Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 64
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015
Președinte – F. T.
Judecător - L. C.
Grefier- R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul P. M., fiul lui N. și E., născut la data de 09 aprilie 1979, domiciliat în comuna M., ., împotriva sentinței penale nr. 841 din data de 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care:
În baza disp art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală cu referire la disp. art. 4 și art. 5 noul Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului P. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 61/1991 întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
În temeiul disp. art. 371 alin. 1 noul Cod penal cu aplicarea disp. art. 77 alin.1 noul Cod penal și art. 5 noul Cod penal, inculpatul P. M. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.
Conform disp. art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la disp. art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.300/29.03.2011 definitivă la 15.04.2011, urmând ca pedeapsa de 3 luni închisoare să se execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 1 an închisoare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 23 ianuarie 2015 și respectiv la data de 26 ianuarie 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 841 din data de 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:
În baza disp art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală cu referire la disp. art. 4 și art. 5 noul Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice prev. de disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 61/1991 întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
În baza disp. art. 371 alin. 1 noul Cod penal cu aplicarea disp. art. 77 alin.1 noul Cod penal și art. 5 noul Cod penal, inculpatul P. M. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.
În baza disp. art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la disp. art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.300/29.03.2011 definitivă la 15.04.2011, urmând ca pedeapsa de 3 luni închisoare să se execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza disp. art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 75 alin.1 lit. a Cod penal și art. 5 noul Cod penal s-a dispus condamnarea inculpaților A. C., P. E., D. Isaura, R. L., la câte o pedeapsă de, 1 an închisoare pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 71, alin. 2 Cod penal cu aplicarea disp.art. 5 noul Cod penal s-au interzis acestor din urmă inculpați pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81-82 Cod penal cu aplicarea disp.art. 5 noul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71, alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, prevăzută de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II a, lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpaților cu privire la disp. art. 83 și 84 Cod penal.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpații A. C. și P. E. sunt soți, înculpatul P. M. este fiul acestora, iar inculpata R. L. este concubina inculpatului P. M.. Inculpata D. Isaura este concubina lui A. B., un alt fiu al soților A. C. și P. E..
În cursul zilei de 22.10.2012, între A. B. și martorul A. F. a avut loc o altercație fizică, pe raza localității Ogrăzile, în urma căruia primul a fost transportat la Spitalul Județean B..
Seara, în jurul orei 2130, inculpații A. C., P. E., D. Isaura au mers la domiciliul concubinilor P. M. și R. L., din satul Ogrăzile, ultimii aflându-se acasă. Ulterior, la imobilul sus-menționat a ajuns și martorul A. Gigel, vărul inculpatului P. M..
În timp ce toate aceste persoane se aflau în curtea locuinței, pe stradă au trecut martorii A. A. și B. A., deplasându-se cu un motoscuter, proprietatea primului.
În momentul în care martorii A. A. și B. A. au ajuns în dreptul inculpatului P. M., între cei doi și persoanele aflate în curte au început să aibă loc discuții contradictorii, ambele părți adresându-și cuvinte jignitoare.
Altercația verbală a degenerat, deoarece inculpatul P. M., înarmat cu o furcă, însoțit de A. C., P. E., D. Isaura și R. L. au plecat în urmărirea lui A. A. și B. A.. După o perioadă de timp, martorul A. Gigel a părăsit la rândul său curtea, plecând în urma rudelor sale.
Constatând că sunt urmăriți, martorii A. A. și B. A. au abandonat scuterul, au fugit pe stradă către școala din localitate și au ajuns în apropierea imobilului martorei C. F., aici ascunzându-se în spatele autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, parcat în apropierea gardului. În toată această perioadă, inculpații P. M., A. C., P. E., D. Isaura și R. L. au proferat cuvinte jignitoare la adresa celor doi, aruncând cu pietre în direcția acestora.
Alertată de gălăgia produsă, martora C. F. a ieșit la poarta imobilului său, loc unde i-a găsit pe martorii A. A. și B. A., aceștia îndemnându-se reciproc să contacteze telefonic organele de poliție.
Martora C. F. a observat că cei doi bărbați stăteau ascunși în spatele autoturismului sus-menționat, proprietatea lui S. V., prietenul fiicei martorului C. F.. Aceasta a intrat pe o perioadă scurtă de timp în casă, pentru a se încălța, timp în care a auzit o bubuitură puternică. Ieșind din nou la poartă, martora a observat că martorii A. A. și B. A. stăteau ascunși după autoturism (unul dintre geamurile acestuia fiind spart); totodată, martora C. F. a observat că în zona intersecției din apropiere se afla inculpatul P. M., având pe umăr o furcă. Martora a strigat către acesta, avertizându-1 să nu mai arunce cu pietre, întrucât au spart geamul mașinii. Totodată, C. F. a observat prezența în aceeași zonă a inculpaților A. C., P. E., D. Isaura și R. L., precum și a unei alte persoane de sex masculin necunoscută de martor.
Martora C. F. a susținut (filele 80-82 din dosarul de urmărire penală), că toate persoanele sus-menționate „țipau în limba lor, atât femeile cât și bărbați”.
Urmare a avertismentelor martorei C. F., grupul care îl însoțea pe inculpatul P. M. a plecat către locuința acestuia. Între timp, la fața locului ajunsese și martorul A. F., un nepot al martorului A. A.. Acest martor fusese contactat telefonic de către unchiul său, care îl informase că membrii familiei A. aruncă cu pietre în direcția sa și a martorului B. A., astfel că cei doi nu își pot continua deplasarea pe drumul public. A. F. a ajuns în zona indicată, respectiv Școala Ogrăzile, fiind întâmpinat cu pietre aruncate de învinuiți. În cele din urmă, A. F. a reușit să ajungă în zona unde stăteau ascunși martorii A. A. și B. A., observând la rândul său că geamul unei portiere a autoturismului era spart.
În final, la fața locului a ajuns un echipaj de poliție, care a constatat deteriorările provocate autoturismului proprietatea părții vătămate S. V. (proces verbal f. 11 dosar de urmărire penală).
Acțiunile inculpaților, au provocat în mod cert tulburarea liniștii publice, aspect ce rezultă atât din modul de comitere a faptei, cât și din cuprinsul declarațiilor martorilor A. Jean și M. N., persoane ce locuiesc în apropierea locului producerii incidentului.
Astfel, martorul A. Jean a arătat că, în seara zilei de 22.10.2012, în timp ce dormea, a fost trezit de „țipete și larmă venite din drum”. Martorul a ieșit din casă îmbrăcat în pijamale, moment în care din drum a auzit o bubuitură puternică; totodată martorul a recunoscut vocea vecinei sale, C. F., strigând că îi fusese spart geamul mașinii. Ieșind pe stradă, martorul A. Jean a observat că unul din geamurile autoturismului respectiv fusese spart, iar în apropierea mașinii a constatat prezența martorilor A. A. și B. A., persoane care i-au relatat că „țiganii i-au alergat pe drum". Martorul și-a exprimat indignarea cu privire la scandalul produs, motivat atât de faptul că învinuiții „au făcut gălăgie, au țipat și au urlat" dar și de faptul că „au spart geamurile acelui autoturism"".
Martorul M. N. a fost trezit din somn de strigăte în jurul orei 2230, precizând că din drum se auzeau țipete atât de femei, cât și de bărbați. Martorul a dedus că persoanele respective sunt familiile de rromii din localitate, însă, fiind noapte și cunoscând că inculpații sunt în stare de ebrietate, martorului i-a fost teamă să iasă din casă. M. N. a susținut că scandalul a durat până în jurul orei 2300, având loc în apropierea locuinței sale, respectiv în zona Școlii Generale din localitate.
În dimineața zilei următoare, martorul M. N. a constatat că poarta de la drum era deschisă, iar din gard fuseseră rupte mai multe țambre, iar altele erau desprinse din lanț. Martorul a precizat că, la interval de 2-3 zile de la data incidentului, inculpatul A. C. 1-a căutat la domiciliu, interesându-se de o pereche de papuci, pe care i-ar fi abandonat în zona casei martorului, în timpul scandalului.
În ziua următoare comiterii faptei, respectiv 23.10.2012, organele de poliție au cercetat zona comiterii faptelor, iar în apropierea intersecției din dreptul școlii generale, pe un teren aparținând numitei C. M., la o distanță de 5 metri de drumul public, a fost identificată o furcă prevăzută cu o coadă din lemn, ruptă și cu patru coame metalice cu lungimea fiecare de 0,28 m. Proprietarul terenului a susținut că acest bun nu îi aparține, fiind ridicat de către organele de poliție (proces verbal și planșe filele 12-21 dosar de urmărire penală).
Atitudinea inculpaților a fost una de nerecunoaștere a faptei/faptelor.
Membrii celor două grupuri s-au acuzat reciproc de provocarea scandalului și au acreditat ideea că acțiunile lor au fost determinate de necesitatea de a se autoapăra.
În ceea ce îi privește pe inculpații P. M., A. C., P. E., D. Isaura, R. L., martorul A. Gigel, declarațiile acestora referitoare la participarea la scandalul produs în noaptea de 22.10.2012, au fost contradictorii (fiecare susținând fie că nu a participat în nici un fel la comiterea faptei sau că a avut o participare redusă, fie că ceilalți membrii ai grupului s-au dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat liniștea publică).
Astfel, inculpații A. C., P. E., D. Isaura, R. L. au susținut că inculpatul P. M. nu a participat la comiterea faptei, întrucât, în perioada respectivă acesta s-ar fi aflat în municipiul B., spre a se interesa la Spitalul Județean B. de starea de sănătate a fratelui său.
Versiunea inculpatului cu privire la aceste aspecte a fost însă infirmată de probele administrate în cauză. Participarea inculpatului P. M. la comiterea infracțiunii este susținută în faza de urmărire penală chiar de martorul A. Gigel rudă a lui P. M., dar și de martorul C. F. persoană care l-a recunoscut pe inculpat în grupul de agresori. În plus, atât A. Gigel cât și C. F. au confirmat faptul că, în împrejurările descrise, inculpatul P. M. a purtat o furcă.
Inculpatul P. M. a susținut faptul că în seara zilei de 22.10.2012, în jurul orei 2120-2130, a plecat din localitatea M., către B. cu un autobuz ce venea dinspre localitatea Pietroasele. În data de 24.10.2012, s-a procedat la audierea martorului C. S. P. G. (declarații f. 91-92 dosar u.p.), șofer pe autobuz în cadrul S.C. Trans R. SRL Gălbinași, persoană ce a infirmat aspectele arătate de inculpat. Acest martor a susținut că în seara zilei de 22.10.2012, a efectuat cursa Nenciulești-B., iar în stația de autobuz din localitatea M., din dreptul școlii generale, s-au urcat doar doi bărbați și o femeie, pe care îi cunoștea ca fiind navetiști și care au mers cu respectivul autobuz în cursul întregii săptămâni.
Inculpatul P. M. a solicitat audierea martorului B. O., persoană despre care a afirmat că s-a întâlnit cu aceasta în municipiul B., în seara zilei de 22.10.2012, B. O. a precizat însă, faptul că nu îl cunoaște pe inculpat și că, implicit, nu s-a întâlnit cu acesta pe raza municipiului B. în perioada arătată de acesta. Același martor a afirmat că în ziua de 01.03.2013, la domiciliul său a venit un bărbat-R. N., ce a locuit o perioadă de timp în apropierea locuinței martorului (persoană neidentificată în cursul urmăririi penale) care ar fi rugat-o ca, în cazul in care va fi citată la poliție, să declare faptul că într-o seară a lunii octombrie 2012, s-a întâlnit cu inculpatul P. M., pe raza municipiului B., rugăminte căreia martorul nu i-a dat curs, exprimându-și revolta cu privire la propunerea persoanei respective cât și cu privire la faptul că fusese propusă ca martor într-o cauză despre care nu cunoștea nimic.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul P. M. a susținut, în apărarea sa, faptul că în ziua de 22.10.2012, în jurul orei 2200, aflându-se pe . municipiul B. a fost legitimat de către un echipaj de poliție. Această afirmație a inculpatului, prin care a încercat să inducă ideea că la momentul comiterii faptei nu s-a aflat pe raza localității Ogrăzile, nu corespunde adevărului. Cu ocazia verificărilor efectuate atât în evidențele Poliției Locale B. cât și în cele ale Poliției Municipiului B., a rezultat faptul că în perioada indicată, în data de 22.10.2012, nu figurează ca fiind legitimată nicio persoană cu numele P. M..
Inculpații A. C. și P. E. au avut o versiune comună în ceea ce privește incidentul din seara zilei de 22.10.2012.
Inculpații au arătat (declarații filele 26-36 dosar de urmărire penală) că în seara respectivă, în jurul orei 2230, au plecat de la locuința fiului lor P. M. cu un atelaj în care se mai afla și inculpata D. Isaura iar în apropierea școlii, martorii A. A. și B. A. le-au ieșit în cale, au aruncat cu pietre spre ei, acțiune ce i-a determinat să se întoarcă la domiciliul lui P. M., unde, între timp, ajunsese și martorul A. Gigel.
Inculpatul A. C. a mai precizat și că, în drum către imobilul fiului său, a fost nevoit să rupă dintr-un gard două scânduri, pentru a se apăra, refugiindu-se într-o grădină.
Contrar celor arătate de inculpații A. C. și P. E., inculpata D. Isaura a declarat că în jurul orei 2230 martorii A. A. și B. A. au trecut pe stradă, au aruncat cu pietre în curte și au înjurat, iar inculpații A. C., P. E. și R. T. au ieșit la rândul lor pe stradă, le-au adresat injurii și i-au urmărit pe cei doi pe o porțiune de drum. Inculpata a precizat că a ieșit și ea pe stradă, însă nu i-a urmărit pe martorii A. A. și B. A..
Pe de altă parte, inculpata R. T. a arătat că, după ce martorii A. A. și B. A. au trecut pe stradă și le-au adresat cuvinte jignitoare, la un interval de 10-15 minute, inculpații A. C., P. E., D. Isaura și martorul A. Gigel au plecat către casa lor, dar la scurt timp au revenit spunând că fuseseră alergați de martorii A. A. și B. A.. Inculpata R. T. a precizat că, în aceeași seară, persoanele sus-menționate au ieșit din nou pe stradă, „probabil a-i întâmpina din nou pe cei doi” însă după câteva minute au revenit și i-au relatat că „au aruncat cu pietre unii asupra celorlalți și că s-au înjurat".
Ultimul membru al acestui grup, martorul A. Gigel a fost cel care a indicat participarea la scandal a inculpatului P. M.; martorul A. Gigel a menționat faptul că, în timp ce se afla în curtea locuinței inculpatului P. M., împreună cu ceilalți membrii ai familiei acestuia, pe stradă au trecut martorii A. A. și B. A., moment în care inculpatul A. C. a înjurat, crezând că unul dintre cei doi este A. F.. În aceste împrejurări, martorul A. A. i-a reproșat inculpatului A. C. faptul că îl înjură, cerându-i explicații, iar după parcurgerea unei distanțe scurte, cei doi au oprit, provocând pe toți membrii familiei lui P. M. la acte de violență.
Martorul A. Gigel a mai arătat că, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpații A. C. și P. M. au răspuns provocărilor, au ieșit în drum, fiind urmați de inculpatele D. Isaura, P. E. și R. T..
Martorul A. Gigel a precizat că a pornit și el după persoanele sus-
menționate, iar când a ajuns în zona intersecției, a auzit o bubuitură puternică,
observând că membrii celor două grupuri aruncau cu pietre unii asupra celorlalți, rupeau țambre din gard, se înjurau, iar femeile țipau. Martorul A. Gigel a confirmat faptul că în momentul în care a ieșit din curte, inculpatul P. M. avea asupra sa o furcă, precizând totodată că scandalul s-a încheiat în momentul în care în zona a apărut martorul A. F.. Martorul a menționat că el nu a aruncat cu pietre și nici nu a adresat cuvinte jignitoare.
În ceea ce îi privește pe martorii A. A. și B. A., din cuprinsul declarațiilor acestora, s-a evidențiat faptul că, în momentul în care au trecut prin fața locuinței lui P. M., acesta, împreună cu ceilalți membrii ai familiei, au pornit în urmărirea lor, au aruncat cu pietre înspre ei, fiind nevoiți să abandoneze scuterul și să se ascundă după un autoturism parcat pe stradă.
Coroborând declarațiile inculpaților și a martorilor B. A., A. A., A. Gigel cât și declarațiile martorilor anterior menționați, s-a reținut că inculpații A. C., P. E., D. Isaura, R. L. și P. M. s-au dedat la manifestări prin care s-au adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat liniștea publică, împrejurări în care inculpatul P. M. a purtat o furcă.
Fiind audiați, inculpatul P. M. nu a recunoscut comiterea faptelor iar ceilalți patru inculpați au recunoscut circumstanțiat comiterea faptelor în modalitatea descrisă anterior, declarații care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Prima instanță a constatat că în drept, faptele inculpatului P. M. care, în seara zilei de 22.10.2012, împreună cu inculpații A. C., P. E., R. L. și D. Isaura, în loc public (pe străzile localității Ogrăzile, . acte și gesturi - a aruncat cu pietre în direcția inculpatilor A. A. și B. A., a distrus geamul portierei dreapta-față a autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea lui S. V., a proferat cuvinte și expresii jignitoare, purtând în același timp o furcă, toate aceste manifestări aducând atingere bunelor moravuri și tulburând liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor ale infracțiunii prev. și ped. de art. 321 al.l Cod penal, (art .317 noul Cod penal) cu aplic art. 75 al.l lit. a Cod penal și art. 2 al.l, pct.1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplic art. 33 lit.a Cod penal.
De asemenea, prima instanță a constatat că în drept faptele inculpaților A. C., P. E., R. L. și D. Isaura care, în seara zilei de 22.10.2012, în loc public (pe străzile localității Ogrăzile, . inculpatul P. M., au săvârșit acte și gesturi - au aruncat cu pietre în direcția martorilor A. A. și B. A., au distrus geamul portierei dreapta-față a autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea lui S. V., au proferat cuvinte și expresii jignitoare, toate aceste manifestări aducând atingere bunelor moravuri și tulburând liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 321 al.l Cod penal (art .317 noul Cod penal), cu aplic art. 75 al.l lit a Cod penal.
La aplicarea legii mai favorabile, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege (anterior și ulterior modificării lor prin Legea nr. 187/2012, modalitatea de executare a pedepselor prevăzută în ambele coduri precum și faptul că prin noul Cod penal a fost dezincriminată infracțiunea prev. art.2 al.l, pct.1 din Legea nr. 61/1991, reținută în sarcina inculpatului P. M..
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, care prevăd că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Având în vedere că infracțiunea prev. de disp. art. 2 al.l, pct.1 din Legea nr. 61/1991 a fost dezincriminată, instanța de fond a apreciat ca noul Cod penal este legea mai favorabilă pentru inculpatul P. M., motiv pentru care în baza disp. art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală cu referire la disp art. 4 și art. 5 noul Cod penal a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
În baza disp. art. 371 alin. 1 noul Cod penal cu aplicarea disp. art. 77 alin.1 noul Cod penal și art. 5 noul Cod penal l-a condamnat pe inculpatul P. M. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.
În baza disp. art. 15 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal cu referire la disp. art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.300/29.03.2011, definitivă la 15.04.2011, urmând ca pedeapsa de 3 luni închisoare să se execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul P. M. având de executat în final pedeapsa de 1 an închisoare.
La dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal și anume: împrejurările săvârșirii faptei, care demonstrează temeritate, starea de pericol social creată prin atitudinea inculpatului față de respectarea ordinii și liniștii publice, gravitatea faptei generată de nivelul pagubei produse, dar și persoana inculpatului care nu se află la prima incidență cu legea penală.
În ceea ce-i privește pe inculpații A. C., P. E., R. L. și D. Isaura, comparând limitele de pedeapsă prevăzute de vechiul Cod penal și noul Cod penal precum și modalitățile de executare ale pedepselor, prima instanță a apreciat că dispozițiile legale mai favorabile pentru aceștia sunt reprezentate de vechiul Cod penal.
La stabilirea și dozarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal: împrejurările săvârșirii faptei, respectiv modalitatea concretă în care aceasta a fost săvârșită, gradul de pericol social concret al acesteia, ce reiese din importanța valorilor sociale ocrotite - relațiile sociale care privesc respectul datorat ordinii și liniștii publice, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală și persoana inculpaților care nu au avut o atitudine sinceră în cadrul procesului penal.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpaților A. C., P. E., R. L. și D. Isaura, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește pedepsele accesorii instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea în totalitate a dispozițiilor art.64 lit.a Cod penal, în condițiile în care dreptul de a alege este consfințit și prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar fapta săvârșită de inculpat nu este de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 Cod penal (Hotărârea CEDO, Hirst Vs GB și Decizia I.C.C.J. nr. 74 din 5.11.2007).
În baza art. 71, alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpaților A. C., P. E., R. L. și D. Isaura, pe durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare, prima instanță a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, inculpații A. C., P. E., R. L. și D. Isaura, fiind la prima încălcare a legii penale și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71, alin. 5 Cod penal instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, prevăzută de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit. b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpaților A. C., P. E., R. L. și D. Isaura, cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate și executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție înăuntrul termenului de încercare sau pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, situație în care a dispus revocarea suspendării executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac inculpatul a susținut că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat de către prima instanță.
In susținerea acestei împrejurări, se solicită a se reține că în fața instanței de judecată, cu ocazia audierii martorilor nu a reieșit ca ar fi fost prezent la locul producerii incidentului. De altfel, încă din cursul urmăririi penale, indicarea numelui său, precum și prezența sa, au fost sugerate, induse, nefiind constatate în mod direct de către martori.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal aflat la fila 11- d.u.p., se consemnează că numitei C. E. i s-a adus la cunoștință de către mama sa faptul „că i-a observat pe A. F., A. A. și B. A., care spuneau că au fost alergați de către numiții P. M., A. C., A. B. și A. Gigei
Martorul S. V. a declarat, la fila 22- dosar UP, „mi s-a adus la cunoștința de către organele de poliție că cel care a produs avariile se numește P. M.".
În cursul urmăririi penale a fost audiată martora C. F., proprietara imobilului în fața căruia a avut loc incidentul, în declarațiile de la filele 81-83, se detaliază cu lux de amănunte, cum a avut loc incidentul, numele și prenumele participanților. Însă în fața instanței, martora a arătat că au fost prezente 3 femei și un bărbat pe nume C., arătând că nu le cunoaște numele și prenumele, precum și faptul că V. și B. i-au spus că Murită (porecla inc. P. M.) a spart geamul. Mai mult, martora a arătat că declarațiile au fost scrise de polițist.
Se mai arată că declarația acestei martore prezintă trei tipuri de scris și este greu de crezut că o persoana de la țară scrie în trei moduri diferite, inclusiv cu majuscule.
Aceeași situație se întâlnește și la fila 89, declarația martorului M. N., cuprinde două tipuri de scris.
Martorii audiați în fața instanței de judecată, C. F., M. N., A. J., A. A., A. F., S. V., B. A., nu confirmă, și nu au perceput în mod direct prezența și participarea inculpatului P. M. la săvârșirea faptei de tulburare a ordinii și liniștii publice.
In mod curios, deși în cuprinsul referatului de terminare a urmăririi penale, în care se propune trimiterea în judecată și a învinuiților A. A. și B. A., s-a reținut că aceștia i-au provocat pe cei din curtea familiei P., bătându-se cu pietre pe drum, în rechizitoriu s-a mai reținut că A. A. și B. A. nu au participat la conflict.
În concluzie solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria B., iar pe fond achitarea inculpatului, deoarece nu există probe că a săvârșit infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate cât și conf. art. 417 alin. 2 c.p.p. Curtea apreciază că această cale de atac nu este fondată așa cum se va arăta în continuare:
Prin criticile sale inculpatul reia aceleași susțineri pe care le-a făcut atât în faza ce urmărire penală cât și în fața instanței de fond.
Astfel inculpatul P. M. a solicitat audierea martorului B. O., persoană cu care a afirmat că s-a întâlnit în municipiul B., în seara zilei de 22.10.2012, (data comiterii faptelor pentru care este judecat în prezenta cauză).
Această martoră a arătat însă, că nu îl cunoaște pe inculpat și nu s-a întâlnit cu acesta pe raza municipiului B. în perioada arătată de indicată. De asemenea a afirmat că în ziua de 01.03.2013, la domiciliul său a venit un bărbat, în persoana numitului R. N. și care ar fi rugat-o ca, în cazul in care va fi citată la poliție, să declare faptul că într-o seară a lunii octombrie 2012, s-a întâlnit cu inculpatul P. M., pe raza municipiului B., rugăminte căreia martorul nu i-a dat curs, exprimându-și revolta cu privire la propunerea persoanei respective cât și cu privire la faptul că fusese propusă ca martor într-o cauză despre care nu cunoștea nimic.
De asemenea inculpatul a mai susținut, în apărarea sa, că în ziua de 22.10.2012, în jurul orei 2200, aflându-se pe . municipiul B. a fost legitimat de către un echipaj de poliție.
Cu ocazia verificărilor efectuate însă, atât în evidențele Poliției Locale B. cât și în cele ale Poliției Municipiului B., a rezultat faptul că în perioada indicată, în data de 22.10.2012, nu figurează ca fiind legitimată nicio persoană cu numele P. M..
Inculpatul P. M. a mai învederat, faptul că în seara zilei de 22.10.2012, în jurul orei 2120-2130, a plecat din localitatea M., către B. cu un autobuz ce venea dinspre localitatea Pietroasele.
Martorul C. S. P. G. (f. 91-92 dosar u.p.), șofer pe autobuz în cadrul S.C. Trans R. SRL Gălbinași, a infirmat aspectele arătate de inculpat. A arătat că în seara zilei de 22.10.2012, a efectuat cursa Nenciulești-B., iar în stația de autobuz din localitatea M., din dreptul școlii generale, s-au urcat doar doi bărbați și o femeie, pe care îi cunoștea ca fiind navetiști și care au mers cu respectivul autobuz în cursul întregii săptămâni.
Se constată astfel că însăși probele solicitate a fi administrate pentru a dovedi apărarea inculpatului infirma susținerile sale.
Coroborând cele de mai sus cu celelalte probe administrate în cauză, Curtea consideră ca și instanța de fond că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat de către instanța de fond.
Martorul A. Gigel (rudă cu inculpatul) a menționat faptul că, în timp ce se afla în curtea locuinței acestuia, împreună cu ceilalți membrii ai familiei acestuia, pe stradă au trecut numiții A. A. și B. A., moment în care inculpatul A. C. a înjurat, crezând că unul dintre cei doi este A. F.. În aceste împrejurări, martorul A. A. i-a reproșat inculpatului A. C. faptul că îl înjură, cerându-i explicații, iar după parcurgerea unei distanțe scurte, cei doi au oprit, provocând pe toți membrii familiei lui P. M. la acte de violență.
Martorul A. Gigel a mai arătat că, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpații A. C. și P. M. au răspuns provocărilor, au ieșit în drum, fiind urmați de inculpatele D. Isaura, P. E. și R. T..
A mai precizat că a pornit și el după persoanele susmenționate, iar când a ajuns în zona intersecției, a auzit o bubuitură puternică, observând că membrii celor două grupuri aruncau cu pietre unii asupra celorlalți, rupeau țambre din gard, se înjurau, iar femeile țipau. Martorul A. Gigel a confirmat faptul că în momentul în care a ieșit din curte, inculpatul P. M. avea asupra sa o furcă, precizând totodată că scandalul s-a încheiat în momentul în care în zona a apărut martorul A. F..
În ceea ce privește declarațiile martorei C. F. date în faza de urmărire penală filele 80-83, a cărei autenticitate inculpatul o pune sub îndoială, Curtea constată următoarele:
Atât declarația din data de 23.10.2012 (filele 82,83 dosar u.p.) cât și cea din data de 10.01.2013 ( filele 80,81 dosar u.p.) conțin la final o altă formă de scris decât cea care constituie declarația în extenso.
Se poate presupune, așa cum a menționat și inculpatul, că declarația din extenso a fost scrisă de o persoană, iar la final mențiunile „ aceasta îmi este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez personal, cele relatate de mine corespund cu realitatea” ar fi înscrise personal de către martoră.
Cu toate aceste diferențe de scris, relatările din declarația martorei conform căreia în seara zilei de 22.10.2012 l-a văzut pe inculpatul P. M. având în mână o furcă și aflat în grupul de agresori care au aruncat cu pietre spre numiții A. A. și B. A. se coroborează cu declarația martorului A. Gigel, ruda inculpatului.
Având în vedere aceste probe, coroborate cu lipsa de veridicitate a probelor administrate la solicitarea inculpatului în apărarea sa, Curtea consideră că este fără putință de tăgadă faptul că inculpatul P. M. a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat, prin sentința apelată.
Pentru considerentele mai sus expuse,Curtea în baza art. 421 pct.1 lit. b) Cod proc. penală, va respinge apelul inculpatului P. M., ca nefondat.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. M., fiul lui N. și E., născut la data de 09 aprilie 1979, domiciliat în comuna M., ., împotriva sentinței penale nr.841/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria B..
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.01.2015.
Președinte, Judecător,
F. TeișanuLucian C.
Grefier,
R. E. B.
Red.FT
Tehnored.BER
5 Ex./24.02.2015
Dosar fond –_ Judecătoria B.
Judecător fond – A. B.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
