Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 417/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 24013/271/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 417/A/2015
Ședința publică din 9 iunie 2015
Președinte: MIHAIL UDROIU
Judecător: M. P.
Grefier: C. P.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe rol se află soluționarea apelurilor penale declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oradea, privind pe inculpații M. D. R. și M. F., trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art. 233-234 alin. 1 lit. a și d Cod penal și furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal și de inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr. 160 din 9 februarie 2015 a Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul apelant M. F., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul din oficiu, av. P. S., în baza delegației nr. 2282/2015, emisă de Baroul Bihor și inculpatul intimat M. D. R., asistat de av. D. R., în substituirea apărătorului ales, av. P. S. și persoana vătămată intimată P. D. G..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul apelant M. F. și inculpatul intimat M. D. R. arată că își mențin declarațiile date până în prezent și nu doresc să facă precizări suplimentare în fața instanței de apel, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Persoana vătămată intimată P. D. G., legitimat cu CI . nr._, CNP_1, arată că s-a împăcat cu inculpatul intimat Marghiar D. R. total și necondiționat și că i s-a acoperit în întregime prejudiciul.
Inculpatul M. D. R. arată că s-a împăcat total și necondiționat cu persoana vătămată P. D. G..
Apărătorul inculpatului M. D. R., av. D. R. depune la dosar concluzii scrise, precum și contractul individual de muncă al acestuia.
Inculpatul apelant M. F. depune la dosar un memoriu.
Nefiind chestiuni preliminare, instanța le acordă părților cuvântul asupra apelurilor.
Procurorul solicită, având în vedere declarația persoanei vătămate intimate, să se admită în parte apelul declarat de parchet și să se dispună desființarea sentinței în sensul de a i se interzice inculpatului M. D. R. pe durata pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie și să se dispună condamnarea ambilor inculpați la pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai mare și executarea acestora în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, arată că dispozițiile art. 65 Cod penal se completează cu cele ale art. 404 alin. 5 Cod procedură penală, care impun aplicarea pedepsei accesorii atunci când se aplică pedeapsa închisorii, fără să se distingă între modalitățile de executare, iar în ceea ce privește cererea privind majorarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților, arată că în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de tâlhărie, de mijloacele folosite, de natura și gravitatea rezultatului produs, de motivul comiterii faptei și de împrejurarea că cei doi inculpați au premeditat-o, apreciază că pedepsele ce le-au fost aplicate inculpaților nu sunt suficiente pentru a asigura îndreptarea acestora.
Apărătorul din oficiu al inculpatului M. F., av. P. S., solicită să se respingă ca nefondat apelul declarat de parchet. Solicită să se admită apelul inculpatului și să se desființeze sentința în sensul de a se reducerii cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Arată că inculpatul apelant a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând și regretând comiterea faptei și că, de altfel, a și cerut judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, condiții în care apreciază că o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere poate duce la reintegrarea socială a inculpatului apelant.
Apărătorul inculpatul M. D. R., av. D. R., solicită să se respingă ca nefondat apelul declarat de parchet, arătând că nu se impune nici majorarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului și nici schimbarea modalității de executare a acesteia. Arată că inculpatul apelant a făcut toate eforturile posibile în vederea recuperării prejudiciului, este o persoană tânără, care are un loc de muncă și că faptele comise sunt doar niște greșeli ale tinereții.
Procurorul solicită să se respingă ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. F. având în vedere motivele de apel ale parchetului.
Inculpatul apelant M. F., în ultimul cuvânt arată că regretă faptele comise și solicită să-i fie redusă pedeapsa.
Inculpatul intimat M. D. R. arată, în ultimul cuvânt, că regretă faptele comise.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 160 din 9 februarie 2015 Judecătoria Oradea, în baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a si d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. D. R., fiul lui B. și I., născut la data de 04.10.1994, în mun. Oradea, jud. Bihor, cu domiciliul în Oradea, ., ., studii 12 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale, CNP_, în prezent aflat în stare de arest la domiciliu, la o pedeapsă principala de 3 ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b Cod penal, in condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 68 alin. 1 lit. b din Codul penal.
În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. (1) Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) Cod penal i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Mănăstirii „Sfintei Cruci” sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bihor pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa închisorii, durata reținerii, arestării preventive si arestul la domiciliu, din data de 03.11.2014, la zi.
În baza art. 7 al 1 din Legea 76/08.04.2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ.
In baza art. 399 alin. 3 lit. b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. D. R., daca nu este arestat sau plasat in arest la domiciliu in alta cauza.
S-a luat act de împăcarea inculpatului M. D. R., cu partea civila P. D. G., cu privire la fapta de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal.
In baza art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, cu referite la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a încetat procesul penal fata de inculpatul M. D. R..
II. In baza art. 233-234 alin. 1 lit. a si d Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul M. F., fiul lui D. și D.-E., născut la data de 18.06.1996, în mun. Oradea, jud. Bihor, cu domiciliul în Oradea, ., jud. Bihor, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale, CNP_ la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare si 3 (trei) ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a,b cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 65 al 1 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul M. F., (cu datele de mai sus) la o pedeapsa principala de 9 luni închisoare si 2 (doi) ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a,b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
In baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b cod penal, s-au contopit pedepsele mai sus stabilite si i s-a aplicat inculpatul inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa care nu se mai executa ca efect al contopirii, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa principala rezultanta de 3 ani si 3 luni închisoare in detenție și 3 (trei) ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 65 al 1 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 72 al 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 03.11.2014 la zi.
În baza art. 399 al 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 al 1 din Legea 76/08.04.2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ la eliberarea din penitenciar.
S-a constatat ca partea civila S. D. M. a decedat, iar moștenitorii acesteia nu si-au manifestat opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile, în termenul de 2 luni, prevăzut de art. 24 alin. 1 Cod procedură penală.
S-a constatat ca prejudiciul cauzat părții civile P. D. G., a fost recuperat integral de la inculpatul M. D. R..
În baza art. 19 Cod procedură penală, art. 25 alin. 6 cu referire al art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 397 al 1 Cod procedură penală si raportat la art. 1357 cod civil s-a lăsat nesoluționată acțiunea civila formulata de persoana vătămată (în prezent decedata) S. D. M..
În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 al 1 Cod penal raportat la art. 1357 Cod civil s-a respins ca nefondata acțiunea civila formulata si menținută de persoana vătămata P. D. G., fata de inculpatul M. F..
În baza art. 274 alin. 2, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală au fost obligați inculpații M. D. si M. F. si partea civila P. D. G., la plata sumei totale de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului în cursul urmăririi penale și în cursul judecății din care inculpatul M. D. va plăti 1300 lei, inculpatul M. F. 1600 lei si partea civila P. D., suma de 100 lei.
Conform art. 272 Cod procedură penală s-a dispus ca onorariul avocatei desemnate din oficiu pentru inculpatul M. F., av. A. A., in suma de 300 lei, va fi achitat din fondurile MJ, in contul Baroului Bihor, conform delegatței nr. 5100 din 25.11.2014.
S-a constatat că la data de 24.11.2014 a fost înregistrată la Judecătoria Oradea, cauza privindu-i pe inculpații M. D. R. și M. F., trimiși în judecată in stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din data de 21.11.2014, emis în dosar nr. 6940/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt cu privire la inculpatul M. D. R., că în seara de 23.10.2014, după lăsarea întunericului, împreună cu inculpatul M. F., au deposedat-o prin violență (prin pulverizare cu spray iritant) de suma de 200 lei și două brichete pe persoana vătămată S. D. M., iar în data de 03.11.2014, împreună cu inculpatul M. F., au pătruns prin escaladarea unui geam în magazia locuinței persoanei vătămate P. D. G., de unde au sustras mai multe bunuri. De asemenea, s-a reținut în fapt cu privire la inculpatul M. F., că în seara de 23.10.2014, după lăsarea întunericului, împreună cu inculpatul M. D. R., au deposedat-o prin violență (prin pulverizare cu spray iritant) de suma de 200 lei și două brichete pe persoana vătămată S. D. M., în data de 03.11.2014, împreună cu inculpatul M. D. R., au pătruns prin escaladarea unui geam în magazia locuinței persoanei vătămate P. D. G., de unde au sustras mai multe bunuri.
Referitor la urmărirea penala, s-a constatat ca prin ordonanța organelor de poliție din 23.10.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de tâlhărie calificată – persoană vătămată S. D. M., iar prin ordonanța procurorului din 03.11.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții M. F. și M. D. R., urmând ca prin ordonanța procurorului din data de 04.11.2014 sa se dispună punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Inculpații au fost reținuți o perioadă de 24 de ore prin ordonanța organului de urmărire penală, ulterior dispunându-se de către Judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Oradea arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 30 de zile.
În continuare, prin ordonanța organelor de cercetare penală din 03.11.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem față de fapta de furt calificat – persoană vătămată P. D. G., iar prin Ordonanța procurorului din data de 06.11.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de cei doi inculpați, urmând ca prin ordonanța procurorului din data de 13.11.2014 sa se dispună punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, sub aspectul comiteri infracțiunii de furt calificat.
Ulterior, prin ordonanța din 20.11.2014 s-a dispus reunirea cauzei înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Oradea sub nr.7102/P/2014 la cauză penală cu nr. 6940/P/2014.
Inculpații au fost ascultați în cursul urmăririi penale cu respectarea prevederilor legale, beneficiind de asistență juridică din oficiu.
In cursul procedurii de camera preliminara, nu au fost ridicate de către inculpat excepții cu privire la mijloacele de proba administrate in cursul urmăririi penale sau referitoare la sesizarea instanței. Astfel de excepții nu au fost ridicate nici din oficiu, astfel ca prin încheierea nr. 39 din 12.01.2015, judecătorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizării instanței de judecata si a dispus începerea judecății, stabilind primul termen de judecata la 26.01.2015. la termenul din data de 09.02.2015, inculpații au fost audiați, ocazie cu care au solicitat aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, precizând că-și însușesc probele administrate in faza de urmărire penala și nu solicita alte probe in apărarea lor.
S-a mai constatat ca inculpatului M. D., instanța i-a înlocuit măsura arestării preventive cu arestul la domiciliu, măsura preventive sub efectul căreia inculpatul se afla si in prezent.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
1.Astfel cum reiese din procesul verbal de consemnare a plângerii formulate verbal, dar si din declarația persoanei vătămate S. Dototea (filele 16-19 dos. up), in data de 22.10.2014 după ora 19.00, respectiv după lăsarea întunericului, inculpații M. F. și M. D. R. s-au deplasat la locuința persoanei vătămate S. D. M. (în vârstă de 86 de ani), situata pe . din Oradea, vecină de stradă cu inculpatul M. F., cu intenția de a o „face” pe aceasta, respectiv de a-i lua bani.
Potrivit declarației persoanei vătămate, la data de mai sus, în jurul orei 12.00 a primit pensia, in suma de 950 lei, din care 700 i-a înmânat unei vecine spre păstrare, temându-se sa nu fie furata sau tâlhărită, iar de 50 lei a făcut diverse cumpărături, astfel ca a rămas cu suma de 200 lei.
Persoana vătămata mai arata ca in aceeași zi, spre seara la geamul locuinței sale a bătut, vecinul ei, inculpatul M. F., care i-a cerut o țigară, însă în momentul in care s-a întors sa-i dea țigara i-a fost pulverizata spre fata dintr-un tub de spray, o substanță iritativ-lacrimogenă, care a dezorientat-o, fiindu-i rău. S. D. a arătat însă ca a simțit cum, in casa fiind cineva o buzunărește, în final rămânând fără suma de 200 lei.
In urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penala, instanța a reținut că, după ce, cei doi inculpați ajunși la locuința persoanei vătămate, inculpatul M. D. a bătut la geam, iar când S. D. a deschis geamul, inculpatul M. a pulverizat cu sprayul cu piper avut asupra sa spre aceasta, cauzându-i arsuri la nivelul feței, după care inculpatul M. F. a escaladat geamul, s-a urcat pe pervaz, a prins-o pe femeie și a căutat-o în buzunarele de la vesta cu care era îmbrăcată, luând banii găsiți, respectiv 200 lei și două brichete, fără ca persoana vătămată să apuce să strige sau să spună ceva. După cele de mai sus, inculpatul M. F. a coborât de pe geam și împreună cu inculpatul M. D. au plecat de la locul faptei.
Fiind audiați în cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut comiterea faptei, inculpatul M. F. precizând însă că a sustras din buzunarul persoanei vătămate suma de 60 de lei, bani pe care i-a cheltuit împreună cu inculpatul M. D. în aceeași seară.
Pentru a se convinge de veridicitatea celor declarate de inculpați, organele de urmărire penala au procedat la reconstituirea modului în care aceștia au comis fapta, separat cu fiecare din cei doi inculpați și în prezența persoanei vătămate S. D., ocazii cu care inculpații au arătat modul in care au acționat,aspecte consemnate in procesele verbale de la filele 43-46 dos. up.
În cursul urmăririi penale, a fost audiata si martora A. M., vecina persoanei vătămate S. D., din a cărei declarația instanța de fond a reținut că aceasta o ajuta frecvent pe persoana vătămata în gospodărie, iar în data de 23.10.2014, în jurul orei 11.00, înainte de a merge la cumpărături, a trecut și pe la vecina sa, care i-a relatat cele întâmplate în seara precedentă, precum și faptul că s-a simțit rău și că nu a anunțat poliția. Martora a mai precizat că data de 22 este ziua în care persoana vătămată primește pensia, iar în acea zi aceasta i-a înmânat suma de 700 de lei, pentru a-i păstra în siguranță, rămânându-i, după plata unei facturi, suma de 210 lei.
Instanța a mai reținut că deși persoana vătămată a acuzat unele probleme de sănătate (probleme de vedere) în urma pulverizării sprayu-lui cu piper înspre fata sa, S. D. M. nu s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Bihor pentru eliberarea unui certificat medico-legal.
2. Din cele consemnate in procesul verbal de depistare din data de 03.11.2014 (filele95-96 dos. up), instanța de fond a reținut ca la data de mai sus, organele de politie, aflate in exercițiul atribuțiilor de serviciu, au fost dirijate de ofițerul de serviciu pe . Oradea, Cabina CFR 2, unde s-a comis un furt din locuință de către de către doua persoane, care aveau semnalmente similare cu inculpații M. F. si M. D.. Instanța de fond a mai reținut că, la scut timp, organele de politie l-au depistat pe inculpatul M. D., pe . (aflata in apropierea locului de unde s-a reclamat furtul de mai sus) si l-au condus la adresa de unde s-a reclamat furtul din locuința, unde persoana vătămata P. D. G., l-a recunoscut fără ezitare ca fiind unul din cei doi bărbați care i-au furat lucruri din casa si pe care i-a surprins, întrucât a venit mai repede acasă de la serviciu.
Cu acea ocazie persoana vătămată a arătat că inculpatul M. D. era cel pe care l-a surprins in fata casei având în mână un sac de rafie, timp in care l-a surprins si pe al doilea „hot”, care tocmai sarea pe geam afara din casa, după care cei doi au fugit cu lucrurile sustrase, intrând pe .> Aspectele de mai sus, au fost arătate in continuare și în declarația dată de persoana vătămata, la 05.11.2014, data la care P. D. a indicat si bunurile ce i-au fost sustrase (filele 124-126 dos. up).
Fiind audiat cu privire la fapta de mai sus, inculpatul M. D. R. a arătat ca in data de 03.11.2014, in jurul orelor 11.00, a fost sunat de prietenul sau, inculpatul M. F., care i-a solicitat sa se întâlnească și să se plimbe prin cartier. Astfel, ca ajunși în apropierea locuinței persoanei vătămate (amenajate in cantonul CFR), cei doi au vrut sa vadă ce este înăuntru, astfel ca inculpatul M. a văzut pe geam mai multe bunuri „fieratanii”, pe care cei doi s-au hotărât să le sustragă. În continuare, inculpatul a arătat ca a deschis geamul si a intrat in interior, fiind urmat de inculpatul M., unde au descoperit . multe sticle cu alcool si seturi de pahare, pe care le-a introdus . rafie găsit la fata locului, după care a ieșit pe geam, fiind surprins de proprietar, respectiv persoana vătămata P. D.. Mai departe, din declarația inculpatului, instanța a mai reținut ca după ce au fost surprinși de proprietar, cei doi inculpați au fugit fără să fie ajunși de acesta, iar bunurile sustrase au fost depuse la domiciliul inculpatului M. F.. Inculpatul M., mai arata ca ulterior s-a dus la domiciliu pentru a se schimba de haine si când a intenționat să plece din nou spre inculpatul M., pentru a valorifica bunurile sustrase, a fost identificat in fata scării sale de . de politie, ocazie cu care a recunoscut fapta de mai sus (filele 137-138 dos. up).
Fiind audiat si inculpatul M. F. (filele 141-142 dos. up), cu mici si nesemnificative neconcordante, a recunoscut si el comiterea faptei, descriind-o in detaliu.
Instanța de fond a mai reținut că organele de urmărire penala, cu ocazia efectuării cercetării la fata locului au ridicat mai multe urme papilare, iar potrivit raportului de constatare criminalistica nr._ din 17.11.2014 (filele 146-153 dos. up), s-a reținut că o parte din urmele ridicate aparțin inculpatului M. F. (foto 1 si foto 5) si o parte inculpatului M. D. (foto 2,3 si 4).
În cursul urmăririi penale a fost audiata martora M. C. C., sora inculpatului M. F., din a cărei declarație s-a reținut că în data de 03.11.2014 în jurul orei 13.00 cei doi inculpați au fost la domiciliul său, unde nu au stat prea mult, iar după circa o oră, fratele său a venit din nou singur și l-a sunat pe prietenul său (inculpatul M.) căruia i-a spus că în fața blocului acestuia „e plin de Loganuri”, apoi și-au dat întâlnire lângă S. Sporturilor. Martora a mai afirmat că inculpații nu au adus niciun bun în plase la ea acasă.
De asemenea, și în cazul acestei fapte, organele de urmărire penala au procedat la efectuarea unor reconstituiri, ocazii cu care fiecare din cei doi inculpați, au arătat in detaliu modul in care au pătruns în locuința persoanei vătămate, de unde au sustras bunurile acestuia si cum au părăsit locuința, aspecte consemnate in procesele verbale atașate la filele 157-161 dos. up.
Fiind audiați în fața instanței de judecata, inculpații au recunoscut fără nicio ezitare faptele reținute în sarcina lor, precizând că înainte de a se deplasa la domiciliul persoanei vătămate S. D., cei doi s-au înțeles cu privire la ceea ce urmează să facă, știind ca aceasta a încasat pensia în ziua respectiva, iar privitor la fapta de furt comisă în dauna persoanei vătămate P. D., inculpații au reiterat in mare cele arătate în cursul urmăririi penale, fără a mai detalia.
În continuare, potrivit art. 231 alin. 2 Cod penal, instanța a reținut că în cazul faptelor prev. de art. 228, 229 alin. 1 Cod penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Astfel, în ceea ce privește acuzațiilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecata, aceștia au posibilitatea de a se împăca cu persoana vătămata P. D..
Instanța a constatat de asemenea ca împăcarea poate interveni între persoana vătămata și toți inculpații, sau numai cu privire la unii dintre ei, lucru care a si avut loc in fata instanței de judecata, intervenind împăcarea între persoana vătămată P. D. si inculpatul M. D., astfel cum reiese din declarația autentica depusa la dosarul cauzei, de unde mai reiese ca inculpatul M. D. a achitat persoanei vătămate întreg prejudiciul, respectiv suma de 1100 lei, astfel încât nu mai are nici o pretenție de natură civilă sau penală față de acest inculpat.
F. de cele de mai sus, instanța de fond a luat act de împăcarea intervenit între inculpatul M. D. R. si persoana vătămata P. D. și în consecință în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. „g” Cod procedură penală s-a încetat procesul penal fata de acesta cu privire la fapta de furt calificat.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. D. R., instanța a reținut că atât faptele cât și vinovăția sunt pe deplin dovedite si reies din analiza si coroborarea materialului probator administrat in cauza, mai sus analizat, respectiv declarațiile persoanei vătămate S. D., procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesele-verbale de reconstituire și planșe foto, declarațiile martorilor date in cursul urmăririi penale si declarațiile inculpaților, date in cursul urmăririi penale și în fața instanței.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. D. R., care în seara de 23.10.2014, după lăsarea întunericului, împreună cu inculpatul M. F., au deposedat-o prin violență (prin pulverizare cu spray iritant) de suma de 200 lei și două brichete pe persoana vătămată S. D. M., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 al. 1 – 234 al. 1 lit. a și d Cod penal, texte legale in baza cărora, făcând si aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpat la o la o pedeapsă principala de 3 ani închisoare, si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 74 din Codul penal, apreciind astfel ca minimul prevăzut de lege reprezintă o pedeapsa echilibrata si justificata fata de gravitatea faptei si persoana/personalitatea inculpatului.
In ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat ca nu se impune executarea efectiva in regim de detenție a pedepsei mai sus stabilite, deoarece inculpatul M. D., chiar daca a mai fost cercetat in 4 dosare penale, in niciunul din acestea nu s-a dispus trimiterea in judecata, astfel ca este vorba de fapte mărunte, lipsite de pericol social.
Fapta ce face obiectul prezentului dosar apare ca fiind una mult mai grava, astfel încât este pentru prima data când inculpatul apare in fata unei instanțe de judecata.
Din comportamentul inculpatului, ulterior comiterii faptelor, instanța de fond a reținut ca acesta a conștientizat pericolul social al faptelor sale si a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a înlătura consecințele faptelor sale, a avut o poziție de recunoaștere si regret fata de faptele sale si a colaborat cu organele judiciare pentru lămurirea tuturor aspectelor relevante. Mai mult perioada în care a fost reținut si arestat preventiv (03.11._15), iar ulterior arestat la domiciliu (16.01.2015- si pana in prezent), a fost apreciată de instanța de fond ca o perioada suficienta in care inculpatul a putut reflecta asupra faptelor sale si asupra comportamentului de urmat in societate, astfel încât pedeapsa aplicata în cauza nu se mai impune a fi executata in regim de detenție.
S-a mai reținut și faptul ca inculpatul a muncit in mod legal, e adevărat, pentru o scurta perioada, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei si a urmat un curs de ospătar, astfel ca are toate șansele de a-si găsi un loc de munca si a trai civilizat si decent.
De asemenea din referatul de evaluare efectuat din dispoziția instanței de Serviciul de probațiune Bihor, s-a reținut că inculpatul M. D. beneficiază de sprijinul total al familiei, care este unita si beneficiază de toate condițiile necesare pentru a duce un trai decent (hrana, locuința, sprijin material si moral). Singurul factor de risc identificat a fost vulnerabilitatea sa in fata anturajelor delincvenționale, aspect cu privire la care instanța a apreciat că inculpatul a realizat ca e timpul sa facă o schimbare majora in viata sa. F. de toate cele de mai sus, văzând și vârsta frageda a inculpatului M. D. (21 de ani in prezent), instanța de fond i-a acordat o șansă inculpatului ca acesta sa fie liber si sa dea dovezi de îndreptare.
Prin urmare, în baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
In baza art. 93 alin. (1) Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă si să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) Cod penal i s-a impus condamnatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
De asemenea, in baza art. 93 alin. (3) Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Mănăstirii „Sfintei Cruci” sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bihor pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar in baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa închisorii, durata reținerii, arestării preventive si arestării la domiciliu, din data de 03.11.2014, la zi.
Referitor la pedeapsa complementara, instanța, analizând criteriile de la art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a apreciat că se impune aplicarea fata de inculpat si a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal, pentru 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, Astfel, fapta inculpatului M. D. este suficient de grava încât să scoată în evidenta nedemnitatea inculpatului de a-si exercita temporar drepturile mai sus amintite.
F. de soluția ce s-a dispus în cauză cu privire la latura penala a cauzei, văzând ca inculpatul de afla in stare de arest la domiciliu in cauza, in baza art. 399 alin. 3 lit. b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. D. R., daca nu este arestat sau plasat in arest la domiciliu in alta cauza, iar in baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa închisorii, durata reținerii, arestării preventive si arestul la domiciliu, din data de 03.11.2014, la zi.
De asemenea, in baza art. 7 al 1 din Legea 76/08.04.2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ.
S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului M. F. care, în seara de 23.10.2014, după lăsarea întunericului, împreună cu inculpatul M. D. R., au deposedat-o prin violență (prin pulverizare cu spray iritant) de suma de 200 lei și de două brichete pe persoana vătămată S. D. M., iar în data de 03.11.2014, împreună cu inculpatul M. D. R., au pătruns prin escaladarea unui geam în magazia locuinței persoanei vătămate P. D. G., de unde au sustras mai multe bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 al. 1 – 234 al. 1 lit. a și d Cod penal și furt calificat, prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. d Cod penal
Având în vedere ca faptele de mai sus au fost comise înainte ca pentru vreuna din ele sa intervină o hotărâre definitiva de condamnare, sunt realizate condițiile concursului de infracțiuni potrivit art. 38 al. 1 Cod penal.
Astfel, în baza art. 233 al. 1 – 234 al. 1 lit. a și d Cod penal, făcând și aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul M. F., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare si 3 (trei) ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a,b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin.1 Cod penal.
În baza art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. d Cod penal, făcând și aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa principala de 9 luni închisoare si 2 (doi) ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 lit. a,b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal.
Referitor la individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 74 Cod penal, gravitatea faptelor si persoana inculpatului. Instanța a optat pentru aplicarea pedepsei închisorii egal cu minimul prevăzut de lege, in cazul infracțiunii de tâlhărie calificata, având în vedere ca inculpatul a comis o fapta suficient grava, astfel ca nu se justifica coborârea sub acest prag. Fapta de furt calificat fiind mai puțin gravă, instanța a considerat ca este oportuna aplicarea unei pedepse sub minimul special, fata de atitudinea procesuala a inculpatului. Având în vedere ca inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru o fapta similara (tâlhărie), chiar daca in timpul minorității, instanța a apreciat că respectiva condamnare nu si-a atins scopul educativ si preventiv, inculpatul perseverând în comiterea de astfel de fapte grave si după majorat, aspect ce scoate in evidenta necesitatea executării pedepsei in regim de detenție, inculpatul fiind un pericol public la acest moment, astfel cum reiese si din motivările încheierilor prin care pe parcursul procesului, judecătorul de camera preliminara si apoi instanța de judecata a menținut starea de arest preventiv, motive care subzista si in prezent.
Referitor la pedeapsa complementara, instanța, analizând criteriile prevăzute la art. 67 alin. 1 Cod penal, a apreciat că se impune aplicarea fata de inculpat si a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a,b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului M. F. este suficient de grava încât să scoată în evidenta nedemnitatea inculpatului de a-si exercita temporar drepturile mai sus amintite.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele mai sus stabilite si i-a aplicat inculpatului pedeapsa principala cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa care nu se mai executa ca efect al contopirii, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa principala rezultanta de 3 ani si 3 luni închisoare în detenție si 3 (trei) ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a,b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal.
Văzând dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, instanța i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa mai sus aplicată durata reținerii și arestării preventive din 03.11.2014 la zi, iar in baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 al 1 din Legea 76/08.04.2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ la eliberarea din penitenciar.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că persoana vătămată S. D. s-a constituit parte civila in cursul urmăririi penale, fără a preciza cuantumul pretențiilor sale fata de inculpați. S-a reținut că, așa cum reiese din fisa informatizata (fila 58 dos. inst), partea civila S. D. a decedat, fiind eliberat de Primăria Oradea, certificatul de deces ., nr._, la data de 01.12.2014. De asemenea, potrivit adresei nr._ din data de 03.02.2015, emisa de Primăria Oradea si depusa la dosarul cauzei, reiese ca nu s-a deschis succesiunea părții civile decedate S. D. si nu se cunosc date referitoare la moștenitorii acesteia.
F. de cele de mai sus, instanța a constatat că în această situație, potrivit art. 24 alin. 1 Cod procedură penală acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale dacă moștenitorii părții civile decedate își exprima opțiunea de a continua acțiunea civilă în termen de cel în speță nu s-a întâmplat. Astfel, in baza art. 19 Cod procedură penală, văzând și dispozițiile art. 25 alin. 6 cu referire al art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală si raportat la art. 1357 Cod civil, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civila formulata de persoana vătămata (in prezent decedata) S. D. M..
Referitor la infracțiunea de furt calificat, instanța a constatat că persoana vătămată P. D. s-a constituit parte civila fata de cei doi inculpați, în cursul urmăririi penale, si a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 1100 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpați, astfel cum a fost evaluat de partea civila. Acesta nu si-a mai precizat ulterior in nici un fel acțiunea civila si nu a solicitat si alte sume de bani.
Instanța a constatat că în urma împăcării cu inculpatul M. D., acesta din urma i-a achitat părții civile P. D. întreg prejudiciul. Prin urmare, chiar daca partea civila nu s-a împăcat pe latura penala si cu inculpatul M. F., s-a reținut că nu mai poate fi obligat acest inculpat la plata vreunei sume de bani in favoarea părții civile, prejudiciul fiind in prezent integral recuperat de la inculpatul M. D., astfel că orice plata suplimentara ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
Față de cele de mai sus, în baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, instanța a respins ca nefondată acțiunea civila formulata si menținută de persoana vătămata P. D. G., fata de inculpatul M. F..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpata M. F., apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin apelul declarat, astfel cum a fost precizat, parchetul a solicitat să i se aplice inculpatului M. F. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, să se majoreze pedepsele ce le-au fost aplicate celor doi inculpați și să se dispună executarea acestora în regim de detenție.
În ceea ce privește cererea privind aplicarea pedepsei accesorii s-a arătat că dispozițiile art. 65 Cod penal se completează cu cele ale art. 404 alin. 5 Cod procedură penală, care impun aplicarea pedepsei accesorii atunci când se aplică pedeapsa închisorii, fără să se distingă între modalitățile de executare, iar referitor la individualizarea pedepselor s-a susținut că instanța de fond a fost mult prea indulgentă cu cei doi inculpați, având în vedere leziunile suferite de persoana vătămată S. D., precum și în raport de faptul că cei doi inculpați au dovedit o periculozitate socială sporită comițând fapta împotriva unei persoane incapabile de a se apăra și a opune rezistență datorită vârstei.
Inculpatul M. F. a solicitat să se reducă pedepsele ce i-au fost aplicate și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
În susținerea apelului s-a făcut referire la atitudinea procesuală corectă a inculpatului apelant, care a recunoscut comiterea faptelor.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea va constata că aceasta este temeinică și legală, cu excepția omisiunii instanței de fond de a-i aplica inculpatului M. D. R. pedeapsa accesorie, sens în care apelul declarat de parchet va fi admis potrivit dispozitivului prezentei.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
Probele administrate în faza de urmărire penală se coroborează cu declarațiile date de cei doi inculpați în fața instanței de fond (filele 309-310, 311-312) și fac dovada faptului că aceștia, în seara zilei de 22 octombrie 2014, după ora 19,00, când s-a lăsat întunericul, s-au hotărât să se deplaseze la locuința persoanei vătămate S. D. M., la acea dată în vârstă de 86 de ani, locuință situată în Oradea, pe ., cu intenția de a-i sustrage banii.
Conform înțelegerii dintre cei doi, inculpatul M. D. R. a bătut la geamul persoanei vătămate, iar când aceasta a deschis geamul a pulverizat-o cu sprayul pe care îl avea asupra sa, cauzându-i arsuri la nivelul feței. Inculpatul M. F. a escaladat geamul, s-a urcat pe pervaz și a căutat-o pe persoana vătămată în buzunarele de vesta cu care era îmbrăcată, luând banii găsiți și două brichete, fără ca persoana vătămată să apuce măcar să strige sau să spună ceva.
Inculpații au recunoscut că au sustras din buzunarul persoanei vătămate suma de 60 lei, cheltuind acești bani împreună, în aceeași seară.
Din declarația persoanei vătămate S. D. M. (filele 17-19 din dosarul de urmărire penală), care se coroborează cu cea a martorei A. M. (filele 37-41 din dosarul de urmărire penală), rezultă că aceasta a avut asupra sa suma de 200 lei, bani care i-au fost sustrași de cei doi inculpați. Astfel, persoana vătămată a primit în ziua de 22.10.2014 pensia în cuantum de 950 lei, din care i-a dat martorei A. M. suma de 700 lei pentru a-i păstra, temându-se să nu fie furată, iar din cei 250 lei a făcut cumpărături de 50 lei, rămânându-i suma de 200 lei.
În mod corect instanța de fond a reținut că fapta celor doi inculpați de a o deposeda prin violență, în seara zilei de 23 noiembrie 2014, după lăsarea întunericului, pe persoana vătămată S. D. M. de suma de 200 lei și două brichete întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art. 233 alin. 1 – art. 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal.
Așa cum rezultă din adresa Primăriei mun. Oradea – SPCLEP – Starea civilă (fila 132 din dosarul instanței de fond) persoana vătămată S. D.-M. a decedat la data de 29 noiembrie 2014 și nu s-a procedat la deschiderea succesiunii după aceasta, necunoscându-se moștenitorii, condiții în care în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 25 alin. 6 Cod procedură penală.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că în data de 3 noiembrie 2014, în jurul orei 14,00, cei doi inculpați au pătruns prin escaladarea unui geam în magazia persoanei vătămată P. D. G., situată în cantonul CFR 2, situată în mun. Oradea, .. Cabina CFR 2, de unde au sustras mai multe bunuri, respectiv băuturi alcoolice (trei sticle de whisky), 7 cutii mari de ciocolată și un set de șase pahare, iar în momentul în care au fost surprinși de către proprietar au fugit cu o parte din bunuri, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal.
Potrivit declarației autentificate sub nr. 4551 din 29 decembrie 2014 de BNP B. R.-G. (fila 124 din dosarul instanței de fond), persoana vătămată P. D. G. a arătat că s-a împăcat cu inculpatul M. D. R., prejudiciul cauzat fiind recuperat în totalitate, primind de la mama inculpatului suma de 1.100 lei.
Persoana vătămată intimată P. D. G. s-a prezentat în fața acestei instanțe în ședința publică din 9 iunie 2015 și atât aceasta cât și inculpatul M. D. R. au arătat că s-au împăcat total și necondiționat, atât sub aspectul laturii penale, cât și al celei civile.
Așa fiind, curtea va reține că soluția de încetare a procesului penal pornit față de inculpatul M. D. R. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat este temeinică și legală, în cauză existând o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Împăcarea are ca efect înlăturarea răspunderii penale și stingerea acțiunii civile, iar efectele acesteia se produc in personam. Cum în cauză împăcarea intervenită între inculpatul M. D. R. și persoana vătămată P. D. G. este totală, necondiționată și definitivă, atât sub aspectul laturii penale cât și al celei civile, așa cum rezultă din cele arătate personal de către cele două părți în ședința publică din 9 iunie 2015, soluția de încetare a procesului penal este corectă și va fi menținută ca atare.
Referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani ce i-a fost aplicată inculpatului M. D. R. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, curtea apreciază că a fost just individualizată, în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, dar și de conduita inculpatului după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal precum și de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială a inculpatului.
Așa cum rezultă și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune Bihor, inculpatul, deși prezintă un risc mediu de recidivă beneficiază de sprijinul moral și material oferit de părinții săi, iar în fața instanței de apel a depus la dosar contractul individual de muncă încheiat cu PFA C. V., potrivit căruia s-a angajat ca lucrător comercial.
De asemenea, inculpatul a fost reținut în 3 noiembrie 2014 și arestat preventiv până în 16 ianuarie 2015, dată la care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu.
În aceste condiții, ținând seama și de faptul că inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, la rândul său, curtea apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.
Cu toate acestea apelul declarat de parchet este fondat sub aspectul omisiunii instanței de fond de a aplica pedeapsa accesorie.
Într-adevăr, pedeapsa accesorie se execută începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la momentul executării integrale a pedepsei ori până când aceasta este considerată ca executată. În cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dacă s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, se aplică și pedeapsa accesorie, al cărei conținut trebuie să fie similar cu cel al pedepsei complementare, chiar dacă aceasta nu se execută decât în situația în care pedeapsa principală devine executabilă ca urmare a anulării sau revocării suspendării sub supraveghere.
Pentru considerentele ce preced, în urma admiterii apelului declarat de parchet, se va desființa sentința în sensul că i se va interzice inculpatului M. D. R. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. F. curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, precum și cea de 9 luni închisoare ce i-a fost aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat au fost just individualizate și nu se impune reducerea lor.
Așa cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului (fila 264 din dosarul de urmărire penală), aceasta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani închisoare pentru infracțiuni comise în timpul minorității, iar împrejurările la care a făcut referire apărarea, respectiv conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului, respectiv recunoașterea și regretul manifestate, au fost avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei.
Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare corespunde, atât sub aspectul duratei cât și al naturii, gravității faptelor comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale, considerent pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Totodată, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul penal declarat de parchet și se va desființa sentința în sensul că i se va interzice inculpatului M. D. R. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se va dispune plata onorariilor pentru apărătorii din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 160 din 9 februarie 2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o desființează în parte în sensul că:
Interzice inculpatului M. D. R. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal.
Menține dispozițiile sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul M. F., ns. la 18.06.1996, din Penitenciarul Oradea împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 422 Cod procedură penală deduce din pedeapsa aplicată inculpatului apelant M. F. arestul preventiv până la zi, respectiv 9 iunie 2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Suma de 300 lei, onorariu pentru avocatul din oficiu P. S., conform delegației nr. 2282/2015, emisă de Baroul Bihor și suma de 150 lei, onorariu parțial pentru avocatul din oficiu M. D., conform delegației nr. 2281/2015, emisă de Baroul Bihor se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 9 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. U. M. P.
GREFIER,
C. P.
red. decizie P. M., 23.06.2015
jud. fond R. V.Ș.
tehnored. 5 ex., 23.06.2015, pc
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 452/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
