Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 258
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. M.
Judecător - G. C.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul N. C. D., fiul lui M. și al lui G., născut la data de 01 decembrie 1980, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani și de partea civilă S. G., domiciliat în B., . 5, ., împotriva sentinței penale nr. 1078/02.12.2014 prin care a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 Cod Penal în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj și a fost menținută măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 28 din data de 28.07.2014 a Judecătoriei B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat N. C. D., personal, aflat în stare de libertate și asistat de avocat ales O. C. M., conform împuternicirii avocațiale . nr._/2014, emisă de Baroul B., aflată la dosar la fila 7 și apelantul-parte civilă S. G., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În raport de dispozițiile art. 420 alin. (4) din Noul Cod de procedură penală, Curtea aduce la cunoștință apelantului-inculpat N. C. D. că are dreptul de a da sau de a nu da declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul-inculpat, personal având cuvântul, declară că este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, astfel că se procedează la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată, semnată după ce a fost citită și atașată la dosarul cauzei.
Apelanții și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a motivelor de apel.
Avocatul O. C. M., având cuvântul pentru apelantul-inculpat N. C. D., solicită respingerea apelului declarat de partea civilă și prezintă motive comune atât pentru respingerea acestui apel cât și pentru admiterea apelului declarat de inculpat.
Astfel, susține că la instanța de fond a fost administrat un amplu probatoriu testimonial din care rezultă nevinovăția apelantului-inculpat, acesta a atins involuntar persoana vătămată întrucât se afla în stare avansată de ebrietate și nu purta ochelarii de vedere, s-a îndreptat către ușă și a vrut să iasă, însă blocat fiind de persoana vătămată a împins-o involuntar, din reflex, iar în urma acestei acțiuni de îmbrâncire a fost spart geamul din spatele acesteia.
Consideră că elementul material al infracțiunii de ultraj presupune săvârșirea efectivă a actelor de violență împotriva polițistului, însă, în cazul de față, inculpatul nu a avut intenția de a-l agresa pe agentul forței publice, motiv pentru care fapta sa poate constitui cel mult o infracțiune de lovire sau alte violențe.
În cazul în care instanța va reține că s-a săvârșit o infracțiune de lovire sau alte violențe, solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Apelantul-parte civilă S. G., având cuvântul, susține că în timp ce se afla la . inculpat, ușa fiind deschisă i-a cerut acestuia să se identifice, moment în care inculpatul l-a lovit în cap și această lovitură l-a făcut să ricoșeze în geamul ușii, spărgându-l.
Consideră că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției și fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, solicitând majorarea pedepsei, dată fiind calitatea sa de polițist.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală. În mod corect a fost stabilită vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de ultraj iar depozițiile martorilor oculari audiați, declarațiile persoanei vătămate și actul medico-legal existent la dosar sunt relevante pentru demonstrarea vinovăției inculpatului.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică însă, iar criticile formulate de partea civilă sunt întemeiate, astfel că solicită admiterea apelului declarat de aceasta, majorarea sancțiunii aplicate inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta nu se află la prima încălcare a legii penale și a mai săvârșit, în trecut, o infracțiune de ultraj.
Apelantul-inculpat N. C. D., având ultimul cuvânt, arată că s-a speriat și nu și-a dat seama ce face, fiind tulburat din cauza stării de ebrietate și imprecis din cauza lipsei ochelarilor de vedere.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1078/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria B., s-au stabilit următoarele:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul N. C. D. din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal în referire la art. 193 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 257 alin. 1, 4 Cod penal în referire la art. 193 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul N. C. D. la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj ( faptă din 18.07.2014).
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. n,o Cod penal, respectiv dreptul de a comunica cu victima ori de a se apropia de aceasta, dreptul de a se apropia de locuința victimei pe o perioadă de 2 ani cu începere după executarea pedepsei.
În baza art. 65 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. n, o Cod penal cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 399 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestului preventiv dispusă prin încheierea nr. 28 din 28.07.2014, dosar nr._/200/2014 al Judecătoriei B., mandat de arestare preventivă nr. 21/UP din 28.07.2014 .
În baza art. 76 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 28.07.2014 la zi.
În baza art.7 alin.1 lit. b din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a stabilit să se preleveze probe biologice de la inculpat in vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. G., CNP_, dom în B., ., ., suma de 20.000 lei daune morale.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu nr. 4218/P/2014 din data de 31.10.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1,4 Cod penal cu referire la art. 193 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că inculpatul, în seara zilei de 18.07.2014, la ..29, de pe . din Municipiul B., a lovit persoana vătămată S. G., polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B., aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și în legătură cu exercitarea acestor atribuțiuni, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul nu s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, acesta negând fapta reținută în sarcina sa, având propria susținere cu privire la evenimentele petrecute în data de 18.07.2014.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor R. F., T. H. F., T. S., Botonog Nicușor, M. V., G. C., A. I., certificat medico-legal nr. 761/2014, adresa nr. 662.811/29.07.2014, copie fișa postului persoană vătămată, instanța va reține următoarele:
Inculpatul N. C. D. (34 ani) are domiciliul în municipiul B., județul B..
În seara zilei de 18.07.2014, în jurul orei 21.00, martorii, soț și soție, T. H. F. ( 42 ani ) și T. S. (39 ani), împreună cu cei doi copii minori ai lor, se deplasau pe . din mun. B., pe partea dreaptă a străzii, în direcția de deplasare Stația CFR B. – . apropierea blocului A.N.L., cei doi soți au fost abordați de inculpatul N. C. D., care a cerut martorului T. H. F. o brichetă, transmițându-i totodată că îl deranjează copii din zonă. Martorul i-a răspuns inculpatului că „ așa sunt copii, se joacă și fac gălăgie”, moment în care inculpatul N. C. D. a aplicat martorului lovituri cu palmele peste față, după care a traversat în fugă . într-un bar amplasat vis-a-vis de blocul ANL – imobilul nr. 29.
În acest context, martorul T. S. a apelat telefonic organele de poliție prin SNUAU 112, iar la locul incidentului s-a deplasat un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului B. format din martorul R. F. și persoana vătămată S. G., ambii îmbrăcați în uniforma de serviciu.
Persoana vătămată S. G. are gradul profesional de agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului B. – Biroul de Ordine Publică -, iar în noaptea de 18/19.07.2014, între orele 22.00-06.00, acesta a fost planificat să execute serviciul de patrulare, împreună cu martorul R. F., agent de poliție în cadrul aceleiași subunități de poliție, pe traseul Bld. Republicii - bld 1 Decembrie 1918 – . din dotare ( aspecte ce rezultă din cuprinsul adresei nr._/29.07.2014 a Poliției Municipiului B.).
Printre atribuțiile de serviciu ale persoanei vătămate sunt și cele referitoare la: - intervenția la evenimentele semnalate prin SNUAU 112 ori prin alte moduri, indiferent de natura acestora și competența teritorială;
- prevenirea și combaterea activităților ilicite date în competența poliției, menținerea ori restabilirea ordinii și liniștii publice, prevenirea și combaterea fenomenului infracțional stradal;
- constatarea infracțiunilor flagrante și a contravențiilor date în competență și comise în zona de activitate.
Aceste atribuții de serviciu sunt consemnate în fișa postului persoanei vătămate S. G., document înregistrat cu nr._/31.01.2013, aflat în copie la dosar
La indicația martorului T. S., polițiștii s-au deplasat la locația unde fugise inculpatul N. C. D.. În momentul în care inculpatul a intrat în bar, de aici a ieșit martorul Botonog Nicușor, tânăr care a rămas în imediata apropiere a barului. Acest martor lucrează la spălătoria auto ce funcționează în vecinătatea localului, spălătorie ce aparțin tatălui inculpatului. De asemenea, pe timpul nopții, martorul doarme pe o saltea în incinta barului, întrucât nu deține locuință.
Ajunși în fața barului, cei doi polițiști au observat că ușa acestuia era larg deschisă, iar în interior, cu excepția inculpatului, nu se mai aflau alte persoane. La vederea polițiștilor, inculpatul N. C. D. a devenit recalcitrant și, deși agenții i-au solicitat să se liniștească și l-au invitat în exteriorul barului, inculpatul a refuzat.
În momentul în care persoana vătămată S. G. - aflată pe treptele din fața barului - a deschis o agendă, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu palma în zona urechii stângi. Urmare a loviturii primite, polițistul a fost proiectat cu capul în geamul termopan al ușii de acces (geam care s-a spart), iar persoana vătămată a rămas pentru câteva secunde inconștient.
După comiterea faptei, inculpatul N. C. D. a fugit în imobilul părinților săi aflat în imediata apropiere.
Incidentul a fost perceput în mod direct de martorii Botonog Nicușor și R. F. ( agent de poliție), care au descris comiterea faptei în modalitatea precizată anterior.
Martorii T. H. F. și T. S. nu au observat momentul agresiunii, însă au auzit zgomotul produs de spargerea geamului și au observat că, la scurt timp, la fața locului au ajuns mai multe echipaje de poliție.
Botonog Nicușor nu și-a mai menținut declarațiile în fața instanței, poziția acestuia fiind oarecum de înțele, în contextul în care are o instrucție redusă, nu are unde să locuiască, fiind găzduit de familia inculpatului la firma pe care o are aceasta, muncind acolo.
Martorii propuși de inculpat (M. V., G. C., A. I.) nu au relatat aspecte care să „răstoarne” situația de fapt reținută, din susținerile acestora, care uneori se contrazic, rezultă că aceștia nu au văzut efectiv ce s-a întâmplat între inculpat și persoana vătămată, susținând ( M. și A.) că unul dintre polițiști a intrat după inculpat pe poarta de acces în curte, iar martorul G. a arătat că unul dintre polițiști a intrat într-o clădire maro( fostul bar), ușa fiind deschisă.
Persoana vătămată S. G. a fost transportată la Spitalul Județean B. – Secția UPU – unde i s-a stabilit diagnosticul de „ agresiune. Traumatism cranio - cerebral acut cu pierdere de cunoștință. Plagă excoriată vertex”
Conform certificatului medico-legal nr.761 din 21.07.2014 eliberat de SJML B. persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur (posibil cioburi sticlă), leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul N. C. D. nu a recunoscut săvârșirea faptei arătând că, în împrejurările descrise, nu își amintește dacă a lovit persoana vătămată, justificat de faptul că, la acel moment, se afla în stare de ebrietate.
Mai mult, în fața instanței inculpatul a susținut că nu a văzut cine a intrat în bar pentru că nu avea ochelarii la ochi, era abia trezit din somn( a adormit cu capul pe masă ), s-a panicat și a dat să fugă, în acest timp lovind (crede) pe cineva cu umărul. A mai susținut că s-a trezit a doua zi din beție și a înțeles că l-ar fi lovit pe domnul S..
Susținerile inculpatului au fost total nesincere, întrucât acesta a lovit cu intenție persoana vătămată aflată în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, aspect ce rezultă fără echivoc din cuprinsul declarațiilor martorilor oculari R. F. și Botonog Nicușor, coroborate cu cele ale martorilor T. H. F. și T. S., cât și cu mențiunile din cuprinsul certificatului medico-legal.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului N. C. D. constând în aceea că în seara zilei de 18.07.2014, la ..29, de pe . din Municipiul B., a lovit persoana vătămată S. G., polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B., aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și în legătură cu exercitarea acestor atribuțiuni, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin.1,4 Cod penal cu referire la art. 193 alin. 2 Cod penal.
Așadar, reținând vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, instanța de fond l-a condamnat în baza situației de fapt și a textului incriminator, la stabilirea și dozarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (acesta neaflându-se la prima incidență cu legea penală.), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța de fond a reținut că inculpatul nu este, așadar, la prima incidență cu legea penală .
Astfel prin sentința penală nr.201/1999 a Tribunalului B. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal din 1969 cât și pentru comiterea unei infracțiuni similară celei ce face obiectul prezentei cauze, respectiv infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1, 3 Cod penal din 1969, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat.
În anul 2003 și 2004 inculpatul a fost condamnat în Germania pentru intrare și ședere ilegală, respectiv pentru încălcarea Legii referitoare la cetățenii străini.
De asemenea, inculpatul N. C. D. a mai beneficiat de clemența organelor judiciare în cursul anului 2010, întrucât prin ordonanța nr.2133/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost sancționat cu amendă administrativă pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal din 1969.
Inculpatul a mai fost cercetat și în altă cauză, prin sentința penală nr. 616/10.06.2014 a Judecătorie B. dispunându-se achitarea inculpatului pentru infracțiunea de port, fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a unui cuțit, prevăzută de art. 2, alin.1, pct.1, din Legea nr. 61/1991, republicată, săvârșită în data de 09.09.2011, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, urmare intrării în vigoare a Noului Cod penal.
La ultimul termen de judecată, inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal în referire la art. 193 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, susținând în esență faptul că agentul de poliție și-a încălcat atribuțiile de serviciu neavând dreptul să intre în incinta barului respectiv.
Din probele administrate în cauză a rezultat fără echivoc că agentul de poliție nu a intrat efectiv în localul respectiv, ci pe primele trepte ale încăperii, dovadă stând tocmai faptul că a spart geamul ușii cu capul, ușă care se afla deschisă înspre exterior.
Așa fiind, în contextul elementelor de fapt și de drept reținute, prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N. C. D. din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal în referire la art. 193 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 257 alin. 1, 4 Cod penal în referire la art. 193 alin. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul N. C. D. la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj( faptă din 18.07.2014).
Analizând gravitatea acuzației aduse, comportamentul său înainte de săvârșirea faptei deduse prezentei judecăți, dar și conduita procesuală a inculpatului, instanța de fond a fost convinsă că se impune executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, pentru ca inculpatul să conștientizeze o dată în plus necesitatea respectării legii și implicit a celor ce o pun în aplicare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. n, o Cod penal, respectiv dreptul de a comunica cu victima ori de a se apropia de aceasta, dreptul de a se apropia de locuința victimei situată în municipiul B., ., . pe o perioadă de 2 ani cu începere după executarea pedepsei.
În baza art. 65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. n, o Cod penal cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 399 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv dispusă prin încheierea nr. 28 din 28.07.2014, dosar nr._/200/2014 al Judecătoriei B., mandat de arestare preventivă nr. 21/UP din 28.07.2014 .
În baza art. 76 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 28.07.2014 la zi.
Persoana vătămată S. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro daune morale.
S-a stabilit că daunele morale urmează a fi acordate în sumă de 20.000 lei, cuantumul acestora fiind de natură a compensa suferința pricinuită prin fapta săvârșită, dar și prin urmările acesteia, având în vedere că partea civilă a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de fond a reținut astfel că răspunderea civilă este angajată dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, si anume: existenta unei fapte ilicite, existenta prejudiciului, a legăturii de cauzalitate intre aceste doua elemente si existenta vinovăției. Aceste elemente sunt întrunite în persoana inculpatului care, printr-o faptă ilicită, de o gravitate deosebită având în vedere modalitatea de operare, a produs persoanei vătămate prejudicii morale evidente.
Așa fiind, în baza art. 25 Cod procedură penală în referire la art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1349, 1373 Cod civil, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. G. suma de 20.000 lei daune morale.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat .
Împotriva sentintei au promovat apel inculpatul N. C. D. si partea civila S. G., invocand nelegalitatea si netemeinicia acesteia.
Inculpatul a motivat calea de atac in sensul ca nu se face vinovat de ultraj, lipsind intentia de a lovi pe partea civila, pe care a impins-o involuntar, fiind in stare de ebrietate. Pretinde inculpatul ca in sarcina sa se poate retine cel mult infractiunea de lovire, motiv pentru care solicita schimbarea incadrarii juridice data faptei din infractiunea prev. de art. 257 Cod penal in cea prev. de art. 193 alin.2 Cod penal.
Pe latura civila, sustine apelantul ca obligarea sa la plata sumei de 20 000 lei daune morale in favoarea partii civile este netemeinica.
Partea civila a criticat solutia fondului sub aspectul individaualizarii pedepsei aplicate inculpatului, pe care o apreciaza prea blanda raportat la faptul ca acesta a lovit un politist aflat in exercitarea atributilor de serviciu, solicitand admiterea apelului si majorarea acesteia.
Curtea, examinând sentința apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art. 417 Cod proced. penala si in limitele impuse de art. 418 si 419 Cod proced. penala, expune următoarele constatări:
Prima instanță a făcut o descriere amănunțită a situației de fapt, a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o, expunand argumentele faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, Astfel, s-a constatat că judecătoria a făcut o analiza detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat, cu trimitere la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale si al judecatii, constand in declaratiile partii civile, ale martorilor directi Botonog N. si R. F., care au perceput momentul comiterii faptei, in privinta celui dintai valorificand motivat declarația data in faza de urmarire penala, ale martorilor indirecti Turculet H. F. si Turculet S., care au oferit date ce confirma agresivitatea inculpatului, certificatul medico-legal nr. 761/21.07.2014 eliberat de S.M.L. Buzau pe numele partii civile, toate acestea proband, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca in seara de 18.07.2014, la .. 29 de pe . din municipiul Buzau, inculpatul a lovit persoana vatamata S. G., agent de politie in cadrul I.P.J. Buzau, aflat in exercitarea atributilor de serviciu si in legatura cu realizarea acestora, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 6-7 zile ingrijiri medicale.
Inculpatul a incercat sa conduca ancheta pe o pista falsa, contrazicându-se insa in declaratii, pe de o parte susținând ca nu-si aminteste ce s-a intamplat fiind in stare de ebrietate, iar pe de alta parte oferind amanunte legate de momentul incidentului, sustinand ca nu a vazut cine a intrat in incinta barului in care se afla intrucat abia se trezise si nu avea ochelarii la ochi, ca s-a panicat si a incercat sa fuga, ocazie in care accepta posibilitatea ca ar fi lovit pe cineva cu umarul.
Asemenea mod de a proceda probeaza nesinceritatea inculpatului, mai mult decat atat simpla atingere cu umarul a unei persoane neputand conduce la proiectarea acestia cu capul in geamul termopan al usii de acces in bar, producand spargerea geamului, cu consecinta cauzarii unui traumatism cranio-cerebral acut cu pierdere de cunostinta, disgnostic stabilit la momentul prezentarii persoanei vatamate la Spitalul Judetean Buzau.
In consecință nu se poate retine nevinovatia inculpatului pentru fapta dedusa judecatii, prezumția fiind răsturnată prin dovedirea vinovatiei in cadrul activitatii de probatiune întreprinsă atat de organele de urmarire penala cat si de instanta de judecata, asa cum s-a motivat anterior organele judiciare expunand probe certe care-l incriminează, stabilind ca fapta exista, constituie infractiune si a fost comisa de inculpat cu forma de vinovatie a intentiei.
Raportat la încadrarea juridica data de prima instanta, acesta este legala si temeinica, în concordanță cu situatia de fapt reținuta, fapta descrisa intrunind elementele constitutive ale infracțiuni de ultraj prev. de art. 257 alin.1 si 4 rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal si nu a celei de lovire prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, . exercitata de inculpat având ca subiect pasiv un polițist aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, acelea de interventie la evenimentele semnalate prin SNUAU 112, indiferent de natura acestora, aspect consemnat in fisa postului persoanei vatamate, conform adresei nr._/31.01.2013. In speță, acesta din urma a facut parte din echipajul care s-a prezentat la evenimentul semnalat de martora Turculet S. prin apelul telefonic catre respectivul serviciu, urmare a agresării șotului sau, martorul Turculet F., de către inculpat, judecătorul fondului stabilind in mod just ca persoana vătămată nu si-a incalcat atribuțiile de serviciu cu ocazia intervenției, menținându-se in cadrul lor legal.
In consecinta, criticile aduse de inculpat hotararii atacate apar ca nefondate, insa, din perspectiva oferita de datele si imprejurarile cauzei, asa cum au fost stabilite de prima instanță, critica adusa de partea civila referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului este fondata.
Astfel, instanța de apel constata ca desi modul de proportionalizare al duratei pedepsei stabilite la fond pentru infracțiunea comisa se înscrie in limitele legalității, caracterul sau excesiv de bland apare ca evident, chiar prin raportare la criteriile de individualizare prev. de art. 74 Cod penal enumerate de prima instanța, Curtea apeciind ca date fiind împrejurările si modul de comitere al infracțiunii - inculpatul manifestându-se violent intai asupra unei persoane întâlnite intamplator pe . agentului de politie chemat sa restabilească ordinea de drept incalcata, starea de pericol creeata pentru valorile sociale ocrotite, prin incriminarea unei astfel de conduite aducându-se atingere respectului datorat autoritatilor care asigura ordinea si linistea publica, persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penala, comițând in trecut inclusiv o fapta similara celei ce face obiectul judecatii, la acel moment pedeapsa aplicata fiindu-i suspendata condiționat, se impune majorarea cuantumului acestia pentru realizarea cerințelor unei juste individualizări, executarea in regim de detenție răspunzând corespunzător scopului coercitiv dar si educativ al pedepsei.
Si latura civila a fost in mod legal si temeinic soluționata, art.1391 cod civil legiferând in mod expres posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial in caz de vătămare a integrității corporale reprezentând despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viata familiala si sociala ale persoanei lezate prin fapta inculpatului, . suferita implicând suferințe psihice si fizice ce presupun o compensație sub forma daunelor morale în cuantumul acordat de prima instanță.
In consecință, fata de considerentele mai sus expuse, se va proceda, in conformitate cu disp. art. 421 pct.2 lit.a Cod proced. penala, la admiterea apelului declarat de către partea civila iar in baza disp. art. 421 pct.1. lit.b Cod proced. penala la respingerea apelului promovat de inculpat.
F. de disp. art. 76 Cod penal urmează a se computa din pedeapsa aplicata perioada retinerii si a arestarii preventive începând cu data de 28.07.2014 la zi.
Văzând si disp. art. 275 alin.2 Cod proced. Penala,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă S. G. împotriva sentinței penale nr. 1078/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria B., desființează în parte sentința, în latură penală și pronunță o nouă hotărâre, în sensul că majorează durata pedepsei principale aplicate inculpatului N. C. D., prin sentința apelată, de la 1 an și 9 luni închisoare, la: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Compută reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, începând cu 28.07.2014, la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. C. D. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2015.
Președinte, Judecător,
D. M. G. C.
Grefier,
S. A.
Red. D.M.
Tehnored. S.A.
5 ex./26.03.2015
Dos. fond_, Judecătoria B..
Jud. fond R. V..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
