Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 259
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. M.
Judecător - G. C.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. C. G., fiul lui G. și al lui P. G., născut la 22 septembrie 1995, domiciliat în Com. Bănești, ., Jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 291/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care a fost condamnat inculpatul C. C. D. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 2 ani de zile și s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul C. C. G., personal, aflat în stare de libertate și asistat de avocat ales G. D., conform împuternicirii avocațiale ., nr._ din data de 11.03.2015, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică și intimatul-persoană vătămată H. L. G. prin reprezentant legal H. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. (2) Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul ales al inculpatului C. C. G., a luat legătura cu acesta.
În raport de dispozițiile art. 420 alin. (4) din Noul Cod de procedură penală, Curtea aduce la cunoștință apelantului-inculpat C. C. G. că are dreptul de a da sau de a nu da declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul-inculpat C. C. G., personal având cuvântul, declară că este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, declarația sa fiind consemnată, semnată după ce a fost citită și atașată la dosarul cauzei.
Avocat G. D., pentru inculpatul C. C. G., solicită admiterea probe cu înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpat, constând în dovada că este elev în clasa a 12-a, o caracterizare de la primarul localității unde locuiește și de la vecinii săi și o adeverință medicală.
Curtea, deliberând asupra probei cu înscrisuri în circumstanțiere propusă de avocatul inculpatului, o apreciază ca fiind utilă, motiv pentru care o admite, luând act că aceasta a fost administrată.
Apelantul, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a motivelor de apel.
Avocatul G. D., având cuvântul pentru apelantul-inculpat C. C. G., susține că inculpatul a fost trimis în judecată la data de 06.03.2014, a recunoscut și a regretat fapta comisă, judecata în primă instanță s-a desfășurat conform procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției și consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat și prin executarea acesteia sub supraveghere, având în vedere că inculpatul este elev în clasa a 12-a, la zi, este un infractor primar și a înțeles consecințele grave ale încălcării legii penale, astfel că solicită admiterea apelului declarat, desființarea în parte a sentinței penale atacate și suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate de prima instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, consideră că pedeapsa aplicată acestuia a fost just individualizată și la stabilirea modalității de executare a acesteia au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului respectiv faptul că nu este la prima abatere de la lege, i s-au mai aplicat în trecut sancțiuni administrative iar fapta săvârșită este suficient de gravă pentru a justifica executarea pedepsei.
Apelantul-inculpat C. C. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
P. sentința penală nr. 291/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art. 233 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 5 Cp, a art. 396 alin. 10 Cpp rap. la art. 375 Cpp, a fost condamnat inculpatul C. C. G. la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fp. 18.12.2013).
În temeiul disp. art. 67 alin. 2 Cp, cu ref. la art. 233 Cp, cu ref. la art. 5 Cp, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cp, pe o perioadă de 2 (doi) ani.
În temeiul disp. art.65 alin. 1 Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cp.
S-a luat act că partea vătămată H. L. C. nu se constituie parte civilă în cauză.
În temeiul disp. art. 112 lit. e Cpp, s-a confiscat de la inculpat, în folosul statului, o boxă audio dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
În temeiul disp. art. 109 Cp, s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.
În temeiul disp. art. 274 Cpp, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus avansarea sumei de 650 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu, de către Ministerul Justiției, prin decontare Serviciul contabilitate Tribunalul Prahova către Baroul Prahova.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
P. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 06.03.2014 sub nr. 33/P/2014 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 Cp, constând în aceea că în ziua de 18.12.2013 i-a sustras un telefon mobil marca LG minorului H. L. C. și a exercitat asupra acestuia acte de violență, pentru a-și asigura păstrarea bunului.
P. încheierea de ședință din data de 20.05.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt: la data de 18.12.2013, inculpatul C. C. G. i-a sustras un telefon mobil marca LG minorului H. L. C. și a exercitat asupra acestuia acte de violență pentru a-și asigura păstrarea bunului.
În ziua respectivă, inculpatul, elev în clasa a XI-a la Liceul Tehnologic Mecanic din mun. Câmpina, cunoscut printre elevii unității școlare respective ca o persoană agresivă, s-a deplasat împreună cu numitul M. I. C. la autogara mun. Câmpina. În incinta autogării se afla minorul H. L. C., coleg de liceu cu inculpatul, care aștepta autobuzul pentru a merge acasă. C. C. G. i-a cerut persoanei vătămate, pe un ton amenințător, să-i dea telefonul mobil pentru câteva secunde. Deși a fost refuzat, inculpatul a. continuat să solicite telefonul, iar după ce i-a fost înmânat a refuzat să-l înapoieze. Întrucât H. L. C. insista să i se restituie telefonul mobil, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu palma peste față.
În aceeași zi, C. C. G. i-a propus numitului M. I. C. să-i dea telefonul mobil obținut în urma săvârșirii infracțiunii în schimbul unei boxe audio. M. I. C. a acceptat și în acest mod a ajuns în posesia bunului sustras. Telefonul a fost recuperat și restituit persoanei vătămate.
Inculpatul C. C. G. a recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea faptei.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 9/08.01.2014, întocmit în faza de urmărire penală, inculpatul C. C. G. prezintă diagnosticul Tulburare de personalitate tip impulsiv exploziv, la data comiterii faptei avea discernământul păstrat și potențial crescut de periculozitate socială, recomandându-se monitorizare psihiatrică și instituirea măsurii de siguranța conform art. 113 Cp anterior.
Situația de fapt reținută a rezultat cu certitudine din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale: declarație persoană vătămată H. L. C. (f. 7), declarație martor N. A. (f. 11), raport de expertiză medico-legală psihiatrică C. C. G. (f. 17), declarații suspect M. I. C. (f. 249), declarații inculpat C. C. G. (f. 27), proces-verbal de restituire a bunului (f. 31) și cazier judiciar inculpat C. C. G. (f. 35), cu declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată (f. 29-30).
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, la termenul de judecată din 14.10.2014, inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii învinuirii, regretând comiterea faptei. Totodată, inculpatul a precizat că ar fi de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității (f. 29-30).
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Prahova (f. 34 - 36) a rezultat că integrarea socială a inculpatului C. C. G. se poate îmbunătăți prin creșterea gradului de interiorizare a normelor și regulilor unanim acceptate social, prin includerea acestuia în programe de consiliere psihologică destinate dobândirii autocontrolului și gestionării situațiilor conflictuale dar și prin creșterea gradului de conștientizare a consecințelor săvârșirii de infracțiunii, înaintea luării deciziei de acțiune. S-a apreciat oportună aplicarea unei pedepse neprivative de libertate (în funcție de capacitatea de muncă a acestuia), cu obligarea supunerii la tratament medical de specialitate adecvat diagnosticului stabilit și interdicțiile de a nu frecventa locuri unde se consumă sau comercializează substanțe interzise și de a nu intra în legătură, direct sau indirect, cu persoane despre care are cunoștință că sunt preocupate de comercializarea sau consumul de substanțe interzise, cu obligarea la efectuarea testării medicale necesare stabilirii consumului de substanțe interzise.
La termenul de judecată din data de 08.07.2014, persoana vătămată H. L. C., în prezența reprezentantului legal și a apărătorului desemnat din oficiu, a declarat în fața instanței că a recuperat bunul sustras de către inculpat și că nu se constituie parte civilă în procesul penal împotriva acestuia (f. 14-15).
În drept: fapta inculpatului C. C. G., care în ziua de 18.12.2013 i-a sustras un telefon mobil marca LG minorului H. L. C. și a exercitat asupra acestuia acte de violență, pentru a-și asigura păstrarea bunului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 Cp.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului, reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 Cpp, iar, conform art. 74 NCp, a avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, scopul urmărit, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de norma incriminatoare, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, are 19 ani, este elev la liceu și suferă de Tulburare de personalitate tip impulsiv exploziv, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ – preventiv al pedepsei.
Potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în MOf Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, “în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Cu privire la criteriul condițiilor de secționare, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este cea care prevede posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai blânde, avându-se în vedere limitele sancțiunilor.
Astfel, având în vedere că potrivit art. 211 alin. 2 lit. c Cp1969, tâlhăria săvârșită într-un loc public constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 ani, iar art. 233 din NCp prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, vizând astfel o sacțiune mai blândă, față de disp. art. 5 NCp și de aplicarea criteriul sancțiunilor la determinarea legii penale mai favorabile, fapta inculpatului a fost încadrată din punct de vedere juridic în prevederile noii legi penale, apreciate de instanța de judecată ca legea penală favorabilă acestuia.
În raport de cele reținute, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 233 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, pedeapsă ale cărei limite speciale vor fi reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 NCpp, cu referire la art. 375 NCpp, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturi lor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cp. Ca urmare a aplicării unei pedepse complementare, instanța, conf. art. 65 Cod penal, a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cp, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Față de declarația dată în fața instanței de judecată la termenul din 08.07.2014, s-a luat act că partea vătămată H. L. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Având în vedere că este bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii, supus confiscării speciale, în temeiul disp. art. 112 lit. e Cpp, s-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a boxei audio obținute de la numitul M. I. C. în schimbul telefonului mobil sustras, însă recuperat de la acesta din urmă.
Raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 9/08.01.2014, întocmit în faza de urmărire penală, potrivit căruia inculpatul C. C. G. prezintă diagnosticul Tulburare de personalitate tip impulsiv exploziv, recomandându-se monitorizare psihiatrică și instituirea măsurii de siguranța conform art. 113 Cp anterior, în temeiul disp. art. 109 Cp, instanța de fond a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.
Ca urmare a condamnării, în temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat de către Ministerul Justiției, prin decontare Serviciul contabilitate al Tribunalului Prahova către Baroul Prahova.
Împotriva sentinței a exercitat apel inculpatul C. C. G., criticand-o sub aspectul netemeiniciei.
S-a solicitat ca pedeapsa aplicata de prima instanța sa fie suspendata sub supraveghere, raportat la împrejurarea ca apelantul a adoptata o atitudine sincera, recunoscând comiterea faptei, este elev in clasa a XII-a si in atare condiții si-ar putea finaliza studiile, a fost de acord sa presteze munca in folosul comunitatii si nu este cunoscut cu antecedente penale.
Curtea examinând sentința apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art. 417 Cod proced. penala si in limitele impuse de art. 418 si 419 Cod proced. penala, expune următoarele constatări:
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, in baza carora inculpatul a fost judecat, in cadrul procedurii simplificate prev. de art. 375 Cod proced. penala, de care s-a prevalat, prin coroborarea acestora rezultand ca in ziua de 18.12.2013 i-a sustras un telefon mobil marca LG persoanei vatamate minore H. L. C., exercitând asupra acesteia acte de violenta pentru a-si asigura pastrarea bunuli.
In urma aprecierii temeiniciei respectivelor dovezi, constând in recunoasterea inculpatului care se coroborează si este confirmata de declarațiile persoanei vatamate, ale martorului N. A. si ale suspectului M. I. C., cel caruia inculpatul i-a vandut bunul sustras, de raportul de expertiza medico-legala psihiatrica privind pe inculpat, de procesul verbal de restituire a bunului, aceeasi instanta a pronuntat in mod legal și temeinic condamnarea sa pentru fapta de talharie prev. de art. 233 Cod penal, stabilind dincolo de orice îndoiala rezonabila ca acesta exista, constituie infracțiune si a fost savarsita de inculpat cu forma de vinovatie a intentiei .
In aplicarea art. 5 Cod penal, instanta de fond a apreciat in mod corespunzator ca legea penala mai favorabila o reprezinta actuala reglementare, comparand limitele de pedepsa prev. de art. 211 alin.2 lit c Cod penal din 1969- talharie comisa in loc public sanctionata cu inchisoarea intre 5 si 20 ani cele prev. de art. 233 Cod penal - tâlhărie simpla sancționată cu inchisoarea de la 2 la 7 ani, acutalul cod permitand stabilirea unei pedepse mai blânde in condițiile in care atât minimul cat si maximul special sunt mai reduse.
Referitor la pedeapsa, Curtea reține că, pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său prevăzut de lege, acesta trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și al duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Criticile aduse sentinței penale apelate de catre inculpat au vizat tratamentul sancționator adoptat de prima instanță cu referire la modalitatea de individualizare judiciara a executării pedepsei și nu situația de fapt reținută în hotărârea atacată sau cuantumul pedepsei stabilite, pedeapsa care a fost judicios individualizata, prin valorificarea criteriilor prevazute de disp. art. 74 Cod penal.
Referitor insa la individualizarea judiciara a executării pedepsei, instanța de control judiciar apreciază ca plasarea in regim privativ de libertate a inculpatului s-a facut in mod pripit, fara a se analiza si modalitățile alternative oferite de lege, nedându-se relevanta faptului ca nu este cunoscut cu antecedente penale si prezinta anumite probleme psihice, care in conditiile in care ar fi tratate ar face posibila indreptare sa, in acest sens fiind obligat sa se prezinte in mod regulat la tratament pana la insanatosire, ca efect al masurii de siguranta prev. de art. 109 Cod penal, urmărindu-se inlaturarea starii de pericol prezentate si preîntâmpinarea savarsirii altor fapte prevazute de legea penala.
Curtea retine ca actualul cod a creat o plaja variata de modalitati de individualizare judiciara, precum renuntare ala aplicare apedepsei, amanarea aplicarii pedepsei insa in situația in care s-a dispus o solutie de condamnare, cum este cazul in speta, a fost reglementata suspendarea sub supraveghere, renunțându-se la suspendare conditionata din vechea reglementare.
Suspendarea sub supraveghere consta in neexecutarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului persona fizica, pe durata unui termen de supraveghere in care persoana condamnata este supusa unor masuri de supraveghere si trebuie sa respecte unele obligații stabilite de instanța de judecata.
Aceasta instituție se poate dispune motivat daca sunt îndeplinite următoarele conditii cumulative, strict si limitativ prev. de art. 91 Cod penal cu privire la infracțiune si la persoana inculpatului: pedeapsa stabilita sa fie închisoarea de 3 ani sau mai mica, in speta fiind vorba de o pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare, inculpatul sa nu fie recidivist, in cauza acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunității, aspect confirmat inca de la fond, acesta sa nu se fi sustras de la urmarirea penala sau de la judecata sau sa nu fi incercat zădărnicirea aflarii adevarului, conditie indeplinita de inculpatul care a recunoscut comiterea faptei, ultima cerinta vizand aprecierea instantei ca in raport de persoana celui condamnat, de conduita avuta anterior savarsirii infracțiunii, de eforturile depsuse pentru a inlatura sau diminua consecințele infracțiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, aplicarea pedepsei este suficienta si chiar fara executarea sa, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, insa este necesara supravegherea conduitei pentru o perioada determinata.
Raportându-se la situația particulara a inculpatului, care potrivit raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 9/8.01.2014 sufera de tulburare de personalitate tip impulsiv exploziv, fiind recomandata monitorizarea sa psihiatrica si instituirea masurii de siguranta a tratamentului medical, masura dispusa de judecătorul fondului, de imprejurarea ca are o varsta relativ frageda - 19 ani, aflandu-se in ultimul an de liceu si de faptul ca nu are antecedente penale, Curtea apreciaza ca plasarea in regim de detentie ar avea consecinte negative importante asupra dezvoltarii ulterioare, afectandu-i starea de sanatate si impiedicandu-l sa-si finalizeze studiile, concluziile referatului de evaluare introcmit in ceea ce-l priveste relevand ca integrarea sa sociala se poate imbunatati prin includerea in programe de consiliere psihologica destinate dobândirii autocontrolului si gestionarii situatiilor conflictuale, dar si prin efectuarea tratamentului medical de specialitate adecvat diagnosticului stabilit.
Ca urmare, Curtea va institui in sarcina inculpatului pe perioada termenului de supraveghere obligațiile prev. de art. 93 alin.2 lit.b si c Cod penal, respectiv aceea de a frecventa programe de reintegrare sociala derulate de serviciul de probatiune de genul celor recomandate de respectiva institutie precum si de a se supune masurilor de control, tratament si supraveghere.
Totodată, fata de disp. art. 93 alin.3 Cod penal, se va dispune ca inculpatul sa presteze munca neremunerata in folosul comunității pe o perioada medie de 80 zile lucratoare, instanța stabilind in conformitate cu disp. art. 404 alin.2 Cod proced. penala doua entitati din comunitate unde urmeaza a se executa respectiva obligatie, consilierul de probatiune fiind cel care va decide in cadrul careia se va presta efectiv munca si tipul de activitate desfasurata..
In consecință, in temeiul art. 421 pct.2 lit a cod proced. penala, se va admite apelul declarat de inculpat, desfiintandu-se in parte hotararea atacata sub aspectul individualizarii judiciare a executării pedepsei, procedandu-se potrivit celor mai sus-expuse.
De asemenea, in condițiile in care prima instanța a stabilit ca inculpatul sa se supună masurii de supraveghere a tratamentului medical, fata a dispune asupra modalității in care acesta urmează a fi pusa in executare, se va face aplicarea disp. art. 566 Cod proced. penala.
Vazand si disp. art. 275 alin. 3 Cod proced. penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul C. C. G. împotriva sentinței penale nr. 291/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, desființează în parte sentința, în latură penală și pronunță o nouă hotărâre, în sensul că, în baza disp. art. 91 cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința apelată, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 92 cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b și c Cod penal impune condamnatului să execute următoarele obligații: să frecventeze programe de consiliere psihologică destinate dobândirii autocontrolului și gestionării situațiilor conflictuale, derulate de către Serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate, precum și să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Bănești sau în cadrul Parohiei Bănești -,,Adormirea Maicii Domnului’’ pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
Menține măsura de siguranță prev. de art. 109 cod penal a obligării inculpatului la tratament medical și conf. art. 566 cod procedură penală dispune comunicarea unei copii de pe dispozitiv și a unei copii de pe raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 9/08.01.2014 întocmit de S.M.L. Ploiești, către Direcția de Sănătate Publică Prahova, în vederea punerii în executare a acestei măsuri de siguranță.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Dispune plata onorariului parțial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2015.
Președinte, Judecător,
D. M. G. C.
Grefier,
S. A.
Red. G.C.
Tehnored. S.A.
5 ex./31.03.2015.
Dos. fond_, Judecătoria Câmpina.
Jud. fond T. S..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
