Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 104/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
Decizia penală nr.104
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte – D. A. E.
Judecător – P. M. F.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE împotriva sentinței penale nr. 404 pronunțată la data de 09.10.2014 de către Judecătoria Târgoviște, prin care în baza art. 396, al. 3 C. pr. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul O. V., fiul lui I. și V., născut la data de 28.03.1987, în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., .. 177, județ Dâmbovița, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86, al. 1, din OUG 195/2002, în prezent art. 335 al. 1 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. i-a fost aplicat inculpatului un avertisment.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul – inculpat O. V..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea aduce la cunoștința intimatului – inculpat O. V. că potrivit disp. 420 alin.4 rap. la art.83 alin.1 lit. a) Cod procedură penală are dreptul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, apelantul – inculpat precizând că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și cele declarate în cauză până în prezent.
Reprezentantul Ministerului Public și intimatul inculpat O. V., pe rând având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, dă citire motivelor de apel și susține în esență că, hotărârea apelată este netemeinică, sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, în sensul în care, în cauză, renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment inculpatului nu reprezintă un mijloc eficient de prevenție a infracțiunilor.
Forma de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit fapta este intenția directă, deoarece deși nu avea permis de conducere, a decis să circule pe un drum public în speranța că nu va fi descoperit.
Infracțiunea prevăzută de 335 alin 1 Cod penal este o infracțiune de pericol. Consumarea acesteia se produce în momentul în care persoana care nu posedă permis de conducere pune în mișcare un autovehicul pe un drum public, independent de producerea/neproducerea unui eveniment rutier cu această ocazie.
Inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, iar prin punerea în mișcare a autoturismului pe drumul public, inculpatul a creat o stare de pericol, deoarece nu poseda permis de conducere, deci nu avea cunoștințe de legislație și nici abilitățile necesare pentru a desfășura această activitate în siguranță.
Infracțiunile la regimul circulației au o frecvență din ce în ce mai crescută și trebuie sancționate corespunzător cu pericolul social pe care îl creează.
Prin renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpat, în contextul în care acesta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 335 din Codul penal, se neglijează în mod nejustificat pericolul abstract și concret al acestei infracțiuni. Prin generalizarea unei asemenea practici în domeniul infracțiunilor rutiere, s-ar încuraja săvârșirea acestor infracțiuni aparent ușoare dar care au de cele mai multe ori rezultate dramatice.
Așadar, niciuna dintre circumstanțele concrete ale cauzei nu este de natură a atenua răspunderea inculpatului până la a se renunța la aplicarea pedepsei, ci dimpotrivă. Considerăm că în cauză se impune condamnarea inculpatului, conform art. 335 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., la pedeapsa amenzii penale în sistemul zilelor amendă prevăzut lege.
Intimatul – inculpat O. V. având cuvântul în dezbateri și ultimul cuvânt potrivit disp. art.389 alin.1 Cod procedură penală învederează instanței că regretă cele întâmplate, în prezent urmează din nou cursurile unei școli de șoferi, pentru că și la momentul faptei era înscris la o astfel de școală.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 404 pronunțată la data de 09.10.2014 de către Judecătoria Târgoviște, în baza art. 396, al. 3 C. pr. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul O. V., fiul lui I. și V., născut la data de 28.03.1987, în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., .. 177, județ Dâmbovița, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86, al. 1, din OUG 195/2002, în prezent art. 335 al. 1 C. pen. În baza art. 81 C. pen. i-a fost aplicat inculpatului un avertisment.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 83/P/2014 din data de 6.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335, al.1, C. pen.
S-a reținut în actul de sesizare că în data de 25.12.2013, în jurul orei 02:30, inculpatul a fost depistat de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_, pe ., fără a poseda permis de conducere. În mașină cu inculpatul se afla martora Z. Nicușoara G. iar autoturismul aparține unei societăți care îl garează peste noapte în curtea inculpatului.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului prin care recunoaște acuzațiile ce i se aduc, ale martorului, fișa de cazier judiciar a inculpatului, adresa nr._/28.01.2014 a IPJ Dâmbovița – Serviciul rutier din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.
Inculpatul a optat pentru judecarea cauzei conform procedurii simplificate, numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și recunoscând acuzația ce i-a fost adusă, cererea fiindu-i admisă și pe considerentul că infracțiunea imputată nu este pedepsită cu închisoarea pe viață.
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța de fond a constatat că fapta imputată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
De asemenea, s-a avut în vedere noua reglementare a infracțiunii din art. 335, al.1, C. pen. ca fiind legea mai favorabilă, conform art. 5 C. pen. întrucât, față de reglementarea anterioară, posibilitatea individualizării pedepsei este mult mai largă.
Astfel, potrivit art. 396 C. pr. pen. instanța are posibilitatea să renunțe la stabilirea și aplicarea pedepsei cu privire la inculpat, pentru îndreptarea căruia, ținând seama de infracțiunea săvârșită, de persoana infractorului și de conduita avută de acesta înainte și după comiterea infracțiunii, nu este oportună aplicarea unei pedepse, fiind suficientă aplicarea unui avertisment.
În acest sens, față de condițiile arătate în art. 80 C. pen. ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, instanța de fond a reținut că infracțiunea prezintă o gravitate redusă în raport cu natura și întinderea urmărilor produse, cu mijloacele folosite, cu modul și împrejurările în care a fost comisă, precum și cu motivul și scopul urmărit.
Cu privire la criteriul privind natura și întinderea urmărilor produse, s-a constatat că este vorba despre o infracțiune de pericol, nefiind produse urmări în componenta materială a infracțiunii iar, urmările negative din punct de vedere psihic nu pot fi luate în calcul decât în cazul infracțiunilor care protejează valori sociale de sorginte psihică, nefiind cazul în speță.
Cu privire la mijloacele, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, s-a reținut că inculpatul a recurs la conducerea fără permis la rugămintea unei prietene care a invocat o urgență în timpul nopții când circulația era redusă și a folosit un autovehicul ce era parcat noaptea la el în curte deși nu-i aparținea, în acest sens fiind relevată și încrederea pe care i-o acorda proprietarul autovehiculului.
Față de persoana inculpatului s-a constatat că acesta nu este căsătorit, nu are antecedente penale și a recunoscut și regretat fapta săvârșită, aspect ce relevă posibilități sporite de îndreptare precum și faptul că aplicarea unei pedepse ar avea consecințe grave asupra carierei profesionale a acestuia prin existența unei condamnări în cazierul judiciar.
Și condiția obiectivă a limitelor de pedeapsă este îndeplinită, infracțiunea în cauză fiind pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani, legea cerând pentru renunțarea la aplicarea pedepsei, ca infracțiunea să nu fie pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani.
Potrivit art. 81 C. pen. când se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, se aplică un avertisment care constă în atenționarea inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni, riscând anularea acestei măsuri și aplicarea unei pedepse alături și de cea de a doua pedeapsă, cu atragerea a diferite decăderi, incapacități și interdicții ce decurg dintr-o condamnare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște criticând-o pentru netemeinicie.
Apelantul a învederat faptul că în cauză, renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment inculpatului nu reprezintă un mijloc eficient de prevenție a infracțiunilor.
Forma de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit fapta este intenția directă, deoarece deși nu avea permis de conducere, a decis să circule pe un drum public în speranța că nu va fi descoperit.
Infracțiunea prevăzută de 335 alin 1 Cod penal este o infracțiune de pericol. Consumarea acesteia se produce în momentul în care persoana care nu posedă permis de conducere pune în mișcare un autovehicul pe un drum public, independent de producerea/neproducerea unui eveniment rutier cu această ocazie.
Inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, iar prin punerea în mișcare a autoturismului pe drumul public, inculpatul a creat o stare de pericol, deoarece nu poseda permis de conducere, deci nu avea cunoștințe de legislație și nici abilitățile necesare pentru a desfășura această activitate în siguranță.
Infracțiunile la regimul circulației au o frecvență din ce în ce mai crescută și trebuie sancționate corespunzător cu pericolul social pe care îl creează.
Prin renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpat, în contextul în care acesta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 335 din Codul penal, se neglijează în mod nejustificat pericolul abstract și concret al acestei infracțiuni. Prin generalizarea unei asemenea practici în domeniul infracțiunilor rutiere, s-ar încuraja săvârșirea acestor infracțiuni aparent ușoare dar care au de cele mai multe ori rezultate dramatice.
Așadar, niciuna dintre circumstanțele concrete ale cauzei nu este de natură a atenua răspunderea inculpatului până la a se renunța la aplicarea pedepsei, ci dimpotrivă.
A apreciat apelantul că în cauză se impunea condamnarea inculpatului, conform art. 335 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., la pedeapsa amenzii penale în sistemul zilelor amendă prevăzut lege.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelantul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.
Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, dar și în raport de poziția de recunoaștere a inculpatului, în mod corect s-a reținut că la data de 25.12.2013, în jurul orei 02:30, inculpatul a fost depistat de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_, pe . Bilciurești, județul Dâmbovița, fără a poseda permis de conducere. În mașină cu inculpatul se afla martora Z. Nicușoara G. iar autoturismul aparține unei societăți care îl garează peste noapte în curtea inculpatului.
Analizând criticile formulate de către apelant cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei realizată de către prima instanță, Curtea consideră că acestea sunt întemeiate.
În mod evident, infracțiunea care a făcut obiectul sesizării instanței este una de pericol, aspect reținut în mod corect și de către prima instanță. Sancționarea unei astfel de conduite de către legea penală are în vedere crearea unei stări de pericol prin adoptarea comportamentului încriminat. În aceste condiții, reținerea de către instanța fondului ca elemente în favoarea stabilirii soluției adoptate a aspectelor legate de lipsa unui prejudiciu, indiferent de natura acestuia, nu poate fi acceptată de către instanța de apel.
Pe de altă parte, celelalte aspecte avute în vedere de prima instanță pentru a stabili că în cauză nu se impune aplicarea unei pedepse, respectiv condițiile concrete de comitere a infracțiunii, inculpatul acționând la solicitarea unei prietene, la o oră târzie în noapte, nu sunt în opinia Curții temeiuri suficiente pentru justificarea soluției menționate.
Curtea apreciază că în mod evident acțiunile inculpatului, care a condus un autoturism ce nu îi aparținea pe un drum public, în condițiile în care nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie, prezintă suficient pericol social concret pentru a justifica aplicarea unei sancțiuni penale.
Starea de pericol creată prin acțiunea inculpatului justifică această măsură, posibilitatea ca această acțiune ilegală a celui menționat să conducă la producerea unor consecințe deosebit de grave fiind în mod evident una ridicată, în condițiile în care din probele dosarului nu rezultă nici un element care să conducă la concluzia că acesta avea măcar cunoștințe minime de legislație rutieră, ori aptitudinile necesare pentru a conduce un autoturism.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și va desființa, în parte, sentința penală nr. 404 pronunțată la data de 09.10.2014 de către Judecătoria Târgoviște, urmând a rejudeca cauza sub aspectul modalității de sancționare a inculpatului pentru fapta comisă, subsecvent înlăturării aplicabilității în cauză a prevederilor art. 80C.pen..
Întrucât de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă și anume Codul Penal aprobat prin Legea 286/2009, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, Curtea, analizând din oficiu problema aplicării dispozițiilor legale ce reglementează legea penala mai favorabilă, constată că în cauză, legea penală mai favorabilă este legea penală veche, deoarece, deși noul cod penal prevede alături de pedeapsa închisorii, în același cuantum ca vechea reglementare, și pedeapsa amenzii, obligațiile pe care instanța este obligată a le dispune în caz de suspendare condiționată a executării pedepsei în noua reglementare sunt mai împovărătoare pentru inculpat, fiind instituite anumite sarcini care în vechea reglementare nu erau prevăzute.
Potrivit art.5 alin.1 C.penal, care reglementează aplicarea principiului legii penale mai favorabile, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că această dispoziție ce vizează aplicarea legii penale în timp, este pe deplin incidentă în cauză deoarece în actuala reglementare, cum s-a menționat anterior, posibilitatea de individualizare judiciară a pedepsei era favorabilă inculpatului, așa încât urmează a fi reținută legea veche ca lege penală mai favorabilă.
Ca atare, în baza art. 386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Cod penal, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 335 Cod penalîn infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicabile inculpatului, Curtea consideră că prin raportare la pericolului social concret al infracțiunii, la circumstanțele concrete ale comiterii faptei, la aspectele privind circumstanțele personale ale autorului faptei, pentru atingerea scopului educativ – preventiv al pedepsei, așa cum acesta era prevăzut în vechea reglementare, este necesar a se aplica acestuia o pedeapsă cu închisoare într-un cuantum mediu, în condițiile în care soluționarea cauzei s-a realizat în procedura simplificată.
În continuarea procesului de individualizare a pedepsei, apreciind că sancțiunea aplicată inculpatului reprezintă un avertisment suficient pentru acesta, iar reintegrarea socială a sa este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite atât condițiile de fond, cât și de formă, prev. de art. 81 C.pen. anterior, Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unei termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen. anterior.
Se va atrage atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal anterior.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE împotriva sentinței penale nr. 404 pronunțată la data de 09.10.2014 de către Judecătoria Târgoviște, desființează în parte sentința atacată și în consecință:
Înlătură disp. art. 80 Cod penal.
În baza art. 386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 335 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță inculpatul, în infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul O. V. fiul lui I. și al lui V., născut la 28 Martie 1987, domiciliat în ., .. 177, J. Dâmbovița la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal anterior dispune suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 29 ianuarie 2015.
Președinte Judecător
D. A. E. P. M. F.
Grefier
D. C.
Red. D.
Tehnored D.C
5 ex./02.03.2015
d.f._ – Judecătoria Târgoviște
j.f. E. L.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 103/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 24/2015.... → |
|---|
