Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 611/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 611

Ședința publică din data de 12.06.2015

PREȘEDINTE – I. S.

JUDECĂTOR – V. M.

GREFIER – M. E.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror C. I. P.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. G., fiul lui D. și A., ns.la 31.07.1982 în ., domiciliat în com. Ariceștii Rahtivani, ..854B, județul Prahova, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 571 din 20.03.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art.469 alin. 6 c.p.p. s-a constatat desființată de drept sentința penală nr. 2579/09.12.2013 a Judecătoriei Ploiești, urmare admiterii cererii de redeschidere a procesului penal judecat în lipsa inculpatului B. G., prin încheierea din 28.11.2014.

În temeiul art. 470 c.p.p., rejudecând cauza, a pronunțat următoarea hotărâre:

În baza art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. d și e N.C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 1 N.C.pen. cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 C. pr. pen., a condamnat pe inculpatul B. G., fiul lui D. și A., născut la data de 31.07.1982, în ., domiciliat în com. Aricestii Rahtivani, .. 854B, jud. Prahova, C.N.P._, cetățean roman, necăsătorit, studii - 4 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (sase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, fapta din 23.02.2008.

In baza art. 67 alin. 2 C.pen. s-a aplicat inculpatului B. G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale aplicată.

În baza art. 65 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.penal cu titlu de pedeapsă accesorie, ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2013 rap. la art.83, alin.1 C.pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1687/16.06.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 05.07.2005, și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, în regim de detenție, la care adaugă pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, în total o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 65 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.penal cu titlu de pedeapsa accesorie, ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 alin. 1 și 73 alin. 1 cod penal s-a computat din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 28.01.2014 la zi.

In temeiul art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. Z. și a obligat inculpatul B. G. la plata sumei de 100 lei către partea civilă S. R. Z. reprezentând daune materiale.

In temeiul art. 397 alin. 1 și 19 alin. 3 C.pr.pen. rap. la art. 998 C.civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată de reprezentantul Ministerului Public și a obligat pe inculpatul B. G. la plata către partea civilă minoră S. R. Z. a sumei de 1000 de lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

In temeiul art.274, alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – inculpat B. G., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat T. L., apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, lipsă fiind intimatul – parte civilă S. R. Z..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat T. L., având cuvântul pentru apelantul – inculpat B. G., solicită instanței a se lua act de manifestarea de voință exprimată de acesta, în sensul retragerii apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 571 din data de 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii în sensul de a se lua act de declarația inculpatului, precum că înțelege să-și retragă apelul formulat.

Inculpatul B. G., având ultimul cuvânt, solicită instanței a se lua act de declarația sa, precum că înțelege să-și retragă cererea de apel.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 571 din 20.03.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.469 alin. 6 c.p.p. s-a constatat desființată de drept sentința penală nr. 2579/09.12.2013 a Judecătoriei Ploiești, urmare admiterii cererii de redeschidere a procesului penal judecat în lipsa inculpatului B. G., prin încheierea din 28.11.2014.

În temeiul art. 470 c.p.p., rejudecând cauza, a pronunțat următoarea hotărâre:

În baza art. 72 alin. 1 și 73 alin. 1 cod penal s-a computat din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 28.01.2014 la zi.

In temeiul art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 Cod Civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. Z. și a obligat inculpatul B. G. la plata sumei de 100 lei către partea civilă S. R. Z. reprezentând daune materiale.

In temeiul art.274, alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că,

Prin rechizitoriul nr. 1744/P/2008 din data de 23.11.2012 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ploiesti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. G., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapta prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. h și c C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.

S-a reținut, în esență, în actul de sesizare că în data de 23.02.2008, în jurul orei 21:45, în timp ce se deplasa cu trenul accelerat 1653, pe ruta București - Vatra Dornei, inculpatul B. G. a deposedat prin violență minorul S. R. - Z., de telefonul mobil marca Nokia 1100.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarații de parte vătămata; declarație învinuit și proces - verbal de consemnare a declarației; declarații de martori; proces - verbal de constatare și planșa fotografică; proces - verbal de recunoaștere din planșa fotografică.

Prin sentința penală nr. 2579/09.12.2013 a Judecătoriei Ploiesti, pronunțată în dosar nr._/281/2012, definitiva prin nerecurare, s-au dispus următoarele:

” În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. a condamnat pe inculpatul B. G., fiul lui D. si A., născut la data de 31.07.1982, în ., domiciliat în .. 854B, jud. Prahova, C.N.P._, cetățean roman, necăsătorit, studii - 4 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la pedeapsa de 5 ani închisoare, fapta din 23.02.2008.

În temeiul art.71 Cod Penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod Penal pe durata executării pedepsei.

În baza art.83, alin.1 C.pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1687/16.06.2005 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 05.07.2005, și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, în regim de detenție, la care adaugă pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, în total o pedeapsă de 8 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua și lit.b C.pen., în condițiile și pe durata art.71 C.pen.

In temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 998-99 Cod Civil instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul, la plata sumei de 100 lei către partea civila B. E. reprezentând daune materiale

In temeiul art. 348 și 17 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 14 alin. 5 C.pr.pen. și art. 998 C.civ., instanța a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă minoră a sumei de 600 de lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

In temeiul art.191, alin.1 C.pr.pen., instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu in cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru Ministerul Public și partea vătămata și de la comunicare pentru inculpat.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.12.2013.”

La data de 08.04.2014, condamnatul B. G. a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, întemeiată pe dispozițiile art. 466 C. pr. pen., înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița.

Prin sentința penală nr. 652/03.06.2014 a Tribunalului Dâmbovița s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiesti.

In motivarea cererii formulate, condamnatul B. G. a învederat faptul ca în perioada în care s-a desfășurat procesul penal în cauza anterior menționată, era privat de libertate pe teritoriul Italiei, astfel încât nu a putut fi prezent la dezbateri, în cauza cu nr._/281/2012 a Judecătoriei Ploiesti.

În susținerea cererii, petentul a depus la dosarul cauzei copia Ordinului de executare pentru Închisoare și Ordin de Eliberare, nr. SIEP 7151/2013 emis de Penitenciarul Piacenza Corpul de Politie Penitenciara însoțit de Ordonanța de eliberare anticipata nr. 459/18.02.2014.

Petentul condamnat a fost localizat pe teritoriul Italiei, arestat în Piacenza la data de 28.01.2014 în baza mandatului european de arestare susmenționat și predat autorităților române la data de 28.03.2014, ocazie cu care i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. Instanța a constatat astfel că cererea de redeschidere a procesului penal a fost formulată la data de 09.04.2014 (data plic) în termen de o lună de la data comunicării hotărârii de condamnare conform dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 28.11.2014 a fost admisă cererea de redeschidere a procesului penal privind pe condamnatul B. G., fiul lui D. și A., născut la data de 31.07.1982, în ., domiciliat în com. Aricestii Rahtivani, .. 854 B, jud. Prahova, CNP_, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, recidivist, judecat în lipsă în dosarul penal nr._/281/2012 al Judecătoriei Ploiesti față de care s-a pronunțat sentința penală nr. 2579/09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiesti definitivă la data de 30.12.2013.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, în data de 17.03.2015, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Inculpatul B. G. prin apărător a arătat la termenul din 17.03.2015, ca înțelege să se prevaleze de dispoz. art. 374 alin 4 c.p.p și judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușește probele administrate in faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor.

In temeiul art. 19 alin 3 C. pr. pen., reprezentantul Ministerului Public a exercitat acțiunea civilă în numele persoanei vătămate minore S. R. Z. pentru suma de_ lei reprezentând daune morale.

Înainte de a-i fi luată o declarație inculpatului B. G., dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin 2 C.proc.pen, instanța a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarațiile inculpatului fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 374 C.p.p. al.4 referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat fapta reținută în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în ce-l privește în procedura recunoașterii învinuirii.

I. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, având în vedere că inculpatul B. G. a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Astfel cum rezulta din declarația persoanei vătămate S. R. – Z. coroborata cu declarațiile martorilor S. V., Anger M., la data de 23.02.2008, in jurul orei 21:45, in timp ce se deplasa cu trenul accelerat 1653, pe ruta București - Vatra Dornei, inculpatul B. G. l-a deposedat prin violenta pe minorul S. R. - Z., de telefonul mobil marca Nokia 1100. In momentul săvârșirii faptei, partea vătămata S. R. - Ș. se afla . trenului accelerat alături de S. V. si Anger M., verii săi.

După ce a intrat în compartimentul celor trei minori, inculpatul B. G. a exercitat acte de violenta asupra persoanei vătămate S. R. - Z., lovindu-1 cu pumnul in zona abdominala, dupa care i-a smuls telefonul din mana si a părăsit compartimentul.

Persoana vătămata împreună cu martorul S. V. au sesizat organele de politie, așa cum rezultă din declarațiile acestora.

Declarațiile persoanei vătămate si ale martorilor S. V., Anger M. se coroborează cu procesul verbal de constare întocmit de organele de politie și declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale menținută de acesta și în faza cercetării judecătorești.

Astfel, potrivit procesului verbal de constatare întocmit de organele de politie la data de 23.02.2008, în prezenta martorului asistent D. E., în compartimentul indicat de cei doi minori se afla inculpatul B. G. și martorul Anger M., iar pe jos era aruncat un telefon mobil marca Nokia 1100 care era deteriorat, identificat de partea vătămată S. R. – Z. ca fiind al sau.

Cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei si a precizat că a încercat să scape de telefonul mobil sustras, aruncându-1 pe podeaua compartimentului și spărgându-i ecranul.

Astfel declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu plângere persoana vătămata; declarație persoana vătămata; declarații inculpați; declarații martori, procese verbale de recunoaștere de pe planșa fotografica, creează convingerea instanței că vinovăția inculpatului a fost stabilita dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente si lămuritoare sub aspectul situației de fapt.

Instanța a constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.

Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Cu privire la limitele speciale de pedeapsă se constată că este evident favorabilă prevederea din NCP pentru infracțiunea de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d și e din NCP, prevăzând pentru infracțiunea de tâlhărie calificata limite de pedeapsa între 3 si 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, spre deosebire de 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.pen., Codul penal 1968 care prevedea limite de pedeapsa între 5 și 20 ani închisoare.

De asemenea, instanța a constatat ca tratamentul juridic al stării de recidiva postcondamnatorie este același în ambele reglementari, impunându-se revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate pentru primul termen al recidivei si cumulul aritmetic al celor doua pedepse.

II. În drept, fapta inculpatului B. G., care în data de 23.02.2008, în jurul orei 21:45, în timp ce se deplasa cu trenul accelerat 1653, pe ruta București - Vatra Dornei, a deposedat prin violență minorul S. R. - Z., de telefonul mobil marca Nokia 1100, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, fapta prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d și e din NCP, cu aplic. art. 41 alin. 1 NCP si cu aplic. art. 5 NCP.

a. Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de tâlhărie are un conținut complex, în care furtul constituie activitatea principală, iar folosirea de violențe, activitatea secundară.

Activitatea principală este realizată prin acțiunea de luare a unui bun mobil-telefonul mobil marca Nokia 1100, din posesia altei persoane - partea vătămată S. R. - Z., fără consimțământul acesteia - dedus din strigătul de ajutor al părții vătămate, imediat după momentul deposedării.

Activitatea secundară, ce justifică încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, s-a realizat prin lovirea părții vătămate.

Urmarea imediată constă, pe de o parte, în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului părții vătămate cu valoarea bunului sustras, iar pe de altă parte, în atingerea adusă dreptului persoanelor de a fi ocrotite împotriva actelor de violență producătoare de suferințe fizice.

Legătura de cauzalitate dintre activitățile de sustragere prin violență și prejudiciul creat este dovedită prin probatoriul administrat și rezultă din aceea că în lipsa activității inculpatului, paguba nu s-ar fi produs.

b. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, deoarece a avut reprezentarea că luând prin violenta telefonul părții vătămate, ia un bun din posesia altei persoane și rupe cu forța contactul material pe care aceasta îl avea cu bunul său, fără consimțământ, prevăzând rezultatul păgubitor asupra patrimoniului și urmărind atât însușirea pe nedrept a bunului mobil, cât și folosirea violențelor pentru realizarea sustragerii.

Infracțiunea s-a consumat în momentul realizării acțiunii principale (de furt), și anume în momentul ieșirii bunului din patrimoniul părții vătămate și trecerea lui în stăpânirea inculpatului.

S-a reținut elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.234 alin.1 lit.d C.pen., întrucât activitatea complexă (sustragerea prin violenta ) a fost comisă în timpul nopții respectiv la ora 21.45

S-a reținut elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.234, alin.1 lit.e C.pen. întrucât activitatea complexă (sustragerea prin violență ) a fost comisă într-un compartiment de tren, care prin natura sa este accesibil publicului, astfel încât constituie „loc public” în sensul art.152, lit.a C.pen și mijloc de transport.

Infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, constituind al doilea termen al recidivei, în conformitate cu art. 41 alin 1 Cod Penal. Astfel, prezenta infracțiune a fost săvârșită de inculpat în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin s.pen. nr. 1687/16.06.2005 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 05.07.2005. Așadar, infracțiunea a fost săvârșită (23.02.2008) după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (05.07.2005), dar în termenul de încercare al suspendării condiționate (de 5 ani cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare).

III. La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, a reținut limitele de pedeapsă fixate de art.234 alin.1C.pen., respectiv închisoarea de la 3 la 10 de ani, iar raportat la art.74 C.pen., a apreciat gradul de pericol concret al infracțiunii ca fiind mediu, întrucât fapta a fost comisă în public,respectiv . tren, asupra unei persoane tinere cu posibilități reduse de apărare, însă pe de altă parte, sustragerea s-a realizat doar prin loviri pentru care să nu fi fost necesare îngrijiri medicale.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut vârsta tânără a acestuia (31 ani), gradul scăzut de școlarizare (4 clase), lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă stabil.

Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 396 alin. 10 C.procedură penală s-a aprecieze că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.

Nu în ultimul rând, inculpatul a fost în trecut și condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru o infracțiune de furt calificat, prezenta fapta fiind săvârșita în termenul de încercare al suspendării condiționate, după cum s-a arătat la pct.2, impunând reținerea recidivei postcondamnatorii. Așadar, se poate concluziona în sensul că scopul pedepsei aplicate inculpatului, cu referire la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială nu a fost atins, inculpatul continuând să săvârșească noi infracțiuni, dar și că acesta nu a înțeles beneficiul de care s-a bucurat prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, deși i s-a atras atenția cu privire la obligativitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, în cuantum de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapta prev. de art. art. 233 – 234 alin. 1 lit. d și e din NCP, cu aplic. art. 41 alin. 1 NCP și cu aplic. art. 5 NCP.

IV. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama că potrivit art. 234 alin. 1 C.pen. aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, instanța în baza art. 67 alin. 2 C.pen. a aplicat inculpatului B. G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale menționate.

În baza art. 65 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.penal ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Alte aspecte:

Deoarece infracțiunea de tâlhărie care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșita în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.pen. nr. 1687/16.06.2005 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 05.07.2005, văzând și prevederile art. 15 alin 2 din Legea 187/2013 rap. la art. 83 alin. 1 C. pen. din 1969. instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani aplicata prin s.pen. nr. 1687/16.06.2005 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 05.07.2005, dispunând totodată executarea acesteia în întregime alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, urmând ca acesta sa execute pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni închisoare.

Latura civila

Persoana vătămata S. R. - Z. s-a constituit parte civila cu suma de 100 lei, reprezentând daune materiale, iar reprezentantul Ministerului Public a exercitat acțiunea civila în numele persoanei vătămate minore S. R. Z. pentru suma de_ lei reprezentând daune morale.

Articolul 998-999 din Codul civil prevede că orice prejudiciu da dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile privind executarea, transmiterea, transformarea si stingerea obligațiilor.

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracțiune, de tâlhărie), b) săvârșite cu vinovăție (îmbrăcând în situația de față forma intenției ), c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu (a cărui existență și întindere urmează a fi analizate), d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză ).

Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.

Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuși scopul angajării acestui tip de răspundere.

Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Aplicând dreptul incident la situația de fapt prezentată:

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă S. R. - Z., în cursul urmăririi penale în cuantum de 100 lei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere valoarea rezonabila a bunurilor sustrase precum si bunurile recuperate.

Deși, instanța a constatat că la dosarul cauzei partea civila nu a depus înscrisuri doveditoare, cu toate acestea, soluția respingerii acțiunii civile ar echivala cu negarea existenței vreunui prejudiciu adus patrimoniului acesteia, motiv pentru care instanța a statuat in echitate si in temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 998-99 Cod Civil instanța va admite acțiunea civila si va obliga inculpatul, la plata sumei de 100 lei către partea civila S. R. Z. reprezentând daune materiale, și care, de altfel, nu depășește o valoare rezonabilă.

Tot sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că reprezentantul Ministerului Public a exercitat acțiunea civila în numele persoanei vătămate minore S. R. Z. pentru suma de_ lei reprezentând daune morale.

În acest context, instanța a reținut următoarele:

Prin fapta de sustragere prin violenta, instanța a reținut că minorul a suferit un incontestabil prejudiciu de natură morală.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța a reținut că, dată fiind imposibilitatea concretă de a evalua obiectiv, științific, prejudiciul moral suferit de partea civilă, precum și inexistența unor criterii consacrate la nivel legislativ, acesta urmează a fi reparat printr-o satisfacție materială justă și echitabilă.

Așadar, s-a avut în vedere o reparație nu atât în sensul tradițional al repunerii în situația anterioară, care nu este cu putință, ci în sensul unei satisfacții compensatorii acordate pecuniar.

La stabilirea cuantumului concret al daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, instanța a avut în vedere următoarele criterii obiective raportate la probele administrate, prin aprecierea de ansamblu făcută asupra cauzei de față: gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile legale enunțate, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora; importanța, gravitatea și impactul faptei săvârșite de inculpat asupra vieții personale și profesionale a părții civile; exigențele de echitate determinate de personalitatea și vârsta minorului și a tatălui său.

Prin urmare, potrivit art. 397 alin 1 C.pr.pen. cu referire la art. 19 alin. 3 C.pr.pen. și art. 998 C.civ., instanța a admis acțiunea civilă exercitată de reprezentantul Ministerului Public și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă minoră a sumei de 1000 de lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În final, în baza art.191, alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum de 800 lei, având în vedere cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale (200 lei), numărul termenelor de judecată (7 termene), numărul mare de citații și mandate de aducere emise pentru martori și partea vătămată, corespondența cu alte instituții etc.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, inculpatul B. G., fără a arăta în scris motivele de apel.

Prezent în instanță, în ședința publică din data de 12.06.2015, apelantul – inculpat și având cuvântul în prezența avocatului desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să-și retragă apelul formulat.

Potrivit art.415 din Noul Cod de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac exercitată.

Față de această manifestare de voință a apelantului - inculpat B. G., exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, Curtea urmează să ia act de retragerea apelului formulat.

Văzând și dispozițiile cuprinse în art. 275 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul B. G., fiul lui D. și A., ns.la 31.07.1982 în ., domiciliat în com. Ariceștii Rahtivani, ..854B, județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 571 din 20.03.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Obligă apelantul – inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015.

Președinte, Judecător,

I. S. V. M.

Grefier,

M. E.

Red. EM

Tehnored.EM

6 ex./18.06.2015

dos.f. nr._ Judecătoria Ploiești

j.f. L. M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr....		Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI