Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 8/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 917/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 8
Ședința publică din data de 11.02.2015
PREȘEDINTE - I. S.
GREFIER - M. E.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul C. N., fiul lui G. și V., ns.la data de 15.06.1967, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul – condamnat C. N., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat L. A., apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că, a fost atașat dosarul Curții de Apel București în care s-a pronunțat sentința penală nr. 254 din data de 23.05.2011 – Secția a-II-a penală, relațiile solicitate de la Penitenciarul Mărgineni, precum și concluzii scrise formulate de condamnat.
Avocat L. A. având cuvântul pentru contestatorul – condamnat, aflat în stare de arest, după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta, arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat L. A., având cuvântul pentru contestatorul – condamnat C. N., solicită instanței admiterea contestației, iar pe fond, reducerea pedepsei, urmând a se face aplicarea art. 34 cod penal anterior, considerând că aceste dispoziții îi sunt mai favorabile și nu legea penală nouă.
Solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar la acest termen de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea contestației formulată de condamnat ca fiind nefondată, în cauză nu se poate aplica legea penală mai favorabilă, situația sa a fost analizată cu prilejul celorlalte două contestații formulate, existând autoritate de lucru judecat.
Condamnatul C. N., având ultimul cuvânt solicită instanței aplicarea legii penale mai favorabile respectiv, codul penal anterior.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată la această instanță, la data de 22 decembrie 2014 sub nr._/2014, condamnatul C. N., fiul lui G. și V., născut la data de 15 iunie 1967, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, a solicitat în conformitate cu dispozițiile legale incidente în materie, reducerea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.254/23 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția II-a penală, având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale străine sau a altor acte judiciare (Legea nr.302/2004).
În motivarea contestației, condamnatul a arătat că se află în executarea unei pedepse rezultante de 20 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de agresiune sexuală în formă continuată și două infracțiuni de prostituție în formă continuată, pedeapsă aplicată prin sentința penală din 18 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr.4 din Terrassa, definitivă la 25 mai 2006.
Ulterior, P. de pe lângă Curtea de Apel București, a sesizat în conformitate cu art.149 alin.4 din Legea nr.302/2004, Curtea de Apel București în vederea recunoașterii și a punerii în executare a hotărârii pronunțate de organul judiciar din Spania.
Prin sentința penală nr.254 pronunțată în camera de Consiliu din 23 mai 2011 în dosarul nr.179/II/2011, Curtea de Apel București a admis sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut sentința penală din 198 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr.4 din Terrassa - Spania, definitivă la data de 25 mai 2006, privind pe condamnatul C. N. și a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 20 de ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, prevenția de la data de 21 septembrie 2003 până la data de 19 aprilie 2006 și perioada executată de la data de 20 aprilie 2006 la zi.
În vederea executării acestei pedepse, a fost emis de Curtea de Apel București - Secția II-a penală, mandatul nr.297/2011 din 14 septembrie 2011.
Din oficiu, instanța a solicitat atașarea dosarului nr.179/II/2011 al Curții de Apel București, în care a fost pronunțată sentința penală nr.254 din 23 mai 2011, mandatul de executare a pedepsei mai sus menționat, iar C. Evidență din cadrul Penitenciarului Mărgineni, a înaintat o . citații și dispozitive de hotărâri, din care rezultă că C. N. a mai formulat cereri, plângeri și contestații, având același obiect cu prezenta contestație.
În atare situație, la termenul din 11 februarie 2015, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția autorității de lucru judecat (inadmisibilității) față de împrejurarea că C. N. a mai formulat cereri/contestații/plângeri, având același obiect, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea, examinând excepția invocată, în raport de actele și lucrările dosarului, constată că într-adevăr, condamnatul C. N. a mai formulat diverse cereri, la mai multe instanțe pe care le-a intitulat contestații/plângeri, având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile, așa cum se va arăta în continuare :
Prin sentința penală nr.235/17.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița, s-a respins sesizarea formulată de către condamnatul C. N., fiul lui G. și V., născut la data 15.06.1967 în localitatea I., județul B., CNP_, domiciliat în comuna Vernești, ., aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În baza disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe condamnat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu de 100 lei, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea formulată la această instanță sub nr._, persoana privată de libertate C. N., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Din relațiile primite de la Penitenciarul Mărgineni reiese că petentul se află în executarea mandatului nr.297/14.09.2011, emis în baza sentinței penale nr. 254/2011, în dosarul penal nr._, a Curții de Apel București, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 20 ani pentru art. 678/2001, fiind arestat la 15.12.2011.
S-au atașat cererii copie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.297/2011, sentința penală nr. 254/23.05.2011, fișă cazier judiciar, fișă de evaluare.
Examinând sesizarea formulată, prin prisma înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.254/23.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II Penală, definitivă prin nerecurare la 16.08.2011 prin care a fost recunoscută sentința penală din 18.04.2005 pronunțată de Judecătoria de Instrucție Nr.4 Terrassa - Spania, definitivă la 25.05.2006; s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 20 de ani, s-a dedus prevenția din 21.09.2003 – 19.04.2006 și perioada executată de la 20.04.2004, la zi.
Faptele reținute în sarcina condamnatului prin sentința penală din 18.04.2005 a Judecătoriei de Instrucție Terrassa - Spania întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor: de determinare la prostituție pentru care a fost condamnat la 5 ani și o zi închisoare, 3 pedepse a câte 12 ani pentru agresiune sexuală și au corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, 3, 4 teza a III din Legea nr. 668/2001, cu aplic.13 Cod penal și infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.6 alin.1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
În speța dedusă judecății, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.13 alin.1, 3, 4 din Legea nr. 678/2000 cu aplicarea art.13 și art.197 alin.1 Cod penal, ce a fost recunoscută în procedura transferului că această pedeapsă corespunde cu durata maximului general prevăzut de legea nouă, dar și cu dispozițiile incidente în cadrul concursului de infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul C. N., solicitând desființarea ei și admiterea cererii sale cu consecința aplicării regulilor concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal anterior pentru pedeapsa la care a fost condamnat în străinătate.
Prin decizia penală nr.136 din 25 aprilie 2014 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. N., împotriva sentinței penale nr.235/17 martie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, cu motivarea că în aplicarea disp.art.39 din Noul Cod penal, se ajunge la o pedeapsă de peste 20 ani închisoare (12 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, două de câte 12 ani și una de 5 ani și o zi), astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a legii penale mai favorabile.
Cum, în speță, instanțele judecătorești s-au mai pronunțat (sentința penală nr.235/17 martie 2014 a Tribunalului Dâmbovița și decizia penală nr.136 din 25 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești), urmează ca pe cale de consecință, să fie admisă excepția inadmisibilității, iar contestația formulată de condamnatul C. N. să fie respinsă ca inadmisibilă.
Văzând și disp.art.274 - 275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul C. N., fiul lui G. și V., ns.la data de 15.06.1967, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița.
Obligă contestatorul – condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. M. E.
Red.IS
Tehnored.EV
5 ex./16.02.2015
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art.483... | Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 66/2015.... → |
|---|
