Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 67/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 67
Ședința publică din data de 26.01.2015
PREȘEDINTE – I. S.
JUDECĂTOR - V. M.
GREFIER - M. E.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., ns. la 27.02.1975, domiciliat în Urlați, ..6, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2738 din 23.09.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 485 al. 1 lit. a din C.pr.p. s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești cu inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., născut la data de 27.02.1975, în oraș Urlați, jud. Prahova, domiciliat în Urlați, .. 6A, ., ., jud. Prahova, posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la ., fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzute de 87 alin. 1 din C.p., obiect al cauzei penale nr. 8550/P/2013.
În baza art. 87 al. 1 din C.p. cu aplic. art. 5 din C.p. a condamnat pe inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., născut la data de 27.02.1975, în oraș Urlați, jud. Prahova, domiciliat în Urlați, .. 6A, ., ., jud. Prahova, posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la ., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, faptă din data de 20.07.2013.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
În baza art.81 alin.2 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe o perioadă de 3 ani și 2 luni, termen de încercare conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 al.5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
S-a atras atenția inculpatului, asupra disp.art.83 și 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 274 al. 1 din C.pr.p. a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul - inculpat J. V. I., personal și asistat de avocat Ș. M., apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că s-au depus la dosar motivele de apel formulate de inculpatul J. V. I..
Avocat I. I., având cuvântul depune la dosar o cerere prin care se solicită plata parțială a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului.
Avocat Ș. M., având cuvântul pentru inculpat, depune la dosar sentința penală nr. 1688 din 23.05.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești într-o speță similară și precizează că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Avocat Ș. M., având cuvântul pentru apelantul – inculpat arată că prin sentința penală nr. 2738/2014 a Judecătoriei Ploiești pe care înțelege să o critice pentru netemeinicie, raportat la modul în care instanța de fond a analizat probatoriile, a interpretat și aplicat dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății.
Prin sus menționata sentință s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare cu aplic. art. 81 c.p., reținând în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.1 c.p., cu aplic. art. 5 c.p., constând în aceea că la data de 20.07.2013 în jurul orelor 03,00 a condus autoturismul marca Dacia Sandero având o îmbibație alcoolică de 1,50 %0.
Prin sentința atacată, instanța de fond în baza art. 485 al.1 lit.a c.p.p. a admis acordul de recunoaștere a vinovăției cu motivarea că pedeapsa aplicată sub aspectul cuantumului și modalității de executare este suficientă pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de exemplificare al pedepsei.
În conformitate cu prevederile art. 488 c.p.p., consideră că se impune reaprecierea pedepsei aplicate având în vedere și materialul probator, dar și dispozițiile legale incidente în cauză.
În motivarea sentinței, instanța arată că nu se pot primi concluziile apărătorului ales al inculpatului privind condamnarea la pedeapsa amenzii, având în vedere valoarea mare a alcoolemiei la momentul recoltării probelor biologice, dar și cea probabilă teoretic, la momentul depistării în trafic.
În opinia sa motivarea este greșită deoarece valoarea alcoolemiei nu poate constitui temei legal, apreciat singular în individualizarea pedepsei ci și elemente de circumstanțiere personală despre care instanța face vorbire, dar nu le dă eficiența corespunzătoare.
Un alt aspect ce urmează a fi analizat și pentru care soluția pronunțată este criticabilă se referă la faptul că deși consideră, în temeiul art. 5 c.p., că legea nouă este mai favorabilă totuși pronunță condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002.
Greșit instanța motivează că aprecierea cu privire la determinarea legii mai favorabile nu trebuie să se raporteze la limitele de pedeapsă, ci trebuie considerată mai favorabilă legea care în ansamblu conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat, deoarece atunci când între data săvârșirii faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege care prevede aceleași limite ale pedepsei închisorii ca și legea anterioară dar alternativ cu pedeapsa amenzii legea nouă este mai favorabilă, sens în care s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție - Secția Penală prin decizia penală nr. 2427/1996.
Urmează a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta, la dosar sunt acte în circumstanțiere, iar permisul de conducere îi este absolut necesar în desfășurarea activității comerciale.
Totodată, arată că apelul declarat vizează și faptul că prima instanță a fost sesizată cu acordul de recunoaștere.
Față de toate acestea solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând cauza pe fond, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se aplice inculpatului o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 336 c.p., iar ca modalitate de executare să se constate că aplicarea unei pedepse cu amenda penală își poate atinge scopul educativ prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată.
Consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că legea veche este mai favorabilă și aplicat art. 81 c.p., apreciind că nu se justifică aplicarea unei amenzi penale, având în vedere valoarea ridicată a alcoolemiei, dar și împrejurarea că inculpatul a fost de acord cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la parchet.
Avocat M. Ș. având cuvântul pentru inculpat precizează că, altele erau criteriile de apreciere ale instanței dacă inculpatul ar fi recunoscut fapta în faza de cercetare judecătorească și nu în faza de urmărire penală.
Inculpatul J. V. I., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și precizează că deși are o societate comercială nu și-a mai putut desfășura activitatea corespunzător.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2738 din 23.09.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 485 al. 1 lit. a din C.pr.p. s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești cu inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., născut la data de 27.02.1975, în oraș Urlați, jud. Prahova, domiciliat în Urlați, .. 6A, ., posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la ., fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzute de 87 alin. 1 din C.p., obiect al cauzei penale nr. 8550/P/2013.
În baza art. 87 al. 1 din C.p. cu aplic. art. 5 din C.p. a condamnat pe inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., născut la data de 27.02.1975, în oraș Urlați, jud. Prahova, domiciliat în Urlați, .. 6A, ., posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la ., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, faptă din data de 20.07.2013.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
În baza art.81 alin.2 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe o perioadă de 3 ani și 2 luni, termen de încercare conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 al.5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
S-a atras atenția inculpatului, asupra disp.art.83 și 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 274 al. 1 din C.pr.p. a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. _ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești cu inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., născut la data de 27.02.1975, în oraș Urlați, jud. Prahova, domiciliat în Urlați, .. 6A, ., ., jud. Prahova, posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la ., fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzute de art.87 alin. 1 din C.p., obiect al cauzei penale nr. 8550/P/2013.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că la data de 20.07.2013, în jurul orelor 03.00, inculpatulJ. V. I., a condus autoturismul marca Dacia Sandero cu numărul de înmatriculare_ pe . orașul Urlați, având o alcolemie de 1,50 g/l, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea sub influența alcoolului a unui vehicul prevăzute de art. 336 al. 1 din C.p, cu aplic. art. 5 C. pen.
Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: Proces verbal de constatare, Buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, Raportul de expertiză medico-legală nr.1922/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei emis de I.N.M.L M. MINOVICI București, Declarație martor P. A. C., Proces verbal de comunicare a calități de suspect, Fișă cazier judiciar, declarații suspect și inculpat J. V. I., precum și felul și cuantumul pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pedeapsa cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen., cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat.
Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 8550/P/2013.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
In fapt, la data de 20.07.2013, în jurul orelor 03.00, inculpatul J. V. I., a condus autoturismul marca Dacia Sandero cu numărul de înmatriculare_ pe . orașul Urlați, fiind oprit de către organele de poliție, care în urma controlului au constatat faptul că acesta emana miros de halena alcoolică.
Celui în cauză i s-a solicitat de organele de poliție să fie testat cu aparatul etilotest pentru stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat,însă acesta a refuzat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul Orășenesc M. unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei la orele 03,40 și 04,40.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1401/_13, rezultatul alcoolemiei a fost de 2,30 g %0 proba I și 2,15 g %o proba II.
Fiind audiat în calitate de suspect și inculpat J. V. I. a recunoscut că în data de 20.07.2013 între orele 02,00 și 02,30 a consumat cantitatea de 450 ml Wiski și a mâncat o friptură de porc și doi mici după care s-a urcat la volanul autoturismului cu nr._ pe care 1-a condus pe . a fost oprit de un echipaj de poliție, însă a solicitat efectuarea unei expertize calcul retroactiv a alcoolemiei.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 1922/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei emis de I.N.M.L M. MINOVICI București rezultă că, la momentul opririi în trafic, inculpatul J. V. I. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de 1,50 g %.
Prin rezoluția din data de 21.08.2013, organul de cercetare al poliției judiciare din cadrul Poliției or. Urlați a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului J. V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 Rep.
Prin Ordonanța din 06.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina suspectului din infracțiunea prev. de art. 87 al.l OUG 195/2002, rep., în aceea prev. de art. 336 al.l C.P., cu aplic. art. 5 CP.
Prin ordonanța din data de 13.03.2014, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul J. V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", prevăzută și pedepsită de art. 336 al.l CP. cu aplic, art. 5 CP.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: Proces verbal de constatare, Buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, Raportul de expertiză medico-legală nr.1922/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei emis de I.N.M.L M. MINOVICI" București, Declarație martor P. A. C., Proces verbal de comunicare a calități de suspect, Fișă cazier judiciar, declarații suspect si inculpat J. V. I..
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța a constatat că este în prezența situației descrise de art.5 Cod penal și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Stabilirea legii penale mai favorabile s-a făcut în raport de teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile consacrată și prin decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014.
Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că este favorabilă legea nouă, art. 336 alin. 1 C. pen., prevăzând limite de pedeapsă între 1 și 5 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii, spre deosebire de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată care prevede limite de pedeapsă între 1 și 5 ani închisoare.
Instanța a învederat totodată că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care în ansamblu (în ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
S-a constatat astfel că NCP restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime.
De asemenea, în cauza de față s-a mai impus a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de C. pen. din 1968 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de NCP, având în vedere că inculpatul J. V. I. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate.
În ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, s-a impus concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, însă instanța a apreciat că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
În ce privește alegerea legii penale mai favorabile în ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a constatat că noua reglementare instituie o obligație importantă, pe care nu o regăsim în C. pen. în vigoare - muncă în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care se impune este aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.
Astfel, instanța, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, constată că prevederile C. pen. din 1968 sunt mai favorabile inculpatului.
În drept, fapta inculpatului J. V. I. care la data de 20.07.2013, în jurul orelor 03.00, a condus autoturismul marca Dacia Sandero cu numărul de înmatriculare_ pe . orașul Urlați, având o alcoolemie de 1,50 g/l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 Rep.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de conducere a unui vehicul, sub influența alcoolului. Acțiunea inculpatului, care în data de 20.07.2013, în jurul orelor 03.00, a condus autoturismul marca Dacia Sandero cu numărul de înmatriculare_ pe . orașul Urlați, având o alcoolemie de 1,50 g/l, realizează elementul material al infracțiunii de conducerea sub influența alcoolului a unui vehicul, urmarea imediată având ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru siguranța traficului rutier. Legătura de cauzalitate rezultă ex re.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 al. 1 lit. b din C.p., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat producerea lui prin săvârșirea faptei.
În consecință s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 din C.pr.p. iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales Saracu F. din cadrul Baroului Dâmbovița cu delegație depusă la dosarul de urmărire penală.
Instanța nu a putut primi concluziile apărătorului ales al inculpatului, formulate la termenul din data de 02.09.2014 privind condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale, având în vedere valoarea mare a alcoolemiei stabilită inculpatului la momentul recoltării probelor biologice, dar și cea teoretică probabilă la data depistării în trafic.
Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 al. 1 lit. a din C.pr.p. a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești cu inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., născut la data de 27.02.1975, în oraș Urlați, jud. Prahova, domiciliat în Urlați, .. 6A, ., ., jud. Prahova, posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la ., fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzute de 87 alin. 1 din C.p., obiect al cauzei penale nr. 8550/P/2013.
În baza art. 87 al. 1 din C.p. cu aplic. art. 5 din C.p. a condamnat pe inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., născut la data de 27.02.1975, în oraș Urlați, jud. Prahova, domiciliat în Urlați, .. 6A, ., ., jud. Prahova, posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la ., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1(unu) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, fapta din data de 20.07.2013.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–e C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen., astfel:
Natura și gravitatea faptei conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64, lit.a teza a doua și lit.b C.pen. întrucât aceste drepturi au ca scop asigurarea unei bune organizări a societății și presupun, deci, o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care, prin comiterea infracțiunii, inculpatul a dovedit că nu o are.
Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu a fost reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Cu privire la drepturile prevăzute de art.64, lit.d-e C.pen., nu există o legătură între infracțiunea comisă și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, astfel încât aceste drepturi nu sunt interzise inculpatului.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b C.pen., respectiv: - dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice; - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.81 alin.2 C.pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe o perioadă de 3 ani și 2 luni, termen de încercare conform art. 82 C.pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei.
În baza art. 71 al.5 C.p. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
S-a atras atenția inculpatului, asupra disp. art.83 și 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 274 al. 1 din C.pr.p. a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul J. V. I., care prin apărător ales a susținut netemeinicia acesteia, invocând drept critici faptul că, în mod nelegal prima instanță a făcut aplicarea în cauză a legii vechi ce reglementează circulația pe drumurile publice respectiv, Ordonanța nr. 195/2002 republicată, ca lege mai favorabilă conform art. 5 din Noul cod penal, când în realitate legea mai favorabilă este incriminată în acest cod penal intrat în vigoare la 1.02.2014, respectiv, art. 336 alin.1 c.p.
Cea de a doua critică vizează greșita individualizare a pedepsei apreciind că, pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare cu aplic. art. 81 c.p., este o pedeapsă prea aspră chiar dacă executarea acesteia a fost suspendată condiționat.
Se arată că, prin sentința atacată a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționată în temeiul art. 81 c.p., anterior, pentru infracțiunea prev. de art. 87 al.1 cu aplic. art. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată, respectiv, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică peste limita legală, fiindu-i stabilită o îmbibație alcoolică de 1,50 gr.%0.
În opinia sa, motivarea instanței cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei este greșită deoarece valoarea alcoolemiei nu poate constitui temei legal, apreciind singular acest criteriu fără a se ține seama și de celelalte elemente de circumstanțiere personală și despre care instanța a făcut vorbire, dar cărora nu le-a dat eficiența corespunzătoare.
Deși, în opinia sa legea nouă este legea penală mai favorabilă în concepțiunea disp. art. 5 din codul penal, totuși prima instanță a dispus condamnarea în baza legii vechi, respectiv în baza disp. art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002.
Apreciază că legea mai favorabilă este legea nouă, deoarece pentru infracțiunea dedusă judecății sancțiunea prevăzută de incriminarea dată de art. 336 al.1 cod penal se prevede ca tratament sancționator pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.
Pe de altă parte trebuie să se aibă în vedere și poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta, iar la dosar sunt acte care îl caracterizează favorabil, și permisul de conducere îi este absolut necesar în exercitarea activității comerciale pe care o desfășoară.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse cu amenda.
Curtea verificând hotărârea atacată conform art. 420 al.8 c.pr.penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 al.2 c.pr.penală, constată că, apelul declarat de inculpatul J. V. I. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt astfel cum a fost descrisă pe larg în considerentele deciziei, în sensul că, la data de 20.07.2013 în jurul orelor 3,00 inculpatul J. V. I. a condus autoturismul marca Dacia Sandero pe drumurile publice din orașul Urlați fiind sub influența băuturilor alcoolice rezultând o alcoolemie de 1,50 gr.%0, așa cum a fost recalculată prin raportul de expertiză medico legală nr. 1992/i/2013 efectuat de INML M. Minovici București, a fost corect stabilită pe baza următoarelor probe care de altfel atestă și vinovăția acestuia, respectiv: procesul verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie, raportul de expertiză medico legală, declarația martorului P. A. C. și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Critica invocată de inculpat în sensul că, în mod greșit a fost condamnat în baza art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 republicată și nu în temeiul disp. art. 336 al.1 din Noul Cod Penal, care în opinia sa este legea penală mai favorabilă, în sensul disp. art. 5 din acest cod, deoarece tratamentul sancționator este pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, este neîntemeiată.
În speța de față, în cursul urmăririi penale după punerea în mișcare a acțiunii penale inculpatul J. V. I. și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, au încheiat un acord de recunoașterea vinovăției conform art. 478 c.pr.penală, având ca obiect recunoașterea faptei reținută în sarcina inculpatului pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Prin acordul de recunoaștere a vinovăției s-a stabilit pedeapsa, precum și încadrarea juridică a faptei care într-adevăr este cea prev. de art. 336 al.1 cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal, inculpatul fiind de acord cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare și cu suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 din codul penal din 1969.
Ulterior, inculpatul s-a declarat nemulțumit de felul pedepsei aplicate, motiv pentru care a atacat hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării judiciare a acesteia.
Într-adevăr și în opinia Curții, legea penală mai favorabilă, este noul cod penal, deoarece fapta reținută în sarcina inculpatului este sancționată potrivit art. 336 alin.1 cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii, în timp ce legea veche respectiv, art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 republicată sancțiunea este pedeapsa închisorii în aceleași limite.
Dispozițiile art. 488 c.pr.penală, care reglementează calea de atac împotriva sentinței pronunțate de potrivit art. 485 c.pr.penală, de către instanță după ce analizează acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpat și procuror prevăd la alineatul 2 că aceasta poate fi exercitată numai cu privire la felul și cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia, fără a face vreo referire la încadrarea juridică a faptei care de altfel, a fost acceptată de inculpat în cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției.
De aceea, având în vedere această normă imperativă instanța de control judiciar nu poate face o nouă schimbare în alegerea textului incriminator.
Și, cea de a doua critică ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei este neîntemeiată.
Pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art. 81 – 83 c.p., corespunde unei juste individualizări în raport de modul și condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, dar și de elementele ce caracterizează persoana făptuitorului, fiind o pedeapsă corect proporționalizată atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.
Pentru aceste considerente Curtea constată că, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere, motiv pentru care apelul declarat de inculpatul J. V. I. se privește ca fiind nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 421 pct.1 lit.b c.pr.penală.
Văzând și disp. art. 275 al.2 c.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul J. V. I., fiul lui G. și E., ns.la 27.02.1975, domiciliat în Urlați, ..6, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2738 din 23.09.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă apelantul – inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2015.
Președinte, Judecător,
I. S. V. M.
Grefier,
M. E.
Red.VM
Tehnored.EM
4 ex./05.02.2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. L. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 65/2015. Curtea de Apel... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 66/2015.... → |
|---|
