecontract, l-a întrebat pe O. R. dacă de această dată apartamentul este în regulă, ocazie cu care inculpatul i-a spus în prezența fiului ei, P. N. și al încă unei persoane angajate la firma inculpatului, pe nume P., că apartamentul a fost al unei d-ne doctor, care s-a îmbolnăvit și care a renunțat la achiziționarea apartamentului, sens în care i-a returnat acesteia întreaga sumă de bani, astfel că nu va fi nicio problemă.

De asemenea, persoana vătămată a mai arătat că inițial a intenționat să ceară restituirea sumei de 7.670 euro achitată cu titlu de avans, dar inculpatul O. R. i-a propus să achiziționeze apartamentul cu două camere, fiind mai avantajos, spunându-i că se poate muta în imobil imediat ce va achita încă un avans. Având în vedere cele susținute de inculpat, persoana vătămată a arătat că la data de 30.06.2009, a mai achitat suma de 24.330 euro, rămânând să mai achite din prețul apartamentului 8.000 euro. De asemenea, a susținut că în momentul în care a achitat acești bani, a primit chiar și o cheie a apartamentului, spunându-i-se că se poate muta liniștită în el.

În cursul lunii iunie 2010, când a vrut să achite diferența de 8.000 euro pentru a putea intabula apartamentul, persoana vătămată a constatat că societatea are probleme financiare, dar o angajată a inculpatului O. R. i-a propus, după ce a discutat telefonic cu acesta, să încheie un alt act adițional, lucru cu care susține a fost nevoită să fie de acord (este vorba actul adițional nr. 31/15.06.2010, amintit mai sus), act în care este stipulat că dorește să achite diferența de 8.000 euro doar în situația în care apartamentul va fi liber de sarcini, în caz contrar . se angajează să-i restituie suma de 32.330 euro pe care a achitat-o până atunci, cel târziu până la data de 14.07.2010.

Ulterior, persoana vătămată susține că a fost anunțată telefonic de către o angajată a . despre faptul că va avea loc o ședință foarte importantă la care trebuie să participe, astfel că împreună cu fiul ei a mers la această ședință, unde inculpatul O. R. le-a spus că societatea este în prag de dizolvare, că îi pare rău de situația creată, însă fără să le ofere o soluție la aceste probleme.

Cu această ocazie, P. F. susține că a cunoscut-o pe numita A. G., care i-a spus că ea a achitat mult înaintea lor mare parte din prețul aceluiași apartament pentru care a achitat și ea suma de 32.000 euro, ea fiind prima cumpărătoare și că nu a renunțat niciodată la achiziționarea apartamentului și nici nu a primit banii înapoi de la inculpatul O.. Tot atunci persoana vătămată a aflat că majoritatea apartamentelor sunt ipotecate în favoarea CEC Bank SA și nu pot fi întabulate pe numele cumpărătorilor. De atunci persoana vătămată susține că a mai avut întâlniri sau convorbiri cu inculpatul O. R., dar nu a rezolvat niciodată nimic, în sensul că nu a primit nici banii înapoi și nici nu a reușit să întabuleze apartamentul pe numele ei, mai mult a constatat că mai este o persoană care revendică acest apartament. Aceleași aspecte au fost relatate, în esență, de persoana vătămată P. F. și în cursul cercetării judecătorești-fila 52 dosar inst.

Martora A. G. a confirmat că la data de 06.07.2007 a încheiat cu . antecontractul de vânzare cumpărare nr. 060, în baza căruia a achiziționat un apartament cu două camere, situat în Oradea, ., .. B, apt. 7, la prețul total de 48.240 euro. Potrivit acestui antecontract martora trebuia să achite un avans de 40.240 Euro iar restul de 8000 de euro urma să-i achite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Martora susține că a achitat la data respectivă un avans de 21.952 lei, iar următoarele 10 rate până la suma de 45.420 Euro i-a achitat până în luna februarie 2009. De asemenea, martora a arătat că, la notificarea . Oradea, prin care era somată să achite diferența de 8.000 euro, reprezentând ultima rată a apartamentului pentru a putea fi întabulat pe numele ei, la data de 09.02.2009 a mai achitat suma de 21.387, 5 lei către ., comunicându-i inculpatului O. R. că va achita și diferența de 3.000 euro când va fi încheiat contractul în formă autentică.

Martora A. G. a menționat că nu a formulat niciodată o cerere către . prin care să solicite să-i fie restituiți banii achitați drept avans și să renunțe la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Inculpatul O. R. a recunoscut că la data de 06.07.2007, în calitate de director general al . Oradea, a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu numita A. G., înregistrat cu nr. 060, antecontract în baza căruia aceasta urma să devină proprietara imobilului situat în Oradea, . (actuală A. C.), .. B, apt. 7. La rândul ei, aceasta trebuia să achite prețul apartamentului și garajului, în sumă totală de 48.240 euro, din care a achitat în avans suma de 40.240 euro, termenul la care acest apartament urma să fie finalizat fiind de 01.09.2008, termen care putea fi prelungit cu maxim 45 de zile. Conform aceluiași antecontract, diferența de 8.000 euro, urma să fie achitată de numita A. G. înainte de semnarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.

Inculpatul a susținut că la data de 01.09.2008, conform obligației asumate în antecontract, a fost finalizată construcția apartamentului însă, deși a căutat-o de nenumărate ori pe A. G., timp de un an aceasta a fost de negăsit, în cele din urmă a aflat nr. de telefon al fratelui ei, cu care au discutat numitele P. P. și R. I., angajate ale . Oradea. A mai arătat inculpatul că în urma discuției avute cu fratele numitei A. G., acesta le-a spus că sora sa este internată la Spitalul de Psihiatrie, de mai mult timp, întrucât a avut mai multe tentative de suicid, că ea nu mai are posibilitatea să plătească diferența de preț și că sigur va dori să i se restituie banii pe care i-a achitat ca avans.

Având în vedere că nici după discuția cu fratele ei, nu a reușit să dea de A. G., la data de 21.01.2009, inculpatul susține că a notificat-o pe aceasta în scris, ca în termen de 10 zile de la primirea notificării să depună în contul societății diferența de preț, respectiv suma de 8.000 euro. În urma acestei notificări, la data de 09.02.2009, A. G., s-a prezentat la sediul societății, ocazie cu care a achitat în contul . suma de 5.000 euro, contravaloarea în lei, ajungând astfel la suma achitată de 45.240 euro, spunând însă că nu are bani să mai achite diferența.

De asemenea, inculpatul O. R. a susținut că după ce a achitat și diferența de 5.000 euro, în urma notificării primite, A. G. a solicitat să-i fie restituită întreaga sumă achitată până atunci, plus dobânzi, sens în care a fost trecută pe o listă a celor care au cerut restituirea banilor, dar nu poate prezenta această listă, însă poate aduce martori care să confirme acest lucru.

Prin aceste susțineri inculpatul a încercat să justifice motivul pentru care a încheiat cu P. F. la data de 16.06.2009 actul adițional la antecontractul nr. 62/13.06.2008, care are ca obiect înstrăinarea de către vânzător a apartamentului situat în Oradea, .. 48, .. B, apt. 7, apartament compus din două camere, cu o suprafață construită de 61,50 mp, respectiv același apartament care era obiectul antecontractului de vânzare cumpărare nr. 060/06.07.2007, încheiat cu A. G..

Instanța de fond a înlăturat susținerile inculpatului cu privire la împrejurarea că A. G. ar fi solicitat în mod expres, în scris, restituirea sumei de 45.240 euro pe care i-a achitat cu titlu de avans pentru apartamentul cu nr. 7 din . susținerile că aceasta ar fi făcut o cerere scrisă pentru restituirea acestor bani, cerere care însă nu se mai găsește.

Martora A. G. a susținut, inclusiv în declarația dată în fața instanței (fila 53 verso dosar inst.) că, în realitate, nu a făcut niciodată vreun act scris către . prin care să arate că renunță la apartament și să i se restituie banii. Martora a infirmat și susținerile inculpatului că fratele său ar fi contactat . pentru a cere restituirea banilor plătiți pe apartament pe motivul că martora ar suferi de boli psihice. În fapt, martora a justificat lipsa din țară în perioada 16.09._13 prin aceea că a lucrat în Anglia ca medic în baza a cinci contracte de câte 6 luni, aspect pe care îl poate dovedi cu statele de plată.

Cu privire la susținerea că martora A. G. ar fi solicitat în mod expres, în scris, restituirea sumei de 45.240 euro pe care i-a achitat cu titlu de avans pentru apartament, au fost audiați martorii propuși de inculpat, respectiv R. I., Lador P., B. O. și P. D., foști angajați ai . Oradea, martori care au confirmat cele declarate de inculpat, în sensul că A. G. ar fi solicitat restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de avans pentru apartamentul nr. 7, întrucât nu mai dorea achiziționarea acestui apartament, sens în care a și întocmit o cerere scrisă, dar niciunul dintre ei nu a putut spune unde este această cerere sau cine a primit sau înregistrat cererea numitei A. G.. Totodată, martorii au arătat că, deși au cunoștință că A. G. a formulat o cerere de restituire a banilor, niciunul dintre ei nu a văzut personal respectiva cerere.

Instanța de fond, în raport de susținerile constante ale martorei A. G. și întrucât nu s-a putut face dovada existenței unei cereri scrise privind renunțarea la apartament, a înlăturat declarațiile martorilor R. I., Lador P., B. O. și P. D., foști angajați ai . Oradea, cu privire la existența unei astfel de cereri.

De altfel, după cum a rezultat din declarațiile martorei A. G., aceasta s-a considerat proprietară de drept a apartamentului nr. 7, cu alte cuvinte s-au infirmat apărările inculpatului că martora ar fi renunțat la achiziționarea acestui apartament. S-a arătat că mai mult, acest aspect este întărit și de faptul că, imediat ce a primit notificarea din partea ., martora a virat în contul societății suma de 5.000 euro, solicitând ca restul de 3.000 euro să-i achite la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.

Cu privire la același aspect, respectiv faptul că martora A. G. nu a renunțat niciodată la achiziționarea apartamentului obiect al antecontractului cu ., s-a menționat că aceasta a formulat o cerere la instanța civilă, în baza căreia a solicitat încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică. În urma acțiunii inițiate de aceasta, la data de 07.05.2012, Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 296/2012 dispune „încheierea contractului de vânzare cumpărare asupra apartamentului nr. 7, ., situat în Oradea, ., actual A. C., nr. 48, conform antecontractului nr. 060/06.07.2007, după achitarea diferenței de preț reprezentând echivalentul în lei a sumei de 3000 euro”. Prin această decizie Curtea de Apel Oradea stabilește fără îndoială că proprietara de drept a acestui apartament este numita A. G.(filele 120-129 dosar up).

Instanța de fond nu a primit nici apărarea inculpatului O. R. care a susținut că la momentul încheierii actului adițional cu P. F. pentru apartamentul nr. 7, nu i-a adus acesteia la cunoștință despre faptul că asupra apartamentului este instituită ipotecă de rang I, în favoarea CEC Bank SA, deoarece el știa că are de la bancă un document conform căruia a fost ridicată ipoteca instituită asupra acestui apartament, însă și acest document a fost pierdut. Nu a putut fi primită de asemenea, nici apărarea privind faptul că inculpatul a solicitat eliberarea unui duplicat al acestei adrese, iar CEC Bank SA a refuzat să elibereze un asemenea document, fără să-i comunice în scris motivul.

În fapt, cu privire la ipoteca instituită de CEC Bank SA asupra apartamentului nr. 7, această unitate bancară a comunicat organelor de urmărire penală, prin adresa nr. 6815/06.006.2012 faptul că, la data de 01.07.2008, în baza unui contract de cesiune de creanțe, au fost cesionate în favoarea băncii, toate veniturile aferente vânzării apartamentelor din blocul nr. 3. Astfel, datorită faptului că pentru apartamentul nr. 7, exista deja încheiat un antecontract cu A. G., unitatea bancară i-a solicitat acesteia în scris, ca toate plățile pe care le va face în viitor pentru plata prețului acestui apartament, să le efectueze în contul CEC Bank SA. Totodată, inculpatului O. R. i s-a pus în vedere că nu poate vinde aceste apartamente fără acordul unității bancare și la un preț care să acopere valoarea creditului contractat. Se mai arată în adresa amintită că la data de 09.07.2010, inculpatul O. R. a solicitat CEC Bank SA, eliberarea unei copii certificate pentru conformitate cu originalul, pe motiv că a pierdut exemplarul original, după adresa de radiere a ipotecii instituite asupra apartamentului nr. 7, adresă pe care unitatea bancară susține că nu a eliberat-o niciodată (filele 57-58 dosar up).

S-a precizat în acest context că, deși inculpatul susține în declarația sa că unitatea bancară a refuzat să-i răspundă la solicitarea sa fără motiv, la data de 20.07.2010, cu adresa nr. 7515, CEC Bank SA a comunicat ., că în luna iulie 2009 nu a eliberat nicio adresă de radiere a ipotecii instituite asupra apartamentului nr. 7, deoarece nu a îndeplinit condiția prevăzută la art. 7, pct. e și art. 8.6 pct. w din contractul de credit, conform cărora 70% din veniturile realizate din vânzarea apartamentelor trebuie utilizată pentru rambursarea creditului.

În consecință, din succesiunea acțiunilor întreprinse de inculpat, astfel cum au fost prezentate mai sus, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu rea-credință, prezentând persoanei vătămate P. F. la data de 16.06.2009, data încheierii actului adițional la antecontractul de vânzare cumpărare nr. 62/13.06.2008, dar și ulterior, ca adevărată împrejurarea mincinoasă că situația juridică a apartamentului este clară, ocazie cu care i-a dat asigurări că totul este în regulă, că i-a restituit numitei A. G. sumele de bani pe care aceasta le-a achitat pentru apartament, astfel că persoana vătămată nu va avea nicio problemă cu acest apartament. În mod intenționat inculpatul a omis să-i comunice persoanei vătămate că asupra apartamentului este instituită ipotecă de rang I în favoarea CEC Bank SA, ipotecă ce nu a putut fi radiată cu ocazia vânzării apartamentului către A. G..

Din coroborarea probelor de la dosar instanța de fond a reținut că inculpatul O. R. a avut permanent o atitudine mentală grevată pe atingerea unui scop ilicit, încercând și reușind să inducă în eroare pe persoana vătămată P. F. care, dacă ar fi cunoscut faptul că imobilul pentru care a încheiat actul adițional la data de 16.06.2009 este deja contractat și achitat de către un alt client, nu ar fi semnat acel act și nu ar fi achitat o mare parte din prețul apartamentului.

Astfel, deși inculpatul O. R. cunoștea la momentul încheierii actului adițional cu partea vătămată P. F., faptul că apartamentul situat în Oradea, .. 48, ., etaj 1, . din două camere, cu dependințe, cu o suprafață construită de 61.50 mp, făcea obiectului altui antecontract de vânzare cumpărare, iar acesta era deja achitat aproape în integralitate de către prima cumpărătoare, respectiv de martora A. G., prin urmare nu putea să mai fie înstrăinat încă o dată, i-a ascuns persoanei vătămate P. F. situația juridică a imobilului, spunându-i acesteia că apartamentul este în regulă, că deși a fost al unei doamne doctor, aceasta a renunțat la el și i-au fost restituiți acesteia toți banii achitați pentru apartamentul respectiv.

Reau-credință a inculpatului O. R. a rezultat și din faptul că, deși la data de 09.02.2009 numita A. G. achitase suma de 45.240 de euro din totalul de 48.240 de euro, îndeplinindu-și astfel aproape în integralitate obligația asumată prin antecontract, la data de 16.06.2009, inculpatul încheie un al doilea antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect același apartament, și primește și de la cea de-a doua cumpărătoare (P. F.) în mod succesiv suma de 32.330 de euro, din totalul de 40.000 de euro, știind că nu poate să-și îndeplinească obligația asumată prin contract, de înstrăinare a imobilului, chiar din momentul semnării antecontractului, dar cu toate acestea solicită și primește banii și de la cea de-a doua cumpărătoare, bani pe care nici măcar nu a încercat să îi mai restituie, invocând începerea procedurii de insolvență a ., prin depunerea unei cereri în acest sens la Tribunalul Bihor la data de 09.07.2010.

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată P. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 32.330 euro (fila 20 dosar u.p.), pretenții menținute și în cursul cercetării judecătorești (încheierea din 08.11.2013, fila 48 dosar inst.).

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile instanța de fond, în baza art. 5 Cod penal a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea veche-Codul penal din 1969.

Astfel, infracțiunea de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal din 1969 este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 12 ani, având corespondent în legea nouă infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 al. 1 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Chiar dacă în cauză, față de împrejurările concrete ale speței s-a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, așa cum a solicitat inculpatul în concluziile scrise, s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă, minimul special al pedepsei fiind același, respectiv 6 luni închisoare, în speță neimpunându-se aplicarea unei pedepse spre maximul special.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, care poate fi stabilită în speță, conform art. 86/1 și următ. Cod penal din 1969, este mai favorabilă inculpatului decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 și următ. Noul Cod penal, care implică, pe lângă stabilirea unor măsuri de supraveghere și stabilirea în mod obligatoriu a unor obligații în sarcina inculpatului, din cele prev. de art. 93 al. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, precum și prestarea muncii neremunerate în folosul comunității. Mai mult, la data expirării termenului de încercare stabilit conform art. 86/2 Cod penal din 1969, intervine reabilitarea de drept, conform art. 86/6 Cod penal din 1969.

În drept, fapta inculpatului O. R. care la data de 16.06.2009, în calitate de director al . Oradea, a indus-o în eroare pe persoana vătămată P. F., determinând-o să încheie un act adițional la antecontractul nr. 62/13.06.2008, prin care se modifică obiectul acestuia din urmă, în sensul că inculpatul se obligă să vândă persoanei vătămate apartamentul situat în Oradea, .. 48, ., etaj 1, . din două camere, cu dependințe, cu o suprafață construită de 61.50 mp, cu un preț de 40.000 de euro, cu toate că inculpatul cunoștea faptul că nu poate să-și îndeplinească obligația asumată prin contract întrucât, anterior, în data de 06.07.2007 încheiase cu numita A. G. un antecontract de vânzare cumpărare cu privire la același imobil, iar aceasta din urmă a achitat suma de 45.240 euro, reprezentând 95% din contravaloarea contractului, cauzându-i astfel persoanei vătămate P. F. un prejudiciu de 32.330 de euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Cod penal.

Constatând vinovăția inculpatului O. R., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța de fond, în baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Cod penal, l-a condamnat pe acesta pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În consecință, instanța de fond a aplicat pedepsele accesorii potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, astfel că, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i-a aplicat inculpatului O. R. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b și lit. c (interzicerea dreptului de a desfășura activități care implică administrarea societăților comerciale) Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului O. R. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, fapta comisă de inculpat și pericolul social concret al acesteia, împrejurările în care a fost comisă, inculpatul profitând de buna credință a persoanei vătămate, căreia i-a ascuns adevărul cu privire la situația reală a apartamentului promis, urmările produse prin fapta inculpatului, cuantumul prejudiciul cauzat fiind de 32.330 euro, faptul că inculpatul nu a depus niciun fel de diligențe pentru repararea în timp util a prejudiciului cauzat părții civile, amânând restituirea banilor și invocând apoi . de insolvență, atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptei, fiind astfel aplicată o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător, ținând seama de legea penală mai favorabilă.

Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului O. R., acesta având posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială, pedeapsa în sine fiind un avertisment pentru el, instanța de fond, în baza art.86/1 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1969, art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art.86/3 alin.1 lit. a) Cod penal din 1969 instanța de fond a obligat inculpatul O. R. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal din 1969, măsuri impuse inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că prejudiciul total cauzat de inculpat părții vătămate P. F. se ridică la suma de 32.330 euro, iar datorită faptului că nu a fost recuperat, P. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă reprezentând banii plătiți pentru apartamentul care nu a mai intrat în posesia sa.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere că la data de 15.06.2010, deci cu o zi înainte de împlinirea termenului de finalizare al apartamentului, inculpatul O. R. i-a comunicat părții civile P. F. că nu poate să-și ducă la îndeplinire obligația asumată, în sensul că nu poate întabula apartamentul așa cum s-a angajat, respectiv liber de sarcini, însă a solicitat o amânare până la data de 14.07.2010, iar în cazul în care până la această dată nu va reuși să transfere dreptul de proprietate al apartamentului către P. F., se angajează să-i restituie acesteia integral suma achitată, adică 32.330 euro. S-a încheiat în acest sens un alt act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 62/13.06.2008, respectiv actul adițional înregistrat sub nr. 31/15.06.2010-fila 25 dosar up., act care nu a fost respectat de inculpat, acesta invocând apoi . de insolvență.

Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat și răspunzător de producerea lui este inculpatul, în calitate de director general al ., instanța de fond, în baza art. 19 și 397 Cod procedură penală, rap. la art. 998 Cod civil din 1864, a obligat inculpatul O. R. să plătească părții civile P. F. suma de 32.330 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se vor calcula dobânzile legale calculate de la data de 30.06.2009 până la data plății efective.

Instanța de fond a avut în vedere că, deși în cauză a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente ., aceasta nu mai poate fi obligată în solidar cu inculpatul la plata prejudiciului, întrucât s-a constatat că prin sentința nr. 1282/F/16.05.2012 a Tribunalului Bihor-Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal s-a dispus începerea procedurii generale a falimentului și dizolvarea părții responsabile civilmente . precum și ridicarea dreptului de administrare al acesteia, fiind desemnat lichidatorul judiciar B. G. Insolvență SPRL.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 75 al. 1 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.

În această situație, instanța de fond a apreciat că . nu mai poate fi obligată să răspundă din punct de vedere civil în procesul penal, în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru prejudiciul cauzat prin faptele de natură penală ale inculpatului, din perioada în care era director general și administrator de fapt al societății.

În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul O. R., aflat în culpă procesuală, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile P. F., reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la fila 215 dosar inst., iar în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul O. R. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul O. R. solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și a se constata că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este legea actuală în vigoare, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt mai mici decât cele prevăzute de norma legală în vigoare la data faptelor. S-a solicitat a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 16 literele a și b din Codul de procedură penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece a reținut în mod greșit, ca lege penală mai favorabilă, legea în vigoare la data faptei. S-a mai arătat că justificarea instanței în considerentele sentinței, potrivit căreia „legea veche este mai favorabilă, minimul special al pedepsei fiind același, respectiv 6 luni închisoare, în speță neimpunându-se aplicarea unei pedepse spre maximul special” nu reprezintă un argument juridic viabil.

S-a menționat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul modului în care a fost soluționată latura civilă. S-a arătat că procedura falimentului nu a fost închisă. S-a considerat că atâta vreme cât inculpatul a fost condamnat, instanța era datoare să dispună obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata pretențiilor civile.

S-a apreciat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul interpretării ansamblului probator în cauză. S-a arătat că atâta timp cât nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, procurorul nesesizându-se în ședință publică cu privire la acest aspect, în mod netemeinic instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului și declarațiile martorilor R. I., Lador P., B. O. și P. D. care au confirmat cele declarate de inculpat, potrivit cărora martora A. G. ar fi solicitat restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de avans pentru apartamentul nr.7 întrucât numai dorea achiziționarea acestui apartament, inculpatul și martorii confirmând că aceasta a redactat o cerere scrisă în acest sens. Faptul că cererea nu se mai găsește nu demonstrează că aceasta nu a existat, instanța de fond motivând lipsa cererii pe argumente care nu se susțin pe probele administrate în cauză.

S-a arătat că instanța de fond era datoare să dea eficiență acestor declarații în favoarea apărării și să interpreteze că, în realitate, inculpatul a promis vânzarea apartamentului către partea civilă P. F. numai în condițiile în care martora A. G., care inițial și-a exprimat intenția de a cumpăra apartamentul în cauză, nu a mai dorit perfectarea contractului autentic, această împrejurare evidențiind inexistența vreunei induceri în eroare. S-a considerat că instanța de fond era datoare să constate că fapta, dacă există, nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

S-a mai arătat că inculpatul a manifestat bună credință cu ocazia încheierii și derulării convențiilor civile încheiate de partea responsabilă civilmente . Oradea cu partea civilă P. F. și că, niciodată, nu a avut intenția de a înșela pe nimeni. În contextul în care persoana căreia îi promisese inițial vânzarea, martora A. G., un timp îndelungat nu s-a mai preocupat de finalizarea contractului, apărând informații contradictorii cu privire la situația acesteia și la intenția de a perfecta actul autentic, și pe fondul situației economice grave are a afectat în primul rând activitatea firmelor de construcții, a tranzacționat cu partea civilă nu cu intenția de a o înșela ci pentru a obține suma de bani necesară restituirii către persoana care inițial și-a exprimat intenția de a cumpăra apartamentul în cauză. S-a arătat că, chiar dacă este vorba despre același imobil, practic nu a dorit să înșele pe nici una dintre aceste persoane, primeia a dorit să-i restituie banii, celei de-a doua să-i predea imobilul.

S-a menționat că inculpatul nu și-a însușit sume din banii plătiți de beneficiari pentru construirea imobilelor, ce i-a investit exclusiv pentru continuarea lucrărilor. S-a considerat că fapta imputată de a încheia antecontractul de vânare-cumpărare fără a-l finaliza, și de a încasa cu titlu de avans sumele respective, nu prezintă relevanță penală câtă vreme nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că a acționat nu cu intenția de a se obliga civil, ci de a o înșela pe partea civilă. S-a arătat că simplul fapt că nu s-au executat obligațiile contractuale nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune săvârșită cu prilejul încheierii sau exercitării unui contract dacă nu există activitatea de inducere în eroare.

Examinând hotărârea apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, Curtea, în baza art. 420 alineat 10 Cod procedură penală va reține următoarele:

S-a precizat faptul că anterior datei de 16.06.2009, data încheierii actului adițional la antecontractul nr. 62/13.06.2008 cu persoana vătămată P. F. pentru apartamentul situat în Oradea, .. 48, ., inculpatul O. R. a mai încheiat un antecontract de vânzare cumpărare pentru același apartament și cu martora A. G., de la care a încasat, tot cu titlu de avans cumpărare apartament, suma totală de 45.240 euro, fiind încheiat antecontractul de vânzare cumpărare nr. 060/06.07.2007.

Persoana vătămată P. F. a declarat că la data de 13.06.2008 a încheiat cu . Oradea, reprezentată de O. R., în calitate de director comercial, antecontractul de vânzare cumpărare nr. 62, în baza căruia urma să achiziționeze un apartament cu o cameră situat în Oradea, ., ., .. În acest antecontract era stipulat prețul de vânzare de 32.482 euro, din care a achitat cu titlu de avans suma de 7.670 euro la data încheierii actului, urmând ca până la data de 01.08.2009, să fie finalizată construcția imobilului, iar ea să achite prețul total al acestuia. A susținut că, la data de 16.06.2009, văzând că . nu și-a respectat obligațiile asumate, în sensul că nu a finalizat construcția imobilului contractat la 13.06.2008, i-a cerut explicații inculpatului O. R., care i-a spus că nu a putut finaliza construcția imobilului din cauza crizei economice, dar i-a propus ca în schimbul apartamentului cu o cameră să-i dea un alt apartament, cu două camere, care era terminat, lucru cu care persoana vătămată a fost de acord.

Astfel, persoana vătămată susține că la data de 16.06.2009, a fost încheiat un act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare nr. 62/13.06.2008, antecontract în baza căruia partea vătămată se angaja să achiziționeze imobilul situat în Oradea, .. 48, ., la prețul de 40.000 euro, arătând că înainte de încheierea acestui antecontract, l-a întrebat pe O. R. dacă de această dată apartamentul este în regulă, ocazie cu care inculpatul i-a spus în prezența fiului ei, P. N. și al încă unei persoane angajate la firma inculpatului, pe nume P., că apartamentul a fost al unei d-ne doctor, care s-a îmbolnăvit și care a renunțat la achiziționarea apartamentului, sens în care i-a returnat acesteia întreaga sumă de bani, astfel că nu va fi nicio problemă.

Instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 103 Cod procedură penală și pe baza acestuia a reținut situația de fapt și a făcut încadrarea în drept. Față de situația de fapt reținută corect de instanța de fond, curtea constată că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este corespunzătoare, că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită.

Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor cuprinse în articolul 4 din Codul de procedură penală, instanța de fond în mod corect a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul. Dată fiind vinovăția dovedită a inculpatului, instanța va proceda la verificarea temeiniciei pedepsei aplicate de instanța de fond.

Pedeapsa aplicată inculpatului cât și modalitatea de executare au fost corect individualizate de către instanța de fond.

La individualizarea pedepsei principale, în cadrul general prevăzut de articolul 74 din Codul penal, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei și făptuitorului, lipsa antecedentelor penale. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal.

În mod just la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului O. R. de instanța de fond au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, fapta comisă de inculpat și pericolul social concret al acesteia, circumstanțele în care a fost comisă, inculpatul profitând de buna credință a persoanei vătămate, căreia i-a ascuns adevărul cu privire la situația reală a apartamentului promis, urmările produse prin fapta inculpatului, cuantumul prejudiciul cauzat fiind de 32.330 euro, faptul că inculpatul nu a depus niciun fel de diligențe pentru repararea în timp util a prejudiciului cauzat părții civile, amânând restituirea banilor și invocând apoi . de insolvență, atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptei.

Așa fiind, în mod legal ,prima instanță, având în vedere faptul că pedeapsa în sine este un avertisment pentru inculpat, în baza art.86/1 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1an 6 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Așa fiind, instanța a apreciat just că o pedeapsă de 1an 6 luni închisoare în condițiile art.86/1 Cod penal este necesară pentru realizarea scopului acesteia – de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru aceste motive, curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul O. R. împotriva sentinței penale 1519/22.12.2014 a Judecătoriei Oradea pe care o va menține în întregime.

În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile P. F..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penala va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală,

Respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul O. R. împotriva sentinței penale 1519/22.12.2014 a Judecătoriei Oradea pe care o menține în întregime.

În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile P. F..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penala obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

S. L. C. A. C. M.

Redactat decizie – C.A./02.09.2015,

Judecător fond – R. I.M.

Tehnoredactat 5 ex./02.09.2015,C.M.

3 comunicări – inculpat apelant O. R.

- parte civilă intimată P. F.

- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

← Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 401/2015. Curtea...		Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 417/2015.... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 452/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 452/2015. Curtea de Apel ORADEA