Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 862/259/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA nr.76
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015
Președinte: - M. D.
Judecător: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul O. C., fiul lui I. și Z., născut la data de 07 august 1962, domiciliat în Ploiești, ., ..3, ., împotriva sentinței penale nr.271/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria M..
Prin această sentință inculpatul O. C. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 (douămii) lei reprezentând 200 de zile-amendă, sumă pentru o zi amendă fiind de 10 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de disp. art.396 al.2 Cod pr.pen. rap. la art. 336 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod pr. pen.
În temeiul disp. art.63 C.penal s-a atras atenția inculpatului O. C. că, în caz de neexecutare a pedepsei amenzii cu rea-credință, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat O. C. personal asistat de avocat ales N. Milena din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială . nr._/2015).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat N. Milena depune la dosar motive de apel în două exemplare, un exemplar înmânându-se procurorului de ședință, practică judiciară și o cerere formulată de avocat D. A., apărător desemnat din oficiu prin care se solicită acordarea onorariului parțial, întrucât a asigurat asistență juridică inculpatului.
Curtea, în temeiul art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință inculpatului O. C., dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Apelantul-inculpat O. C. personal având cuvântul declară că își menține declarațiile date la instanța de fond și nu are completări de făcut.
Reprezentantul Ministerului Public, avocat N. Milena pentru apelantul-inculpat O. C. având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat N. Milena, având cuvântul pentru apelantul-inculpat O. C. susține că a declarat apel împotriva sentinței penale nr.271 din 20 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria M., întrucât acesta o consideră nelegală și netemeinică, sub aspectul laturii penale, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond să se dispună în principal, aplicarea prev. art. 80 din Codul Penal rap. la art. 81 alin.1 cod penal, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment inculpatului.
În subsidiar dacă instanța de apel nu va îmbrățișa acest punct de vedere solicită aplicarea amenzii conf. art. 61 alin.4 lit. c cod penal rap. la art. 396 alin. 10 din codul de procedura penala, avându-se în vedere circumstanțele atenuante și circumstanțele personale ale inculpatului.
Susține că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei și a înlăturat dispozițiile legale privitoare la circumstanțele atenuante nejustificat. Din probele existente la dosar, rezultă cu certitudine că nu se face nici un fel de precizare cu privire la dispozițiile legale privitoare la circumstanțele atenuante.
Apelantul inculpat încă din primul moment, a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut săvârșirea faptei, a regretat-o și a contribuit la soluționarea cu celeritate a cauzei.
Mai mult decât atât acesta a solicitat să se facă aplicarea prev. art.396 alin.10 c.proc.pen. rap. la art.374 alin.4 cod procedura penala, în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsa, iar în cazul pedepsei amenzii cu 1/4. De asemenea a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, acesta nu s-a sustras de la urmărirea penala ori judecata și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere a autorului sau participanților, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecații este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art.80 alin.2 lit.d C. penal și să se aibă in vedere circumstanțele atenuante.
Acesta este la primul conflict cu legea penală, iar săvârșirea acestei infracțiuni a fost un caz nefericit pentru acesta și mai mult decât atât, anterior săvârșirii faptei nu a mai fost sancționat contravențional pentru nici o abatere de la normele de circulație rutiera.
Instanța de fond, avea posibilitatea să facă aplicarea prevederilor legale privitoare la circumstanțele atenuante și să aplice inculpatului o pedeapsă mult mai mică în raport de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și cele personale de care beneficiază acesta.
A mai menționat că infracțiunea dedusă judecații prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse (gradul de îmbibație alcoolică prezentat de către inculpat, ora destul de matinală când a fost depistat de către organele de poliție, când traficul rutier este mult diminuat), mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul, scopul urmărit și, în raport de persoana inculpatului (care este angajat cu carte de muncă încă din anul 1981), de conduita avuta anterior săvârșirii infracțiunii (lipsa antecedentelor penale) și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului (pierderea locului de muncă).
Așa cum rezultă și din fișa de cazier a inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani, anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat, provine dintr-o familie organizată, este în vârstă de 52 de ani, căsătorit, are o fiica în vârstă de 24 de ani masterand, are un loc de muncă stabil și își câștigă în mod cinstit existența.
La dosarul cauzei s-au depus acte în circumstanțiere, respectiv trei caracterizări din care rezulta conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei, copii de pe cărțile de identitate a tuturor membrilor familiei, două adeverințe de salariat, respectiv adeverința inculpatului cât și adeverința soției - din care rezultă veniturile totale ale familiei, adeverința din care rezultă că fiica inculpatului a terminat masterul anul acesta cu media generala 10, precum și acte ce atestă cheltuielile efectuate de acesta cu întreținerea locuinței în care locuiește.
Atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor nu constituie, în cauză, circumstanțe atenuante, dar va reprezenta un criteriu de apreciere în alegerea dintre pedepsele prevăzute de lege și dozarea celei alese între limitele prevăzute de lege.
La momentul când a fost depistat în trafic acesta a fost testat cu aparatul, rezultatul fiind de 0,63 mg/l alcool în aerul respirat, fost condus de organele de politie la Spitalul orășenesc M. unde i s-au recoltat doua probe biologice de sânge, la prima proba a rezultat o alcoolemie de 1,20 g/l, in schimb la cea de a doua proba a ieșit o alcoolemie de 0,95 g/i.
Alcoolemia din sânge era in descreștere, ceea ce duce la ideea ca cea de a doua proba se situează la limita dintre contravenție si infracțiune, ceea ce dovedește pericolul social redus al faptei la care se adaugă: vârsta inculpatului respectiv vârsta de 52 de ani, permisul de conducere l-a obținut încă din anul 1981 pentru categoria A si in anul 1988 pentru categoria B, fără a fi înscris in cazierul auto, a recunoscut in tot consumul de alcool dinaintea urcării la volan, lipsa vreunui minim eveniment rutier înaintea depistării sale in trafic si faptul ca își câștigă în mod cinstit existența.
În cuprinsul sentinței se face vorbire de faptul că apelantul inculpat a recunoscut și regretat fapta comisa, fiind de acord cu prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei si achitând contravaloarea acestora si de asemenea faptul ca acesta este căsătorit, are un copil major, este angajat in munca si ca a primit o caracterizare pozitiva din partea directorului tehnic unde acesta lucrează, insa nu i-au fost reținute toate aceste circumstanțe prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, instanța de fond trebuia să aibă în vedere toate aspectele privitoare la circumstanțe și să facă aplicarea prev. art.396 alin.10 rap. la art.374 alin.4 din codul de procedura penala - respectiv reducerea cu 1/3 din pedeapsa, iar in cazul amenzii reducerii cu l/4, ceea ce nu s-a întâmplat.
Pentru toate aceste aspecte a solicitat, în baza art. 421 alin.1 pct.2 lit.a din noul cod de procedura penala admiterea apelului,desființarea hotărârii atacate și pe fond, în principal aplicarea prevederilor art.80 Cod penal pentru a se renunța la aplicarea unei pedepse, iar tratamentul sancționator suficient si proporțional cu fapta comisa fiind considerat ca oportun cel al aplicării unui avertisment prevăzut de art.81 alin.1 Cod Penal, iar în subsidiar, aplicarea inculpatului pedeapsa amenzii conf. art. 61 alin.4 lit.c din Codul Penal rap. la art. 396 alin, 10 din Codul de procedura penala, respectiv reducerea cu 1/4 din pedeapsă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, hotărârea criticată fiind legală și temeinică. Pedeapsa aplicată inculpatului este una corect individualizată și nu există temeiuri care să justifice renunțarea la aplicarea pedepsei.
În replică la concluziile puse de procuror, avocat N. Milena a precizat că inculpatul se află la prima abatere, are o familie organizată și, în raport de aceste circumstanțe se poate aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Apelantul-inculpat O. C. având personal cuvântul declară că regretă fapta.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.271/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în baza art.396 al.2 Cod pr.pen. rap. la art. 336 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod pr. pen., inculpatul O. C., născut la data 07.08.1962 în com. Ceptura, CNP_, fiul lui I. și Z., domiciliat în Ploiești, ., ., ., cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 (douămii) lei reprezentând 200 de zile-amendă, sumă pentru o zi amendă fiind de 10 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă din 07.12.2013.
În temeiul disp. art.63 C.penal s-a atras atenția inculpatului O. C. că, în caz de neexecutare a pedepsei amenzii cu rea-credință, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1425/P/2013 din 07.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului O. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 al. 1 din Noul Cod penal.
În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 07.12.2013, în jurul orelor 07:30, inculpatul O. C. a condus pe raza comunei Ceptura, jud. Prahova autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultat alcotest, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, declarație martor, declarație inculpatului, raport expertiză medico-legală.
La termenul de judecată din 26.03.2013 instanța, având în vedere solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, a procedat la audierea acestuia, O. C. declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală pe care și le însușește.
D. urmare, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit disp. art. 375 C.pr.pen., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind-o ca fiind întemeiată.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a constatat că inculpatul nu are antecedente penale și a reținut că, în fapt, la data de 07.12.2013, în jurul orei 07:30 inculpatul O. C. a condus pe drumurile publice din . personală marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ .
Inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliție în zona intersecției DJ 102 K cu DJ 102 N și, întrucât emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul alcotest, înregistrându-se un rezultat de 0,63 MG/l, alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc M., unde i s-au recoltat două probe biologice, sânge, prima la ora 0810, la care a rezultat o concentrație a alcoolemiei de 1,20 g‰, iar cea de-a doua la ora 0910, la care a rezultat o concentrație a alcoolemiei de 0,95 g‰.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru interpretarea calcului retroactiv al alcoolemiei, care a concluzionat că la data de 07.12.2013, ora 07:30, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie în descreștere de cca 1,35 g/l.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă proces-verbal de constatare, protocol etilotest, proces verbal de prelevare probe biologice, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, declarații suspect O. C., raport de expertiză medico-legală „M. Minovici”.
Probele administrate în cursul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile inculpatului care recunoaște și regrată săvârșirea faptei.
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului O. C. care, la data de 07.12.2013, în jurul orelor 07:30, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice din ., având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 al. 1 N.C.p.
Având în vedere natura infracțiunii prev. de art. 336 Noul Cod penal, aceasta fiind o infracțiune de pericol care protejează relațiile sociale privind siguranța deplasării pe drumurile publice, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpat a fost comisă cu forma de vinovăție a intenției indirecte. Astfel, acesta nu a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos și anume periclitarea siguranței deplasării pe drumurile publice, dar a acceptat posibilitatea producerii unui eveniment rutier care ar fi adus atingere relațiilor protejate de norma incriminatore.
La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 C.pen. și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii și de persoana infractorului.
Prima instanță a reținut că inculpatul a condus în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g‰ alcool pur fără a fi implicat în vreun eveniment rutier. De asemenea inculpatul a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, fiind de acord cu prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și achitând contravaloarea acestora. Inculpatul este căsătorit, are un copil major și este angajat în cadrul .. De asemenea, inculpatul a primit o caracterizare pozitivă din partea directorului tehnic al ..
Ținând seamă de elementele arătate mai sus și pe care prima instanță le-a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală pentru infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g‰ prev. de art. 336 N.C.p., este necesară și suficientă pentru atingerea scopului acesteia.
În temeiul art. 274 al. 1 C.pr.pen. instanța de fond a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul disp. art.63 C.penal s-a atras atenția inculpatului că, în caz de neexecutare a pedepsei amenzii cu rea-credință, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul O. C., criticând-o pentru netemeinicie, susținând în esență că pedeapsa aplicată este excesivă, în raport de conduita sa procesuală de recunoaștere a vinovăției, de pericolul social scăzut al infracțiunii, determinat de împrejurarea că nu a fost produs nici un eveniment rutier, de valoarea îmbibației alcoolice aflată în descreștere, iar fapta a fost comisă la o oră matinală când traficul rutier era scăzut, dar și față de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil încă din anul 1981, provine dintr-o familie organizată și are un copil major aflat în continuarea studiilor.
S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei conform art. 80 cod penal, ale cărui condiții sunt îndeplinite, urmată de aplicarea unui avertisment, sau, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii, conform art. 61 alin. 4 lit. c cod penal, în raport de recunoașterea vinovăției, care atrage și reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă în cazul amenzii, conform art. 396 alin. 10 cod procedură penală.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de inculpat nu este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului apelant O. C. de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelantul a fost trimisă în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Pe baza mijloacelor de probă de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, situația de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță, nefiind contestată, de altfel, de către inculpat, nici cu prilejul urmăririi penale și nici al judecății în primă instanță, etapă în care a arătat că înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate învinuirea, în condițiile prev. de art. 374 rap. la art. 396 alin.10 Cod procedură penală (fila 16 dosar fond)
Astfel, din coroborarea probelor administrate în etapa urmăririi penale, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, cu declarațiile de recunoaștere a învinuirii date de către inculpatul apelant O. C. în fața primei instanțe de judecată, în mod corect s-a reținut și rezultă că, la data de 07.12.2013, în jurul orelor 07:30, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice din ., având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, mai exact de 1,35 g %o, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală pentru interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 50/i/2014 din data de 24.02.2014 întocmit de I.N.M.L. M. Minovici București, probă administrată în faza de urmărire penală.
Curtea constată că încadrarea juridică a faptei comise de apelantul inculpat este legală, iar soluția de condamnare a acesteia pentru infracțiunea ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate.
Examinând prima critică, aceea privitoare la greșita individualizare a pedepsei principale, Curtea o apreciază această ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor legale care reglementează legea penală mai favorabilă, s-a orientat la aplicarea unei pedepse pecuniare, conferind valență în acest sens criteriilor de individualizare definite de art. 74 cod penal, luând în considerare așadar atât circumstanțele reale ale comiterii faptei, cât și pe cele personale ale inculpatului.
Într-adevăr, potrivit art. 74 alin. 1 cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Conform art. 74 alin. 2 cod penal, când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin.1 și pentru alegerea uneia dintre acestea.
Or, în cazul inculpatului apelant, instanța de fond a respectat întrutotul aceste criterii, dând dovadă de suficientă clemență prin alegerea unei pedepse pecuniare, astfel încât nu se impune a se reindividualiza pedeapsa prin dispunerea renunțării la aplicarea acesteia și nici stabilirea unui avertisment, așa cum solicită apelantul inculpat.
Astfel, Curtea nu poate face abstracție de împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății este una de pericol, în cadrul căreia așadar urmarea imediată constând în atingerea gradului de pericol social concret este atrasă ex re, prin simpla săvârșire a elementului material al infracțiunii, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte condiții.
Așa fiind, în raport de natura infracțiunii deduse judecății, Curtea nu poate aprecia în nici un caz că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună în cazul inculpatului apelant, din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, câtă vreme prin săvârșirea faptei au fost puse în pericol în mod evident securitatea participanților la traficul rutier și implicit integritatea fizică a acestora, în raport de iminența producerii unui accident rutier datorat îmbibației alcoolice peste limita legală, chiar dacă o astfel de consecință nu a fost în mod efectiv produsă în cauză, însă față de pedeapsa stabilită la primul grad de jurisdicție nefiind necesar a se dispune renunțarea la aplicarea acesteia, în condițiile prevăzute de art. 80 cod penal, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 80 alin. 1 lit. b cod penal.
În ceea ce privește cea de a doua critică, aceea care vizează cuantumul pedepsei amenzii aplicat la primul grad de jurisdicție, Curtea reține că potrivit art. 61 alin. 2 cod penal ,,instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.’’
Într-adevăr, potrivit art. 64 alin. 4 cod penal, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între: a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii; b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani; c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
În cazul inculpatului apelant, legea prevede pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternative cu pedeapsa amenzii, iar în ipoteza recunoașterii vinovăției, limitele se reduc potrivit art. 396 alin. 10 cod procedură penală, cu o treime, fiind cuprinse așadar între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, astfel încât limita maximă depășește 2 ani, devenind incidente disp. art. 64 alin. 4 lit. c cod penal.
În această situație, Curtea constată că au fost respectate în totalitate criteriile definite de lege atât în ceea ce privește determinarea cuantumului pedepsei amenzii, cât și limitele avute în vedere de legiuitor în privința cuantumului sumei corespunzătoare pentru o zi amendă.
Astfel, conform art. 61 alin. 2 cod penal, suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 lei și 500 lei, remarcându-se așadar faptul că în cazul inculpatului instanța de fond a stabilit cuantumul minim al unei zile amendă, precum și un cuantum al zilelor amendă situat către limita minimă prevăzută de dispozițiile legale sus citate.
Prin urmare, cuantumul amenzii a fost deja proporționalizat cu observarea și respectarea acestor dispoziții, fiind deci stabilit către minimul special, sub aspectul numărului de zile amendă, precum și la limita minimă legală, sub aspectul cuantumului sumei corespunzătoare pentru o zi amendă, astfel încât nu se mai impune reducerea nici uneia dintre aceste componente ale pedepsei amenzii, câtă vreme cuantumul total este legal și stabilit cu respectarea criteriilor avute în vedere de art. 74 cod penal, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență în acest sens.
În consecință, Curtea constată că nu sunt fondate criticile apelantului inculpat, așa încât va respinge apelul ca nefundat, conform art. 421 alin. 1 lit. b cod procedură penală,
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. C., fiul lui I. și Z., născut la 07.08.1962, domiciliat în Ploiești, ., ..3, ., împotriva sentinței penale nr. 271/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria M..
Obligă pe apelantul inculpat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
D. M. C. G.
Grefier,
M. M.
Red.G.C./tehnored.MM
5 ex./16.02.2015.
d.f._, Judecătoria M.
j.f. C. P.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Decizia nr. 81/2015. Curtea... | Traficul de minori (art.211 NCP). Decizia nr. 79/2015. Curtea de... → |
|---|
