Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 164/114/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.85

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015

Președinte – M. V. T.

Judecător – P. M. F.

Grefier – G. D.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județ B. și inculpata B. D., fiica lui Ș. și I., născută la 17.10.1946 în ., domiciliată în B., ..1C, ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 106 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., prin care, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. aceasta a fost condamnată, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost condamnată inculpata în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 pentru care a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sent. pen. nr. 116/2012, pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia pen. nr. 1496/30.04.2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 85 din C.pen. din 1969 s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 116/2012, pronunțată de către Tribunalul B..

În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) și art. 35 din C. pen. din 1969 s-a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatei pentru infracțiuni concurente, respectiv de 2 ani și 2 ani și 6 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durată de 2 ani.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale, pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei B. D., pe termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, în conformitate cu art. 86³ alin. (1) C. pen: să se prezinte de 4 ori pe an, respectiv în prima zi lucrătoare a lunilor ianuarie, aprilie, iulie și octombrie la consilierul desemnat cu supravegherea sa din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani și 6 luni închisoare, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86⁴ C. pen., rap. la art. 83, art. 84 C. pen. din 1969 s-a atras atenția inculpatei asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate pe durata termenului de încercare și a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 86⁵ alin. (2) din C. pen. din 1969, termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei (30.04.2013 conform deciziei pen. nr. 1496/30.04.2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție).

Potrivit disp. art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpata să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă va fi aleasă va fi decăzută din drepturi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, o copie a dispozitivului se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

Inculpata B. D. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., reprezentată prin lichidator judiciar R & R Proinsolvența SPRL la plata sumei de 301.970 lei despăgubiri civile reprezentând TVA dedusă în mod nelegal, cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă D.G.RF.P. G. prin AJFP B..

Totodată, inculpata B. D. a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., reprezentată prin lichidator judiciar R & R Proinsolvența SPRL, la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi 28 ianuarie 2015, când a adoptat următoarea decizie.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr.106 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. D., fiica lui Ș. și I., născută la 17.10.1946 în ., domiciliată în B., ..1C, ., CNP_, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 85 din C. pen. din 1969 s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 116/2012, pronunțată de către Tribunalul B..

În baza art. 86¹ din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei B. D., pe termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86⁵ alin. (2) din C. pen. din 1969, termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei (30.04.2013 conform deciziei penală nr. 1496/30.04.2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 488/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din 20.01.2014 a fost trimisă în judecată inculpata B. D. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În actul de sesizare s-a reținut că, în perioada 1.01._11, în calitate de administrator la ., inculpata a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de 431 facturi emise în numele a 89 de societăți comerciale în baza cărora a evidențiat cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, deducând în mod nelegal TVA de 301.970 lei.

Din analiza mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, Tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 30.05.2011 Direcția G. a Finanțelor Publice B. a formulat plângere penală împotriva inculpatei B. D., administrator la S.C. C. T. S.R.L., solicitând cercetarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală întrucât în perioada 2006-2011 a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de 431 facturi fiscale emise de 89 de furnizori, în baza cărora a evidențiat cheltuieli cu mărfurile în sumă de 1.516.623 lei, ceea ce a determinat sustragerea de la plata către bugetul statului a sumei de 520.525 lei, din care T.V.A. în sumă de 301.970 lei și impozit pe profit în sumă de 218.555 lei.

S.C. C. T. B. este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. sub nr.J_, CUI RO_ și are ca obiect principal de activitate ,,comerț cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei”, fiind administrată de către inculpata B. D..

În perioada aprilie-mai 2011 inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B. au efectuat o inspecție fiscală la S.C. C. T., în vederea stabilirii modului de înregistrare, calculare, declarare și virare la bugetul consolidat al statului a obligațiilor fiscale.

Inspecția fiscală a cuprins perioada 1.01._11.

În perioada verificată, activitatea economică desfășurată de S.C. C. T. B. a constat în achiziția de diverse echipamente de protecția muncii, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale de întreținere corporală, lenjerii, pături, cuverturi. Ulterior, aceste bunuri au fost valorificate către instituții publice în baza licitațiilor la care a participat societatea comercială.

Dintre facturile de aprovizionare cu mărfuri din perioada supusă controlului, 431 nu au la bază operațiuni reale în ceea ce privește deducerea TVA. În acest sens, pe baza mijloace lor de probă administrate a rezultat că unele dintre cele 89 de societății furnizoare erau declarate inactive prin ordinul președintelui ANAF, altele nu erau înregistrate ca plătitoare de TVA ori nu desfășuraseră nicio activitate de la înființare sau aveau activitatea suspendată.

Pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal a rezultat că majoritatea reprezentanților legali ai societăților comerciale care apar menționate ca emitente ale facturilor fiscale au comunicat că nu au derulat niciodată relații comerciale cu S.C. C. T. SRL B., iar facturile ce fac obiectul cercetărilor nu au fost eliberate de aceste societăți.

În acest sens, S.C. West . că nu a derulat relații comerciale cu S.C. C. T. și că se confruntă cu punerea în circulație de facturi fiscale false emise în numele acestei societăți. S.C. Accesorii Trading SRL București a comunicat că societatea comercializează numai produsele brand Accessorize (accesorii de damă și de copii: inele, cercei, brățări, eșarfe, pălării, fulare, mănuși, poșete, etc.) în magazine proprii și că nu a avut niciodată relații comerciale cu S.C. C. T.. De asemenea, societatea a menționat că nu emite chitanțe, ci doar bon fiscal prin casa de marcat.

. a comunicat că nu a avut relații comerciale cu S.C. C. T. și că se confruntă foarte des cu această situație în care apar pe piață numeroase facturi emise fraudulos în numele acestei societăți. Reprezentantul S.C. Dragmar Net SRL a susținut pe parcursul urmăririi penale că nu a derulat operațiuni comerciale cu S.C. C. T..

Reprezentantul S.C. Amadeo Development SRL a menționat că nu a derulat operațiuni comerciale cu S.C. C. T. de la înființare și până în prezent. În același sens sunt și susținerile . care a precizat că nu a derulat operațiuni comerciale cu S.C. C. T., iar societatea avea ca obiect de activitate croitorie, desfășurând doar activități de reparat și confecționat articole de îmbrăcăminte cu materialul adus de client.

Reprezentantul S.C. Aissa Style SRL a comunicat că nu a desfășurat niciun fel de relații comerciale cu S.C. C. T.. Reprezentantul S.C. Rocris 2006 UNIVERSAL SRL a arătat că nu a avut relații comerciale cu S.C. C. T., iar această societate nu a emis niciodată facturi fiscale. De asemenea, reprezentantul . a arătat că nu a desfășurat niciodată relații comerciale cu S.C. C. T.. În același sens, . a arătat că nu a derulat nici un fel de relații comerciale cu S.C. C. T.. S.C. Daniels Lentirama SRL a comunicat organelor de urmărire penală faptul că are ca obiect de activitate optică medicală și optometrie, nu a avut niciodată relații comerciale cu S.C. C. T., nu a emis facturi către această societate, iar facturile înregistrate în contabilitatea acestei societăți sunt false, această societate emițând doar facturi fiscale în format electronic și bon fiscal.

S.C. Darius G. SRL a comunicat că nu a derulat niciun fel de relații comerciale cu S.C. C. T.. Reprezentantul S.C. Ama-Cris Comtextil SRL a comunicat că de la înființare societatea nu a desfășurat activitate și nu a avut relații comerciale cu S.C. C. T..

Reprezentanții Sadna Design, S.C. D. 2007 SRL, S.C. Ver Comert 1995 SRL, S.C. Itland G. SRL, ., S.C. M. Impact au arătat că nu a desfășurat niciodată relații comerciale cu S.C. C. T..

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de natură grafică având ca obiectiv stabilirea împrejurării dacă inculpata a executat mențiunile de completare a facturilor fiscale și chitanțelor fiscale puse la dispoziție, respectiv pe cele 246 de facturi fiscale și 236 de chitanțe (f. 212-300, dosar de urmărire penală).

Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 310.952 din 6.08.2013 a rezultat că inculpata B. D. a completat doar factura fiscală emisă de către . SRL. Pe baza înscrisurilor puse la dispoziție experților criminaliști a reieșit că au fost identificate un nr. de 16 categorii de scris, executate de alte persoane decât inculpata.

Așa cum reiese din capitolul V, pct. 2-11, al raportului de constatare – concluzii – mențiunile de completare a formularelor fiscale pentru nu număr mare de societăți comerciale care nu au legătură între ele reproduc scris de mână executat de aceeași persoană. De pildă, la punctul 2 din concluzii se reține că este vorba de 97 de societăți comerciale ale căror formulare fiscale au fost întocmite de aceeași persoană.

În cursul cercetării judecătorești, inculpata a declarat că a participat la licitații pentru a obține contracte de comercializare a mărfurilor cu instituții publice. În baza acestor contracte se aproviziona cu mărfuri din standuri existente în depozite din București. Ulterior, mărfurile achiziționate erau valorificate către instituțiile publice beneficiare. În acest sens, inculpata a depus la dosar următoarele dovezi: note de intrare-recepție întocmite cu ocazia recepționării și introducerii în gestiune a mărfurilor cumpărate de la cele 89 de societăți comerciale; facturile emise de către societatea administrată de inculpata B. D. în baza cărora au fost livrate mărfurile către societățile beneficiare; extrase de cont din care rezultă plățile făcute, prin Trezoreria B., către societatea administrată de inculpată de către instituțiile beneficiare a mărfurilor livrate; documente din care reiese participarea la licitații de către S.C. C. T. SRL B.; certificate de atestare fiscală cu privire la aceeași societate; precum și informații despre cele 89 de societăți comerciale ce apar la data de 13.12.2011 pe site-ul Registrului Comerțului din România.

Potrivit acestor dovezi s-a reținut că societatea administrată de către inculpata B. D. a înregistrat în contabilitate și a valorificat mărfurile ce apar înscrise pe cele 431 de facturi fiscale către instituțiile publice beneficiare.

Infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimisă în judecată inculpata este cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv evidențierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale. Acțiunile repetate prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală au constat în înregistrarea unor formulare fiscale și a dovezilor aferente, în baza cărora s-a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 301.970 lei.

Pe parcursul cercetării judecătorești s-a dispus audierea expertului contabil ce a întocmit raportul de expertiză la solicitarea organelor de urmărire penală. Conform declarației date în fața instanței de judecată, expertul a precizat că a verificat personal realitatea înregistrărilor din contabilitatea societății administrate de către inculpata B. D. și a constatat că mărfurile achiziționate pe baza celor 431 de facturi au fost înregistrate în contabilitate și apoi valorificate către instituțiile publice beneficiare.

Expertul a mai declarat că a verificat pe site-ul ANAF situația societăților inactive sau cu activitatea suspendată la data efectuării expertizei, anul 2013. De asemenea, a precizat că în situația în care societățile furnizoare erau inactive, cu activitatea suspendată ori nefuncționale din alte motive, acestea nu au virat către bugetul de stat partea de TVA din costul mărfii. Organele de control fiscal, a mai susținut expertul contabil, au reținut în mod corect ca fiind cheltuială nedeductibilă această cotă din prețul mărfurilor ce reprezenta partea de TVA ce nu a fost, de fapt, achitată către bugetul de stat.

S-a reținut astfel că fapta inculpatei, așa cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Fictivitatea relațiilor comerciale cu privire la cele 431 de facturi fiscale s-a reținut pe baza următoarelor mijloace de probă: mențiunile din conținutul facturilor fiscale atât cu privire la scrisul efectuat de aceeași persoană pentru un număr mare de societăți comerciale, așa cum s-a arătat, precum și faptul că la rubrica „semnătura și ștampila furnizorului” nu apare nicio semnătură din partea furnizorului; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 310.952 din 6.08.2013 întocmit de Serviciul criminalistic din cadrul IPJ B.; evidențele contabile potrivit cărora intrările de mărfuri în contabilitate au numere de ordine consecutive, deși au ca date de emitere zile, luni diferite sau chiar alți ani. În acest sens sunt facturile fiscale ce fac referire la Leonardo Trend Style SRL, Kardinal Internațional Trade SRL, Morgana Invest SRL și alte societăți comerciale ce sunt menționate în raportul de inspecție fiscală (f. 16-17 din dosarul de urmărire penală).

În declarația dată pe parcursul cercetării judecătorești, inculpata a susținut că a înregistrat în contabilitate intrări de mărfuri cu numere succesive, deși înscrisurile care dovedeau achiziționarea acestora erau emise la date diferite întrucât cumpăra mărfuri pentru sume mai mari, iar factura și chitanța se emiteau într-o zi pentru suma de 5.000 lei. Aceste apărări ale inculpatei sunt infirmate de dovezile contabile menționate potrivit cărora emiterea facturilor cu numere consecutive se făcea și la distanță ce câteva luni, ceea ce denotă fictivitatea operațiunii comerciale. Chiar dacă a fost reală aprovizionarea cu mărfuri și valorificarea ulterioară a acestora către societățile beneficiare, deducerea TVA a fost nelegală întrucât, așa cum s-a reținut societățile furnizoare nu au confirmat realitatea tranzacțiilor, respectiv plata TVA către bugetul de stat. În acest sens, în mod corect s-a reținut în actul de sesizare a instanței că partea din prețul mărfii reprezentând TVA nu a fost dedusă în mod legal.

Inculpata B. D. a comis infracțiunea de evaziune fiscală cu intenție, aspect ce rezultă din împrejurarea că a cumpărat mărfuri pe care le-a înregistrat în contabilitate, în conținutul formularelor fiscale fiind făcută mențiunea achitării TVA, aspect ce nu a fost confirmat de mijloacele de probă administrate.

Inculpata cunoștea obligațiile pe care le avea cu privire la efectuarea înregistrărilor în contabilitate, aspecte ce rezultă și din declarația martorei I. B. Crenguța (fiica inculpatei) care a susținut pe parcursul cercetării judecătorești că verifica personal situația societăților furnizoare la data achiziționării mărfurilor pe site-ul ANAF pentru a vedea dacă societatea există.

De asemenea, din conținutul sentinței penale nr. 116/2012, pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1496/30.04.2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, săvârșită în perioada 2005-2008, în concurs real cu infracțiunea din prezenta cauză, conform art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În considerentele sentinței s-a reținut că inculpata a înregistrat în evidența contabilă, în perioada 2006-2007, cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale de aprovizionare cu mărfuri, deducând în mod nelegal TVA.

Față de aceste considerente, reținându-se vinovăția inculpatei cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, s-a dispus condamnarea acesteia cu reținerea legii penale mai favorabile ca fiind C. pen. din 1969 motivat de tratamentul sancționator mai bând pentru concursul de infracțiuni și condițiile cu privire la individualizarea judiciară a sancțiunii.

La stabilirea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv condițiile concrete în care a fost comisă infracțiunea, în mod repetat, pe o mare perioadă de timp, cu producerea unui prejudiciu însemnat pentru bugetul de stat, prejudiciu ce a rămas neacoperit.

De asemenea, s-a reținut și faptul că inculpata a comis infracțiunea din prezenta cauză în concurs real cu infracțiunile pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 116/2012.

În latură civilă, s-a luat act că DGRFP G., prin AJFP B. s-a constituit parte civilă cu suma de 520.525 lei, din care TVA în sumă de 301.970 lei și impozit pe profit de 218.555 lei cu majorările legale de întârziere aferente până la achitarea integrală a debitului.

Prima instanță a apreciat cererea ca fiind întemeiată în parte, doar pentru suma de 301.970 lei reprezentând TVA dedusă în mod nelegal. Pentru suma de 218.555 lei solicitată de către partea civilă cu titlul de impozit pe profit s-a reținut că instanța de judecată nu a fost sesizată cu acte materiale reprezentând sustragerea de la plata impozitului pe profit, inculpata nefiind trimisă în judecată pentru această faptă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și inculpata B. D., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Astfel, partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a criticatsentința penală menționată în latură civilă întrucât prima instanța nu a reținut în întregime suma cu care s-a constituit parte civilă, respectiv 520.525 lei, obligând inculpata la suma de 301.970 lei, despăgubiri civile cu titlu de TVA ca fiind dedusă în mod nelegal, cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului produs instituției.

A solicitat să se constate faptul că potrivit sesizării penale formulate, inculpata în calitate de administrator al societății C. T. SRL a înregistrat pe o perioada de 5 ani, între 2006-2010 și primul trimestru al anului 2011 un număr de 431 facturi fiscale ca fiind emise de 89 de furnizori, în baza cărora a înregistrat pe cheltuieli cu mărfurile suma de 1.516.623 lei, care în urma verificărilor efectuate cu privire la realitatea acestor tranzacții a rezultat că facturile în baza cărora a fost evidențiată taxa deductibilă nu pot avea calitatea de document justificativ prin care să se facă dovada efectuării operațiunii, situație în care au fost stabilite suplimentar impozit pe profit în suma de 218.555 lei și TVA în suma de 301.970 lei.

Partea civilă apreciază că se impunea ca prima instanța să rețină în sarcina inculpatei și suma de 218.555 lei reprezentând impozit pe profit, ca efect al activității infracționale a acesteia precum și în temeiul dispozițiilor legale fiscale.

În cuprinsul normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, făcându-se referire la dispozițiile art. 19 din cod se precizează că "veniturile și cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementarilor contabile date în baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal".

Ori, inculpata a înregistrat în contabilitate facturile menționate mai sus, facturi care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ în sensul legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii.

Potrivit reglementărilor legale lipsite de echivoc, taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce și nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată.

Prin urmare, față de toate aceste dispoziții legale, raportate la activitatea infracțională săvârșită de inculpată în mod repetat având în vedere că aceasta a mai fost condamnată pentru fapte de evaziune fiscală prin sentința penala nr. 116/2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penala nr.1496/30.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se apreciază că se impunea ca prima instanța să retină în sarcina inculpatei și suma de 218.555 lei impozit pe profit ca efect al încălcării dispozițiilor legale menționate în precedent, precum și ca baza comună a obligațiilor fiscale.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că decizia nr. 5/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii stabilește în mod expres: Taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare fa data efectuării operațiunii pentru care se solicita deducerea TVA.

S-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței penale nr. 106 din 31.10.2014 în sensul obligării inculpatei și la plata sumei de 218.555 lei reprezentând impozit pe profit, astfel cum rezultă din adresa nr. 493/28.01.2014.

La rândul său, în calea de atac declarată, inculpata B. D. a arătat că activitatea sa era aceea de a cumpăra mărfuri, de a înregistra facturile emise în contabilitate și de a livra marfa către instituții publice, plățile efectuându-se prin trezorerie. Inculpata desfășura activități comerciale reale, achitându-se de obligațiile fiscale pe care le are.

S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 se sancționează evidențierea în actele contabile sau în alte acte legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

La instanța de fond a depus toate înscrisurile pe care le deținea, respectiv acte de livrare, documente din care rezultă că a participat la licitații sau selecții de ofertă, respectiv că a desfășurat operațiuni comerciale reale.

S-a arătat că deși prima instanță a reținut că operațiunile comerciale au fost reale și că mărfurile aferente celor 431 facturi au fost cumpărate efectiv și livrate către instituții publice, în motivarea hotărârii a încercat să demonstreze totuși că relațiile comerciale cu privire la aceste facturi sunt fictive.

Totodată, s-a arătat că i se mai impută persoanei sale că aceste societăți comerciale nu erau active sau că erau declarate societăți fantomă. În acest sens, a arătat că a depus la dosar o situație a acestor societăți comerciale, din care rezultă că unele dintre ele au fost declarate inactive cu mult după ce s-a terminat urmărirea penală, fiind active pe perioada în care inculpata a desfășurat operațiuni comerciale cu acestea.

În anul 2010 s-a elaborat un act normativ, care a încercat să reglementeze situația societăților economice inactive, în anul 2006, când se pretinde că inculpata a desfășurat astfel de operațiuni, neexistând mijloace, nici măcar internet pe telefon, prin care aceasta să fi avut posibilitatea să verifice situația juridică a societăților respective.

Ea, care își înregistrează în contabilitate activitățile comerciale, este învinuită că ar desfășura o activitate evazionistă întrucât nu și-ar fi înregistrat în contabilitate mărfurile pe care le comercializa. Cumpăra din Complexul Europa marfă, reprezentând cearceafuri, perne, etc., lenjerie de anumite dimensiuni, pe care o furniza unor instituții publice. În aceste condiții nu se poate reține că inculpata desfășura operațiuni nereale, făcându-se confuzie între cheltuielile nedeductibile fiscal și infracțiune.

Inculpata a solicitat admiterea apelului, desființarea soluției pronunțate de Tribunalul B. și pe fond achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 16 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există.

În fața instanței de apel, întrebată fiind, inculpata B. D. a arătat că își menține poziția pe care a avut-o în fața Tribunalului B. și a învederat că nu se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnată în primă instanță (fila 25).

Curtea, examinând, sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelul inculpatei B. D. este întemeiat în totalitate, iar pe cale de consecință apelul declarat de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., apare ca nefondat.

În acest sens, se observă că inculpata B. D. a fost trimisă în judecată și condamnată de către Tribunalul B. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 01.01.2006 – 31.03.2011, în calitate de administrator al . înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de 431 facturi fiscale emise în numele a 89 de societăți comerciale în baza cărora a evidențiat cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, deducând astfel în mod nelegal un T.V.A. în sumă de 301.970 lei.

Curtea constată că ceea ce este de esența laturii obiective a infracțiunii mai sus menționate este dat de inexistența operațiunilor comerciale – ca negotium juris – ce stau la baza cheltuielilor evidențiate în actele contabile sau în alte documente legale.

Vis–à–vis de concluzia astfel învederată, Curtea remarcă împrejurarea că în cauza de față nu ne aflăm în această situație care ar putea atrage răspunderea penală a inculpatei B. D..

Astfel, s-a dovedit în mod cert tocmai contrariul, anume faptul că mărfurile achiziționate erau valorificate către instituțiile publice beneficiare. În acest sens, inculpata a depus la dosar următoarele dovezi: note de intrare-recepție întocmite cu ocazia recepționării și introducerii în gestiune a mărfurilor cumpărate de la cele 89 de societăți comerciale; facturile emise de către societatea administrată de inculpata B. D. în baza cărora au fost livrate mărfurile către societățile beneficiare; extrase de cont din care rezultă plățile făcute, prin Trezoreria B., către societatea administrată de inculpată de către instituțiile beneficiare a mărfurilor livrate; documente din care reiese participarea la licitații de către S.C. C. T. SRL B.; certificate de atestare fiscală cu privire la aceeași societate; precum și informații despre cele 89 de societăți comerciale ce apar la data de 13.12.2011 pe site-ul Registrului Comerțului din România.

Potrivit acestor dovezi rezultă că societatea administrată de către inculpata B. D. a înregistrat în contabilitate și a valorificat mărfurile ce apar înscrise pe cele 431 de facturi fiscale către instituțiile publice beneficiare.

Mai mult decât atât, pe parcursul cercetării judecătorești s-a dispus audierea expertului contabil ce a întocmit raportul de expertiză la solicitarea organelor de urmărire penală. Conform declarației date în fața instanței de judecată, expertul a precizat că a verificat personal realitatea înregistrărilor din contabilitatea societății administrate de către inculpata B. D. și a constatat că mărfurile achiziționate pe baza celor 431 de facturi au fost înregistrate în contabilitate și apoi valorificate către instituțiile publice beneficiare.

Așadar, este total eronată reținerea în baza căreia inculpata B. D. a fost condamnată în sensul că această persoană, prin societatea comercială pe care o deținea, ar fi derulat operațiuni nereale, atâta vreme s-a demonstrat în mod indubitabil că toate bunurile achiziționate concret, faptic și menționate în actele contabile au fost ulterior livrate mai departe diferitelor instituții, în baza licitațiilor la care această societate a participat (a se vedea în acest sens filele 87 – 178 dosar fond).

Aspectele învederate și probate, necontestate, pe care le-a relevat P. de pe lângă Tribunalul B. și anume mențiunile din conținutul facturilor fiscale atât cu privire la scrisul efectuat de aceeași persoană pentru un număr mare de societăți comerciale, așa cum s-a arătat, precum și faptul că la rubrica „semnătura și ștampila furnizorului” nu apare nici o semnătură din partea furnizorului; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 310.952 din 6.08.2013 întocmit de Serviciul criminalistic din cadrul IPJ B.; evidențele contabile potrivit cărora intrările de mărfuri în contabilitate au numere de ordine consecutive, deși au ca date de emitere zile, luni diferite sau chiar alți ani, nu demonstrează săvârșirea infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, neputându-i-se imputa acesteia din punct de vedere penal.

În acest sens, punerea în circulație de facturi fiscale false, emise în numele anumitor societăți comerciale, fie declarate inactive prin ordinul președintelui ANAF, fie neînregistrate ca plătitoare de TVA, fie care nu desfășoară activitate de la înființare sau cu activitatea suspendată, nu reprezintă fapte comise de către inculpată, organele de cercetare penală trebuind să-și îndrepte atenția către cei vinovați de respectiva stare de lucruri, activitatea derulată de inculpata B. D., neîntrunind nici elementele constitutive ale vreunei alte forme de participație penală.

Este de domeniul evidenței că inculpata, prin societatea comercială S.C. C. T. SRL B., atunci când se aproviziona cu diverse mărfuri, cele mai multe de origine chinezească, săptămânal, timp de ani în șir, din complexele comerciale Europa, Dorally și Dragonul R., nu avea posibilitatea practică de a face verificări amănunțite asupra zecilor de alte societăți comerciale care apăreau ca fiind furnizoarele mărfurilor respective, tot așa cum niciun cetățean obișnuit nu face verificări, atunci când achiziționează produse, chiar zilnic, de la un anumit magazin de desfacere, asupra societății comerciale care figurează în calitate de furnizor.

Raportat la cele astfel reținute, Curtea reține că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. D. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpata B. D. împotriva sentinței penale nr. 106 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., pe care o va desființa în totalitate și rejudecând:

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatei B. D., fiica lui Ș. și I., născută la 17.10.1946 în ., domiciliată în B., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal și art. 5 Cod penal.

În baza art. 397 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală se va lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județ B., împotriva aceleiași sentințe.

Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpata B. D. împotriva sentinței penale nr. 106 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., pe care o desființează în totalitate și rejudecând:

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală achită pe inculpata B. D., fiica lui Ș. și I., născută la 17.10.1946 în ., domiciliată în B., ..1C, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal și art. 5 Cod penal.

În baza art. 397 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județ B., împotriva aceleiași sentințe.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Obligă pe apelanta-parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 ianuarie 2015.

Președinte, Judecător,

M. V. T. P. M. F.

Grefier,

G. D.

Red.M.V.T./Tehnored. G.D.

7 ex. / 06.02.2015

Dosar fond nr._ Trib. B.

Judec. fond M. O.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 8/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Decizia nr. 81/2015. Curtea... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI