Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia penală nr. 103
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte – D. A. E.
Judecător – P. M. F.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. M.-I., fiul lui M. și E., născut la data de 26.02.1989 în Găești, județ Dâmbovița, domiciliat în Găești, ..86, județ Dâmbovița, CNP_, studii medii, cetățean român, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 1688 din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care în baza art.386 noul Cod de procedură penală și art.5 din noul Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul C. M. I., din infracțiunea prev.de art.335 alin.1 din noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 în vigoare la data săvârșirii faptei.
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74 lit. a și c Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit.e Cod penal anterior, cu aplicarea art.396 alin.1,2 și 10 noul Cod de procedură penală, cu referire la art. 3 noul Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. M.-I., la 6 luni închisoare pentru fapta de conducere fără permis din 17.08.2013.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior.
Potrivit art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – inculpat C. M. I. asistat de apărător ales A. I. din cadrul Baroului Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat A. I. apărător ales al apelantului – inculpat C. M. I. depune în scris motivele de apel și în circumstanțiere înscrisuri însoțite de borderou.
Curtea aduce la cunoștința apelantului – inculpat C. M. I. că potrivit disp. 420 alin.4 rap. la art.83 alin.1 lit. a) Cod procedură penală are dreptul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, apelantul – inculpat precizând că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și cele declarate în cauză până în prezent și în raport de disp. art. 91 alin.1 lit. c) Cod penal apelantul – inculpat și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul de asemenea arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat A. I. apărător ales al apelantului – inculpat având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului și în baza art. 421 Cod procedură penală desființarea sentinței apelate și procedând la o nouă judecată să se dispună o soluție în raport de cele ce le va învedera.
Prima instanță în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei apreciind că legea penală mai favorabilă ar fi vechea reglementare.
Contrar celor reținute de către prima instanță, consideră că noua reglementare este mai favorabilă pentru inculpat deoarece, în noua reglementare se regăsesc instituții care, dacă li s-ar da eficiență, s-ar crea o situație mai favorabilă inculpatului.
Într-adevăr ca și limite de pedeapsă în ambele reglementări, pedeapsa este de la 1 la 5 ani, însă în noua reglementare există posibilitatea aplicării disp. art. 80 și urm. Cod penal, referitoare la renunțarea aplicării pedepsei, fie disp. art. 83 și urm. Cod penal, referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
În opinia sa, apreciază că pot fi aplicate aceste dispoziții legale, având în vedere că pentru infracțiunea imputată inculpatului, așa cum a arătat legea prevede pedepse alternative, fapta prezintă o gravitate redusă, urmărire produse sunt minime, conduita anterioară comiterii faptei și ulterioară fiind fără reproș, apelantul – inculpat dând dovadă de îndreptare.
Apărătorul ales al inculpatului apreciază că sunt îndeplinite condițiile amânării aplicării pedepsei întrucât, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea imputată nu este mai mare de 2 ani, nu a mai fost condamnat anterior, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Analizând datele cauzei, se poate lesne observa că sunt îndeplinite condițiile impuse de alin.2 ale art. 83 Cod penal, pedeapsa pentru fapta imputată inculpatului nu este mai mare de 7 ani, apelantul – inculpat nu s-a sustras cercetărilor și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea solicită instanței de control judiciar, la analizarea situației juridice a inculpatului, să aibă în vedere și împrejurarea că, la data comiterii faptei, apelantul – inculpat absolvise cursurile școlii de șoferi așa cum rezultă din adeverința eliberată în acest sens și depusă la dosar în cadrul probei cu înscrisuri.
Față de cele evocate și în raport de motivele de apel depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și înlăturarea aspectelor de netemeinicie.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat, în mod corect prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă dispozițiile legii vechi, în raport de sancțiunea penală la care s-a orientat, aceea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind în mod just că sunt mai favorabile dispozițiile art. 81 și art.82 Cod penal anterior decât art. 83 Cod penal actual.
Noua reglementare îi impune inculpatului respectarea unor obligații care nu există pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 81 vechiul Cod penal.
Pe cale de consecință, apreciază că în moc corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor sus menționate, astfel că apelul inculpatului este nefondat.
Apelantul – inculpat C. M. I. în ultimul cuvânt, potrivit disp. art.389 alin.1 Cod procedură penală învederează instanței că regretă sincer cele întâmplate.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1688 din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești, în baza art.386 noul Cod de procedură penală și art.5 din noul Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul C. M. I., din infracțiunea prev. de art.335 alin.1 din noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 în vigoare la data săvârșirii faptei.
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74 lit. a și c Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit.e Cod penal anterior, cu aplicarea art.396 alin.1,2 și 10 noul Cod de procedură penală, cu referire la art. 3 noul Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. M.-I., la 6 luni închisoare pentru fapta de conducere fără permis din 17.08.2013.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior.
Potrivit art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Pentru a pronunț această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că la data de 17.08.2013, în jurul orei 00.07, lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe ., au oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ care circula cu farurile stinse, din .. V. S., șoferul acestui autovehicul fiind identificat în persoana inculpatului C. M. – I., care a declarat că nu posedă permis de conducere.
În autoturism a mai fost identificat martorul N. P. – C. care confirmă în declarația sa că în acea noapte, inculpatul C. M. I. a condus autoturismul marca D acia cu nr. de înmatriculare_ prin orașul Găești, respectiv de pe . pe . a fost oprit de organele de poliție.
Audiat în cauză, inculpatul C. M. I., recunoaște săvârșirea în modalitatea expusă anterior și arată că autoturismul pe care l-a condus fără să posede permis de conducere este proprietatea familiei sale și nu a avut acordul acesteia la momentul în care s-a urcat la volan.
Conform adresei nr._/01.10.2013, emisă de către I.P.J. Dâmbovița, serviciul Rutier, inculpatul C. M. I. nu figurează ca posesor de permis de conducere.
În drept s-a reținut în actul de sesizare că fapta învinuitului C. M. – I. care la data de 17.08.2013, în jurul orei 00.07 a condus pe drumul public, respectiv de pe .. T. V., până pe . raza orașului Găești, autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ fără să posede permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, în forma prevăzută de art.335 alin 1 din Codul penal.
Ca mijloace de probă, au fost menționate procesul verbal de sesizare; declarații învinuit/inculpat M. M. M.; rezoluție de neîncepere a urmăririi penale; ordonanță de schimbare a încadrării juridice; declarație suspect /inculpat; procese verbale de aducere la cunoștință a calității de suspect /inculpat; fișă cazier; adresă nr-_/01.10.2013 emisă de către I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Rutier; ordonanță de punere în mișcare a urmăririi penale.
Cu privire la inculpat, s-a arătat în actul de sesizare a instanței că pe parcursul urmăririi penale inculpatul C. M. I. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 15.10.2014 inculpatului i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 374 alin.4 noul Cod de procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Aceasta a declarat, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește.
Coroborând recunoașterea inculpatului cu celelalte mijloace de probă din faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.1 din noul Cod penal.
Cu privire la fapta prevăzută de art.335 din noul Cod penal s-a constatat că aceasta are corespondent în incriminarea cu aceeași denumire marginală din art. 86 alin.1din OUG nr.195/2002 în vigoare la data săvârșirii faptei, astfel că instanța de fond a dat eficiență principiului activității legii penale și a încadrat fapta în textul în vigoare la data săvârșirii acesteia, având în vedere la alegerea legii aplicabile și aspecte ce țin de modalitatea de executare a pedepsei.
Potrivit art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un autovehicul fără a poseda permis de conducere, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol cu privire la siguranța circulației, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal anterior, prevăzând rezultatul faptei sale și producerea acestui rezultat.
S-a mai constatat că potrivit probelor administrate în faza de urmărire penală, fapta inculpatului este stabilită și există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a ținut seama de dispozițiile art. 396 alin.10 din noul Cod de procedură penală.
Astfel, art. 396 alin.10 din Noul Cod de procedură penală statuează că, în cazul recunoașterii vinovăției în condițiile art.375 alin.1 și 2, instanța va pronunța condamnarea acestuia, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere, potrivit art. 72 Cod penal anterior, dispozițiile părții generale a Codului penal anterior, limitele de pedeapsă reduse cu o treime în baza art. 396 alin.10 noul Cod de procedură penală, dar și gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite, inculpatul periclitând prin conduita sa viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, numai întâmplarea făcând ca activitatea inculpatului să nu se soldeze cu producerea unor consecințe mult mai grave.
Totodată, instanța de fond a ținut seama de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut constant fapta săvârșită, aceste aspecte fiind reținut ca circumstanțe atenuante în favoarea sa, în baza art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal anterior.
Devin astfel incidente dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal anterior care obligă la coborârea pedepsei sub minimul special, până la minimul general sau la aplicarea unei amenzi („când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei ”).
Având în vedere toate aceste argumente, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, aceasta aflându-se la prima încălcare a legii penale, s-a făcut aplicarea art. 81 Cod penal anterior și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 Cod penal anterior.
Potrivit art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal anterior privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Prima instanță a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art.81 din codul penal anterior constituie o individualizare judiciară mai puțin severă decât amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art.83 din noul Cod penal, întrucât în cazul amânării aplicării pedepsei, instanța stabilește în mod concret o pedeapsă a cărei aplicare este amânată, inculpatului fiindu-i stabilite anumite obligații pe parcursul unui termen de supraveghere, obligații care nu există pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art.82 din Codul penal anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. M. I., susținând prin apărătorul ales că legea nouă este lege mai favorabilă, deoarece prin aplicarea dispozițiilor art. 80 din noul Cod penal se poate renunța la aplicarea pedepsei ori conform art. 83 din același cod se poate dispune amânarea aplicării pedepsei.
Dacă se ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, de gravitatea redusă a faptei și urmările acesteia, dar și de conduita inculpatului se impune aplicarea instituțiilor menționate.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata că apelul este nefondat.
În fața primei instanțe inculpatul-apelant a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptei.
S-a reținut în actul de sesizare că la data de 17.08.2013, orele 00.07, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului Dacia, cu număr de înmatriculare_, fără a avea permis de conducere auto, fiind depistat în trafic de un echipaj de poliție.
Infracțiunea de conducere fără permis auto este sancționată în art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu o pedeapsă de la un 1 an la 5 ani închisoare, iar în legea nouă cu aceleași limite ale pedepsei închisorii, la care s-a adăugat alternativ și pedeapsa amenzii (art. 335 Cod procedură penală).
La aplicarea în concret a legii penale mai favorabile, prima instanță a stabilit că legea veche este mai favorabilă, întrucât a reținut în favoarea lui, pe lângă reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) din Codul penal anterior, ajungând la o pedeapsă de 6 luni închisoare la care a aplicat o modalitate de neexecutare efectivă a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată (art. 81 Cod penal anterior), ce are ca efect, la împlinirea termenului de încercare, reabilitarea de drept a condamnatului.
Curtea observă că prima instanță a fost destul de indulgentă în procesul de individualizare al pedepsei, reținând circumstanțe atenuante ce au aceeași natură cu cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (recunoașterea și atitudinea sinceră a fost valorificată și ca circumstanță atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal anterior), astfel că pedeapsa de 6 luni închisoare nu se mai justifică a fi redusă.
În ceea ce privește aplicarea legii noi datorită posibilității de a se aplica alte instituții juridice (art. 82 sau 83 din NCP), Curtea consideră că, deși sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se putea dispune renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei, nu se justifică în cazul de față, întrucât inculpatul a pus în pericol siguranța participanților la traficul rutier, fiind de notorietate că un număr mare de accidente auto cu rezultate letale se produc pe fondul lipsei de experiență concretizată în obținerea unui permis auto.
Un alt argument în aplicarea legii penale mai favorabile din punct de vedere al obligațiilor este și cel reliefat de prima instanță, în sensul că pe parcursul termenului de încercare, în cazul renunțării sau amânării aplicării pedepsei, inculpatul trebuie să se supună unor obligații.
Mai favorabilă ar fi legea nouă doar sub aspectul consecințelor aplicării celor două instituții, dar în concret, legea veche apare ca fiind mai avantajoasă pentru motivele evocate.
Față de aceste aspecte, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul inculpatului C. M. I..
Văzând și disp. art. 275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. M.-I., fiul lui M. și E., născut la data de 26.02.1989 domiciliat în Găești, ..86, județ Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 1688 din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești.
Obligă pe apelant la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 29 ianuarie2015.
Președinte Judecător
D. A. E. P. M. F.
Grefier
D. C.
Red. PMF
Tehnored G.D.
4 ex./26.02.2015
d.f._ – Judecătoria Găești
j.f. C. D. D.
operator de date cu caracter personal/notificare nr. 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 173/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 104/2015.... → |
|---|
